duminică, 9 iulie 2017

Dear Mr. President Recep Tayip Erdogan, I urge you to ensure that the charges against Chair of Amnesty International Turkey, Taner Kiliç, are dropped and he is immediately released.


To His Excellency Mr. Recep Tayip Erdogan
President of the Republic of Turkey


Dear Mr. President Recep Tayip Erdogan,


I urge you to ensure that the charges against Chair of Amnesty International Turkey, Taner Kiliç, are dropped and he is immediately released.

Taner Kiliç was detained on 6 June along with 22 other lawyers. He is wrongly accused of membership of the “Fethullah Gülen Terror Organization”. Taner Kiliç is not a criminal or a terrorist; he is a longstanding defender of human rights in Turkey and must be released.

Dear Mr. President Recep Tayip Erdogan,

I am also appalled to hear about the detention of the second Amnesty International Turkey leader within the space of a month.

Just a few days ago, Turkish police arrested Idil Eser along with 7 other human rights defenders and 2 trainers, who were simply attending a workshop in Istanbul.

For more than 24 hours, they weren’t allowed to contact their families or see a lawyer - and no one even knew where they were. They were doing nothing wrong. Some are being questioned on suspicion of “membership of an armed terrorist organisation”, a baseless and ridiculous accusation.

It has not escaped the world’s notice that this kind of attack on Human Rights Defenders is becoming more frequent in Turkey. You must immediately and unconditionally release all ten detainees.


Dear Mr. President Recep Tayip Erdogan,

I also urge you to ensure that all journalists and other media workers held in pre-trial detention since the 15 July violent coup attempt, some for over six months, are released without delay.

Whilst it is indeed the right and duty of the government to investigate last summer’s coup attempt and to combat terrorism, it is also the responsibility of the authorities to ensure fundamental human rights are not violated in the process and the right to freedom of expression is respected.

The lengthy imprisonment of more than 120 journalists, executives and others in the media pending trial since July 2016 is arbitrary and punitive. This shocking number makes Turkey the biggest jailer of journalists in the world. I am worried that many of those detained may be facing unfounded terrorism charges aimed at harassing and intimidating journalists exercising their right to freedom of expression.

I call on you to use all your powers to uphold the fundamental principles of freedom of expression, fair trial, and to ensure that no prisoners are held in inhuman or degrading conditions.

Yours sincerely,

CIPRIAN POP
SECRETARY GENERAL OF THE “WORKER'S ROMANIA” ASSOCIATION

Bucharest
11th July 2017





Cu respect /Best regards/Con atentos saludos/보냄/ С уважением
Asociatia
Romania Muncitoare/Romanian Worker's Association
*asociatia.romania.muncitoare@gmail.com*
<asociatia.romania.muncitoare@gmail.com>

*http://romaniamuncitoare.no.comunidades.net*
<http://romaniamuncitoare.no.comunidades.net>

*http://asociatiaromaniamuncitoare.blogspot.ro/
<http://asociatiaromaniamuncitoare.blogspot.ro/>*

*OSIM-M-2005-06220; ISSN-1224-2543*

*Str. Iancu Jianu, 6,*
*Bloc M 192, Etaj 7, Apt. 77,*
*District 5,*
*Bucharest,*
*Romania*

*Telephone: 0040/724717293*

duminică, 2 iulie 2017

România Muncitoare - IULIE 2017


România Muncitoare - 
IULIE 2017

Muncă şi unitate, luptă 
pentru dreptate!

Publicaţie a mişcării muncitoreşti, editată de Asociaţia România Muncitoare - Nr.254 din iulie 2017
Colectiv de redacţie:
Ciprian POP (redactor şef), Ion BUCUR (redactor), Marius BUICĂ (tehnoredactor).
Telefon: 0724/717293

E-mail: asociatia.romania.muncitoare@gmail.com

OSIM-M-2005-06220; ISSN-1224-2543

EDITORIAL


Cum se vede politica externa a Administrației Trump în prag de 4 iulie 2017

Mai mult de 5 luni s-au scurs de la data de 20 ianuarie anul curent, data la care Donald Trump a devenit cel de-al 45-lea Șef al Statului American....suficient ca sa ne dam seama ca unele dintre masurile sale sunt menite sa ducă SUA într-o paradigma mai mult specifica războiului rece și în întunecimea sprijinului fata de regimuri care se dezic de drepturile omului, mai degrabă decât spre progresul demn de o mare putere.

Sa începem cu ansamblul de masuri luate de Președintele america pe 16 iunie anul curent, menite sa readucă pe tapet restricții de natura diplomatica, comerciala și, mai ales, în ceea ce privește relațiile interumane intre cubanezi și americani, masuri care nu fac decât sa ne reamintească de vremuri trecute și, chiar dacă masurile recent adoptate sunt demne de condamnare, este, totuși, lăudabil concertul de voci care s-au pronunțat împotrivă în însăși societatea americana, în mediul academic, de afaceri, al oamenilor de știință și al profesioniștilor din turism.

Asa cum rezulta în mod clar din nuanțele transmise de presa americana, Trump pare sa ignore total faptul ca, o data cu deschiderea fata de Cuba, inițiată de predecesorul sau, Barack Obama, o data cu realizarea de zboruri directe din SUA către insulă, s-au deschis noi oportunități pentru poporul cubanez, dar și pentru americani.

Conform sitului AIRNB, circa 40 de milioane de dolari americani ar fi ajuns către inițiativa privata în domeniul turismului din Cuba din aprilie 2015 (când a început deschiderea) și pana în prezent. Totodată, s-a extins accesul populației la internet și la telefonie mobila, producându-se o deschidere a Cubei către lume, într-o maniera majora, poate ca niciodată pana acum.

Afirmațiile Președintelui american, cum ca recentele schimbări pe care le are în vedere ar "contribui la îmbunătățirea situației drepturilor omului" în Cuba, nu au, în fapt, absolut nici o legătură cu realitatea. In primul rand, Cuba zilelor noastre nu mai este demult înrădăcinată într-o logica a războiului rece și, în al doilea rand, de ce sa nu o spunem franc? Faptul ca același Presedinte american, însoțit de fermecătoarea primă doamnă, Melania, avea sa facă în cursul vizitei sale la Ryadh afirmații venite în sprijinul regimului autoritar și absolutist, înregimentat în tradițiile unui islamism medieval, dovedește tocmai faptul ca noii administrații de la Washington nici nu ii pasa de situația drepturilor omului în lume.

Ei bine, aflându-se în vizita oficiala în acest stat, care nu permite femeilor sa conducă vehicule și care decapitează oameni în piețe publice, persecutând chiar și bloggeri sau voci moderate care încearcă sa aibă manifestări civile împotriva casei Al Saud, regim care bombardează civilii din Yemenul vecin, trimițând aceasta tara în "epoca de piatră", Trump nu numai ca nu a transmis, nici măcar prin nuanțe subtile, un mesaj de liniștire, ba chiar a multiplicat nuanțele de sprijin fata de unul dintre cele mai sângeroase regimuri din lume!

In discursul sau de la Ryadh, nu m-a mirat abordarea de comerciant de arme, la care ma așteptam, ci m-a frapat, atrăgându-mi atenția o alta frază, anume "Noi nu suntem aici sa va ținem prelegeri, nu suntem aici ca sa le spunem altora cum să trăiască!"....In condițiile date, permiteți-mi să mă îndoiesc sincer ca Președintele Trump este motivat de "problematica drepturilor omului" în lume. Ceea ce prevalează aici sunt banii proveniți din vânzarea de arme, bani murdăriți de sângele copiilor din Yemen, în cazul afacerilor tenebroase ale noii administrații de la Washington cu saudiții. Poate ar trebui sa ii amintim Președintelui american un binecunoscut șlagăr al tinereții sale "Some broken hearts never mend, some tears never dry", la care sa reflecteze în momentele sale de liniște din Biroul Oval și care să îl facă sa studieze mai în detaliu "dosarul saudit" și sa realizeze ca, mai devreme sau mai târziu, istoria ii va judeca laolaltă și pe cei care au sprijinit demersurile sectei wahabite, cea mai înapoiată cu putință forma a islamului și ca, din multe puncte de vedere, se va face deopotrivă vinovat pentru genocidul din Yemen, cel mai sărac stat din Orientul Mijlociu, unde circa 68% din populație are în acest moment nevoie de sprijin umanitar, unde, conform ONU, mai bine de 17 milioane de suflete trăiesc sub pragul sărăciei și unde, potrivit Amnesty International, din cele 8600 de atacuri aeriene ale Arabiei Saudite din august 2016 și pana în prezent, mai mult de 3158 au lovit ținte civile: adică spitale, scoli, piețe alimentare, asta în condițiile în care, în cadrul coaliției care atacă aceasta tară, mai multe structuri din aparatul de informații al SUA oferă Arabiei Saudite sprijinul informativ în vederea realizării loviturilor aeriene.

Mai mult decât atât, se cuvine menționat aici și ca, dintr-un total de 61 de instrumente legale legate de problematica drepturilor omului, SUA au ales sa fie parte doar în 18 dintre acestea. Statele Unite sunt, de asemenea, singura tara din lume care nu a ratificat Convenția pentru Drepturile Copilului. In privința dreptului muncii, Statele Unite sunt parte din 14 din cele peste 170 de convenții adoptate în cadrul Organizației Internaționale a Muncii (OIT), printre cele pe care nu le-au semnat s-ar cuveni, poate, sa amintesc cea referitoare la libertatea sindicala și negociere colectiva.

In cazul retoricii sale fata de pașnicul și prietenosul popor cubanez prevalează lobby-ul unei mase de oameni care, la fel ca și pe Bush Junior, l-au sprijinit pe Trump la alegeri, grup al cărui principal exponent este un anume Senator de Florida, Marco Rubio, pe numele sau, unul dintre principalii artizani ai ansamblului de masuri menite sa aducă cu sine o politica de închidere fata de Cuba. Cum am spus, dezamăgitoare și dureroasa prestația acestui Președinte, chiar și prin simpla comparație cu predecesorul sau, Obama! Politica lui Trump fata de Cuba este, din start, menita unui iminent eșec. O arata însăși opinia publica americana – opiniile exprimate de bloggeri, de editorialiști, de lectori universitari și oameni de știință americani, ne arata ca sprijinul fata de deschiderea în relațiile cubano - americane nu a fost, poate, niciodată mai mare, asta ca sa nu mai menționăm beneficiile pentru economia americana! O singura companie aeriana, SOUTHWEST AIRLINES a câștigat de pe urma zborurilor spre Havana de pe diverse aeroporturi americane circa 1,13 milioane dolari americani anul trecut, compania transportând spre Cuba 6.968 de pasageri în februarie, peste 7 mii în martie și 9.187 în aprilie anul curent, din date furnizate de companie presei americane într-un comunicat.

In cea ce privește croazierele către Cuba, Royal Caribbean International a transportat numai luna trecuta 2070 pasageri spre porturi cubaneze, iar la data de 29 iunie anul curent, o alta companie, Carnival Corporation a început o croaziera spre Cuba, la bordul vasului "Carnival Paradise" îmbarcându-se 2052 de pasageri.

Problematica mediului înconjurător este alta chestiune stringenta cu care Trump nu prea se împacă. Multa vreme s-a crezut ca resursele planetei albastre ar fi inepuizabile. Practica dovedește, însă, ca aceasta părere este foarte greșită. Prin distrugerea sau diminuarea unei verigi din ansamblul ecosistemului se ajunge la procese, de multe ori ireversibile, care adesea sunt descoperite prea târziu și care afectează omenirea în ansamblul sau.
Abandonând Acordul Climatic de la Paris, Trump deschide, de asemenea, cutia Pandorei. Bine ar fi ca "statele civilizate" sa dea tonul în ceea ce privește protecția mediului înconjurător, sa tragă semnale de alarma și nicidecum sa se sustragă cu gândul la ... propriile afaceri.

In încheiere, as vrea sa menționez și ca, potrivit unor statistici americane, noua Administrație de la Washington are de rezolvat probleme sociale deloc ușoare: în cea mai bogata tara din lume, 46,7 milioane de americani trăiau la începutul acestui an sub linia sărăciei, dintre acestea 26 de milioane fiind femei. In SUA, în momentul în care scriu aceste rânduri, exista, potrivit statisticilor 7,9 milioane de șomeri, în timp ce aproximativ 9,1% din populație, adică 29 de milioane nu beneficiază de asistenta medicala, numărul urmând sa crească, dat find faptul ca Trump a anulat și "Obamacare".

De acest 4 iulie 2017, Trump ar trebui sa reflecteze, poate mai mult ca pana acum, la vorbele pline de talc ale Președintelui Lincoln, care, cu mai bine de un secol în urma, pronunțând discursul inaugural din 1861, avea sa spună "why should there not be a patient confidence in the ultimate justice of the people? Is there any better or equal hope in the world?

Ciprian POP, Secretar General al Asociatiei „Romania muncitoare”

CUM  DISTRUG AMBIŢIILE  MĂRUNTE  IDEALURILE  MĂREŢE

 Probabil cei mai mulţi dintre românii care au votat PSD şi-au făcut mari speranţe cînd au văzut promisiunile de mai bine. Cinci luni mai tîrziu, toate iluziile aveau să se dărîme. Şi, nu neapărat din cauza evenimentului din acest moment. Răul are rădăcini mult mai vechi şi se numeşte ipocrizie, dorinţă de putere absolută şi supraapreciere. Desigur, părerea asta nu corespunde cu a "marilor analişti" ai României, singurii care se pot face auziţi pe toate posturile, pentru că se consideră adevărate genii.

 Cum eu am spus în paginile României Muncitoare încă în decembrie, domnul Grindeanu îl face pe domnul Dragnea să-şi regrete alegerea. Nici vorbă de omul marionetă pe care domnul Dragnea îl spera. Ce să-i faci, necunoaşterea membrilor de partid şi o prea mare siguranţă de sine!
Din păcate, pentru aroganţele domnului Dragnea plătim toţi. Ne aflăm în plină criză politică!

 Nu voi vorbi de domnul Grindeanu. Nu asta e important acum. Înfricoşătoare e obedienţa stupidă a acelui for de conducere a PSD, care aminteşte de unanimitatea din alte vremuri. Numai Ceauşescu predindea unanimitate! Şi nimeni nu cîrtea, exact ca la PSD acum.

 Domnul Dragnea a făcut o serie de gafe şi asta pentru că idealul său de conducător este, de fapt, Traian Băsescu. La fel ca Traian Băsescu a vrut totul, inclusiv justiţia şi serviciile. La fel ca fostul său şef, nu suportă concurenţă, decît dacă cei plasaţi mai bine decît el îi recunosc superioritatea.
Domnul Dragnea a făcut un guvern de tot rîsul, cu mulţi incompetenţi, pentru că îi consideră loiali. Nu Grindeanu a condus guvernul, ci Dragnea. Deci, să-şi asume!

Oamenii valoroşi au fost eliminaţi pentru că făcuseră parte din guvernul Ponta (din care a făcut parte şi d-l Dragnea), alţii au fost traşi pe linie moartă. D-na Rovana Plumb a fost adusă în guvern doar după ce s-a văzut că sînt prea mulţi incompetenţi acolo şi după ce domnul Dragnea a constatat că a eliminat o lege a salarizării destul de bună şi negociată cu sindicatele, doar pentru că era a Rovanei Plumb, înlocuind-o cu o lege proastă şi plină de inechităţi a doamnei Vasilescu (de fapt a  nu ştiu cui, ea doar a recitat) şi că a provocat un adevărat scandal.

Pe domnul Şerban Nicolae l-a urmărit cu tenacitate de scorpion, doar pentru că a vrut să-l concureze la preşedinţia partidului şi pentru că avea şi păreri personale. Şi l-a înlocuit cu cine, cu domnul Cazanciuc! Ca şi Traian Băsescu şi-a adus-o pe "Nuţi" de la Teleorman în guvern, ba auzeam zilele trecute că voia s-o facă prim ministru! Doamne fereşte, asta ne lipsea, să ne întoarcem la metehnele de care credeam că am scăpat!

 Dar ceea ce mi se pare mie umilitor pentru noi românii, indiferent cum am votat, e faptul că am fost minţiţi cu seninătate. Cu ipocrizia domnului Dragnea ne-am obişnuit, dar să ne creadă chiar tîmpiţi?!...

 Am auzit încă înainte de alegeri că domnul Dragnea a făcut programul de guvernare împreună cu o echipă din PSD, acum auzim că autorul acestui program de guvernare pe care eu l-am considerat un fel de joc pe calculator este nimeni altul decît domnul Darius Vîlcov. Ei asta-i bună! Genialul domn Vîlcov, care nu a reuşit să ridici nici măcar un oraş amărît ca Slatina la nişte standarde acceptabile. Chiar aşa rău am  ajuns încît să ni se dea ca realizabil un fel de joc pe calculator ? Înţeleg că domnul Vîlcov e cam desprins de realitate, dar domnul Dragnea, dacă nu s-ar fi crezul cel mai cel, şi-ar fi dat seama că un astfel de program e nerealizabil şi ar fi trebuit să se concentreze pe cîteva chestiuni dorite de toţi. Şi după ce am aflat cine a făcut de fapt programul, am mai văzut că tot domnul Vîlcov e "comisia" de evaluare. Adica să-i tragi la răspundere pe alţii că nu ţi-au putut duce la bun sfîrşit fanteziile! E bine.

 Ca să se poată realiza ceva din respectivul program, pe tot nu-l realizează decît Duhul Sfînt!, ar fi trebuit să înceapă cu partea financiară (la care domnul Vîlcov ar fi trebuit să se priceapă) şi nu cu pomenile!

 M-am întrebat de ce nu a avut domnul Dragnea curiozitatea să afle părerea lui Adrian Năstase, ci s-a bazat pe "expertiza" unui personaj controversat, pînă cînd mi-am amintit că cei doi domni au fost colegi în PD, PSD-ul fiind probabil doar un refugiu.

 M-a şocat şi faptul că nişte persoane pe care le credeam nu doar verticale, ci şi cu destulă personalitate ca să nu doarească să facă parte din turmă, nu au zis nimic despre acest gen de autoritarism. Păcat! După succesul din alegeri, PSD chiar ar fi putut să devină altceva, dacă s-ar fi debarasat de metehnele dîmboviţene!

 Indiferent ce va urma, românii vor avea de pierdut. Cine cîştigă ?... În primul rînd domnul preşedinte şi foarte posibil nemţii şi americanii. Românii vor rămâne doar cu vise spulberate de ambiţiile mărunte ale efemerilor conducători politici. 

PRIVIND O PIESĂ  PROASTĂ

 Shakespeare spunea în "Cum vă place" că lumea e o scenă şi toţi oamenii sînt actori.  Eu aş adăuga că depinde ce fel de actori, pentru că noi de multă vreme privim o piesă proastă, jucată atît de mizerabil că a bătut în ultimul timp toate recordurile.

 PSD nu pierde nici un minut pentru a se face de rîs.
Domnul preşedinte nu are nici o tresărire că ţara (care nu e a lui) se află la un pas de haos. Nu-i treaba preşedintelui ţării, el merge cu premierul din Luxemburg la teatru! Şi ce dacă e scandal pe putere ? El are oricum de cîştigat pentru că oricare dintre părţi va fi dispusă să plătească decontul vizitei "de succes" din America.
 Mai veni şi congresul liberal, ca cireaşă pe tort. A cîştigat domnul Orban. Măcar de ar respecta 25% din ce a zis! Deşi nu cred!
Dar între piesele lui Caragiale(evocate chiar de domnul Orban) şi "Gaiţele" lui Kiriţescu nu poţi să nu te întrebi: Pentru toţi oamenii ăştia care-şi zic şi actori politici, nu înseamnă nimic cetăţenii, alegătorii la care fac trimitere cînd le convine ? Pentru că nu par să se gîndească la oameni, ci doar la propriile interese de luni în şir.

 Nu îmi doresc să cîştige nici o tabără din PSD pentru că nu merită! Nu doresc să-i văd la guvern pe Rus, Dîncu, ori alte figuri sinistre, dar nici pe aplaudacii lui Dragnea, care repetă de cîteva zile aceleaşi clişee, cu ar fi :

1. "Electoratul a ales programul nostru de guvernare!" pretind ei.
Serios ? Oare l-ar fi ales dacă ar fi ştiut adevărul ? Oare ar mai fi votat pentru un program pe care l-au crezul construit de o echipă de specialişti, dacă ar fi ştiut că e făcut de doi oameni ? Adica de domnul Dragnea şi tovarăsul său din PDL, Darius Vîlcov, un fel de priceput la toate ?
Ar mai fi votat oamenii cum au votat dacă ar fi ştiut că nu li se spune cine va fi prim ministru nu de teama dosarelor penale pentru orice persoană nominalizată, cum s-a spus, ci pentru că domnul Dragnea dorea funcţia pentru sine, chiar şi prin interpuşi ?

2. "Nu s-a îndeplinit punct cu punct programul de guvernare", s-a mai afirmat. Adica a constatat domnul Vîlcov. Nimeni nu a spus nici ce anume nu s-a îndeplinit, nici de ce, ceea ce era foarte important. Oare nu cumva pentru că era prost făcut, doar pentru a prosti electoratul ? Oare, electoratul mai e de acord cu programul de guvernare ştiid că urmează să fie transferate angajaţilor toate obligaţiile pe care altădată le plăteau firmele şi că se vor procopsi şi cu nişte indivizi care să-i "ajute" să-şi plătească impozitele ?  Domnii ăştia habar nu au ce se petrece în ţară şi vin cu tot felul de idei nerealizabile, care ne vor complica viaţa!

3. Altă afirmaţie: "Dragnea e preşedintele ales de toţi membri PSD!"  De ce nu se spune şi cum? Domnul Dragnea nu a permis să-l concureze cineva, a încercat Şerban Nicolae, pe care apoi Dragnea  l-a urmărit cu tenacitatea scorpionului, eliminîndu-l din funcţia din parlament(exact ca Băsescu, doar că nu are atîta putere!), aşa cum a trecut pe tuşă toţi oamenii capabili din PSD, punîndu-şi în funcţii cheie exclusiv oamenii săi, ceva mai puţin capabili decît el însuşi, pentru a-i controla.

Şi în vreme ce nişte domni şi doamne îl înfierează pe domnul Grindeanu, uită un mic amănunt: că bun sau rău acesta e membru PSD de 21 de ani, spre deosebire de cei care îl critică, în marea lor majoritate, veniţi în PSD de puţin timp de la alte partide, probabil din oportunism, nu de dragul social-democraţiei.

În final ar mai fi o întrebare: nu cumva în decizia recentă de eliminare a lui Grindeanu a avut ceva greutate sondajul care îl plasa pe acesta foarte aproape de doamna Firea şi mult înaintea domnului Dragnea ?
Reciproc, cele două tabere se acuză de colaborare cu serviciile. Din punctul de vedere al unui observator de pe margine, ar putea fi oricare dintre ei. Care e adevărul, doar timpul o va dovedi. 

Nevoie de un Minister al Comerțului Exterior 

Da,  este nevoie ca în România sa existe  Ministerul Comerțului Exterior.  Fostul președinte al Asociației România Muncitoare  (domnul Dediu) și mulți oameni patrioti au recunoscut ca fără un asemenea minister este greu să pătrunzi pe orice piața din lume.

Distrugerea lui după decembrie 1989 nu a făcut decât rău României.  A distrus toate relațiile externe economice și financiare pe care România le avea în lume. Asa nu a mai fost o pistă pentru producătorii de stat (a Întreprinderilor din perioada 1990-1996) in vederea comercializării produselor permițând apoi falimentarea, vinderea pe nimic a tuturor firmelor, știm ce a urmat. 

Un astfel de Minister și un Fond Suveran sunt ambianta perfecta pentru relansarea mult așteptată a economiei României. 

Apariția Ministerului Comerțului Exterior înseamnă pentru multinaționale un obstacol și un concurent serios. Rolul Ministerului este de a ajuta toate firmele în găsirea unor parteneri de afaceri, a unor noi piețe de desfacere, a prezentei la diverse târguri internaționale, etc. Atât  mediul economic  privat autohton, cât și cel de stat au mare nevoie de un astfel de Minister.  Hadrian 


România și experimentele financiar-economice
O data la 3 luni sau 6 luni sau când schimbam guvernul, România "trece" (teoretic) la reformele financiar-economice care vor duce la dezvoltarea țării. 
Din păcate, asistam la experinente dăunătoare și care sărăcesc România atit  din punct de vedere economic, dar mai ales uman.
Cum sa revină cei 4 sau 5 milioane de romani plecați să muncească în alte țări în România când există atâta instabilitate. 
Modificam fiscalitatea și legile comerciale când și cum ne taie capul. Investim în spitale unde nu sunt medici, facem autostrăzi pe care le reparam după unul sau doi ani, în sate unde nu avem multe familii tinere facem săli de sport, etc. Cel mai grav este ca multe lucruri nu fac dacă nu se ia un comision substanțial. Pai cum este cu funcționarul public?  Dacă facem pentru comunitate și pentru tara ceva....de ce trebuie sa se dea comision?
Fără sa bănuiască, clasa politică, prin comportamentul ei ne duce mereu cu gândul la guvernul Partidului Comunist Român, cel dinaintea lui decembrie 1989. Hadrian

Lipsa de respect

   Este foarte important sa ai respect după decembrie 1989, în România. Cu timpul acest lucru dispare.  De la 1 iulie 2017 este o nouă Lege a Salarizării.  O ideee bună...dar doar cu ideea. De ce? Simplu. Bătaie de joc față de salariații plătiți de la bugetul de stat.  Am anunțat cu mare placere ca un medic va câștiga peste 1000 euro brut....însă Nu am spus ca un primar de oraș sub 20.000 locuitori va câștiga aproape dublu...iar primarul de resedinta de judet... chiar triplu. Dacă se mai respectă și propunerea de a plăti 35% asigurări sociale de către salariat, va rog sa va imaginați cu ce se ramine ( impozitul pe salariu nu-l iau în calcul). Ce sa mai spun de sistemul de învățământ, dar despre jandarmi, politie și militari legat de legea salarizării?
Unde nu-i cap vai , de viitor! Hadrian 



Inițiativa unei alianțe globale împotriva sărăciei

Ambasadorul Ecuadorului la ONU, Horacio Sevilla, a semnalat ieri (3 iunie anul curent) în cadrul unei conferințe desfășurate la sediul ONU din New York ca, în cadrul celei de-a XV-a întâlniri a Forumului Internațional de la Monaco al Consilierilor financiari independenți (CIFA) urmeaza sa se creeze o alianță globală împotriva sărăciei și a foametei.
In comunicatul de presa al Misiunii Permanente a Ecuadorului la ONU se arata ca sărăcia este un flagel inacceptabil și imoral în lumea contemporana, cu atât mai mult cu cat aceasta lovește circa 900 de milioane de oameni de pe tot globul, adică aproximativ 13 la suta din populația lumii, acest fenomen negativ reprezentând o adevărată „bombă cu ceas“, care amenință pacea și securitatea pe planeta.

Diplomatul ecuadorian a semnalat si ca în fata unui astfel de scenariu este imperios necesara o alianță care sa includă guvernele naționale, sectorul privat și alți actori ai societății civile, fiindcă numai printr-o voce și acțiune comună se poate elimina sărăcia și se pot reduce inegalitățile sociale. Ciprian POP

Populația Terrei și calamitățile naturale

Unul din trei oameni de pe planeta trăiește expus pericolului cutremurelor, aproximativ un miliard de suflete din 155 de țări sunt expuși pericolului inundațiilor, în timp ce  414 milioane de suflete locuiesc în apropierea unuia dintre cei 220 de vulcani cu potențial periculos, potrivit ediției 2017 a Atlasului Planetei Umane, editat de către Centrul Comun de Cercetare al Comisiei Europene.
Materialul se referă la riscurile naturale majore de pe planeta, cum ar fi cutremurele, vulcanii, tsunami, cicloane tropicale și inundațiile; rezultând ca expunerea globală la astfel de pericole s-a dublat între 1975 și 2015, în principal datorită urbanizarii, creșterii populației și a dezvoltării socio-economice.
Dintre toate pericolele semnalate mai sus, cel mai mare pericol îl reprezinta cutremurele, numărul de locuitori ai Terrei care își duc existenta și viata economica în zone seismice a crescut cu 93 la suta în ultimii 40 de ani, potrivit acestui studiu.
In Europa, mai mult de 170 de milioane de persoane sunt expuse acestui fenomen natural, aproape un sfert din populația totală a UE, iar în țări precum Italia, România și Grecia, proporția populației expuse depășește 80 la sută.  Ciprian POP

sâmbătă, 1 iulie 2017

Cum se vede politica externa a Administrației Trump în prag de 4 iulie 2017





Cum se vede politica externa a Administrației Trump în prag de 4 iulie 2017

Mai mult de 5 luni s-au scurs de la data de 20 ianuarie anul curent, data la care Donald Trump a devenit cel de-al 45-lea Șef al Statului American....suficient ca sa ne dam seama ca unele dintre masurile sale sunt menite sa ducă SUA într-o paradigma mai mult specifica războiului rece și în întunecimea sprijinului fata de regimuri care se dezic de drepturile omului, mai degrabă decât spre progresul demn de o mare putere.

Sa începem cu ansamblul de masuri luate de Președintele america pe 16 iunie anul curent, menite sa readucă pe tapet restricții de natura diplomatica, comerciala și, mai ales, în ceea ce privește relațiile interumane intre cubanezi și americani, masuri care nu fac decât sa ne reamintească de vremuri trecute și, chiar dacă masurile recent adoptate sunt demne de condamnare, este, totuși, lăudabil concertul de voci care s-au pronunțat împotrivă în însăși societatea americana, în mediul academic, de afaceri, al oamenilor de știință și al profesioniștilor din turism.

Asa cum rezulta în mod clar din nuanțele transmise de presa americana, Trump pare sa ignore total faptul ca, o data cu deschiderea fata de Cuba, inițiată de predecesorul sau, Barack Obama, o data cu realizarea de zboruri directe din SUA către insulă, s-au deschis noi oportunități pentru poporul cubanez, dar și pentru americani.

Conform sitului AIRNB, circa 40 de milioane de dolari americani ar fi ajuns către inițiativa privata în domeniul turismului din Cuba din aprilie 2015 (când a început deschiderea) și pana în prezent. Totodată, s-a extins accesul populației la internet și la telefonie mobila, producându-se o deschidere a Cubei către lume, într-o maniera majora, poate ca niciodată pana acum.

Afirmațiile Președintelui american, cum ca recentele schimbări pe care le are în vedere ar "contribui la îmbunătățirea situației drepturilor omului" în Cuba, nu au, în fapt, absolut nici o legătură cu realitatea. In primul rand, Cuba zilelor noastre nu mai este demult înrădăcinată într-o logica a războiului rece și, în al doilea rand, de ce sa nu o spunem franc? Faptul ca același Presedinte american, însoțit de fermecătoarea primă doamnă, Melania, avea sa facă în cursul vizitei sale la Ryadh afirmații venite în sprijinul regimului autoritar și absolutist, înregimentat în tradițiile unui islamism medieval, dovedește tocmai faptul ca noii administrații de la Washington nici nu ii pasa de situația drepturilor omului în lume.

Ei bine, aflându-se în vizita oficiala în acest stat, care nu permite femeilor sa conducă vehicule și care decapitează oameni în piețe publice, persecutând chiar și bloggeri sau voci moderate care încearcă sa aibă manifestări civile împotriva casei Al Saud, regim care bombardează civilii din Yemenul vecin, trimițând aceasta tara în "epoca de piatră", Trump nu numai ca nu a transmis, nici măcar prin nuanțe subtile, un mesaj de liniștire, ba chiar a multiplicat nuanțele de sprijin fata de unul dintre cele mai sângeroase regimuri din lume!

In discursul sau de la Ryadh, nu m-a mirat abordarea de comerciant de arme, la care ma așteptam, ci m-a frapat, atrăgându-mi atenția o alta frază, anume "Noi nu suntem aici sa va ținem prelegeri, nu suntem aici ca sa le spunem altora cum să trăiască!"....In condițiile date, permiteți-mi să mă îndoiesc sincer ca Președintele Trump este motivat de "problematica drepturilor omului" în lume. Ceea ce prevalează aici sunt banii proveniți din vânzarea de arme, bani murdăriți de sângele copiilor din Yemen, în cazul afacerilor tenebroase ale noii administrații de la Washington cu saudiții. Poate ar trebui sa ii amintim Președintelui american un binecunoscut șlagăr al tinereții sale "Some broken hearts never mend, some tears never dry", la care sa reflecteze în momentele sale de liniște din Biroul Oval și care să îl facă sa studieze mai în detaliu "dosarul saudit" și sa realizeze ca, mai devreme sau mai târziu, istoria ii va judeca laolaltă și pe cei care au sprijinit demersurile sectei wahabite, cea mai înapoiată cu putință forma a islamului și ca, din multe puncte de vedere, se va face deopotrivă vinovat pentru genocidul din Yemen, cel mai sărac stat din Orientul Mijlociu, unde circa 68% din populație are în acest moment nevoie de sprijin umanitar, unde, conform ONU, mai bine de 17 milioane de suflete trăiesc sub pragul sărăciei și unde, potrivit Amnesty International, din cele 8600 de atacuri aeriene ale Arabiei Saudite din august 2016 și pana în prezent, mai mult de 3158 au lovit ținte civile: adică spitale, scoli, piețe alimentare, asta în condițiile în care, în cadrul coaliției care atacă aceasta tară, mai multe structuri din aparatul de informații al SUA oferă Arabiei Saudite sprijinul informativ în vederea realizării loviturilor aeriene.

Mai mult decât atât, se cuvine menționat aici și ca, dintr-un total de 61 de instrumente legale legate de problematica drepturilor omului, SUA au ales sa fie parte doar în 18 dintre acestea. Statele Unite sunt, de asemenea, singura tara din lume care nu a ratificat Convenția pentru Drepturile Copilului. In privința dreptului muncii, Statele Unite sunt parte din 14 din cele peste 170 de convenții adoptate în cadrul Organizației Internaționale a Muncii (OIT), printre cele pe care nu le-au semnat s-ar cuveni, poate, sa amintesc cea referitoare la libertatea sindicala și negociere colectiva.

In cazul retoricii sale fata de pașnicul și prietenosul popor cubanez prevalează lobby-ul unei mase de oameni care, la fel ca și pe Bush Junior, l-au sprijinit pe Trump la alegeri, grup al cărui principal exponent este un anume Senator de Florida, Marco Rubio, pe numele sau, unul dintre principalii artizani ai ansamblului de masuri menite sa aducă cu sine o politica de închidere fata de Cuba. Cum am spus, dezamăgitoare și dureroasa prestația acestui Președinte, chiar și prin simpla comparație cu predecesorul sau, Obama! Politica lui Trump fata de Cuba este, din start, menita unui iminent eșec. O arata însăși opinia publica americana – opiniile exprimate de bloggeri, de editorialiști, de lectori universitari și oameni de știință americani, ne arata ca sprijinul fata de deschiderea în relațiile cubano - americane nu a fost, poate, niciodată mai mare, asta ca sa nu mai menționăm beneficiile pentru economia americana! O singura companie aeriana, SOUTHWEST AIRLINES a câștigat de pe urma zborurilor spre Havana de pe diverse aeroporturi americane circa 1,13 milioane dolari americani anul trecut, compania transportând spre Cuba 6.968 de pasageri în februarie, peste 7 mii în martie și 9.187 în aprilie anul curent, din date furnizate de companie presei americane într-un comunicat.

In cea ce privește croazierele către Cuba, Royal Caribbean International a transportat numai luna trecuta 2070 pasageri spre porturi cubaneze, iar la data de 29 iunie anul curent, o alta companie, Carnival Corporation a început o croaziera spre Cuba, la bordul vasului "Carnival Paradise" îmbarcându-se 2052 de pasageri.

Problematica mediului înconjurător este alta chestiune stringenta cu care Trump nu prea se împacă. Multa vreme s-a crezut ca resursele planetei albastre ar fi inepuizabile. Practica dovedește, însă, ca aceasta părere este foarte greșită. Prin distrugerea sau diminuarea unei verigi din ansamblul ecosistemului se ajunge la procese, de multe ori ireversibile, care adesea sunt descoperite prea târziu și care afectează omenirea în ansamblul sau.
Abandonând Acordul Climatic de la Paris, Trump deschide, de asemenea, cutia Pandorei. Bine ar fi ca "statele civilizate" sa dea tonul în ceea ce privește protecția mediului înconjurător, sa tragă semnale de alarma și nicidecum sa se sustragă cu gândul la ... propriile afaceri.


In încheiere, as vrea sa menționez și ca, potrivit unor statistici americane, noua Administrație de la Washington are de rezolvat probleme sociale deloc ușoare: în cea mai bogata tara din lume, 46,7 milioane de americani trăiau la începutul acestui an sub linia sărăciei, dintre acestea 26 de milioane fiind femei. In SUA, în momentul în care scriu aceste rânduri, exista, potrivit statisticilor 7,9 milioane de șomeri, în timp ce aproximativ 9,1% din populație, adică 29 de milioane nu beneficiază de asistenta medicala, numărul urmând sa crească, dat find faptul ca Trump a anulat și "Obamacare".

De acest 4 iulie 2017, Trump ar trebui sa reflecteze, poate mai mult ca pana acum, la vorbele pline de talc ale Președintelui Lincoln, care, cu mai bine de un secol în urma, pronunțând discursul inaugural din 1861, avea sa spună "why should there not be a patient confidence in the ultimate justice of the people? Is there any better or equal hope in the world?

Ciprian POP