sâmbătă, 19 septembrie 2020

About 3,500 people, according to some sources, 6000, according to others have gathered to protest this afternoon, for several hours in the University Square (cultural heart of Bucharest) against the dictatorship in place under the pretext of the COVID 19 virus

 About 3,500 people, according to some sources, 6000, according to others have gathered to protest this afternoon, for several hours in the University Square (cultural heart of Bucharest) against the dictatorship in place under the pretext of the COVID 19 virus


About 3,500 people, according to some sources, 6000, according to others have gathered to protest this afternoon, for several hours in the University Square (cultural heart of Bucharest) against the dictatorship in place under the pretext of the COVID 19 virus: " We do not want to be slaves!" was the general motto of the evening. I was also present, on behalf of the “Worker’s Romania” Association”.


The “Together”” Civic Platform has asked the Romanian government and the ministers of health and national education to revoke their order regarding measures to prevent people in general and local trade union from organizing activities, to allow people to be normally treated in local and state hospitals, and to allow kids to go to classes normally, without wearing the masks.


Today’s huge protest was organized by Pompiliu Diplan from StareaDeLibertate (“Freedom State”).


The people could be heard saying we don’t want to be slaves any more”, among other things and also sang the national anthem, requiring the Swedish model of dealing with the fake pandemic to be applied in our country.


We also demanded the resignation of Romanian Minister of National Education, Mrs. Monica Anisie and a petition was initiated and signed on this occasion. We claim that wearing a mask at school is " a forced re-education of the younger generations, a re-education of Nazi type".


On September 19th, our children were forced to go to school wearing a muzzle and tied with a rope. This cannot be called education. It is a forced re-education of the younger generations and it is done in a Nazi style.


Beautiful and free people, coming from all over the country gave a strong signal: "We are free!", "Down with the mask in schools!" And "Up to our children, enough is enough!".

The famous Romanian director Cristi Puiu and well-known actress Carmen Tanase were present at the protest in University Square. Some of the protesters came to the event accompanied by children and also from other parts of the country.

Over 37,000 people protested across Romania today, in the country’s main cities and towns and I have reasons to believe that this is only the beginning. United we shall overcome!

Ciprian POP

Secretary General

“Worker’s Romania” association

"KIM IL SUNG and WFTU" (6)





President Kim Il Sung, Eminent Leader of Workers

(Written by Jan Nemoudry,

Assistant to General Secretary of the WFTU)


Allow me to highlight one of the facts on this subject.

It happened one day in April 1946, one year after the liberation of the country from Japan's colonial occupation.

During his inspection tour in North Hamgyong Province, he arrived at an establishment in the city of Chongjin, where enthusiastic preparations were under way to solemnly commemorate May Day, the international day of unity, struggle and solidarity of workers. It was made much more significant by fact that it was the first time the workers, who had become masters of the country, were celebrating the event since the liberation of their country.

The President was informed that the May Day parade had been planned with the leading ranks of provincial and municipal officials on horseback followed by groups of workers, peasants and students. He made an important change to the plans, placing the workers, peasants and students at the head of the procession.

This instruction, far from concerning merely the question of the order of the participants, was significant, for it made clear the position of the workers and peasants in the revolution.

In Korea, people often used the expression "heroic working class". I tried myself to understand the full significance, as a former turner at the beginning of my working life.

My meeting with the militant trade unionists of Korea, deputies and labour heroes Ho Kum Song of the Pyongyang Textile Factory, Yun Sang Thaek of the Hwanghae Steel Complex and others was very enlightening. They were ordinary workers at their enterprises since the age of 20. To my question, they replied emotionally that they worked diligently and that their work had been highly appreciated by the President, who had awarded them the gold medal of Labour Hero: after that, they had been elected deputies to the SPA. It was a straightforward response to my question, but very eloquent.

I also visited the famous Taean Heavy Machine Complex. As I entered the plant, I noticed first of all the statue of the President and a monument commemorating his on-the-spot guidance to the factory. My guide explained that the President had made an important visit there in December 1961. He stayed at the factory for more than 10 days, and on the basis of his analysis of the inherent faults in the one-man management system by the director and mistrust in the method and style of work of the officials, where arbitrariness and bureaucracy were practiced, he put in place a new management system for socialist enterprises, now known as the Taean work system.

This system spread to all sectors of the economy, allowing the elimination of the subjectiveness and arbitrariness of one individual from the management of an enterprise, thus managing enterprises by the collective wisdom and cooperation of the broad masses of workers and giving full play to their consciousness.

The monuments dedicated to the President's visits which are erected in the grounds of enterprises throughout Korea reflect the affectionate personality of the President, always mixing himself with the workers, the masters of the factory and of production and embracing them with a regard that is as warm as it is paternal.

My conversations with workers and my visits to factories persuaded me that the Korean system of socialism built by the President was literally a workers' world.

Planned by the President, a modern library complex built in a traditional style, which carries the name "Grand People's Study House" stands in a pre-eminent position in the centre of the capital. It is a magnificent sight without equal.

It is not occupied by an administrative body of the state, but to make educational establishments of workers as the masters of society and creators of the country to bring their talents into bloom and make the progress of society.

The Study House receives tens of thousands of workers and young students every day. They come to be instructed free of charge. Another establishment, located next to the River Potong, is dedicated to the cultural recreation of the workers, and is called "The People's Palace of Culture". In fact, if one takes a trolleybus across the capital or if one enters a Korean grocery store or bakery, one can easily find an inscription commemorating a visit by the President.

The amusement parks and public gardens also display his love for the workers.

The President's hand can truly be seen in every aspect of the workers' lives.

At Kangson, he spoke with an open heart to workers sitting on a section of a wall that had been demolished. At Chongsan-ri he shared his place on a mat to converse with peasants.

All these examples show the commitment and devotion of President Kim Il Sung to his country and his people in the revolution. As an American pastor remarked, he was a messiah of the present times who had built a paradise on earth, where even Christ would have nothing to remake.

The flowers laid down in front of the monuments in the grounds of factories or in front of the pictures showing the President talking to ordinary people by the side of a road seem to whisper: our President is the benefactor of our life.

In the course of my stay in Korea, I also heard numerous stores about Kim Jong Il, General Secretary of the Workers' Party of Korea, and today, I realize all the more the importance of his task, his role and his responsibility.

For me, remaining committed to the defence of workers' interests, it is of great importance due to the fact that across the world we face more and more policies which are inhumane, anti-popular and unethical, introduced in the name of "globalization". These are economic and social policies which the workers and their unions regard as selfish and divisive, policies whose sole goal is the maximization of profits.

The fact is that the working people of the DPR Korea built a prosperous state under the eminent guidance of President Kim Il Sung, and Kim Jong Il, General Secretary of the Workers' Party of Korea, who embodies the President's ideas, are absolutely committed to continuing the strengthening of socialist Korea. All the measures and activities being simultaneously undertaken offer the best proof of this.

To illustrate this point, I will quote the declaration of Kim Jong Il: I am going to devote everything to people with belief in them as my heaven upholding high ambition of the President. To devote everything to the building of a powerful country and to the people's happiness, this is my life purpose and worth.

This affirmation and objective need no explanation.

So, on the occasion of the 90th birthday of President Kim Il Sung, eminent leader of the workers of the DPRK, our organization, the WFTU, wishes General Secretary Kim Jong Il and the Workers' Party of Korea the successes in the dynamic economic and social development of the DPRK, as well as in their endeavors for the reunification of Korea and for fruitful cooperation with other nations of the world.

(To be continued)


duminică, 13 septembrie 2020

România Muncitoare – Nr.290 din SEPTEMBRIE 2020


România Muncitoare – Nr.290 din SEPTEMBRIE 2020



Muncă şi unitate, luptă


pentru dreptate!


Publicaţie a mişcării muncitoreşti, editată de Asociaţia

România Muncitoare – Nr.290 din SEPTEMBRIE 2020


Colectiv de redacţie:

Ciprian POP (redactor şef), Ion BUCUR (redactor), Marius BUICĂ  (tehnoredactor).

Telefon:  0724/717293

E-mail:  asociatia.romania.muncitoare@gmail.com

Web:  http://asociatiaromaniamuncitoare.blogspot.ro/

OSIM-M-2005-06220; ISSN-1224-2543







Va rata statul o nouă investiție?


Se pare că da. Este vorba de patrimoniul economic al grupului CEZ România. Suma de negociere ar fi de 1 miliard euro. În joc, se pare că sunt trei concurenți. Unul ar fi o companie privată care nu poate depune garanții financiare și ar rămâne în cursa, două grupuri. Un grup de firme germane și un grup de firme românești. Interesant este faptul că grupul românesc a ieșit pe locul trei din trei concurenți.

Dacă o investiție care pe termen lung îți asigură o siguranță financiară și economică este considerată nereală și nenecesară, înseamnă că ne merităm soarta ca Stat. Haideți să vedem ce înseamna CEZ România:

- cca 1,4 milioane de abonați,

- în zona Munților Banatului 4 lacuri și 4 microhidrocentrale,

- un mare parc eolian,

- furnizor de servicii: energie electrică și gaze naturale.


Analiza și comentariu îl las la latitudinea d-voastră.  Hadrian


Nu există asemănări cu Partidul Comunist Român!


Nici un partid aflat în parlamentul României nu merită să fie comparat cu Partidul Comunist Român.


Ele, actualele partied, prin comportamentul lor, au scos în afara legii Partidul Comunist Român (PCR).  Nu merită nici un comentariu referitor la o asemănare cu PCR. Prin comportamentul lor vizavi de economia României, de gestionare proastă a resurselor umane și naturale, aceste partide ne cer votul.


Haideți să vedem un atlas geografic din 1986 și unul din 2020. Dacă comparăm vedem ce înseamna economic fiecare localitate, fiecare zonă istorică, in anii 1986 și 2020.  Pentru Istoria României este bine să se consemneze că între 1965-1989 a avut loc un proces puternic de industrializare a țării. În anul 1989, România era respectată în diverse domenii economice în lume, cum ar fi industria petrochimică, industria militară și industria constructoare de mașini. 


Pentru cei care critică rezultatele sportivilor români din prezent, să-și amintească de rezultatele sportivilor români înainte de anul 1989, atît la nivel de club sportive, cat și la nivel de echipe naționale. 


În concluzie, Nu trebuie făcut nimic pentru a compara vreun partid politic românesc din anul 2020 cu Partidul Comunist Român. Rezultatele se văd și din nefericire vorbele rămîn doar pentru istorie.  Hadrian


Nu așa se face politică!


Sunt foarte uimit și trist de ce văd că se întâmplă cu listele propuse de partidele politice pentru Consiliile locale și județene. Am ajuns să punem, din nou, foști parlamentari, foști miniștri, foști sportivi, foști sau actuali Medici cu renume. Oare, cum să mai sper să se vadă "lumina" și pe strada mea. Nu mai are rost să  trag vreo speranță că Un Om simplu care nu are in spate pe nimeni și nici bani să ajungă să fie pe locurile eligibile la Alegerile Locale din 2020 din România.


Nu este corect să se continue bătaia de joc vizavi de foștii și actualii primari. Mai mult de trei ani îți bați joc de un primar care nu este membru al partidului de guvernământ, apoi, înainte de alegeri trece la partidul de guvernământ și spui că a făcut lucruri bune pentru localitatea respectivă. După ce trec cei patru ani, se schimbă din nou partidul. Oare, este bine? Personal, spun că nu este corect față de cetățeni.


Un mananer (director) de spital (din provincie) recunoștea că spitalul pe care-l administrează s-a modernizat datorită multiplelor donații primate, in special, pentru aparatură și echipamente de ultimă generație. Banii care ar trebui dați de catre Minister, de Casa de Sănătate pentru investiții în acel spital unde sunt? Nu este corect ca eu sa dau bani lichizi, să donez 2% din impozitul meu pentru diverse Asociații ce se ocupă de domeniul medical, plus plătești și contribuția pentru sănătate și sistemul medical romanesc Nu își revine pe linia de plutire. 


România ar putea renaștere din punct de vedere economic și financiar. Doar să se dorească. Hidroelectrica, Nuclearelectrica, Compania de Sare, Romsilva, Companiile ce produc echipamente și tehnică militară, Antibiotice Iași, UCM Reșița, diverse porturi de la Dunăre,  Compania Apele Române, CEC Bank, EXIMBANK, TAROM, CFR călători și CFR marfă fi câteva exemple care pot fi la baza relansării.  Hadrian


Starețul Serghie Romanov, Ecaterinburg, Rusia:"Scopul acestei lupte este să reducă numărul populației în prima etapă cu 2 miliarde oameni

 Nu există o statistică, avem o populație de 7,5 miliarde, vor sa reducă 25% aproximativ, din populația lumii. Nu va fi proporțională aceasta delimitare, vor fi regiuni care vor suferi mai mult si altele mai puțin. Tot ce se întâmpla acum cu acest virus, sa nu ne înfricoșăm pentru ca nu este cea ce va fi, ci doar un test. Va avea mutații virusul (va fi modifica acest virus). Este creat o serie de viruși în cascadă.

Din 2008 pana in prezent s-a lucrat asupra acestui proiect. Chiar din momentul primei crize economice, când elita globala a înțeles că e nevoie să scadă numărul populației si e nevoie, ca aceia care vor trai mai departe să fie introduși intr-un control global total, cu ajutorul mijloacelor IT.

Acum est un antrenament, o variantă pilot, nu este virusul „ucigaș”, cu care ne vom lupa cu adevărat (nu este virusul de impact). Acest virus periculos va veni mai târziu, atunci când populația va fia vaccinată de acest virus. Când se va începe vaccinarea în masă, atunci va începe al doilea focar al infecției. Atunci oamenii vor sta la coadă să primească acest vaccin. Oamenii vor dori sa primească acest vaccin.

Vaccinul va fi făcut cu introducerea unui cip. Nu va fi ascuns. Se va ști de el. Acest cip va avea doua acțiuni. 1. Să fie vizibilă situația lui medicală (dosarul medical) și 2. pentru control.

Cipul acesta este o capsulă . S-a lucrat asupra lui în fabricile din Israel (5 fabrici: 2 fabrici sunt mari, producătoare de IT). O bază tehnologică NFC (?) ... Aceste informații vor fi transmise în timp real. Senzorii receptori vor fi peste tot.În leg cu această reducere a populației – vor suferi cel mai mult cei din Africa, America latină si Asia. 60% vor muri în Africa, restul în America latină și Asia. Vorbim de acești 2 miliarde de oameni care vor muri în Africa, India și China.

Statele colaborează la acest sistem, conducătorii vor dori ei înșiși această reducere a populației în țară lor. Președinții știu acest lucru. Sunt 2 grupe de oameni țintiți: bolnavii și bătrânii.

Mortalitatea va fi 80% pentru ei în câțiva ani. Este foarte usor să identifice aceste cazuri prin dosarele medicale. Se va ști de acest lucru. Vor fi grupați, apoi contaminați organizat pt a ușura economia mondială. Vor fi supuși „eliminării” persoanele anti-sociale (infractori, criminali etc). De ex: in SUA- for fi țintiți oamenii străzii.

Se planifică această curățire a unor categorii de persoane din țările care nu sunt avantajoase pentru economia mondială. Acestea vor fi vaccinate și în aceste vaccinuri vor fi introduse elemente de castrare chimică a populației (ca să nu mai pro-creeze). Spermatozoizii vor fi reduși ca număr.Vor avea de suferit țările estice (de această situație). Rusia, care este vizată și ea, are un protocol propriu în tratarea si vaccinarea acestui virus. Rusia nu primește niciun fel de ajutor din partea nimănui. Putin știe bine acest lucru.

Aceste informații nu sunt accesibile societății civile, dar președinții o cunosc. Toate țările, liderii, si banca mondială cunosc acest plan. Rolul tuturor țărilor este să asfixieze economia, să o blocheze. Toate țările slujesc acestui principiu. Să distrugă afacerile mici și mijlocii, a tuturor întreprinzătorilor.

Să nu mai existe niciun fel de concurent pt marii titani comerciali, pentru a da mai multă libertate giganților ( ex. Amazon).În acest moment se construiesc centre logistice imense, în toată lumea (de ex – a Amazonului). Oamenii vor fi obligați să lucreze la distanță. Controlul omenirii – care presupune că este o nevoie continuă legată de calculatoare.

Medicina – este ceva important. Acum medicina investește în aparate de ventilare. Pt ca să controleze această epidemie. Nu ne ajută prea mult aceste aparate . Pt economia unei țări este o adevărată gaură. De ce totusi se fac ele? Ca să fie introduși cât mai multi oameni într-o stare de pre-comă. Această comă ușoară va fi destinată în special pensionarilor, și ulterior și celorlalți, urmând să se hotărască ce se va face cu ei (e vorba de cei cu sanse de supraviețuire mai mici).

Acest protocol a fost realizat de către chinezi și testat. Se va hotărî ce se va întâmpla cu acesti oameni: vor trăi sau vor muri din cauza virusurilor – acesta va fi „motivul”).

Este important să nu ajungem în aceste corturi militare amenajate. Să nu apelăm la medici, decât când este de stringentă nevoie.În acest moment se construiesc clinici.

Dacă sunteți într-o stare fizică bună, încercați să nu apelați la medici. Acest lucru va permite introducerea dvs intr-o bază de date (scade „rating-ul social si medical) si esti luat in vizor de autorități.

Omul care s-a contaminat înseamnă că nu a respectat procedura și regulile de localizare în anumite zone. Rating-ul social – va însemna ca el este introdus intr-o bază de date ca un om cu disciplina scăzută. Din acel moment el va putea fi concediat, etc.

Acest sistem este facut ca să mențină un control social. De ex: un om care a lucrat în bancă și care a avut un standard social scăzut, cel mai sigur – el nu va mai lucra în mediul financiar. De ex, va lucra în depozitele de la Amazon. Va fi introdusă o segregare socială radicală. Pe toți ne vor introduce într-o matrice profesionala, socială, de înțelegere a responsabilității. Ne vor duce într-o astfel de matrice. Deci luptați-vă pt libertatea voastră. Nu vă predați pe voi.

Dacă vor fi proteste, participați la ele. Este singura modalitate de a opri răul mondial. Din păcate el va fi un control total în toată lumea. Vor fi puține zone în care va mai fi o anumită independență. Peste tot vor fi instalate aceste sisteme NFS, Wifi, hot-spot, 5G. Acest sistem de control în China este implementat. China este un proiect pilot pentru întreaga lume.Va fi nevoie să ne reconfigurăm modul de trai.

Relațiile dintre noi vor fi re-gândite, re-configurate. Uitați de hobby-uri, de faptul că aveați mașină proprie, de grătar. Toate acestea nu vor mai fi peste jumătate de an. Uitați de rafturile pline cu alimente. Vor fi rafturi numai cu anumite alimente.

Concurența va scădea mult și va lichida pe cei cu afaceri mici. Va fi o plajă mică de alegeri. Inclusiv industria auto. Mașinile nu vor mai fi ale noastre. Totul va fi transport în comun (sau Uber). Acum sunt aprox 1500 persoane care participă la aceste reforme, dar există 200 peroane care iau hotărârile cele mai importante.

Toate instituțiile mondiale (ONU, UNESCO, FMI) sunt implicate în această reformă economică. Totul este în consens. Toate țările lumii participă la această reformă. NU există o delimitare între răi și buni. Toți au intrat acolo.

Țările sărace vor fi mai întârziate în introducerea acestui sistem mondial. Lumea se va schimba in totalitate in următoarele 18 luni. Când ne vom trezi si ne vor scoate din carantină în noua lume, nu ne vom mai recunoaște. Unora le va place. Totul va fi pe bază de operatori. Va fi un „lagăr de concentrare”.

Liderii mondiali care sunt acum în conducerea lumii, nu au niciun fel de emoție sau compătimire umană. Inima lor este „înfierată”. Ei sunt o altă rasă umană. Ei nu mai simt. Mental si duhovnicesc, ei sunt într-o totală posesie demonică.

Sunt semi-liberi. Ei sunt executanți.

În 2024, acest proiect mondial va fi instituit în cele mai mici detalii. Tot atunci se preconizează un „război” mondial, care va întări și mai mult convingerea unei ordini mondiale"


Argumente ontologice în favoarea existenței lui Dumnezeu.

Anselm vs. Descartes

De Cerasela Georgiana Nițu

“Deci, Doamne, Tu, Cel Care dai înţelegere credinţei, fă-mă şi pe mine să înţeleg, atâta cât ştii că este folositor, că Tu eşti cum Te credeam şi că eşti Acela în Care credem: şi noi credem că Tu eşti ceva decât Care nimic nu poate fi gândit ca mai mare.”[1]

Abstract: De-a lungul timpului, argumentul ontologic[2]în favoarea existenței lui Dumnezeu a fost cel mai dezbatut, dar și cel mai contesat, fiind cunoscut prin ascensiunile și decăderile pe care celelalte argumente nu le-au avut. Deși acest argument este de proveniență creștină, argumentul ontologic se deosebește radical de alte argumente, prin folosirea raționamentului deductiv. Argumentul moral, istoric, cosmologic pleacă de la constatarea unor fenomene din această lume care nu-și pot găsi cauza lor ultimă și necesară decât în Dumnezeu, pe când argumentul ontologic este folosit ca argument deductiv,deoarece deduce existența lui Dumnezeu din noțiunea de Dumnezeu, existentă în mintea noastră. Noțiunea de argument ontologic vine din grecescul ὄν care denumește cel ce este, ființa.

Cuvinte cheie: ființa supremă, Anselm,René Descartes, argument ontologic, existență, credință.

Scopul cercetăriide față îl constituie prezentarea și analizarea critică a argumentelor ontologice anselmiene în favoarea existenţei lui Dumnezeu și modul în care René Descartes a preluat și a susținutraționamentul deductivanselmian. Aceste argumente sunt dezbătute în mod frecvent în filosofia medievală, precum şi formularea unor reflecţii filosofice în privinţa modalităţilor în care gânditorii scolastici și neoplatonici sunt preocupaţi de această problematică.Argumentul anselmian este preluat și susțiunt cu diferite nuanțe în perioada modernă de filosofulRené  Descartes.

Versiunea anselmiană a argumentului ontologic.

Prima formulare din istoria filosofiei creştine a argumentului ontologic în „versiunea sa clasică”,îi aparţine teologului şi filosofului scolastic Anselm din Canterbury care asumă perspectiva augustiniană în privinţa relaţiei credinţă-înţelegereși îşi propune formularea unui argument logic prin care intelectul său „să înţeleagă ceea ce crede.”[3]„Credinţa căutând intelectul”, idealul anselmian mărturisit în numeroase rânduri în Proslogion, orientează şi oferă un sens profund spiritual întregului demers filosofic al argumentării. Prezentându-şi expunerea sub formă de rugăciune – stil preferat şi de către Fericitul Augustin în „Confesiunile”[4] sale – „părintele scolasticii” mărturiseşte ,,prin însuşi acest mod de exprimare, că Cel a Cărui existenţă o argumenta, nu este doar un obiect al reflecţiei filosofice”[5],ci este Persoana supremă şi obiectul credinţei.  Astfel, în viziunea anselmiană, scopul argumentării îl constituie înţelegerea raţională a unui adevăr asumat printr-un act de credinţă necondiţionată.:„Eu nu încerc, Doamne, să pătrund în înălţimea Ta, căci nu pot s-o măsor cu intelectul meu, ci vreau doar, pe cât este posibil, să-ţi înţeleg adevărul în care inima mea crede şi pe care-l iubeşte. Căci eu nu cercetez ca să înţeleg pentru a crede, ci eu cred pentru a înţelege; şi încă eu mai cred că n-aş putea înţelege, dacă n-aş crede.” [6]

Deşi redactat într-un stil mai degrabă poetic decât filosofic şi conceput sub formă de rugăciune, argumentul ontologic anselmian păstrează întru totul exigenţele logicii formale, potrivit comentatorilor contemporani, concluzia raţionamentului derivă în mod valid din premise. Astfel, criticile formulatela adresa argumentului nu vizează forma argumentului, ci sustenabilitatea premiselor. Evaluând argumentul, criticii lui Anselm nu se întreabă dacă premisele conduc, cu necesitate logică, la concluzia că Dumnezeu există, ci dacă nu cumva premisele se cer, la rândul lor, justificate.Potrivit altor autori, „logica”[7] argumentului lui Anselm nu trebuie abordată din perspectiva regulilor stricte ale formalizării şi deducţiei naturale, pentru că acest argument  a fost gândit într-un registru total diferit: cel al raţiunii credinţei „ratio fidei”al reflecţiei intelectului luminat de har asupra unui adevăr care-l transcende şi-i este revelat de către Dumnezeu.

Având interpretări diferite, uneori divergente, dar complementare în esenţa lor – versiunea clasică a argumentului ontologic poate fi redat, silogistic, astfel:

1. Înţelegem ideea de Dumnezeu drept „ființa față de care altceva mai mare nu poate fi gândit.” („Deus este quo… maius cogitari non potest) – definiţie.

2. Conform Bibliei, „zis-a cel nebun întru inima sa: nu este Dumnezeu” (Dixit insipiens in corde suo: „non est Deus” – Psalm 13: 1; Psalm 52: 1).

3.„Nebunul”[8]  , însă, înţelege ceea ce spune în inima sa.

4.„Nebunul” însuşi are în intelect ideea de ființa față de care altceva mai mare nu poate fi conceput.

5. „Nebunul” crede că ființa față de care altceva mai mare nu poate fi conceput există doar în intelect, nu şi în realitate.

6.Ceea ce există atât în intelect, cât şi în realitate este mai mare decât ceea ce nu există decât în intelect.

7. Ideea „nebunului”, potrivit căreia „Cel decât Care nimic mai mare nu poate fi gândit” există doar în intelect ar duce la concluzia că poate fi gândit ceva mai mare decât „Cel decât Care nimic mai mare nu poate fi gândit”: ceva „decât care nimic mai mare nu poate fi gândit”  dar care există atât în intelect, cât şi în realitate.

8. Negarea existenţei lui Dumnezeu este, în sine, inconsistentă logic.

9. Aşadar, Dumnezeu există inclusiv în realitate („…ergo, vere es, Domine, Deus meus…”).

Această formă de argumentare prin „reductio ad absurdum” porneşte de la conceptul de Dumnezeu – înţeles conform definiţiei propuse de Anselm încă de la începutul argumentării – prezent inclusiv în intelectul „nebunului”, cu scopul de a infera existenţa lui Dumnezeu în realitate. Dacă realitatea este raţională, raţiunea funcţionează conform regulilor logicii formale, iar în logică nu poate fi încălcat principiul noncontradicţiei, atunci o premise care este  autocontradictorie poate avea drept concluzie o aserţiune falsă. De aceea, potrivit textului biblic, cel care neagă existenţa Divinităţii este „nebun” (iraţional), deoarece ignoră principiul noncontradicţiei, formulând, contrar legilor logicii, o afirmaţie inconsistentă: Dumnezeu drept „ ființa față de care altceva mai mare nu poate fi gândit, „Nesocotitul”  formulează un astfel de raţionament tocmai pentru că este „nesocotit”/„nebun” – consideră Anselm – şi ajunge să acorde creaţiei (conceptului din intelect) mai multă importanţă decât Creatorului.Referinţa la versetul biblic îl prezintă pe „nebunul” contestatar al existenţei lui Dumnezeu. Acest verset arată încă o dată, dacă mai era necesar, scopul argumentării: clarificarea raţională a conţinutului unui adevăr fundamental de credinţă, mărturisirea acestui adevăr în raport cu alteritatea („nebunul”/ „nesocotitul”), nu încercarea de descoperire pentru sine a unui adevăr (ca la Descartes).

Așadar, de-a lungul timpului, argumentul ontologic a suferit anumite interpretării, critici, dar a avut parte și de susținerea filosofilor, matematicenilor care datorita argumentului ontologic anselmian au reușit să susțină acest argument.

Versiunea cartezianăa argumentului ontoloigc.

     În epoca medievală, însuşi gânditorul considerat drept iniţiator al metodei scolastice, Anselm de Canterbury, îşi orientază reflecţia filosofică spre posibilitatea căutării intelectului de către credinţă, câteva secole mai târziu, în zorii modernităţii, un alt deschizător de drumuri în cunoaşterea filosofică, Rene Descartes avea să  pună în centrul „Meditaţiilor”[9]sale despre cunoaştere şi existenţă credinţa într-o Fiinţă perfectă, infinită şi veşnică. Astfel, deşi reprezentanţi ai unor vârste filosofice atât de diferite, cei doi gânditori creştini, ambii iniţiatori ai unor paradigme de gândire specifice unor întregi perioade istorice, înţeleg să păstreze şi să transmită mai departe, în versiuni diferite aceeaşi preocupare spirituală caracteristică oricărei epoci şi, totodată, depăşind diferenţele de mentalităţi dintre generaţii şi perioade istorice: preocuparea căutării credinţei în Dumnezeu. Filosofii vor să transmită, prin recurenţa acestei teme în gândirea lor, mesajul lui Platon: „ceea ce are devenire, dar n-are fiinţă”, persistă totdeauna şi „ceea ce are fiinţă şi nu are devenire.”[10]

Deşi preocupările celor doi gânditori teişti sunt convergente în privinţa încercării de a argumenta raţional existenţa Divinităţii, metodele utilizate, contextul cultural şi scopul argumentelor îi plasează în epoci diferite, în curente de gândire diferite, uneori chiar parţial concurente (ştiută fiind complexitatea şi ambivalenţa raportării lui Descartes la scolastica timpului său). Dacă pentru teologul scolastic din Canterbury, credinţa în Divinitate era asumată înaintea căutării intelectuale şi independent de aceasta, Descartes supune inclusiv aserţiunea fundamentală a teologiei – afirmarea existenţei lui Dumnezeu – „îndoielii metodice” şi o recuperează printr-un demers gnoseologic strict raţional, nu cu scopul de a „înţelege ceea ce crede ” , ci în vederea stabilirii unui fundament pentru posibilitatea existenţei certitudinilor epistemologice. Asumă, oare, Descartes un angajament ontologic în actul necondiţionat al credinţei, în relaţia personală cu un Dumnezeu personal – angajament asupra căruia să mediteze apoi cu ajutorul intelectului? În cele două principale surse unde argumentează existenţa Fiinţei divine – „Discurs asupra metodei” şi „Meditaţii metafizice”[11] – filosoful nu lasă să se întrevadă un răspuns cert la această posibilă nedumerire, ci formulează doar o epistemologie în care existenţa unui Dumnezeu real şi neînşelător. Ca filosof raţionalist, Descartes neagă certitudinea bazată pe datele verificabile empiric şi propune, drept unică sursă sigură a cunoaşterii, raţiunea. Dar pentru a se ghida exclusiv conform preceptelor acesteia, neinfluenţat de aspecte exterioare ei, spiritul filosofului trebuie să se detaşeze, prin metoda „îndoielii”, de tot ceea ce crezuse mai înainte, de orice asumase, în mod necritic, ca „de la sine înţeles”. Prejudecăţile rămase în minte în urma educaţiei şi a contextului cultural, emoţiile, datele primite de la simţuri şi orice nu era bazat exclusiv pe intelect trebuia, prin urmare, supus unei „îndoieli metodice”[12] consecvente, dar nu cu scopul persistenţei în scepticism, relativism sau agnosticism, ci tocmai pentru a dobândi  certitudinea cunoaşterii adevărului. „Metoda” sa originală, bazată pe „reguli”, îl conduce pe filosof la obţinerea, prin îndoială, a unui prim adevăr cert: propria existenţă: „Dubito, ergo cogito; cogito ergo sum.”[13]Dar propria existenţă nu putea constitui criteriul epistemologic ultim în căutarea certitudinii despre realităţile exterioare spiritului său, „res cogitans” putându-se înşela în mai multe moduri în privinţa cunoştinţelor dobândite (aspecte prezentate concis în „Discurs…” şi detaliat în „Meditaţii…”). Astfel, din adevărul cert al existenţei proprii se poate deriva – aşa cum se schiţează în „Discurs asupra metodei” – existenţa unui Creator: „sum, ergo Deus est.” [14]

Astfel, dacă, aşa cum se argumentează în „Meditaţii metafizice”, Dumnezeu există şi El nu e un „geniu rău” şi înşelător, cunoaşterea „ideilor clare şi distincte” poate oferi certitudinea accederii la adevăr. Orice „idee clară şi distinctă” (aşadar, adevărată) îşi are cauza eficientă în Dumnezeu.

Argumentul ontologic la Anselm şi Descartes –comparție

   Formulat, cu nuanţe diferite de către Anselm şi Descartes, reluat, în diverse variante, de către numeroşi filosofi şi criticat de către mulţi alţi gânditori (inclusiv teişti), argumentul ontologic în favoarea existenţei lui Dumnezeu rămâne, neîndoielnic unul dintre cele mai complexe demersuri de acest tip din istoria filosofiei religiei. Deşi reprezentanţi ai unor epoci istorice şi filosofice diferite, scolasticul Anselm (considerat drept sfânt de către Biserica romano-catolică) şi filosoful raţionalist modern Descartes se întâlnesc în preocuparea lor de a argumenta, prin intelect, un adevăr care transcende intelectul: existenţa lui Dumnezeu. Modul în care cei doi filosofi îşi propun să argumenteze existenţa Divinităţii – metodă denumită, începând de la Kant, „argument ontologic” – este, în esenţă, acelaşi, deşi distincţiile de nuanţă au o importanţă incontestabilă: întemeierea concluziei că Dumnezeu există pe ideea de Dumnezeu din intelectul omenesc.

 Atât pentru Anselm, cât şi pentru Descartes, conceptul de Dumnezeu indică nu doar existenţa Divinităţii unice, ci sugerează inclusiv existenţa unor atribute ale acestei Divinităţi. Anselm şi Descartes pornesc, în argumentările lor, nu de la ideea vagă a unei cauze creatoare, ci îşi bazează concluziile pe „definiţii” clare ale acestui concept – definiţii fără de care argumentul ontologic nu ar mai fi putut fi valid: „Cel decât Care nimic mai mare nu poate fi gândit” (la Anselm), respectiv „Fiinţa perfectă şi suverană”[15]  (în viziunea lui Descartes). Dacă „definiţia” propusă de către Anselm ar fi respinsă, atunci întregul edificiu ar argumentării sale s-ar prăbuşi. În mod similar, în lipsa concepţiei teismului clasic despre Dumnezeu ca „Fiinţă perfectă” şi în lipsa acceptării existenţei drept una dintre perfecţiuni, argumentul ontologic cartesian nu ar rezista niciunei critici şi, mai mult, ar deveni chiar imposibil de formulat.

Atât pentru Anselm, cât şi pentru Descartes, ideea de Divinitate din intelect e înnăscută. Deşi nu formulează astfel acest punct de vedere, Anselm analizează ideea a „ceva decât care nimic mai mare nu poate fi gândit”[16] în contrast cu imaginea din mintea unui pictor a tabloului pe care urmează să-l picteze. Spre deosebire de filosoful medieval, Descartes îşi formulează în mod direct perspectiva potrivit căreia ideea „Fiinţei perfecte şi suverane” este înnăscută (contextul polemicii dintre empirişti şi raţionalişti făcea posibilă această atitudine): „…ideile adevărate, care s-au născut o dată cu mine, dintre care prima şi principala este cea de Dumnezeu.”[17]

 Distincția dintre cele două versiuni ale argumentului ontologic constituie particularităţi ale gândirii fiecăruia dintre cei doi filosofi, reflectând, de asemenea, unele dintre caracteristicile culturale ale epocilor lor. Din acest motiv, înţelegerea şi analizarea comparativă a concepţiilor celor doi gânditori despre argumentarea existenţei lui Dumnezeu are o deosebită importanţă pentru aprofundarea celor două concepţii filosofice (a particularităţilor filosofice specifice fiecăruia dintre cele două modele de gândire, a sensului aparatului conceptual folosit în scrierile celor doi autori ), fiind, de asemenea, pentru filosofii contemporani, o posibilitate de a pătrunde în orizontul spiritual al epocii scolastice, respectiv al modernităţii timpurii. Dacă „definiţia” anselmiană a lui Dumnezeu constituie temeiul concluziei că Dumnezeu există în mod necesar şi în realitate (fiindcă, în caz contrar, ar putea fi gândit ceva mai mare decât El, ceea ce ar duce la absurditate/ contradicţie logică), pentru Descartes, ideea unui Dumnezeu inexistent e, de asemenea, inconsistentă logic, dar din raţiuni diferite – ideea Divinităţii ca „Fiinţă perfectă”  („definiţia” cartesiană a lui Dumnezeu) include în sine conceptul existenţei, existenţa lui Dumnezeu fiind identică cu esenţa Sa. Spre deosebire de Anselm, care-şi concepe argumentul raportându-se la o alteritate („nesocotitul” care neagă Divinitatea), unicul scop al lui Descartes este unul de ordin epistemologic, vizând propriul progres în cunoaştere prin posibilitatea dobândirii certitudinilor, iar nu convingerea unui posibil adversar. Tipică pentru modernitate, gândirea cartesiană porneşte de la sine (propria existenţă, argumentată pe posibilitatea îndoielii) şi se are drept finalitate tot pe sine.

Probabil cea mai importantă deosebire dintre perspectiva lui Anselm şi cea a lui Descartes privind argumentarea existenţei lui Dumnezeu constă în modalităţile lor diferite de raportare la actul credinţei, precum şi la relaţia dintre credinţă şi intelect. Anselm crede şi se încrede în Dumnezeu în mod necondiţionat, adresându-şi întreaga argumentare chiar lui Dumnezeu în Care credea. El Îl căuta pe Dumnezeu pentru că-L găsise şi credea cu scopul de a înţelege raţional. La Anselm, raţiunea înţelege credinţa, iar credinţa caută înţelegerea; raţiunea cercetează fiindcă actul credinţei îi precede şi n-ar putea cerceta dacă n-ar fi ghidată de credinţă. Descartes se îndoieşte „metodic”, având îndoiala drept punct de plecare. Însă şi îndoiala sa are drept scop nu scepticismul, ci dobândirea, pe baza raţiunii, a unor certitudini în cunoaştere – certitudini dintre care prima şi cea mai importantă este existenţa reală a lui Dumnezeu.


Prin urmare, Anselm şi Descartes mărturisesc împreună – alăturându-se astfel căutărilor spirituale ale multor altor filosofi din toate timpurile – că preocuparea credinţei religioase şi a relaţiei cu Absolutul personal rămâne, pentru orice spirit căutător al Adevărului, o sursă inepuizabilă de reflecţie şi progres intelectual, de problematizare, de dialog (cu Dumnezeu, cu propriul spirit, cu alţi filosofi…) şi întrebări existenţiale. Ideea „Celui decât Care nimic mai mare nu poate fi gândit”, a „Fiinţei perfecte”[18] (Essentia immutabilis et aeterna )  constituie, pentru cei doi filosofi, garanţia existenţei reale a lui Dumnezeu ca Persoană (Partener de dialog în tratatul filosofic anselmiană) eternă şi imuabilă: „mai întâi, pentru că nu pot concepe alt lucru decât doar pe Dumnezeu, a Cărui existenţă să aparţină esenţei Sale cu necesitate. Apoi şi pentru că nu-mi stă în putinţă să concep doi şi mai mulţi dumnezei în acelaşi fel. Şi, admiţând că acum este Unul Care există, înţeleg în mod clar că este necesar ca El să fi fost mai înainte de toată eternitatea şi că, pe viitor, El va fi pentru toată eternitatea.”[19]





1.     Augustin, Confesiunii, Ediția bilingvă, traducere din latină, Editura: Nemira, 2003

2.     Anselm din Canterbury, Proslogion, Ediţie bilingvă, traducere din limba latină, Postfaţă şi note de Gheorghe Vlăduţescu, Editura Ştiinţifică, Bucureşti, 1997.

3.     Anselm din Canterbury, Monologion despre esenţa divinităţii, Editura Apostrof, Cluj, 1998.

4.     Anselm din Canterbury, De ce Dumnezeu s-a făcut om, Ediție bilingva, traducere note si comentarii de Emanuel Grosu, Polirom, Iasi, 1997.

5.     Baumgarten, Alexander, Sursele neoplatoniciene ale argumentului anselmian, în Argumentul ontologic, Editura Pelican, Bucureşti, 2002.

6.     Bălan, Marin, De ce a respins Thoma d’Aquino argumentul lui Anselm, în Argumentul ontologic, Editura Pelican, Bucureşti, 2002.

7.     Descartes, Rene, Discurs despre metoda de a ne conduce bine raţiunea şi a căuta adevărul în ştiinţe, traducere de Daniela Rovenţa-Frumuşani şi Alexandru Boboc, note, comentarii, bibliografie de Alexandru Boboc, Editura Academiei Române, Bucureşti, 1990.

8.     Descartes, Rene, Meditaţii metafizice, trad. de Ion Papuc, Editura Crater, Bucureşti, 1993.

9.     Descartes, Rene, Reguli utile și clare, Editura Ştiinţifică, București, 1964.








Lukashenko refuză mită de 1 miliard dolari de la FMI, pentru impunerea carantinei Covid-19

Președintele belarus Aleksandr Lukașenko a declarat luna trecută prin intermediul Agenției Telegrafice Belaruse, BelTA., Că Banca Mondială și FMI i-au oferit o mită de aproape un miliard (940 milioane USD) sub forma „ajutorului financiar Covid”. În schimbul a 940 milioane de dolari SUA, Banca Mondială și FMI au cerut președintelui Belarusului:

– o „blocare extremă a poporului său”
– forțarea purtării de măști faciale
– carantinare la domiciliu foarte strictă
– impunerea unui stat de polițienesc
– distrugerea economiei

Președintele Aleksandr Lukashenko a refuzat oferta și a declarat că nu poate accepta o astfel de ofertă și își va pune poporul deasupra nevoilor FMI și ale Băncii Mondiale .

 Acum, FMI și Banca Mondială salvează companiile aeriene cu miliarde de dolari și, în schimb, obligă directorii executivi ai companiilor aeriene să pună în aplicare politici foarte stricte, cum ar fi măștilor faciale pentru toți, inclusiv a copiilor mici, a căror sănătate va avea de suferit ca urmare a aceste politici. Și dacă este adevărat pentru Belarus, atunci este adevărat și pentru restul lumii. FMI și Banca Mondială vor să distrugă fiecare economie cu intenția de a cumpăra infrastructura fiecărei națiuni, la prețuri de nimic.

Peter Konig: Se pregătește „Al doilea blocaj cu Covid”?


Prevenirea globalizată. Se potrivește cu o agendă, o agendă sinistră uriașă

Condus de OMS, grupul directorilor medicali ai ONU din Geneva (UNMD) tocmai a emis o DECLARAȚIE DE CONSENS pentru personalul ONU din Geneva, care avertizează în mod esențial personalul ONU cu privire la măsurile mai stricte care trebuie luate, cum ar fi purtarea măștii la birou atunci când distanțele de 2 metri ar putea nu trebuie respectate, precum și creșterea muncii de acasă din nou, când în iunie aceste condiții au fost relaxate. A lucra de acasă înseamnă a separa colegii unul de celălalt, a-i conecta prin Zoom, dar NICI CONTACT UMAN. Acesta este numele jocului.

UNMD se referă la noile reglementări ale Cantonului Geneva, bazate pe afirmația Elveției de o creștere constantă a „infecțiilor” cu Covid-19. De la începutul lunii iulie, noile „cazuri” au depășit 100 pe zi și au ajuns chiar peste 200 la sfârșitul lunii iulie și peste 250 la mijlocul lunii august. Se presupune că testele pozitive au crescut constant și deseori cu aproape 10% pe zi. Acum, surprinzător - spun ei - 40% din „cazuri” se referă la persoane între 20 și 40 de ani. Dar cine verifică? - Este un mandat al OMS să diversifice statisticile, pentru a justifica mai bine vaccinarea universală și o altă blocare totală?

Știm până acum că nimic din toate acestea, măști, „cazuri / infecții”, carantină, blocare, vaccinare sau orice altă măsură represivă nu au nicio legătură cu covidul. Ele sunt mijloace și instrumente pentru Noua Ordine Mondială (NWO) pentru a „antrena” populația pentru ascultarea totală și controlul de către super-putere invizibilă sau starea de întuneric profund. OMS joacă un rol cheie în aceste planuri nefaste, întrucât este încă considerată de majoritatea oamenilor și de guverne ca o autoritate, în ceea ce privește sănătatea mondială, care, din păcate, a încetat să mai fie decenii în urmă.

Cantonul Geneva, unde, de altfel, se află OMS și ONU, este cel mai „grav” Canton al Elveției, reprezentând aproximativ o treime din toate „infecțiile”. Deci, spun autoritățile elvețiene. Un purtător de cuvânt al Ministerului Elvețian al Sănătății a remarcat: „dacă Geneva ar fi o țară separată, oricine ar veni din Geneva în restul Elveției ar trebui să intre în carantină”.


Cât de înfricoșător!

Acesta este nivelul de desfășurare a activității - justificarea măștilor de față obligatorii în locuri publice și magazine și în zone închise. Nu trebuie să vă amintiți că există un protest puternic al micilor păstrători de magazine și a corporațiilor cu amănuntul, deoarece pierd clienți rapid. Oamenii nu vor să cumpere cu măști. De asemenea, le consideră inutile. Deci, migrează spre cumpărături online, o mare parte din străinătate. Pierderile cu amănuntul sunt estimate cel puțin la 30%. Se vorbește deja despre forțarea unei mascarate și pe străzi. De asemenea, se pune accentul pe „distanțarea socială”. Oamenii trebuie instruiți și reamintiți în fiecare colț să stea departe unul de celălalt. O mascaradă cu oameni care merg - în pas - sau stând la doi metri distanță.

Dacă un marțian ar vedea rasa umană, nici o coloană vertebrală, nici o stimă de sine, doar urmând ordinele pentru ceea ce oamenii de știință serioși consideră cea mai gravă farsă a istoriei umane - el sau ea, marțianul, ar crede că „rasa umană a înnebunit, lăsați-i blocându- se în uitare. Să ieșim dracu din această minunată planetă albastră, dar nebună. ”

Și populația zombie de-a lungul, deoarece autoritățile le ordonă să facă acest lucru, sub amenințarea amenzilor - împotriva tuturor bunului simț. Însă zombii au fost lipsiți de orice bun simț pentru a rezista în mase. Astfel de restricții și multe altele sunt în vigoare până la cel puțin 1 octombrie 2020. Acesta este aproximativ începutul sezonului gripei 2020/2021, care va fi amestecat în mod convenabil cu covid-19 - și justifică o altă blocare - ca să nu uităm - cu vaccinarea în masă, pentru covid și gripă. Carantină, distrugere a mijloacelor de trai - o scădere economică în mai multă sărăcie, mai multă mizerie, mai multă privațiune, mai multă foamete - mai multă moarte. Nu moartea covidă, ci moartea socioeconomică. Exact la asta visează fanaticii eugenici. O decimare a populației mondiale.

OMS este parte integrantă a partidului, recomandând acești pași, dacă și când li se spune acest lucru. Despre monștrii invizibili, desigur. ONU merge înainte. Sau este ONU care a forțat aceste cifre crescânde de covid la Geneva, astfel încât să-și pregătească mai întâi personalul, apoi populația în general - la nivel mondial - pentru o nouă închidere în octombrie-noiembrie? - Totul e posibil.

Suntem în cursul lungului traseu; sugerează ziarul ONU. La fel și autoritățile (sic-sic), nu numai în Elveția, ci în toată lumea. Uită-te la măsurile opresive tiranice din Melbourne, Departamentul Victoria din Australia; similar în Noua Zeelandă; Africa de Sud; Thailanda și-a închis ermetic toate granițele - Germania se pregătește pentru o nouă blocare, deși spun contrariul (fără să reziste la o rezistență populară puternică), la fel și Franța - și SUA, statul, din păcate, pentru că se luptă cu tulburările rasiale, Proteste trezite, mișcări BLM (Black Lives Matter) și revolte anti-poliție. Toate organizate și plătite de către Sorozi, Rockefellers, Fords, Gates și mai multe fundații umanitare „filantropice” oligarhice. Curentul principal nici nu mai poate ține pasul cu acoperirea haosului orașului SUA.

Toate aceste discuții, previziuni, proiecții, amenințări, contradicții, anarhie în orașe - sunt fabricate intenționat nu numai pentru a confunda , ci și pentru a reprima și deprima oamenii. Dispariția este o armă eficientă. Este o narațiune armată.

„Declarația de consens a rețelei directorilor medicali ai ONU de la Geneva” începe prin a spune „„ Valoarea recentă a cazurilor noi ”- fără a descrie vreodată ce presupun CASE NOI.

Infecții noi? Nou testat pozitiv, dar niciun simptom? Oameni bolnavi? Oameni spitalizați? Oameni care au murit? - De fapt, rata mortalității nu a crescut. Nimeni nu a murit din cauza acestor „noi cazuri” sau „noi infecții”. Dar nimeni nu raportează despre acest fapt important.

Sună dramatic: un caz, o infecție - dar nimeni nu îndrăznește să pună așa-numitelor autorități jalnice și corupte astfel de întrebări cruciale. Nimeni nu cere o explicație despre ce înseamnă aceste „cifre crescute”? - Sunt crescute în funcție de testarea sporită? Cum se efectuează testarea? Îl întreabă cineva cum sunt efectuate și analizate testele de reacție în lanț polimerază (PCR) infame și controversate și rezultatele raportate în analiza statisticilor, astfel încât să se producă tot mai multe „cazuri de virus”?

Site-ul „ Virologie jos ” raportează un comentariu al profesorului Martin Haditsch , scriind în ProMed-mail:

În ceea ce știu, „infecția” este definită ca dovada unui agent infecțios ȘI dovada înmulțirii acestui agent în corp (SAU răspuns inflamator asociat care poate fi legat de acest agent). Prin urmare, întrebarea mea este: unde a fost prelevat specimenul de la asistenții „asimptomatici”? PCR, după cum știm cu toții, detectează doar acizii nucleici. Deci, dacă înmulțirea nu poate fi dovedită și nu se dă un răspuns inflamator local sau sistemic, cum a fost exclusă „contaminarea” (indiferent dacă se datorează părților inactivate ale MERS-CoV sau chiar particule complete de virus)? Aceasta nu este doar o întrebare semantică, ci ar trebui să afecteze numărul raportat de „cazuri”.

Corespondența în „cazuri noi” coincide cu o creștere a testelor noi?

Cine face testele?

Există o entitate independentă care controlează testele, monitorizează testele, cu privire la cine este testat și când și cu ce teste de frecvență sunt efectuate - și rezultatele raportate? De exemplu, oamenii care sunt testați de mai multe ori sunt, de asemenea, raportați de mai multe ori?

DECLARAȚIA DE ACORD PENTRU UNMD nu este altceva decât un sprijin pentru îngrozirea globalizată. Se potrivește cu o agendă, o uriașă agendă sinistră. Purtarea obligatorie a măștii este cea mai detestată măsură impusă de starea întunecată profundă - stăpânii invizibili care ne presează într-o schemă NWO. Ei o știu. Ei o iubesc. Sunt psihopați. Iar purtarea de mască este periculoasă, periculoasă pentru sănătatea și bunăstarea cuiva.

În majoritatea locurilor din Europa, noul an școlar a început. Studenții din multe locuri sunt nevoiți să poarte măști, unde „distanțarea socială” în sălile de clasă nu poate fi respectată. Mulți studenți au fost intervievați în toată Europa - și probabil și pe alte continente. Răspunsul lor este aproape unanime - măștile sunt incomode, concentrarea scade după aproximativ două ore, suntem obosiți seara și adesea avem dureri de cap. Nu este de mirare, respirația proprie a CO2 în loc de oxigen nu poate fi foarte sănătoasă.

Purtarea de mască forțată este o agendă importantă în Marea Transformare sau Marea Resetare, prevăzută atât de FMI cât și de WEF (Forumul Economic Mondial), care va fi oficial „lansată” în Davos, Elveția în ianuarie 2021. Este un agenda reeducării prin ritualuri. Purtarea măștii este un ritual de acceptare comportamentală. Este un ritual de inițiere spre ascultare. Cu cât mascați mai repede și mai ușor, cu atât sunteți mai repede acceptat - acceptat în societate. Majoritatea oamenilor vor să fie acceptați. Le face confortabile, indiferent cât de mult această acceptare este incomodă și bazată pe minciuni.

Apoi sunt puțini cei care vor rezista, cărora nu le pasă de acceptare . Rezistă cu înverșunare. Sistemul de tiranie se asigură că sunt discriminați social și excluși din „societate”, nu sunt sociali. Sunt priviți ca și cum ar fi monștri, răspânditori de boli, discriminate, excluse. Este vechea „divizare de cucerit”. Prietenul tău de ani de zile a devenit deodată dușmanul tău. Familiile, grupurile, cluburile, societățile întregi sunt împărțite și obligate să se disprețuiască reciproc - diviziune de-a lungul „liniei rituale”.

Uimitor cum funcționează pentru măști. Așteptați până când veți vedea cum funcționează vaccinarea - un alt ritual fiind pregătit, întrucât ignorăm ceea ce ne așteaptă în următorii 5-10 ani. Gândiți-vă la Agenda ID2020 și Agenda 2030 - sub deghizarea ONU a obiectivelor de dezvoltare durabilă.

Nu suntem încă condamnați. Dar trebuie să acționăm rapid și decisiv și la unison - în solidaritate. Să reinventăm solidaritatea.

*Peter Koenig este economist și analist geopolitic. Este, de asemenea, specialist în resurse de apă și mediu. A lucrat peste 30 de ani cu Banca Mondială și Organizația Mondială a Sănătății din întreaga lume în domeniile mediului și apei. Ține prelegeri la universități din SUA, Europa și America de Sud. Scrie regulat pentru Global Research; ICH; Noile perspective orientale (NEO); RT; Contracurenti, Sputnik; PressTV; Secolul XXI; Postul Greanville; Apără presa democrației; Blogul Saker, și alte site-uri de internet. Este autorul cărții Implosion - Un thriller economic despre război, distrugerea mediului și lăcomia corporativă - ficțiune bazată pe fapte și pe 30 de ani de experiență a Băncii Mondiale în întreaga lume. Este, de asemenea, coautor alOrdinea și Revoluția Mondială! - Eseuri din Rezistență . Este asociat de cercetare al Centrului de Cercetare asupra Globalizării.

Sursa originală a acestui articol este Global Research


Snowden: Ceea ce se construieşte acum în jurul COVID este arhitectura opresiunii

 Edward Snowden care a lucrat în CIA şi NSA, copiind şi dând în vileag o mulţime de secrete referitor la supravegherea în masă a oamenilor, şi nu numai, de către serviciile secrete, a acordat acum ceva timp un interviu pe subiectul coronavirusului. Sigur, aţi putea spune că nu are nicio treabă un fost spion CIA/NSA cu coronavirus şi domeniul medical, însă veţi vedea că are multă legătură. Legătura o face aşa-zisa luptă împotriva coronavirusului prin care se încalcă şi limitează drepturile cetăţenilor de pe planetă.

Dialogul dintre Snowden şi interlocutorul său, Shane Smith, fondatorul revistei VICE. 

„Uitaţi de politică, avem o criză naţională! Suntem în război. Nu mai există politică!”

– Guvernatorul statului New York, Andrew Cuomo.

Shane Smith: De ce pare că suntem atât de slab pregătiţi în faţa acestei pandemii? Ne comportăm ca şi cum nu am mai văzut niciodată un astfel de virus şi a apărut aşa din neant. Însă am avut în trecut SARS, MERS, ne-am mai confruntat în trecut cu astfel de probleme. Ba chiar ştiam că vom mai avea astfel de probleme în viitor şi cu toate astea nu ne-am pregătit deloc. Sau cel puţin pare că am fost luaţi complet prin surprindere că asta se întâmplă acum şi are un efect atât de profund. Dacă vorbeşti cu orice epidemiolog sau virusolog ţi-ar spune că ştiau demult că asta se va întâmpla!

Edward Snowden: Nu este nimic mai previzibil decât o criză de sănătate publică sau o pandemie, în condiţiile în care trăim în oraşe supraaglomerate cu poluare ridicată. E adevărat, orice academician sau cercetător care s-a uitat în această direcţie ştia ce va urma. De fapt, chiar şi serviciile de informaţii ştiau şi se pregăteau pentru pandemii. Eu însumi am citit rapoarte cu privire la acest lucru. Şi totuşi, când am avut cea mai mare nevoie de el, sistemul ne-a dezamăgit profund. Ceea ce consider grotesc la această situaţie este că oamenii cărora li se cere cele mai mari sacrificii sunt oamenii care au cel mai puţin de oferit!

Ni se spune mereu că suntem cea mai bogată ţară din lume. Dar când oamenii încep să rămână fără locuri de muncă, când nu se mai pot plăti chirii pentru că oamenii nu au de muncă, ne întrebăm… unde sunt resursele noastre? Când spitalele noastre spun că au nevoie de ventilatoare, unde este toată această măreaţă tehnologie care se foloseşte pentru a supraveghea întreaga populaţie până la cel mai mic detaliu? De ce nu ajută să creeze lucrurile care chiar salvează vieţi?

Telefonul mobil devine un lanţ legat de picior

Shane Smith: În Coreea de Sud, care s-a descurcat foarte bine măcar la aplatizarea curbei, Guvernul trimitea mesaje text pe telefon cetăţenilor care au intrat în contact cu persoane infectate de COVID-19, ceea ce înseamnă că ei ştiau cine are COVID-19 şi cu cine au intrat aceştia în contact. Ba chiar Guvernul le ştie şi numărul la care să le trimită mesajele. Guvernul ştie cum să îi contacteze.

Taiwan creează un aşa-zis „gard mobil electronic” prin care, dacă ştiu că eşti infectat, vor pune un gard electronic în jurul tău şi dacă părăseşti perimetrul vei intra în bucluc. Practic este ca şi cum telefonul tău mobil devine ca un lanţ legat de picior. Ne uităm la ce a făcut China. Au sudat uşile oamenilor cu ei în interior pentru a nu ieşi din blocuri. Noi am spus că din punct de vedere cultural nu putem să facem la fel şi totuşi cifrele de infectaţi au sărit în sus. Aşadar, sunt regimurile autocrate mai eficiente în aceste situaţii decât cele democratice?

Edward Snowden: Nu cred că este aşa. Există discuţii cum că în China se pot face lucruri pe care America nu le poate face. Asta nu înseamnă că ceea ce fac aceste ţări autocrate au cu adevărat o eficienţă mai mare. Sunt doar două lucruri pe care le ştim că sunt reale. Unul este că nimeni nu cunoaşte numărul exact de persoane infectate. Ceea ce putem şti în cel mai bun caz sunt persoanele depistate pozitiv în urma testelor efectuate. Când te uiţi mai atent la aceste structuri politice pe care eu le-aş numi autoritare ajungi să vezi că în loc să fie ghidată politica de ştiinţă şi de fapte, se întâmplă invers şi informaţiile care sunt făcute publice sunt influenţate politic.

Câtă încredere putem avea în cifrele oficiale

Asta nu este ceva nou. La fel s-a întâmplat şi cu gripa spaniolă din 1918, care nici măcar n-a pornit din Spania ci a fost cauzată de condiţiile în care au luptat soldaţii în timpul Primului Război Mondial. Atunci rapoartele au fost influenţate de forţele militare pentru a nu pune beţe în roate eforturilor militare, însă acum suntem ceva mai avansaţi decât atunci. Dar asta nu înseamnă că oamenii de la putere care observă că există un avantaj pentru ei din a ascunde, manipula sau nega cifrele nu vor alege să mintă. S-a întâmplat în trecut şi cu certitudine se poate întâmpla şi acum.

Shane Smith: Dacă priveşti la ţări precum China, care pare să-şi fi aplatizat curba, cât de mult putem crede că acele cifre sunt cele reale?

Edward Snowden: Nu cred că putem. Mai ales că am văzut cum guvernul chinez a expulzat jurnalişti occidentali fix în acest moment când avem nevoie de reportaje credibile şi independente din astfel de regiuni. Există multe zvonuri cum că decesele ar fi mult mai mari decât cifrele oficiale. Şi faptul că nu putem obţine o verificare independentă asupra datelor ne oferă motive de îndoială faţă de povestea oficială. Realitatea pe care trebuie să o acceptăm, una deloc plăcută, este că şi locurile care nu sunt guvernate de regimuri autocrate vor fi lovite de un al doilea şi al treilea val şi al patrulea val… bazat pe toate analizele medicale disponibile azi. Chiar citeam un raport zilele astea cum că noua strategie va fi aceea de „frânare” (n.r. adică lockdown).

Shane Smith: Ceea ce înseamnă că suntem la începutul a ce tu spuneai de valul doi, trei, patru care vor urma. Drept urmare, toate aceste măsuri restrictive vor deveni tot mai severe. Ce se va întâmpla din acel moment cu libertăţile oamenilor, cu drepturile lor de intimitate, ce se va întâmpla cu democraţia?

Edward Snowden: De fapt asta este cea mai importantă întrebare în acest moment al istoriei. Ceea ce vedem e că toată lumea este temătoare şi lipsită de speranţă. Lumea este atât de îngrijorată de ziua de azi încât nu se mai gândeşte cum va arăta ziua de mâine pe baza deciziilor luate azi. Am văzut ce se întâmplă în ţări precum Taiwan sau Coreea de Sud, iar acest lucru se răspândeşte în tot mai multe ţări Vest-Europene şi chiar în America a început. Urmărirea şi monitorizarea mişcării întregii populaţii prin intermediul telefoanelor mobile.

Acum se construieşte arhitectura opresiunii

Şi cred că asta ar trebui să provoace îngrijorare pentru că atunci când ne referim la aplicaţii, ei spun că le vor folosi pentru urmărirea contactelor. Persoana X se îmbolnăveşte. Pe unde a umblat ea? Cu cine s-a întâlnit cu exactitate pentru a trimite genul acela de mesaje personalizate? La prima vedere pare o idee bună. Există prezumţia naturală de beneficiu. Şi totuşi, acest nivel de urmărire a contactelor, această metodă de urmărire nu prea funcţionează la o scală pandemică.

Shane Smith: Se declară în diverse state starea de urgenţă, dar asta nu face decât să concentreze puterea în mâinile câtorva.


Shane Smith: Când privim la Coreea de Sud sau la China, Taiwan, Singapore, ţări de genul acesta, acum ne uităm la America, se colectează foarte multe date. Dacă în Coreea de Sud primesc un mesaj că m-am întâlnit cu cineva care s-a dovedit infectat şi că trebuie să mă izolez, de unde ştiu ei toate aceste date?

Edward Snowden: Asta este o întrebare foarte bună! Asta este întrebarea care ar trebui să-i facă pe toţi să se uite la telefoanele lor şi să aibă nişte dubii. Există mai multe moduri de a urmări locaţia cuiva prin intermediul telefonului. Există aceste turnuri de telefonie mobilă, dar sunt şi reţelele de wi-fi la care te conectezi. Apoi mai sunt şi celelalte reţele wi-fi din jurul tău la care NU te conectezi. Acestea sunt reţelele pe care telefonul tău le poate „auzi”.

Aşadar, aceste reţele wi-fi sunt colectate şi cartografiate pe GPS. Apoi, dacă tu poţi vedea wi-fi-ul mamei tale, al unchiului tău sau al vreunei librării, toate în acelaşi timp, înseamnă că eşti în zona lor de acoperire. Devine astfel o locaţie aproximativă. Ştim că toate telefoanele noastre pot şi sunt urmărite tot timpul, prin simplul fapt că sunt pornite. Reţelele de telefonie o fac la un nivel scăzut. Facebook probabil o face, Apple o face, Google o face. Probabil că multe alte companii de care nici nu ai auzit fac acelaşi lucru. Cine controlează toate aceste informaţii?

În Franţa sau în America ei spun că ştiu despre aceste probleme de intimitate şi pretind că vor depersonaliza aceste informaţii, le vor „anonimiza”. Nu se vor uita la persoane specifice, ci la mişcările telefoanelor. Modul în care se mişcă aceste telefoane. Problema este că dacă nu urmăreşti o infecţie sau 100 de infecţii, ci urmăreşti 100 de mii de infecţii urmărirea contactelor devine inutilă. Mai mult, precizia locaţiei este fie prea brută pentru a fi folosită, şi aici ne referim la acele turnuri de reţele mobile, fie este foarte, foarte exactă şi nu poate să fie anonimizată atunci când este aplicată la o scală largă.

Apoi intervine cea mai importantă întrebare. Unde merge toată această informaţie? Cum este controlată? Cine o controlează? Sunt, totuşi, informaţii despre mine.Ar trebui să am o influenţă asupra lor. Ar trebui să am control asupra lor. Din păcate, în America, nu ai control. Nu există o lege a intimităţii de bază în America. Trebuie să ne asigurăm că „frânele” care se pun sunt asupra pandemiei şi nu asupra societăţii noastre.

Shane Smith: Se pare că asta este cea mai importantă întrebare din epoca modernă, referitor la libertăţile civile, referitor la dreptul la intimitate. Şi totuşi nimeni nu îşi pune această întrebare. Nu prea auzim mare lucru despre asta. Acum asta este probabil cea mai mare schimbare în societate. „Da, avem informaţia pentru că trebuie să oprim chestia asta.” Declarăm stare de urgenţă ici-colo, dar asta face să cedeze puterea. Noi stăm aici în America în carantină şi spunem „bun, ce înseamnă asta pe viitor?”

Puterile care se nasc din situaţii de criză au o istorie perfectă de abuz

Edward Snowden: Când mă gândesc la viitor, când ne uităm cu toţii către ce se îndreaptă toată asta, trebuie să ne gândim la trecut. Din păcate, acest gen de puteri de urgenţă ce se nasc din astfel de crize, au o istorie perfectă de abuz. Oriunde te uiţi la lucrurile astea, cea mai amuzantă chestie, într-un mod întunecat, este că urgenţa nu se termină niciodată! Ajunge să devină normalizată.Când vorbim de supraveghere în masă, în era lui Bush s-a creat un program de interceptare fără mandat care s-a prelungit şi tot prelungit până în zilele noastre. Acesta trebuia folosit doar într-o perioadă de urgenţă care s-a tot prelungit, pornită de la evenimentele din 11 septembrie.

Chiar şi azi suntem angrenaţi în aceleaşi războaie pe care le-am pornit în urmă cu 20 de ani şi din care nu am reuşit să scăpăm. Ca rezultat la 9/11 am „reuşit” să creştem capabilitatea nucleară a Iranului care şi-a pierdut punctul de echilibru în Irak. Am văzut autoritarismul crescând în societăţile vestice, în locuri la care nu ne-am fi aşteptat, precum Ungaria sau Polonia. Pe măsură ce autoritarismul se răspândeşte, pe măsură ce legile de urgenţă proliferează, pe măsură ce ne sacrificăm drepturile, ne sacrificăm şi capacitatea de a stopa această alunecare către o lume mai puţin liberă.

Chiar crezi că atunci când primul val, al doilea val, al 16-lea val de coronavirus va deveni o amintire demult uitată, toate aceste capabilităţi nu vor fi păstrate, toate aceste date nu vor fi păstrate? Vor începe aceste capabilităţi să fie aplicate infracţiunilor mărunte? Vor începe să fie aplicate analizelor politice? Vor începe să fie aplicate pentru a cenzura sau pentru sondaje politice? Indiferent cum vor fi ele folosite, ceea ce se construieşte acum este arhitectura opresiunii. Şi poate că ai încredere în autorităţile actuale, poate nu-ţi pasă de Zuckerberg că are datele tale sau de actualul preşedinte… însă în cele din urmă altcineva va avea acces la aceste date.

Poate cineva dintr-o altă ţară. Sau în ţara ta va veni un alt preşedinte care va avea control asupra acestor date. Cineva cu siguranţă va abuza de ele. Ar putea China să le folosească în folosul ei? Da! Şi ce se întâmplă atunci când vor abuza de ele? Eu cred că deja fac asta. Au creat lagăre de internare în China. Iar aceste practici, dacă nu sunt întâmpinate cu opoziţie, dacă nu sunt condamnate, când nu sunt sancţionate, ele vor deveni ceva normal. Ele se vor răspândi.Le vom găsi în Rusia, în Iran, Polonia, Ungaria, le vom găsi peste tot în Europa. Şi vom ajunge să le găsim chiar şi în America pentru că ele vor fi peste tot!

Virusul va trece, dar deciziile pe care le luăm azi vor rămâne


Edward Snowden: Un lucru care mă uimeşte pe mine este senzaţia că ăsta este un „glonţ” venit din neant care nu putea fi prevenit. Nu putea fi combătut. Nu putea fi imaginat. Că această pandemie ar fi venit doar pentru a trece. Dacă te gândeşti la cetăţeanul obişnuit, merge la muncă în fiecare zi. Lucrează zece ore pe zi, departe de familie, departe de casă. La sfârşitul zilei nu mai are timp să se gândească. Acum, însă, toată lumea, în acelaşi timp, a fost forţată să se oprească. Acesta este un eveniment extraordinar de rar în istorie.


Ei vor lua decizii pentru noi pe baze automatizate pentru a stabili cine primeşte un loc de muncă. Cine merge la şcoală. Cine primeşte un împrumut. Cine primeşte o casă şi cine NU primeşte!Astăzi suntem întrebaţi într-un moment de frică extraordinară: „Cum vrem să arate aceste sisteme?” Şi dacă nu luăm noi această decizie, o vor lua alţii pentru noi./ integral la sursă

Carmen Tănase: Apariția virusului este un plan bine pus la punct, iar copiii sunt ținta!

Carmen Tănase a vorbit despre efectele pandemiei asupra copiilor. Îndrăgita actriță spune că totul pare un plan bine pus la punct în care copiii sunt ținta, pentru că ei își vor forma personalitatea într-un mod total diferit decât au făcut-o generațiile anterioare din cauza restricțiilor care sunt impuse în ceea ce e numit tot mai des 'noua realitate'.

"Cred că este mai mult decât un experiment, cred că este un plan. Adică nu există cineva care stă la butoane și se joacă. Nu, există o ordine bine stabilită a butoanelor, așa cred. Eu tot refuz să-mi fie teamă.

Conștientizez că în clipa în care chiar voi fi dominată de frică, partida cu mine este pierdută.

Și atunci refuză să-mi fie teamă, dar mă gândesc cu îngrijorare la copii pentru că am realizat că ei sunt ținta acestei lumi noi - ni se tot spune că trebuie să ne obișnuim cu viața această nouă pe care o s-o trăim. Ce înseamnă viața asta nouă?

Noi avem puncte de reper, noi avem pe ce să ne bazăm, avem un trecut.

Carmen Tănase: "Copiii vor fi învățați să stea într-un pătrățel"

Generația noastră și-a făcut meseria, am trăit, a râs, s-a distrat, a mers în străinătate.

Oamenii aceștia care sunt acum tineri și mai ales copiii care sunt în formare acum, care acum își dezvoltă și sistemul imunitar, dar și absolut toate circuitele psihice, copiii aceștia vor fi învățați să stea într-un pătrățel, de mici. Reflexul lor așa va fi format.

Să nu iasă din pătratul acela, pentru dacă vor ieși va fi nenorocire, moare bunicul acasă, să nu se apropie de colegul, să nu pună mâna pe el, pentru că e nenorocire, să nu vadă chipul educatoarei, chipul învățătoarei care acum zâmbește, acum este încruntată, acum vrea să-l mângâie, dar nu poate, să-l tragă de ureche, dar nu poate.

Pentru că așa se dezvoltă un copil. Noi mâncam fructe de pe jos, pentru că sistemul nostru imunitar e în comuniune cu natura, dar copiii aceștia sunt dezinfectați pe mâini de frică. Eu înțeleg părinții, dar cum se dezvoltă el? El nu mai are afect, se dezvoltă fără empatie!", a spus Carmen Tănase.

Robert Kennedy Jr., discurs fabulos în fața protestatarilor din Berlin! Nepotul lui JFK a spus totul despre interesele Big Pharma și guverne corupte!

Peste un milion de oameni au ieșit pe străzile marilor metropole europene, în weekend, pentru a protesta împotriva măsurilor anti-coronavirus luate de autorități. De la Londra la Berlin, lumea se ridică și nu mai acceptă tăcerea, se cere demisia liderilor politici corupți și mai ales anchetarea modului în care a fost tratată pandemia.

În 1963, cel de-al 35-lea președinte al Statelor Unite, John F. Kennedy, susținea faimosul său discurs „Sunt un berlinez” în fața primăriei Schöneberg, unde pe scaunul edilului stătea la acea vreme Willy Brandt. Sâmbătă, într-un arc peste timp, nepotul lui JFK, Robert Francis Kennedy Jr., le-a vorbit manifestanților despre pericolul care paște omenirea.

Interesele Big Pharma și guvernele corupte au fost demascate de nepotul lui Kennedy!

„Acasă, în Statele Unite, presa spune că am venit astăzi aici să țin un discurs în fața a 5000 de naziști. Mâine vor spune că nu au fost decât 3000. Mă uit la această adunare și văd opusul nazismului. Văd oameni care iubesc democrația, oameni care vor un guvern sincer, oameni care vor lideri ce nu îi vor minții, oameni care vor lideri ce nu vor fac reguli arbitrare pentru a promova obediența populației.

Noi vrem lideri în sănătate publică care nu sunt motivați financiar de industria farmaceutică, care lucrează pentru noi, nu pentru Big Pharma. Vrem lideri pentru care contează sănătatea copiilor noștri, nu profitul companiilor Big Pharma sau măsurile de control ale guvernului. Mă uit la această mulțime și văd steagurile Europei, văd oameni de toate culorile, văd oameni de toate naționalitățile, de toate religiile, îngrijorați de pierderea demnității umane, de sănătatea copiilor, de libertatea politică. – ăsta este exact opusul nazismului!”, a declarat Robert Francis Kennedy Jr.

Referindu-se la faimoasa vizită a președintelui american din iunie ’63, el a spus că unchiul său a venit la Berlin, deoarece în oraș se desfășura frontul împotriva totalitarismului. „Astăzi Berlinul este din nou frontul împotriva totalitarismului”, a spus el. „Guvernele adoră pandemiile și le iubesc din aceleași motive pentru care iubesc războiul – pentru că le permite să pună în aplicare controale pe care altfel nu le-am accepta niciodată.”

Contestă rețeaua 5G

În discursul său, avocatul Robert F. Kennedy Jr., un activist de mediu și contestatar al vaccinării obligatorii, s-a pronunțat și împotriva dezvoltării rețelei de telefonie mobilă 5G. El a avertizat lumea adunată la Berlin asupra supravegherii de stat.

„Am să vă mai spun un lucru. Ei nu au știut prea bine cum să gestioneze sănătatea publică. Dar au știut foarte bine cum să profite de carantină ca să introducă 5G în toate comunitățile noastre. Și cum să inițieze procesul de trecere la o monedă digitală, ceea ce este începutul sclaviei. Pentru că dacă ei au controlul contului tău din bancă, îți controlează comportamentul. Și toți vedem reclamele care ne spun că 5G vine în comunitățile noastre. Că va fi o treabă minunată pentru voi toți, că ne va schimba viețile, că ne va face viața cu mult mai bună. Și sunt foarte convingători, trebuie să recunosc, pentru că mă uit la acele reclame și mă gândesc că de abia aștept să pot descărca un joc video în 6 secunde în loc de 16 secunde.

Totuși, pentru asta cheltuie ei 5 trilioane de dolari în sistemele 5G? Nu. Motivul este supravegherea și culegerea datelor. Nu este pentru mine sau pentru voi. Este pentru Bill Gates, pentru Mark Zuckerberg și Jeffrey Bezos și pentru ceilalți miliardari. Bill Gates spune că flota lui de sateliți va putea supraveghea fiecare centimetru pătrat al acestei planete 24 de ore. Dar ăsta este numai începutul. El va fi de asemenea capabil să vă urmărească pe toate dispozitivele voastre inteligente prin recunoaștere facială, prin GPS șamd. Credeți că Alexa vă servește vouă? Ea nu lucrează pentru voi ci spionează pentru cei ca Bill Gates”.


Dă vina pe Bill Gates pentru pandemie

Kennedy Jr. a spus, printre altele, că fondatorul Microsoft, Bill Gates, și expertul american în boli infecțioase, medicul Anthony Fauci, „au planificat pandemia de coronavirus de zeci de ani”.

„Acum, vă spun un lucru – este un mister pentru mine că toți acești oameni importanți ca Bill Gates și Tony Fauci care au gândit și au plănuit răspunsul la pandemie de zeci de ani, în așa fel încât să toți să fim în siguranță când aceasta va veni iar când aceasta chiar a venit ei par că nu știu despre ce vorbesc. Inventează numere. Nu pot să vă spune care este rata mortalității – ăsta este un lucru de bază. Nu pot să ne dea un test PCR care să funcționeze corect. Schimbă definiția Covid mereu pe certificatele de deces pentru a-l face să pară mai periculos. Se pricep însă foarte bine la a promova frica.”

DESPRE GLOBALISTI  - interviu cu profesorul universitar Corvin Lupu 

 Marius Albin Marinescu: Domnule profesor, v-am invitat să ne spuneți cum mai vedeți evoluțiile politice din SUA, în această perioadă dinaintea alegerilor prezidențiale. Pe plan internațional, omenirea este cutremurată de confruntarea dintre forțele internaționale globaliste și susținătorii suveranismului național. În SUA, această confruntare a luat forma unui adevărat război civil. Pe marginea acestei stări de fapt vă rog să ne faceți un comentariu despre cum vedeți dumneavoastră evoluțiile politice.


Corvin Lupu: Conflictul intern actual din SUA, ca și din UE, dintre globaliști și suveraniști este, după părerea mea, cea mai dură confruntare ideologică a epocii contemporane. Vreau să explic această afirmație și pentru aceasta am nevoie să reamintesc cititorilor noștri un scurt istoric. Până la Primul Război Mondial, ideologia capitalistă domina întreaga Europă și lume a Commonwealth-ului Națiunilor și era controlată financiar de bancherii evrei, atât la New York, cât și la Londra și în alte mari centre financiare ale lumii occidentale.
Revoluția bolșevică din Rusia a fost, în foarte mare parte, o creație a acestor bancheri, care au finanțat-o foarte puternic cu scopul de a elimina regimul țarist naționalist rus, care nu permitea evreilor preluarea controlului politic și economic asupra Rusiei, cea mai bogată țară din lume la care aspirau elitele financiare evreiești. În majoritate zdrobitoare bolșevicii au fost evrei. În paralel, Germania a finanțat și ea bolșevismul, cu scopul de a scoate Rusia din Primul Război Mondial și de a închide frontul de est, pentru a lupta pe un singur front, în vestul Europei. Apoi, prin intermediul internaționalismului proletar promovat de bolșevici, care a fost prima formă a globalizării, evreii urmăreau răspândirea influenței lor pe tot globul. Nu greșim când spunem că internaționalismul proletar și globalismul s-au confruntat în timpul Războiului rece (1945-1989) „cu mănuși”, pentru că aveau aceeași sorginte și un țel comun.
După Acordul (verbal) din Malta (2-3 decembrie 1989), modificarea modului de promovare a propriilor interese de către Federația Rusă și renunțarea la comunism, evreimea internațională a acaparat o influență mare și asupra acestei țări, prin intermediul oligarhilor evrei care s-au prăvălit asupra bogățiilor Rusiei. După 1999 și venirea la conducerea Federației Ruse a echipei naționaliste ruse conduse de Vladimir Putin, această țară a ieșit de sub dominația evreiască, oligarhii au fost puși sub control și ascultare și obligați să lucreze în favoarea și în profitul Rusiei. Cei care nu s-au supus au înfundat pușcăriile, sau au fost nimiciți economic. Unii au murit suspect.
După alegerile prezidențiale din 2016 din SUA, noua administrație de la Casa Albă, de la Pentagon și o parte a serviciilor secrete americane au declanșat lupta pentru eliberarea țării de sub stăpânirea aşa-zişilor „iluminați”, susținătorii principali ai globalizării despre care Donald Trump spunea că este „gogorița băgată forțat pe gâtul popoarelor”. Aşa-zişii „iluminați” sunt cei care controlează sistemul bancar american și internațional, Federal Reserve, Fondul Monetar Internațional și Banca Mondială. Desigur, ei controlează și cea mai mare parte a presei din sfera de influență a SUA. Întâmplător sau nu, aceștia sunt cu toții evrei. În cel mai înalt cerc al puterii globaliste ne-evreii sunt rarități și nu dețin decât o influență limitată și controlată. Cei mai importanți dintre ei sunt familiile evreiești Rothschild și Rockefeller. Dar mai sunt familii foarte importante de mari bancheri evrei. George Soros și Bill Gates, amândoi tot evrei, sunt actualmente cei mai activi globaliști, dar ei sunt actori executivi ai aşa-zişilor „iluminați”, interfața acestora, nu sunt decidenți principali, jucând rolul pe care îl deținea și Comisia Trilaterală, ai căror membri, Valéry Giscard d’Estaing (94 de ani), Henry Kissinger (97) și fostul prim-ministru al Japoniei, al cărui nume îmi scapă pe moment, sunt foarte în vârstă și nu mai am energia necesară ducerii luptei pentru dominația mondială. Comisia Trilaterală este factorul executiv al Organizației Bilderberg. Council on Foreign Relations, organizația care făcea președinților SUA recomandări cu putere de ordin, este o anexă a aşa-zişilor „iluminați”, din anticamera lor.
Până la Donald Trump, conducerile SUA se subordonau în ascuns acestor aşa-zişi „iluminați”, iar supunerea lor era numită în mod fals și manipulator ca fiind o „teorie a conspirației”, fiind prezentată ca și când, de fapt, nu ar exista! Negarea evidențelor a ajuns să fie susținută de părți importante ale clasei politice internaționale. Minciuna stătea și mai stă încă la masă cu regii, ca să parafrazez un mare om politic, jurnalist și poet, cel mai mare pe care l-a avut poporul român, Mihai Eminescu, care știa și spunea adevărul.
Cu minciuna în frunte s-au prostit și jefuit popoarele și s-au acreditat tezele false ale faptului că patriotismul și naționalismul ar fi fenomene nefaste, ar fi „rele” ale omenirii etc. Împotriva patriotismului și a naționalismului s-a creat poliția corectitudinii politice, una din marile mizerii ale lumii contemporane și recente, făcută în numele democrației, dar care nu are nimic în comun cu democrația, ci doar cu cenzura mascată, cea care ucide libertatea cuvântului și a opțiunilor politice. Printr-un sistem perfid și foarte rafinat, în numele drepturilor personale s-au luat popoarelor drepturile colective, care sunt esența etnicității.

Pentru a-și ascunde controlul asupra lumii și a evita opoziția popoarelor față de această situație și pentru a neutraliza orice fel de adversitate, s-a promovat manipularea foarte fină, căreia i-au căzut victime inclusiv oameni cu studii superioare. Nu-i numesc intelectuali, pentru că nu poate fi numit intelectual un om care, indiferent câte multe pagini a citit el și câte diplome înalte are în dulap, nu cunoaște și nu înțelege modul în care este condusă lumea din care și el face parte. Presa a devenit de multă vreme o armă foarte tăioasă, cea mai mare parte a ei fiind în mâna judeo-globaliștilor, cum am mai spus.
În cadrul masoneriei și organizațiilor conexe acesteia se practică jurăminte cu mare impact și cu pedepse cumplite, până la moarte (de exemplu, cunoscuta „ardere între coloane”), pentru cei care le încalcă.
După anul 1913, când au preluat controlul absolut asupra finanțelor SUA, aşa-zişii „iluminați” sunt cei care au folosit cele mai murdare acțiuni politice, economice, financiare, militare, pentru a-și promova interesele de înavuțire și de dominație a lumii.
Donald Trump, având în spate forțele patriotice americane care îl susțin și vor să redea libertatea SUA față de aşa-zişii „iluminați” evrei, duce o luptă extraordinară, pe care eu o consider ca fiind realmente EROICĂ. Au mai încercat și Abraham Lincoln și John Kennedy, dar nu au avut susținerea necesară pentru a rămâne în viață. Misiunea lui Trump este una foarte grea. El a arătat de unde vine răul, și-a propus să-l eradicheze și are un program în acest sens.
Cel mai important proiect al său este trecerea băncii centrale a țării, Federal Reserve, în proprietatea statului american și sub controlul absolut al Casei Albe. Actualmente, Federal Reserve, singurul emitent de dolari din lume, este sub controlul băncilor private evreiești. Când banca statului tău este sub control privat, și guvernul acelui stat este sub control privat. În cazul în care Donald Trump va câștiga alegerile, în noiembrie 2020, este foarte posibil să promoveze imediat legea de naționalizare a Federal Reserve.
Acesta este modelul financiar pe care administrația Trump propune să îl și exporte. Gândiți-vă și la România, cât de utilă ar fi o asemenea măsură. Banca Națională este controlată de sistemul bancar internațional. Ei îl conduc pe ofițerul de securitate vândut străinilor, Mugur Isărescu, care slujește aşa-zişii „iluminați” de 30 de ani, în dauna României și a poporului român. Un asasin economic, poate cel mai mare de după 22 decembrie 1989, mai mare decât colegii lui securiști care au jefuit 35-40 de miliarde de dolari agonisiți din căpușarea economiei naționale. Astăzi, din neachitarea obligațiilor fiscale și exportul ilegal de profit, România este jefuită anual de până la o sută de miliarde de euro.
În paralel cu îndatorarea țării, prin vocea lui Mugur Isărescu, Banca Națională a declarat că țara nu mai are nevoie de aur și a sistat achiziția aurului românesc, cu aproape două decenii în urmă! O țară bogată, cu mari rezerve de aur, ar putea fi puternică, ar putea avea o monedă mai stabilă, ar depinde mai puțin de organismele financiare ale aşa-zişilor „iluminați”. Așa s-a ajuns să se dispună închiderea minelor de aur și, prin lipsa obiectului de activitate, să se desființeze combinatele de prelucrarea minereului aurifer de la Baia Mare și Copșa Mică. Apoi, ca să lege și mai tare România de picioare, Isărescu (la origine familia lui s-a numit Iser) a dus un tezaur de 14 tone de aur la Londra, pe mâna aşa-zişilor „iluminați”, un gaj, o garanție că România rămâne o colonie cuminte. În istoria României niciun tezaur care a fost scos din țară nu s-a mai întors. Dragnea și Vâlcov au vrut să-l readucă în țară și au ajuns la pușcărie, iar imaginea lor este distrusă permanent de mass-media aservită securiștilor globaliști.
Între proiectele grupului național-protecționist din SUA condus de Donald Trump este și acela al opririi războaielor de agresiune cu care s-a hrănit conducerea judeo-globalistă anterioară a SUA și a întregii zone euro-atlantice de influență. În acest sens, președintele Trump a dus o intensă muncă de lămurire a generalilor americani asupra necesității de a opri războaiele de agresiune. Mulți dintre generalii importanți din armata SUA au afaceri de familie legate de industria militară și de aprovizionarea armatei. Generalii americani au preluat controlul asupra traficului de opiu din Afganistan încă din 2001 și s-au îmbogățit din jefuirea Irakului. Ca urmare a războaielor și a operațiunilor agresive ale SUA, acești generali s-au bucurat de privilegii foarte importante. Apoi, ei au fost educați, începând din liceele militare și din școlile militare de ofițeri în spiritul cultului față de război, față de dominația mondială a armatei SUA, față de nevoia ca militarul american să meargă și să moară „pentru patrie”, peste mări și țări.

Din aceste cauze, un proiect politic de stopare a războaielor este greu digerabil pentru această generație de militari. De când a ajuns la conducerea SUA, forțele care militează pentru perpetuarea politicii militariste au încercat să-l determine pe noul președinte să continue agresiunile, încercând să-i ofere toate motivațiile. Donald Trump a demontat această linie politico-militară, mai dându-le doar câte o mică „bomboană”, pe această linie.
Încă din finalul campaniei electorale din 2016, Donald Trump i-a acuzat pe președintele Barack Obama și pe secretarul de stat Hillary Clinton că au creat organizația teroristă ISIS și i-a amenințat cu închisoarea pentru acest fapt. În prima zi a instalării lui Donald Trump la Casa Albă, președintele Barack Obama l-a rugat în public să respecte cutuma de a nu-i pedepsi pe predecesori pentru faptele lor. Era evident că îi era teamă. Stopând finanțările guvernamentale și livrările de arme către ISIS, organizația teroristă s-a prăbușit, iar despre șeful ei se spune că ar fi fost asasinat de forțele speciale americane. Nu mai este niciun secret faptul că organizația teroristă ISIS, ca și Al Qaida au fost creații ale regimurilor judeo-globaliste necesare oferirii de motivații pentru agresiuni internaționale, pentru înarmare, pentru dominație la scară mondială, pentru îmbogățire, pentru justificarea controlului populației de către serviciile secrete, pentru promovarea intereselor evreiești internaționale. De altfel, este bine cunoscut faptul că Osama bin Laden a fost un foarte important agent al CIA, mulți ani însărcinat cu coordonarea luptei talibanilor împotriva agresiunii și ocupației militare a URSS în Afganistan (1979-1988).
Dar politica militaristă a globaliștilor din ultimele două decenii s-a întors ca un bumerang împotriva puterii militare a SUA. Înaintea acestor războaie declanșate în 2001, SUA erau cea mai mare putere a lumii. Războaiele au speriat întreaga lume și așa s-au născut organizațiile politico-militare și economice Shanhai-5 și BRICS. Despre Shanhai-5 președintele Vladimir Putin a declarat că „este un fel de NATO și UE, luate la un loc”.
De asemenea, în luna iunie 2020, comandanții pompierilor din New York, reuniți într-o conferință de presă, au făcut o declarație care a confirmat analizele și interpretările multor observatori: turnurile gemene din New York nu au fost dărâmate ca urmare a unui atac aerian, ci ele au fost detonate din interior, cu explozivi. Deci, aflăm oficial că atacul terorist asupra SUA din 11 septembrie 2001 a fost tot „o gogoriță”, ca și alte asemenea diversiuni din istorie.
Noua linie politică față de războaiele SUA în diverse state ale lumii s-a văzut din discursurile lui Trump despre războaiele SUA în Orientul Mijlociu, din perioada predecesorilor săi. El a spus despre ele că sunt „mari greșeli” și a făcut o afirmație care a dărâmat din trei cuvinte întreaga propagandă pro-război, făcută cu cheltuieli de miliarde de dolari, susținând că lumea de astăzi dacă i-ar avea pe președintele irakian Saddam Hussein și pe cel al Libiei, Muammar el Gaddafi, ar fi fost o lume mai bună! Dacă ne gândim că cele două mari personalități ale lumii musulmane, asasinați mișelește de invadatori, erau patrioți naționaliști, care și-au dezvoltat mult propriile state și popoare, luptând până la moarte pentru a se apăra de regimul judeo-globalist. 
Pe viitor, este posibil să fie nevoie să ne așteptăm ca și alte personalități istorice ale popoarelor care au promovat aceeași linie politică patriotică și naționalistă să fie văzute cu alți ochi, ca personalități care au și părți bune, imaginea lor fiind posibil a fi spălată de noroiul imens aruncat asupra lor de mass-media globalistă. Imaginea tuturor patrioților și naționaliștilor a fost murdărită de mass-media judeo-globalistă, iar o mare parte a opiniei publice a fost derutată de această manipulare. Când le spuneam aceste aspecte studenților mei, civili, dar și ofițeri de toate armele ai României, cu decenii în urmă, au fost colegi de breaslă, ca și generali de diverse arme care au predat la facultatea mea, care m-au condamnat pe la colțuri și prin debarale, mirați că susțin „teoria conspirației”, de parcă n-ar fi existat și nu ar exista, ceas de ceas, conspirații în istorie.
Într-un foarte important discurs ținut în fața cadrelor de comandă de la Pentagon, Donald Trump a spus explicit că SUA nu mai pot continua să vorbească într-una despre pace și să facă război. Globaliștii și o parte a sistemului militaro-informativ al SUA ar fi dorit să continue războaiele din Afganistan, Siria, Libia și să se deschidă noi fronturi împotriva dușmanului istoric al Israelului, Iranul, împotriva Coreei de Nord și împotriva Venezuelei. Proiectul de război împotriva Coreei de Nord era văzut ca fiind de natură a consolida prezența militară a SUA în zona Asia-Pacific, la confluența celor mai importanți rivali economici ai SUA: Rusia, China, Japonia, Coreea, India și „tigrii ” economici asiatici.
Trump și-a pus proiectele militare în aplicare. A dovedit că terorismul internațional este un pion nesemnificativ, care fusese umflat „cu pompa” de către guvernările globaliste ale SUA. În Siria, SUA au rămas doar cu puține efective militare în zona kurdă, ca urmare a unor mai vechi angajamente semnate de americani pentru protejarea acestei populații față de agresiunile Turciei, putere care a întors spatele Occidentului și s-a apropiat politico-militar de Rusia și economic de BRICS.
Prin întâlnirile directe și convorbirile cu președintele Coreei de Nord, Kim Jong-un, Donald Trump a dovedit că acesta este frecventabil ca partener de negocieri politico-militare, l-a „lansat”, acceptându-l ca partener de discuții și a stins perspectivele de război cu el. Concomitent, experiențele cu rachete nucleare ale Coreei de Nord, au determinat SUA să-și întărească prezența militară în zonă, dar această prezență nu vizează micuța Coree de Nord, ci marea Chină, inamicul real al SUA.

Armata americană și cea a Israelului au fost pregătite ani de zile pentru o agresiune asupra Iranului. Evreimea mondială, în frunte cu prim-ministrul Netanyahu, au presat Casa Albă să facă război în Iran. S-a ajuns până la momentul stabilirii planului de atac și al orei declanșării lui. În ultimul moment, Donald Trump a ordonat contramandarea operațiunii, spre dezamăgirea cruntă a evreimii globaliste și a Israelului, care își pusese mari speranțe în Trump pentru acest război, motiv pentru care l-a și susținut în alegerile din 2016. Globaliștii lui Obama ridicaseră sancțiunile împotriva Iranului și cu intenția de a atrage această țară în circuitul economic și politic global, care să le permită penetrarea țării, pentru a o distruge și din interior. Donald Trump le-a dejucat planul și s-a opus ridicării sancțiunilor. Prin aceasta el a dorit să împingă Iranul în afara controlului forțelor globaliste internaționale, obligându-l să țină aproape de Federația Rusă, pentru a-și putea asigura securitatea națională. De altfel, Rusia a avertizat Israelul că dacă ar ataca Iranul, acesta va fi dotat cu sisteme de armament SS-400, care ar face atacul israelian inofensiv și ar periclita grav propria securitate a Israelului.
Din acest punct de vedere, mascat, Donald Trump a dus o acțiune politică de conivență cu Federația Rusă. Atât Donald Trump, cât și Vladimir Putin sunt naționaliști, suveraniști, adversari ai globaliștilor. Ei acționează în aceeași direcție. Chiar dacă SUA și Rusia se declară adversari, ei colaborează strâns și cei doi președinți au recunoscut că poartă adeseori convorbiri telefonice. Să ne amintim și întâlnirea lor istorică de la Helsinki, din iulie 2018, când, spre surprinderea analiștilor și opiniei publice, împotriva cutumelor, Trump și Putin s-au întâlnit și au discutat peste două ore, fără să fie însoțiți de delegați și fără translatori, între patru ochi. Nu ne îndoim de importanța foarte mare a conținutului discuțiilor.
Globaliștii și o parte a opiniei publice internaționale au așteptat, de ani de zile, o intervenție militară a SUA împotriva Venezuelei, stat independent, foarte bogat în petrol, aflat în apropierea SUA, spre deosebire de marii producători de țiței din Orientul Mijlociu. Suveranitatea Venezuelei s-a manifestat preponderent în timpul președinților Hugo Chávez și Nicolás Maduro Moros. Ca și în cazul Iranului, președintele rus Vladimir Putin a declarat că nu va permite schimbarea prin forță a președintelui Maduro. Operațiunea de pătrundere a unor agenți ai CIA în Venezuela, din această primăvară, a fost dejucată și unii dintre agenți au fost arestați. Recent, Donald Trump a declarat că dorește să se întâlnească și să discute cu președintele Maduro.
Reforma financiar fiscală revoluționară promovată de Donald Trump începând din anul 2017 a sprijinit foarte mult economia internă a SUA, cu deosebire firmele mici și mijlocii, uitate de oligarhii judeo-globaliști care au condus decenii de-a rândul țara. Veniturile suplimentare foarte mari obținute din colectarea obligațiilor fiscale au demonstrat că se pot înlocui veniturile obținute din producția, vânzarea și consumul de armament în cadrul războaielor de agresiune. Corporațiile care produc în străinătate au fost taxate suplimentar cu 20%, iar cele care și-au repatriat producția au primit o subvenție de 20%. Cele 40% au fost argument zdrobitor pentru revenirea în SUA a corporațiilor care produceau în China sau în America Latină.
Desigur, succesele economico-financiare ale noului regim de la Washington nu pot fi puse pe seama unui singur om, a lui Donald Trump. Ele sunt rezultatul muncii unui întreg sistem care luptă pentru eliberarea și reformarea SUA de sub controlul oligarhilor aşa-zişi „iluminați”.
Globaliștii, care doresc să înlăture noul regim de la Washington și care au șanse în acest sens, au încercat să minimalizeze doctrina „America first!”. Ei au acreditat ideea că, de fapt și Trump este tot un produs al aşa-zişilor „iluminați”, care doar face un fals joc suveranist temporar, tot în numele oligarhiei de pe Wall Street și nimic nu se va transforma.



Preotul cu mască crede în puterea omului şi autorităţilor, nu în cea a lui Dumnezeu?


Patriarhul Daniel a oficiat la jumătatea lui august 2020 ȋn cartierul bucureștean Titan o slujba de târnosire a Bisericii „Acoperământul Maicii Domnului”, alături de Episcopul vicar patriarhal Varlaam Ploieșteanul și un mare sobor de preoți și diaconi, cu toţii purtând mască. Patriarhul Daniel și toți preoții și diaconii au purtat măști de protecție, deși nici legea, nici regulile impuse de Sfântul Sinod, nu le-au cerut asta. Au făcut aceasta, ca să arate cât de solidari sunt cu credincioșii care sunt obligați să poarte mască, precum și pentru a demonstra că Biserica este întotdeauna alături de stat în eforturile sale de combatere a epidemiei de coronavirus, Patriarhul Daniel le-a cerut și celorlalți co-slujitori să poarte mască, asta chiar dacă slujba s-a desfășurat în public. A fost un semnal clar prin care toţi slujitorii sfântului altar din România au înţeles că trebuie să poarte mască, deşi nu este obligatoriu, în timpul slujbelor religioase. Mai mult, sunt preoţi care deja împărtăşesc credincioşii cu linguriţe de plastic de unică folosinţă, deşi nu este canonic, Sfântul Sinod al BOR a reiterat recent că împărtăşania se oferă cu o singură linguriţă, conform tradiţiei bizantine din secolul VIII. De aceea, au apărut destule cazuri de preoţi care împărtăşesc, cu masca pe faţă şi cu mănuşi, din linguriţe de unică folosinţă, pe lângă faptul că încalcă canoanele bisericeşti, pot sminti credincioşii ortodocşi practicanţi, care şi aşa s-au redus destul de mult cu prezenţa la slujbele religioase în urma pandemiei. Nici măcar autorităţile laice nu cer să se depăşească cerinţele şi acele restricţii normative, pe care unii preoţi le aplică cu un exces de zel neînţeles. Mireanul aflat la Liturghie în faţa altarului poate fi smintit, când vede preotul, care vine mascat şi înmănuşat cu teamă de Covid, nu cu dragoste şi frică de Hristos. „Turma mică şi fricoasă” ştie că Trupul Domnului din Potir este vindecare de boli, nu sursă de îmbolnăvire.


Preotul scriitor Ava Credo Glăţean are dreptate când scrie: „Eu mă așteptam ca în timpul ploii(pandemiei), să apară ciupercile otrăvitoare (sacerdoții cu metehne de cartier), să-L împărtășească pe Hristos oamenilor în lingurițe de unică folosință. Dacă vine o prigoană în Biserica Ortodoxă, ăștia trec sigur la reformați. Eu stau și mă gândesc: dacă sunt preoți cu experiență și mari teologi, unul chiar profesor de teologie, cum pot avea cuvenita evlavie să îl pună pe Hristos în plastic, într-o jalnică linguriță de plastic, probabil și un produs chinezesc? Cu siguranță o să vi se pară că iar emit judecăți nerușinate și îmi bag nasul unde nu îmi este treaba, dar eu în calitate de slujitor al altarului și al Bisericii strămoșești, cum aș putea îngădui o asemenea ticăloasă și demonică inovație, și mai ales în buricul capitalei? O să spuneți că e doar o formă de acomodare cu o practică pandemică de dragul ,,artei teologice” și pentru a fi în concordanță cu legile profane ale statului. Că nu e nimic grav. Bine că nu au folosit bețișoare chinezești pentru orez sau o linguriță pentru înghețată. Nu m-aș mira nici să îi văd că îl pun pe Hristos în pungi de nylon. Trist, enorm de trist. Cu asemenea preoți, mâine slujim mesa Catolică și citim Coranul, pentru că cei 900 de ani de tradiție Ortodoxă, în care s-a stabilit împărtășirea cu aceeași linguriță, sunt intrați în trecutul desuet al slujirii liturgice, iar lumea fiind dinamică și Biserica trebuie să simtă transformări dogmatice, canonice și liturgice după cutumele lumii. Genii ale demonicei transformări, găsim pe toate gardurile, cu atât mai mult, cu cât au slavă bisericească, cuvânt înălțător, iar evlavie cât pisicile în călduri. Ar trebui să le fie rușine pentru că Hristos nu s-a jertfit pentru omenire, ca omenirea să-L pună în scaun cu rotile și în lingurițe de plastic pentru babele credincioase de duminică. Parcă văd că de prinde la prostime o asemena practică liturgică, nu mai scapă Biserica de ea, numai cu un Sinod Ecumenic adevărat.” Ortodoxia înseamnă asumarea cu mare curaj a vieţii şi morţii.


Cei care cred în Înviere, nu se tem de moarte, cu atât mai puţin de o boală. Păcatul este boala în transcendenţă, nu virusul trecător. Dacă e să ne păstrăm nădejdea mântuirii, trebuie să fim curajoşi. Hristos a spus: „Îndrăzniţi! Eu am biruit lumea!” (Ioan 16, 33). E distopic să vezi preoţi mascaţi şi înmănuşaţi, deşi nici măcar autorităţile nu cer acest lucru, care îl oferă speriaţi pe Hristos, izvorul Vieţii şi Temelia Lumii. E un semnal a unor preoţi că nu ar crede în puterea mântuitoare şi vindecătoare a Trupului Domnului. Aceste atitudini ne-creştine şi ne-canonice alungă mirenii de la slujbele religioase, care subliminal ajung să-şi piardă credinţa în puterea vindecătoare a lui Hristos, ajungând să se teamă doar de…Covid şi autorităţi. Biserica este mireasa lui Hristos, nu a ministrului sănătăţii. Biserica este formată din clerici şi mireni, o comunitate din cetatea lui Dumnezeu. „Dăm cezarului ce este al cezarului” dar nu-L vindem din nou, ca Iuda, pe Hristos. Creştinismul este curajul pe drumul metanoiei taborice şi mântuitoare, restul chiar nu are nicio relevanţă, frica vine de la cel rău, care sapă la temelia credinţei. Preotul trebuie să creadă în puterea lui Dumnezeu, nu în puterea trecătoare a omului politic. Credinţă şi putere hristică trebuie să transmită clerul enoriaşilor, nu frică şi teamă de autorităţi. Hristos este capul Bisericii, nu preşedintele sau guvernul. Dacă nu se reîntregeşte credinţa în mod canonic, numărul credincioşilor din BOR va scădea, la fel ca în Biserica catolică din occident. Fără credinţa adevărată, Biserica se va transforma în spectacol religios. Se goleşte conţinutul înveşnicirii şi mântuirii omului ca şi Chip al lui Dumnezeu. La altar, cu masca pe figură, riscăm să păţim ca fecioarele din pilda evenghelică. Comoditatea, frica și ignoranţa teologică vor afecta pe creștinii de formă în momentul final al slujirii lor. Au fost zece fecioare și toate au avut haină de nuntă, toate aveau candelă și ulei, toate așteptau pe Mirele și (culmea) toate au ațipit și au adormit. Venirea Mirelui va face diferența. Cea mai grea sentință posibilă este să-L auzi pe Domnul Iisus strigând: ”Nu vă cunosc!” (Matei 25:12). Iată de ce este extrem de grav să trăim viața de pocăință cu frică de viruși politizați şi nu pătrunşi de înfricoşătoarele Taine şi Dragostea fără sfârşit a lui Hristos.  Ionuţ Ţene



Valul 5, Ziua 63


Tresar prin somn. Îmi sună telefonul mobil pe WhatsApp, ca de obicei la ora stabilită. E un apel video al Grupului de Comunicare Strategică. Trebuie să răspund, n-am încotro. Mă ridic în capul oaselor înainte de a stabili contactul vizual. 


— Alo, da...


— Bună dimineaţa domnule Popescu. Sunt Crina, de la GCS. Cum aţi dormit noaptea trecută?

O visez adesea pe Crina. Tânăra agentă GCS mi-a fost alocată încă din prima zi a programului de monitorizare. Are o misiune ingrată, dar încearcă să fie amabilă pe cât posibil. 


— Înainte de a-mi răspunde vă rog să vă puneţi masca. Sper că nu aţi dormit fără ea... 


Întind mâna spre noptieră şi-i arăt masca. 


— Scuze, a trebuit să iau un Paracetamol, îi spun deloc convingător.    


— În regulă. Începem?


— Da, sigur.


— Cine este stăpânul nostru?


— Ăăă... Stăpânul nostru este Covid-19. 


— Perfect! Mai departe... Cui îi datorăm noi viaţa?


Stau puţin în expectativă, mă mănâncă limba să-i dau o replică dură. Ştiu că m-ar costa scump, aşa că-mi calc pe inimă şi de data asta. 


— Noi îi datorăm viaţa Grupului de Comunicare Strategică în frunte cu doctorul Raed Arafat. 


— OK. Ultima întrebare. Ştiţi de ce aţi fost inclus în Programul Naţional de Dezintoxicare Ideologică? 


— Da, cunosc motivul. Pentru că am pus la îndoială măsurile luate de GCS în scopul salvării de vieţi omeneşti. Regret profund. Jur!


— Răspuns corect! Vă doresc o zi încărcată de remuşcări, regrete şi procese de conştiinţă. Ne revedem la orele 17, conform programării. 


Închid şi mă duc la baie fără chef, puţin trist că n-am avut curaj să-i spun tot ce-aveam pe suflet. Apoi deschid fereastra la dormitor şi-mi dau seama că vecinul din blocul de vizavi, de la etajul trei, mă urmăreşte din balcon printr-un aparat foto profesional, cu obiectiv puternic. Cine ştie de când stă acolo concentrat, prezent la datorie. 


M-a surprins fără mască. Asta mă va costa 25 de puncte-Covid, pe lângă cele 150 deja colecţionate. Dacă ajung la 200 pierd automat cartela de zahăr şi pe cea de ulei. La 300 rămân şi fără cartela de pâine, iar la cinci sute mă izolează într-un salon la Spitalul Modular de Reeducare. 


La ultima şedinţă de reabilitare anchetatorul mi-a propus să mă alătur Cauzei. Cu experienţa mea de jurnalist ar urma să intru în rândurile Serviciului Român de Informaţii Medicale (SRI-M). Calitatea de agent SRI-M mi-ar deschide automat noi perspective: permis de liberă circulaţie, acces preferenţial la tratamente şi scheme de vaccinare, intrare liberă la magazine alimentare cu circuit închis, acces gratuit la un site de dating cu femei sănătoase (Covid free), plus multe altele. Ar fi trebuit în schimbul acestor privilegii să strâng informaţii despre partizanii Mişcării de Rezistenţă care subminează Cauza. Serviciul Român de Informaţii Medicale devenise de ceva timp principalul furnizor de probe pentru procurorii Direcţiei Sanitare Anti-Covid  (DSAC). Dosarele întocmite de procurori cu sprijinul agenţilor SRI-M ajungeau în cele din urmă pe masa judecătorilor de la Tribunalul Naţional Sanitar. 


L-am rugat să-mi ofere un mic răgaz. Refuzul categoric mi-ar fi făcut viaţa un adevărat calvar. 


Astăzi e marţi. Pentru că am puncte-Covid de penalizare mi-au restrâns grila de canale TV. Pot urmări doar ştirile de pe Gigi24, postul oficial de propagandă al Grupului. Bun şi ăsta, în lipsă de altceva. 


Pe la 9 jumate urmează să sune la uşă Diana, vecina de la doi. M-a ameninţat încă de sâmbătă. Înainte de Valul 5 lucra la primărie, funcţionar mărunt. Acum a rămas doar informator. Mă trage de limbă stângaci, bazându-se pe decolteul larg care-i lasă la vedere sânii artificiali, modelaţi ieftin, din economiile de bugetară de calibru redus. De obicei mă întreabă fără ocolişuri ce mai cred despre Raed Arafat, Grupul de Comunicare Strategică şi penuria de alimente. Discutăm prostii, nimic ieşit din comun. 


Dacă-i marţi, atunci este şi zi de aprovizionare. Pe baza informaţiilor din dosarul personal m-au programat să merg la magazin pentru produsele de strictă necesitate în fiecare marţi la 8:30. Au avut grijă să nu mă intersectez cu alţi opozanţi ai regimului. 


Mă pregătesc să plec. Îmi pun masca, mănuşile, viziera şi verific brăţara electronică de monitorizare ataşată la încheietură mâinii stângi. Clipeşte, deci funcţionează. Orice mică deviaţie de la traseu îi atenţionează imediat pe agenţii Dispeceratului de Intervenţie Rapidă. 


Când ies din bloc, tanti Dorina de la parter îmi face semn de după perdea, cumva speriată. Mă uit nedumerit. Ce-o fi vrut să-mi transmită? Într-un final realizez. Îmi căzuse masca sub nas, riscam alte 10 puncte-Covid de penalizare. Remediez situaţia din mers şi-i mulţumesc vecinei printr-un gest amical. 


La magazin coada se întinde pe vreo 50 de metri, cu distanţarea fizică de rigoare. Ajung în sfârşit la casa de marcat, unde vânzătoarea aşteaptă cu zâmbetul pe buze să recit mesajul de pe ecranul telefonului, primit prin SMS. În fiecare zi mesajele diferă de la un client la altul. Depinde cum ai noroc. Poţi prinde unul banal sau dimpotrivă, un text adânc, de extracţie filosofică. Dacă refuzi să-l citeşti nu primeşti alimente. Simplu ca bună ziua! 


Trag microfonul mai aproape astfel încât cetăţenii din magazin să mă audă prin staţia de amplificare. Citesc SMS-ul cu intonaţia unui elev de clasă pregătitoare: 


— Mulţumim din inimă politicienilor, medicilor, asistentelor şi brancardierilor aflaţi în prima linie a luptei cu pandemia. Nu vom uita niciodată spiritul de sacrificiu şi jertfa lor pe altarul sănătăţii. Trăiască Grupul de Comunicare Strategică şi comandantul nostru suprem, doctorul Raed Arafat!


Ropotul de aplauze aproape că-mi sparge urechile. Mă simt penibil. Smulg sacoşa de pe bandă şi ies din magazin la fel de scârbit ca reprezentanţii industriei Horeca după întâlnirea cu premierul Orban.  


Merg pe drumul obişnuit până aproape de casă. La orice mică abatere de la traseu primesc atenţionări sonore prin intermediul brăţării GPS. 


Nişte strigăte de ajutor îmi atrag atenţia. Doi indivizi încearcă s-o tâlhărească pe tanti Dorina, plecată şi ea la cumpărături. Ajung repede, reuşesc să-i pun pe fugă înainte de-a fi prea târziu. Cât mai pălăvrăgim una, alta, abia realizez despre ce-i vorba când patru agenţi ai Departamentului de Intervenţie Rapidă mă umflă pe sus şi mă aruncă în duba lor neagră, cu însemnele Poliţiei Sanitare. Depăşisem traseul monitorizat prin satelit fără să-mi pese de consecinţe, atât de hotărât fusesem să o salvez pe tanti Dorina. 


La sediul GCS nimeresc într-o cameră aproape goală, cu o masă şi două scaune aşezate în mijloc, exact ca-n filmele poliţiste. Nu am răgaz să-mi trag sufletul pentru că primesc o vizită-surpriză. Însuşi Raed Arafat, comandantul GCS, a catadicsit să mă cunoască personal. Îşi trage scaunul  şi mă studiază peste ochelari preţ de câteva clipe. 


— Ştii de ce te afli aici? mă chestionează pe un ton aspru, milităros. 


— Presupun că da, îi răspund în doi peri. 


Aştept, încordat, continuarea. 


— Ei bine, am să-ţi dau o veste proastă şi una bună... Cu care să încep?


Ridic din umeri. 


— Indiferent. 


— Deci vestea proastă este că s-a încheiat pandemia Covid-19. Urmează să fac marele anunţ în direct la Gigi24 TV. 


— OK. Şi vestea bună?




— Vestea bună ar fi că OMS tocmai a declarat pandemie de trichineloză. Toţi porcii urmează să intre în carantină până la descoperirea unui vaccin. La fel şi oamenii. 


— De ce şi oamenii?!


— Aşa, preventiv. Ca să nu se mănânce între ei. Mă refer negaţioniştii cu cetăţenii responsabili. 




Valul 6, Ziua 22 


Mă uit plictisit la Gigi24 TV. Crainica blondă anunţă o ştire de ultimă oră. Breaking News: ”Ca să fie mai credibil, Grupul de Comunicare Strategică angajează o firmă de PR cu 3 milioane de euro”.    Adrian Onciu - jurnalist Mediafax

Ritmul cardiac al unui câine crește cu 46% atunci când stapanul îi spune „Te iubesc”, arată un nou studiu

Studiul realizat de Eric Todisco prezintă, de asemenea, și cinci moduri simple prin care câinii își exprimă afecțiunea față de stăpânii lor


Te-ai întrebat vreodată cât de mult câinele tau, într – adevăr, te iubește?  

Într-un nou studiu realizat de Canine Cottages, patru pui de catei, de rase diferite, au fost echipați cu gulere speciale de urmărire a ritmului cardiac pentru a arăta cât le crește ritmul cardiac atunci când interacționează cu stapanii lor.  

Combinând datele de urmărire a ritmului cardiac de la cei patru catelusi pe parcursul a șapte zile, ritmul cardiac mediu al acestora a fost de 67 bătăi pe minut. Dar, când stăpânii le spuneau cateilor „Te iubesc”, ritmul cardiac a crescut cu 46% până la 98 de bătăi pe minut (BPM).

Cercetarea a arătat, de asemenea, un lucru care calmează ritmul cardiac al unui câine: mângâierea.

Potrivit studiului la care fac referire, ritmul cardiac al câinilor a scăzut în medie cu 23%, de la 67 bpm la 52 bpm, în timp ce aceștia erau îmbrățișați de stapanii lor.

Canine Cottages a urmărit, de asemenea, si ritmul cardiac al stapanilor pentru a compara cât de mult își iubesc animalele de companie. Rezultatele au arătat că ritmul cardiac a crescut, în medie, cu 10% când și-au văzut câinele după ce au fost departe de el pentru o perioadă de timp.


Cât de exact își arată câinii afecțiunea față de stăpânii lor? Cinci moduri simple au fost descoperite de medicul veterinar Heather Venkat, o asistentă medicală veterinara șefă de la Only Pets Cover și de dresorul acreditat de câini Joe Nutkins .

·   În primul rând, un câine care se cuibareste lângă proprietarul său, în poală sau la picioare, este un semn clar și evident al iubirii, deoarece puii se sprijină doar pe oamenii cu care se simt confortabil.

·   Când câinii sunt întâmpinați de oameni, probabil că vor da din coadă înainte și înapoi, vor sări și se vor întoarce la cei pe care îi iubesc.

·   De asemenea, își pot exprima afecțiunea aducând o jucărie, semnalând că au suficientă încredere în persoana respectivă pentru a se juca cu ei.

·   Dacă un câine își arată burtica sau doarme pe spate cu pieptul ridicat, este, de asemenea, un semn de încredere și dragoste. În acest mod arată catelusii faptul că au încredere în oamenii din jurul lor suficient de mult pentru a se pune într-o “poziție vulnerabilă”.

·   În cele din urmă, câinii pot manifesta dragoste și atunci când o persoana draga lor suferă din vreun anume motiv, venind către cei în care au încredere și ținând o labă în sus sau culcandu-se cu capul în poala persoanei dragi.

Comentând cercetarea, Shannon Keary , manager al companiei la Canine Cottages, a declarant că: „cu toate ca noi, britanicii, suntem o națiune de iubitori de câini, deși știm cât de mult ne iubim animalele de companie, nu am știut niciodată cu adevărat dacă sau cum, câinii noștri își arată afecțiunea față de noi, motiv pentru care am efectuat această cercetare. "

„Este uimitor să vedem că ritmul cardiac al câinilor noștri crește atunci când li se spune că sunt iubiți, manifestând entuziasm”, a spus ea. "De asemenea, este interesant să vedem toate modurile ciudate și minunate de care animalele noastre de companie își arată dragostea față de noi. Din aceste date, putem spune acum oficial că aceștia chiar ne iubesc!" Ciprian POP

Mitsotakis și Macron au convenit asupra cooperării în domeniul apărării dintre Grecia și Franța

Potrivit presei din ambele țări, liderii celor două State sunt de acord asupra unei strategii comune față de Turcia lui Erdogan.

Premierul grec, Kyriakos Mitsotakis, și Președintele francez, Emmanuel Macron, au convenit asupra perspectivelor pentru relații strategice între cele două țări și asupra unui acord de apărare greco-francez, potrivit presei din ambele țări, care citează surse din guvernul elen.

Reuniunea dintre Mitsotakis și Macron din insula Corsica s-a încheiat recent cu puțin timp înainte de începerea summitului țărilor din sudul Europei cu participarea Franței, Greciei, Italiei, Spaniei, Ciprului, Maltei și Portugaliei. Potrivit unor surse guvernamentale, s-a ajuns la un acord absolut între cei doi lideri cu privire la perspectivele relației lor strategice și tot ceea ce tine de apărare", notează publicația greaca Ethnos. „Veți afla despre restul [weekend-ul următor în discursul prim ministrului grec] de la forumul din Salonic”, au spus aceleași surse.


Potrivit acestora, liderii celor două țări au ajuns la un acord cu privire la o strategie față de Turcia. "Provocările [din partea Turciei] se opresc și încep discuțiile [cu Turcia], altfel se deschide calea sancțiunilor [împotriva Ankarei]", potrivit liderilor celor două țări. "Grecia nu este singură. Există mulți parteneri de partea sa și se așteaptă ca acest lucru să se reflecte în concluziile [declarației] Forumului euro-mediteranean", au spus sursele.


Premierul Kyriakos Mitsotakis va ține sâmbăta viitoare la Salonic un discurs cu privire la programul economic al guvernului , urmat de o conferință de presă, în cadrul careia se așteaptă să prezinte detaliile acordurilor militare cu Franța. La 31 august, portalul de știri grecesc Newsbomb.gr , care citează surse militare, a raportat că Grecia a ajuns la un acord preliminar cu Franța pentru a achiziționa 18 aeronave de lupta Rafale din generația a patra, pe fondul amenințărilor turcești. Grecia negociază cu Franța și în vederea achiziționării unor fregate franceze.

La rândul său, Președintele francez, Emmanuel Macron, vorbind la o conferință de presă la Ajaccio (Corsica), și-a exprimat opinia că Turcia nu mai este un partener pentru Europa în dezvoltarea regiunii mediteraneene. "Turcia desfășoară activități geologice în zona economică exclusivă a Ciprului și a Republicii Elene si înmulțește provocările nedemne de un mare stat", a spus Macron.  Ciprian Pop


Republica Cehă respinge întâlnirea grupului de la Vișegrad cu opoziția bielorusă

Prim-ministrul ceh, Andrei Babis, s-a opus reuniunii oficiale a șefilor de guverne din cele patru țări care formează Grupul de la Visegrad (Republica Cehă, Polonia, Slovacia și Ungaria - V4) cu reprezentanți ai opoziției bieloruse în orașul polonez Lublin , unde este programată o întâlnire a șefilor de guverne din V4.

„În niciun caz nu vreau să fac un pas pripit care să joace după o anumită propaganda și, în cele din urmă, să se dovedească a fi contraproductiv”, a spus Babis.

Potrivit Premierului ceh, la o recentă videoconferință a membrilor Consiliului European , la care a fost examinată situația din Belarus , "mulți au fost a fost de acord cu această poziție, inclusiv unii dintre colegii V4".    Ciprian Pop


Spionajul militar polonez și situația din Belarus



Unitatea specială de operațiuni psihologice a Armatei poloneze (Centralna Grupa Dzialan Psychologicznych) și cum lucrează ea în țara vecină


Protestele din Belarus continuă, mai slab, ce e drept decât la începutul lunii august, în urma alegerilor câștigate în mod firesc și legal de către actualul președinte Alexander Lukashenko.  În același timp, guvernul Lukașenko rămâne, în continuare, singura putere politică constructivă din Belarus.


Cu toate acestea, ceea ce este demn de remarcat este nivelul ridicat de organizare din spatele protestelor, ceea ce îl face extrem de dubios că să fie „cu totul spontan și național”.


Unul dintre principalele canale de propagandă care a prezentat actualizări minut cu minut a ceea ce se presupune că se întâmplă, dar care și coordonează acțiunile protestatarilor la scară națională este Nexta Live, operat din Polonia vecină.


Este mai mult decât evident, pentru toți cei care urmăresc din toate sursele ceea ce se petrece acolo  cine este „forța” principală din spatele „agresiunii" psiho-mediatice împotriva președintelui legal și constituțional ales la Minsk,, Polonia si, într-o mai mică măsură, și Lituania, care are, și ea, multe ideei și proiecte revanșarde în direcția vecinei Bielorusii.


Centralna Grupa Dzialan Psychologicznych


Guvernul Poloniei și serviciile sale de operațiuni speciale par să joace un rol semnificativ în ceea ce se întâmplă în Belarus. Un cunoscut expert militar, un veteran al GRU, generalul de stat major Serghei Kozlov, subliniază că organizarea și coordonarea „Belomaidanului” au intrat, încă din faza de proiect, în directă preocupare a mai multor structuri operative ale Forțelor Armate Poloneze - Grupul Central de Acțiuni Psihologice ( Centralna Grupa Dzialan Psychologicznych), staționat în Bydgoszcz, fiind pionul principal.


Aceasta este o unitate militară separată, care este direct subordonată Comandamentului Forțelor Terestre și face parte din Forțele de Operațiuni Speciale ale Varșoviei, cadrele sale fiind active și în teatrele de operații externe, unde este prezentă armată Poloniei.


Sarcinile sale sunt de a furniza informații și influență psihologică asupra trupelor și populației inamicului pentru a atinge obiective politice, militare și de propagandă.


Din punct de vedere organizațional, grupul central include: sediul central; centrul de informații al războiului psihologic, care este partea sa principală de coordonare și are, la rândul său, 4 departamente care se ocupă de  colectarea și prelucrarea informațiilor.


Primul este angajat în analiza presei și a altor surse de informații deschise din Polonia;


Al doilea este în principal activ pe colectare, din surse deschise, în țările occidentale vorbitoare de limbă engleză;


Al treilea este activ, în același sens, în Europa de Est;


Al patrulea este operational în statele cu situații conflictuale și care interesează Polonia. Acesta din urmă, desfășurând și activități acoperite prin cadre aflate pe respectivele spații.


Sub controlul Grupului Central, resursele de internet poloneze Nexta și Nexta Live par să funcționeze la capacitate maximă, în prezent par să-și angajeze toate forțele în direcția bielorusă.


Cu toate acestea, nu numai polonezii lucrează pe spațiul bielorus. Serviciul de grăniceri din Belarus a anunțat arestarea a doi provocatori letoni care încearcau să intre în țară. La 12 august, când au verificat pasagerii zborului Londra-Minsk, polițiștilor de frontieră le-au atras atenția doi cetățeni letoni suspecți, carora nu li s-a permis accesul în Belarus.



O comunitate Telegram formată din doi letoni și trei ucraineni a fost găsită în telefonul străinilor, care au discutat despre achiziționarea de căști militare, cantitatea și tipul de monedă care trebuie adus în Belarus.


În prezent, multe surse, inclusiv din presa occidentală raportează despre activitățile serviciilor speciale și ale grupurilor neo-naziste din Ucraina în Belarus.


Astfel, agresiunea împotriva Belarusului, despre care vorbește Lukașenko în discursurile și intervențiile sale televizate, este realizată în comun de țările limitrofe Lituania, Letonia și Ucraina, sub conducerea Poloniei.


Este demn de remarcat faptul că, într-un război hibrid, această alianță tacită manifestă o cantitate echitabilă de independență, mergând împotriva unor piloni ai UE precum Germania și Franța, care nu sunt interesați de escaladarea conflictului din Belarus.


Varșovia folosește inteligent contradicțiile crescânde dintre Washington și Bruxelles pentru a-și urmări propriile interese, dându-se drept „soția iubită” a Statelor Unite într-un „harem” european și făcând asta cu destul succes.


Tot Polonia a fost cea care a impus la nivelul  UE discutarea „problemei bieloruse” și a obținut nerecunoașterea rezultatelor alegerilor. Acum, Varșovia caută introducerea de sancțiuni și nu numai împotriva Minskului, ci și împotriva Moscovei.


Unul dintre principalele „vise” istorice ale Varșoviei a fost întotdeauna „Polonia mare”. Și astăzi încearcă serios să o pună în aplicare, "unind" statele baltice și Ucraina sub „mâna sa suverană”. Pentru a închide acest arc, Belarusul trebuie să se alăture cu siguranță acestei „pseudi-uniuni”.


Astfel, în situația actuală, Polonia acționează nu numai ca un instrument al politicii SUA în Europa, ci și ca un actor independent cu propriile interese și chiar ca țară lideră a blocului până acum neformat. Și ceea ce se întâmplă în Belarus ar putea fi începutul operațiunii, al cărei vârf de lance este îndreptat tocmai împotriva Rusiei. Ciprian Pop


Discursul lui Robert F. KENNEDY Jr. - Berlin, 30 August 2020


Acasă, în Statele Unite, presa spune că am venit astăzi aici să țin un discurs în fața a 5000 de naziști. Mâine vor spune că nu au fost decât 3000. Mă uit la această adunare și văd opusul nazismului. Văd oameni care iubesc democrația, oameni care vor un guvern sincer, oameni care vor lideri ce nu îi vor minții, oameni care vor lideri ce nu vor face reguli arbitrare pentru a promova obediența populației. Noi vrem lideri în sănătate publică care nu sunt motivați financiar de industria farmaceutică, care lucrează pentru noi, nu pentru Big Pharma. Vrem lideri pentru care contează sănătatea copiilor noștri, nu profitul companiilor farmaceutice sau măsurile de control ale guvernului. Mă uit la această mulțime și văd steagurile Europei, văd oameni de toate culorile, văd oameni de toate naționalitățile, de toate religiile, ingrijorați de pierderea demnității umane, de sănătatea copiilor, de libertatea politică; ăsta este exact opusul nazismului!


Guvernele iubesc pandemiile. Iubesc pandemiile din același motiv pentru care iubesc războiul. Pentru că le dau posibilitatea să impună măsuri de control pe care altfel populația nu le-ar accepta; instituții și mecanisme de orchestrare și impunere a obedienței. Acum vă spun un lucru: este un mister pentru mine că toți acești oameni importanți ca Bill Gates și Tony Fauci care au gândit și au plănuit răspunsul la pandemie de zeci de ani, în așa fel încât să fim toți în siguranță când aceasta va veni, iar când aceasta chiar a venit ei par că nu știu despre ce vorbesc. Inventează numere. Nu pot să vă spună care este rata mortalității - ăsta este un lucru de bază. Nu pot să ne dea un test PCR care să funcționeaze corect. Schimbă definiția Covid mereu pe certificatele de deces pentru a-l face să pară mai periculos. Se pricep însă foarte bine la a promova frica.


Acum 75 de ani, în timpul procesului de la Nurenberg, când a fost întrebat cum a convins poporul german să-l susțină, Herman Goering spunea: este un lucru simplu. Nu are de-a face cu nazismul ci cu natura umană. Poți face asta într-un regim nazist, socialist, poți să o faci în comunism, în monarhie sau democrație. Singurul lucru pe care guvernul trebuie să-l facă pentru a transforma oamenii in sclavi este să promoveze frica. Și dacă poți găsi ceva care să-i sperie, vor face tot ceea ce dorești.


50 de ani mai târziu, unchiul meu John Kennedy a venit în acest oraș, a venit aici, la Berlin pentru că Berlinul era în linia întâi a luptei împotriva totalitarismului. Și astăzi, din nou, Berlinul este in linia întâi a luptei impotriva totalitarismului. Unchiul meu a venit aici si a spus cu mândrie germanilor: ”Ich bin ein Berliner”. Astăzi, toți cei care suntem din nou aici, putem spune încă o dată: ”Ich bin ein Berliner”. Pentru că voi sunteți prima linie împotriva totalitarismului.


Am să vă mai spun un lucru. Ei nu au știut prea bine cum să gestioneze sănătatea publică. Dar au știut foarte bine cum să profite de carantină ca să introducă 5G în toate comunitățile noastre. Și cum să inițieze procesul de trecere la o monedă digitală, ceea ce este începutul sclaviei. Pentru că dacă ei au controlul contului tău din bancă, îți controlează comportamentul. Și toți vedem reclamele care ne spun că 5G vine în comunitățile noastre. Că va fi o treabă minunată pentru voi toți, că ne va schimba viețile, că ne va face viața cu mult mai bună. Și sunt foarte convingători, trebuie să recunosc, pentru că mă uit la acele reclame și mă gândesc că de abia aștept să pot descărca un joc video în 6 secunde în loc de 16 secunde. Totuși, pentru asta cheltuie ei 5 trilioane de dolari în sistemele 5G? Nu. Motivul este supravegherea și culegerea datelor. Nu este pentru mine sau pentru voi. Este pentru Bill Gates, pentru Mark Zuckerberg  și Jeffrey Bezos și pentru ceilalți miliardari. Bill Gates spune că flota lui de sateliți va putea supraveghea fiecare centimentru pătrat al acestei planete 24 de ore. Dar ăsta este numai începutul. El va fi deasemenea capabil să vă urmărească pe toate dispozitivele voastre inteligente prin recunoaștere facială, prin GPS șamd. Credeți că Alexa (program de asistenta pe Google - n.n) vă servește vouă? Ea nu lucrează pentru voi ci spionează pentru cei ca Bill Gates.


Pandemia este o criză convenabilă pentru elitele care dictează aceste politici (de supraveghere - n.t.) Le dă posibilitatea să distrugă definitiv clasa de mijloc, să distrugă instituțiile democrației, să treacă economiile oamenilor din mâinile noastre în mâinile câtorva miliardari. Și singurul lucru ce stă între ei și copiii noștri este această mulțime care a venit astăzi la Berlin! Noi vă spunem astăzi: nu vă vom lăsa să ne luati libertatea, nu vă vom lăsa să ne otrăviți copiii, ne vom cere democrația înapoi!


Vă mulțumesc foarte mult pentru că luptați!


(conform organizatorilor, la protestul de la Berlin au fost peste 1 milion de participanți - n.t.)


[1] Anselm, Proslogion, Ediţie bilingvă, traducere din limba latină, Postfaţă şi note de Gheorghe Vlăduţescu, Editura Ştiinţifică, Bucureşti, 1997 p.10.

[2]Noțiune de argument ontologic este elaborată de Immanuel Kant. Acesta este un argument deductiv a priori. Este o încercare de a se ajunge la ideea existenței lui Dumnezeu, prin analiza conceptuală, pornind de la conceptul lui Dumnezeu ca ființă perfectă. Argumentul a fost dezvoltat pentru prima dată de.Anselm în Proslogion,cap. II. După ce Descartes oferă o  reformulare a acestui argumentului.

[3]Anselm, Proslogion,, Ediţie bilingvă, traducere din limba latină, Postfaţă şi note de Gheorghe Vlăduţescu, Editura Ştiinţifică, Bucureşti, 1997,p. 40.

[4]Augustin, Confesiunii,Ediția bilingvă, traducere din latină, Editura: Nemira, 2003, p. 45.

[5]Ibidem, p. 35.

[6]A se vedea, de exemplu, Gereby Gyorgy, Ceea ce Anselm și Gaunilon au spus unul către celălalt în Argumentul ontologic, Editura Pelican, București, 2002.

[7]A interpretat natura noțiunilor universale susținând că există în mod real în afara obiectelor singulare și independent de ele formând un fel de esență supranaturală a obiectelor.

[8]Ibidem,p.50 (Nebunul spune că "nu este Dumnezeu". Nebunul nu este însă acela care şi-a pierdut raţiunea; nebunul este acela care a pierdut totul, în afară de raţiune. Ceea ce vrea Anselm să spună este că nebunul şi-a pierdut credinţa. De aceea putem discuta cu nebunul, şi el înţelege. Este motivul pentru care atunci când vorbim nebunului de acea fiinţă dincolo de care nu putem concepe alta ca fiind mai mare, nebunul înţelege, şi ceea ce înţelege există în mintea lui, chiar dacă el nu realizează că există; căci ceea ce argumentul încearcă să strecoare nebunului nu este raţiunea, pe care nebunul o are, ci credinţa, care-i lipseşte).

[9] Descartes, Rene, Meditaţii metafizice, traducere de Ion Papuc, Editura Crater, Bucureşti, 1993.

[10] De exemplu, Alexander Baumgarten, op.cit. p.42 („Cum cel care mustră nu este smintitul de care eu vorbeam în opusculul meu, ci un catolic şi un înţelept care vorbeşte în numele smintitului, îmi pare de ajuns să răspund catolicului” – îşi începe Anselm, într-un stil de mare eleganţă oratorică, „apologia” către partenerul său de polemică.)

[11]Descartes, Rene, Meditaţii metafizice, trad. de Ion Papuc, Editura Crater, Bucureşti, 1993.

[12]Ibidem, p.35

[13]Descartes, Rene, Meditaţii metafizice, trad. de Ion Papuc, Editura Crater, Bucureşti, 1993.



[16]Anselm, Proslogion,, Ediţie bilingvă, traducere din limba latină, Postfaţă şi note de Gheorghe Vlăduţescu, Editura Ştiinţifică, Bucureşti, 1997,p.

[17]Descartes, Rene, Meditaţii metafizice, trad. de Ion Papuc, Editura Crater, Bucureşti, 1993.

[18]Descartes, Rene, Meditaţii metafizice, trad. de Ion Papuc, Editura Crater, Bucureşti, 1993.