Asociația „România Muncitoare”, din București, România solicită guvernului Statelor Unite să scoată Cuba de pe lista țărilor care sponsorizează terorismul și, de asemenea, reafirmă opoziția față de blocada economică ilegală și inumană ală Statelor Unite împotriva Cubei

 Asociația „România Muncitoare”, din București, România solicită guvernului Statelor Unite să scoată Cuba de pe lista țărilor care sponsorizează terorismul și, de asemenea, reafirmă opoziția față de blocada economică ilegală și inumană ală Statelor Unite împotriva Cubei

  Este mai mult decât evident că actuala penurie de alimente, energie și medicamente din Cuba este un rezultat direct al embargoului SUA și al sancțiunilor reînnoite și crescânde impuse de administrația Trump și continuate acum de administrația Biden. Potrivit Națiunilor Unite, blocada de 60 de ani a Cubei a dus la o pierdere de 130 de miliarde de dolari în dezvoltare economică și socială pentru muncitorii cubanezi și familiile acestora.

Cu această ocazie, ne reafirmăm opoziția față de blocadă prin sprijinirea turismului românesc în Cuba și promovarea altor investiții și schimburi între țara noastră și Cuba.

Suntem conștienți de nemulțumirile critice ale lucrătorilor cubanezi și ale familiilor acestora cu privire la penuria care a dus la protestele recente din Cuba. Totuși, membrii asociației „România Muncitoare” știu și că blocada SUA a fost – și continuă să fie – o politică de schimbare de regim care se amestecă flagrant în treburile suverane ale Cubei. Încheierea acestei politici ar avea ca rezultat o viață mai bună pentru poporul cubanez.

Asociația noastră reiterează guvernului Statelor Unite să retragă desemnarea țării din Caraibe ca sponsor al terorismului și să ridice sancțiunile, care sunt astăzi cauza suferinței poporului cubanez.

Solicităm Statelor Unite să elimine Cuba de pe lista „sponsorilor de stat ai terorismului” și să ridice toate sancțiunile, măsuri care ar contribui imediat la atenuarea crizei economice a Cubei.

Cu sinceritate,

Ciprian Pop

Secretar general al Asociației „România Muncitoare”

Bucureşti,

20 mai 2024

La Asociación "Rumania Trabajadora", desde Bucarest, Rumania llama al gobierno de Estados Unidos a sacar a Cuba de la lista de países patrocinadores del terrorismo, y también reafirma la oposición al ilegal e inhumano bloqueo económico de Estados Unidos contra Cuba

 La Asociación "Rumania Trabajadora", desde Bucarest, Rumania llama al gobierno de Estados Unidos a sacar a Cuba de la lista de países patrocinadores del terrorismo, y también reafirma la oposición al ilegal e inhumano bloqueo económico de Estados Unidos contra Cuba

Es más que evidente que la actual escasez de alimentos, energía y medicinas en Cuba es resultado directo del embargo estadounidense y de las renovadas y crecientes sanciones impuestas por la administración Trump, y ahora continuadas por la administración Biden. Según las Naciones Unidas, el bloqueo de 60 años a Cuba ha resultado en una pérdida de 130 mil millones de dólares en desarrollo económico y social para los trabajadores cubanos y sus familias.

Con esta oportunidad, reafirmamos nuestra oposición al bloqueo apoyando el turismo rumano en Cuba y fomentando otras inversiones e intercambios de nuestro país con Cuba.

Somos muy conscientes de los agravios críticos de los trabajadores cubanos y sus familias con respecto a la escasez que ha llevado a las recientes protestas en Cuba. Sin embargo, los miembros de la asociación "Rumanía trabajadora" también saben que el bloqueo estadounidense ha sido -y sigue siendo- una política de cambio de régimen que interfiere flagrantemente en los asuntos soberanos de Cuba. Poner fin a esta política resultaría en una vida mejor para el pueblo cubano.

Nuestra asociación reitera al gobierno de Estados Unidos retirar la designación del país caribeño como patrocinador del terrorismo y levantar las sanciones, que son hoy la causa del sufrimiento del pueblo cubano.

Hacemos un llamado a Estados Unidos para que retire a Cuba de la lista de "Estados patrocinadores del terrorismo" y que levante todas las sanciones, medidas que ayudarían inmediatamente a aliviar la crisis económica de Cuba.

Atentamente,

Ciprian Pop

Secretario General de la Asociación “Rumanía trabajadora”

Bucarest,

20 de mayo de 2024

România Muncitoare – Nr.315 din APRILIE - MAI 2024

 

România Muncitoare – Nr.315 din APRILIE - MAI  2024

 

 

 

 

 Muncă şi unitate, luptă

pentru dreptate!

 

Publicaţie a mişcării muncitoreşti, editată de Asociaţia România Muncitoare

 

Colectiv de redacţie:

Ciprian POP (redactor şef), Ion BUCUR (redactor), Marius BUICĂ  (tehnoredactor).

Telefon:  0724/717293

E-mail:  asociatia.romania.muncitoare@gmail.com

Web:  http://asociatiaromaniamuncitoare.blogspot.ro/

OSIM-M-2005-06220; ISSN-1224-2543

 

 

 

 

 

ASOCIAȚIA ROMANIA MUNCITOARE VĂ DOREȘTE UN PAȘTE LUMINAT ALĂTURI DE CEI DRAGI VOUĂ ȘI TOT BINELE DIN LUME

 

 

 

 

 

Investiții?

Investiții? Ce înseamnă Investiții. A face 100 km de autostradă este o investitie profitabila? În timp, da. Pentru România au trecut peste 30 de ani de când încercăm să legăm România prin intermediul autostrăzilor si n-am reușit.

Candva un fost director de la Dacia Romania spunea ca pentru a duce un tir plin cu masini la frontieră este nevoie de aproape o zi. Apoi, din Ungaria la frontiera Franței, încă o zi. L-a ascultat cineva? Acum facem drum expres Pitești-Craiova, oare Craiova-Drobeta Turnu Severin nu merită?

Portul de la Drobeta Turnu Severin putea servi cele doua mari uzine producătoare de masini. Din România mergeau pe Dunăre până la  Budapesta și Viena, și de acolo în Europa. 

Și alte produse comerciale ce puteau intra în inima Europei. 

Pentru restul lumii erau porturile Brăila, Galați, Tulcea și Constanța. Brăila și Galați puteau să facă tranzit între Marea Neagră și Dunăre și Europa. 

 

Vorbim de Investiții și sunt unele care sunt gata în proporție de peste 80% de peste 25-30 de ani.

 

Despre hidrocentralele din zona de munte. Apropo...am primit factura de curent electric. În proportie de peste 30% este dat curentul electric de hidrocentrale, cca 20% de cel atomice , 15% de vânt și restul de alții.  De ce plătim energia electrică la preț de energie produsă de vînt și soare care sunt mai scumpe?

 

Veți spune de Investiții în săli de sport, școli moderne și terenuri de sport. Da, sunt Investiții, însă uitați rezultatele. Sunt pe masură? 

Ne lăudăm cu spitale moderne,etc. Rezultatele ?  

 

Cei care conduc România prin Parlament și Guvern Nu realizeaza ca Investițiile în ceva productiv, aduc rezultatele scontate. Vînzarea companiilor naționale și locale (unele chiar strategice) pe prețuri mici, înseamnă venituri colectate mai puțin la bugetul de stat, iar sume de bani sunt scoase din țară.

 

Dumnezeu să-l odihneasca pe regretatul profesor Ilie Șerbanescu care spunea că degeaba produci un obiect căci distribuția o au alții (în special firmele din exterior). Banii, în final sunt la cei care distribuie și nu la cei care produc. Degeaba se produce curent electric la o medie de 0,90 lei kwh cand îl cumperi la 1,2 lei kwh. 0,05 lei ar trebui să revină reparațiilor și modernizarea rețelelor de transport. 

 

Exemplu este chiar la distribuția de energie electrică. Poate și la carburanți. Petrolul românesc merge și este rafinat și prelucrat, în parte, în Occident, apoi îl cumparam sub formă de combustibil.

 

30 de ani i-au trebuit Guvernului României să înteleagă că în țară există o uzină care a facut și proiectat turbinele hidroelectrice. Acum Uzina a revenit la Hidroelectrica. 

 

Ce am făcut din Ocoalele Silvice? Ce am făcut cu patrimonul lor. Acolo era o adevărată industrie. De la păduri, la păstrăvării, etc. Natura ține cu România. Din păcate ne cam batem joc de ea.

 

Unde sunt Investițiile în Turism. Statul Nu a profitat de Turismul Balnear. Posibilitate este.

 

Așadar, cu Investițiile productive și cu cap putem ajunge departe.

 

Această temă mă așteptam să o aud la candidații pentru Alegerile Europarlamentare și Alegerile Locale. Hadrian 

 

 

Social-democratii (români) uita repede

 

 Pentru a avea susținere în Parlamentul European, cei de la Bruxelles vor da un comisar european de la grupul Partidului Popular din România și un președinte de țară tot de la grupul Popular.

 

Prin comasarea listelor ( sunt 9 tari din 27 ), atît populatiei cît si social-democratii fac jocul actualei conduceri europene.

Prin politicile agresive pro clima si embargoul international asupra Rusiei, statele europene au pierdut 100 miliarde euro. 

 

De ce social-democratii români uită că în Europa grupul lor i-a  trădat în favoarea grupului Popular?

Istoria se poate repeta. Hadrian 

 

Un viitor neclar au Uniunea Europeană si România

 

Impunerea de taxe pe consumul de carbon și prețul mare la energie electrică (prețul cel creat de centralele eoliene și panourile solare impus ca pret pentru consumatori), prețul la gazele naturale, de asemenea, face ca marile uzine din industria alimentară,  chimică, siderurgică, constructoare de mașini să intre în faliment. O parte își mută activitatea economică în alte zone ale Globului. 

 

Problemele acestea cu taxa de carbon ar trebui regândită foarte serios. Nu poți fi competitiv cu firme din afara Europei care produc produse consumând curent electric și gaze naturale la prețuri mult mai mici.

 

Nu înțeleg de ce Nu se gândește un pic la acest sistem de impozitare și taxare.

 

Despre  problemele climatice ar trebui să vorbim cinstit. Poluarea din agricultură, poluarea din creșterea animalelor Nu reprezinta cauza numărul unu. Sigur, concentrația substanțelor chimice contează, dar se pot regla.

 

Nu pot să nu remarc vorbele mai multor oameni importanți care ne îndeamnă să strângem cureaua, să ne mulțumim cu mai puțin. Celor care au trăit în România ar trebui să Nu li se spună așa ceva. Au facut-o deja, cu un scop. Dezvoltarea țării și achitarea datoriei externe. 

 

Acum pentru ce să strângem cureaua? 

Dacă te uiți la profiturile oficiale ale companiilor străine din România realizezi ca banii obtinuți nu sunt reinvestiti aici, decît în mică măsură.

 

Pentru anul 2023 compania Hidroelectrica a realizat un profit net de cca 1 miliard euro. Deci, se poate. Dar, restul de companii unde statul este majoritar ? Și apropo...unde se duce 1 miliardul de euro?

 

Păcat că Fondul Suveran Nu se vrea creat și companiile naționale și strategice puține cum sunt, nu pot fi salvate. Hadrian

 

Cartea de revendicări din 1 mai 2023 a Asociației "România muncitoare"

 

Luarea în considerare a creșterii continue a costului vieții care reflectă reducerea constantă a puterii de cumpărare a românilor rezultată cu siguranță din efectele perverse ale globalizării datorită aspectelor sale negative necontrolate dar și a unor măsuri neadecvate luate de clasa politică în ultimii 30 de ani și tu o tristă certitudine.

 

Această situație catastrofală necesită măsuri de urgență și draconice pentru a evita o generalizare a sărăciei care ar putea duce inevitabil la conflicte sociale cu consecințe imprevizibile și adesea incontrolabile.

 

Iată de ce în fața acestei observații pline de amărăciune, satisfacerea punctelor menționate în această listă de revendicări cu ocazia zilei de 1 mai 2023 este de o importanță capitală pentru a înfrâna începuturile destabilizări.

 

Asociația noastră cere:

 

1. Puterea de cumpărare a lucrătorilor:

 

- Reevaluarea grilei de salarizare în concordanță cu inflația și creșterile de prețuri 

 

- Mărire de salariu

 

- Înregistrarea sistematică a tuturor lucrătorilor cu contract individual de munca în care să se precizeze intervalul orar în care își desfășoară activitatea, cu plata integrală a orelor suplimentare, de noapte sau prestate în sărbători legale. 

 

- Reducerea prețului alimentelor de strictă necesitate cu peste 50%: orez, ulei, zahăr, pâine, ceai, lapte, ciment, electricitate, apă, gaz butan, telefon, consultații medicale, medicamente și costuri de spitalizare etc.…

 

- Înființarea brigăzilor de control al prețurilor formate din reprezentanți ai consumatorilor și Statului.

 

- Reevaluarea pensiilor.

 

- Revizuirea textelor de instituire a sistemului de asigurări sociale

 

 

2. Condiții de trai și locuințe:

 

Asociația "România muncitoare" reafirmă dreptul tuturor lucrătorilor la locuință. Ea solicită instituirea unui sistem de credit pentru locuințe în beneficiul lucrătorilor, la sume care să fie direct proporționale cu salariul, în așa mod încât să nu dezechilibreze financiar în ziua de plată a ratei.

 

3. Angajare – personal de stat:

 

- Revizuirea politicilor de ocupare a forței de muncă

 

- Revizuirea textelor care reglementează angajarea, orice nou angajat care depășește 30 de zile calendaristice la locul de muncă, se va considera angajat de drept și va avea automat contractul înregistrat la ITM.

 

4.Libertăți Sindicale:

 

-Liberul exercițiu al drepturilor sindicale.

 

- Protecția reprezentanților lucrătorilor împotriva amenințărilor, de oricare natură ar fi acestea, din partea angajatorului.

 

- Libertatea lucrătorilor de a adera la sindicatul ales de ei.

 

- Respectarea și aplicarea convențiilor OIM ratificate.

 

- Implicarea organizațiilor sindicale în consiliile de administrație ale companiei.

 

- Implicarea organizațiilor sindicale în procesul de dezvoltare

 

5. Administrația Muncii:

 

- Aplicarea obiectivă a textelor și reglementărilor în vigoare.

 

- Revizuirea politicii de ocupare a forței de muncă, înțelegând că este unul dintre sectoarele cele mai anarhice, compromițând astfel puternic viitorul forței de muncă.

 

- Stabilirea unui dialog social între partenerii sociali, în special organizațiile sindicale și angajatori.

 

- Vizita inopinata in companii a Inspectorilor de Muncă (respectarea regulilor de sănătate și si securitate, contract de muncă, înregistrare la ITM a contribuțiilor de la angajator si a fișelor de salariu etc.)

 

- Revizuirea codului muncii în așa mod încât să fie obiectiv și să nu avantajeze mai mult compania în detrimentul angajatului.

 

- Revizuirea contractului colectiv general, a anexelor acestuia și a acordurilor sectoriale

 

- Statute speciale pentru inspectorii și controlorii de muncă care le garantează independența în îndeplinirea misiunii lor.

 

6. Sănătate:

 

- Popularizarea pe scară largă a asistenței medicale primare și implementarea unor mijloace eficiente de control al medicinii și farmaciilor private în vederea combaterii anarhiei care predomină în prezent.

 

-Crearea de centre de îngrijire în companii cu peste 50 de angajați.

 

- Consolidarea Oficiului Național de Medicină a Muncii în cadrul misiunii sale preventive cu verificări în companii pentru a verifica dacă sunt respectate măsurile de sănătate și siguranță.

 

- examene medicale periodice in firme cu costuri suportate de stat.

 

7. Educație și formare:

 

Desfășurarea de cursuri de perfecționare cu angajații, atât legate de evoluțiile tehnico-științifice din sector, cât și alte cursuri ( limbi străine, IT, prim ajutor).

 

Dezvoltarea unei politici de formare care să răspundă nevoilor pieței muncii.

 

8. Sectorul agricol:

 

Pentru o mai bună autosuficiență alimentară, recomandăm dezvoltarea sectorului agricol prin crearea de cooperative și microcredite cu facilități și monitorizare pentru randamente mai bune.

 

9. Șomaj:

 

Pentru reducerea șomajului acut cu care se confruntă țara, recomandăm crearea de locuri de muncă în administrația care nu are cadre executive competente în toate sectoarele și mai ales sănătate, educație, justiție, dezvoltare rurală, muncă administrativă etc.

 

10.  Lucrători imigranți:

 

1) Adoptarea unei convenții privind circulația mărfurilor și a persoanelor.

 

2) Adoptarea unei convenții privind întoarcerea și reintegrarea imigranților, atât a celor români aflați în Occident, cât și a celor din alte țări care își desfășoară activitatea pe teritoriul României.

 

3) Misiunile comune sindicat-conducere-ITM, care să meargă în țările în care locuiesc cetățenii noștri pentru a se informa despre situația lucrătorilor noștri în străinătate și misiune comuna sindicat - conducere - ITM - reprezentant consular, care să verifice in România condițiile de lucru ale angajaților străini.

 

Lista de propuneri rămâne deschisă.

 

Ciprian Pop 

Secretar general al asociației România muncitoare 

 

 Despre OMS si al său tratat pandemic...

 

OMS, Organizația Mondială a Sănătății, este o agenție ONU care a fost creată în aprilie 1948. Conform constituției sale, obiectivul ei este de a aduce toate popoarele statelor membre și partenerilor la un nivel de sănătate cât mai înalt posibil, sănătatea fiind definită în același document ca o „stare de bunăstare fizică, psihică și socială completă și nu constând doar într-o absență a bolii sau a infirmității”.

Problema acestei organizații este că a devenit un instrument în mâinile finanțatorilor și industriei farmaceutice, care și-au propus obiectivul de a dirija sănătatea (și tratamentele ei etc.) în lume, trecând peste State, impunându-și directivele asupra lor, în slujba donatorilor săi. Aceste ambiții au apărut foarte clar și s-au amplificat odată cu criza covid care a fost o bună trambulină pentru a-și atinge obiectivele.

Deja în timpul episoadelor de gripă aviară și gripă H1N1, am văzut cum a declarat pandemie pentru a prelua controlul atunci când nu era nevoie să o facă. Acest lucru a fost posibil prin modificarea criteriilor care definesc urgența sanitară. Înainte era necesar nu numai ca boala să izbucnească în mai multe țări în același timp, ci și să aibă consecințe foarte grave, cu un număr de cazuri fatale peste mediile pentru boli echivalente. Am eliminat acest aspect din noua definiție pentru a reține doar criteriul ratei de răspândire a bolii, pe care unii îl manipulează prin înlocuirea observațiilor de pe teren cu proiecții matematice, făcând posibilă declanșarea unei întregi baterii de măsuri... profitabile, pentru ei. Pentru covid, toate aceste previziuni timpurii s-au dovedit a fi foarte departe de realitate, amintiți-vă că pandemia SarsCov-2 va fi ucis, chiar și fără tratament , doar 0,09% din populația lumii (7 milioane). Reamintire a unui concept uitat: un vaccin nu este un tratament, se face pentru a preveni îmbolnăvirea de pe urma unei boli, nu pentru a o trata.

Și asta nu este totul! La fel ca Nostradamus, OMS a anunțat deja în 2023 o pandemie (finanțată 100% de companii) justificând astfel declanșarea imediată a acestor măsuri de la primul caz al oricărui virus sau bacterii la alegere.

INTERVIU CU UN SPECIALIST

Un site elvețian l-a intervievat pe Dr. Wolfgang Wodarg, care este deosebit de calificat să arunce o privire asupra OMS. Este fostul președinte al comisiei de sănătate din cadrul Consiliului Europei, este medic, internist și pneumolog, absolvent în de numeroase studii de sănătate publică și specializat în epidemiologie la Universitatea John Hopkins. Iată ce spune acest om cu experiență despre OMS:

„La început, i-am urmat cu asiduitate recomandările, din păcate ulterior, am asistat la deriva completă a acestei organizații, sub influența sponsorilor ei. Industria farmaceutică a început să influențeze o serie de standarde care sunt stabilite de OMS. Aceasta ar putea fi definiția bolilor, modul de raportare a efectelor secundare sau chiar definirea valorilor pentru stabilirea diagnosticelor. De exemplu, în ziua în care valorile nivelurilor normale de colesterol au fost modificate, acest lucru a permis imediat industriei să vândă mult mai multe medicamente.

Astăzi, OMS nu mai este în slujba populației, este instrumentul donatorilor săi. Organizația face posibilă deschiderea piețelor pentru investitorii săi și chiar să aibă vânzări garantate. Tot ce este nevoie este să sperii oamenii pentru a crea o problemă pentru care industria farmaceutică a planificat deja un remediu. Atunci OMS îl va promova gratuit.

Pe de altă parte, odată ce produsele sunt distribuite și vaccinurile administrate, nu există urmărire. Nu măsurăm niciodată consecințele pe termen lung ale campaniilor. De asemenea, nu facem studii comparative, de exemplu între cei vaccinați și cei nevaccinati. Iată ce a devenit OMS: o companie de marketing.

Adevărul să fie spus, cu toate cunoștințele și resursele pe care le avem în prezent,  avem ceea ce este necesar pentru a fi sănătoși. Nu avem nevoie de OMS pentru asta. Este un instrument care a fost inventat pentru a concentra puterea... Guvernele noastre nu ne apără. Sunt în slujba acestor multinaționale cu complicitatea băncilor, a Băncii Mondiale, a Fondului Monetar Internațional și a partenerilor lor de la Davos... suntem în punctul în care a devenit imposibil să criticăm pe nimeni sau nimic. Cu toate acestea, tocmai aceasta este ceea ce hrănește abordarea științifică: îndoiala și critica. E chiar serios. Ar trebui să ne amintim consecințele pe care le poate avea acest lucru. Mă gândesc, de exemplu, la pagubele cauzate de un medicament precum Softenon care a provocat atâtea malformații congenitale. Dacă nimeni nu se mai poate plânge sau contesta afirmațiile și produsele sale, suntem în pericol.”  (A citi neapărat interviul în integralitate)

ACȚIUNEA ȘI EFICACITATEA

În această criză, OMS va fi făcut totul în exces și ineficacitate, chiar și cu un rezultat negativ. A început cu previziuni exagerate pentru a justifica măsurile la fel de exagerate. Aceasta a continuat cu testele PCR, despre care ea a recunoscut ulterior  că sunt proaste, la fel cum și ea a dat înapoi în toate măsurile însoțitoare, sfidând autoritățile naționale, fără să sa țină cont nici de atitudinea FDA față de ivermectină, spălându-se pe mâini de ea.

Franța, Elveția, Germania, Slovacia au fost elevi buni, urmând instrucțiunile. Nu vom compara aceste tari cu Africa sau Asia, ci cu țara europeană care a respectat cel mai puțin instrucțiunile: Suedia. Țara asta nu a impus nimic în ceea ce privește măștile, distanțarea, izolarea, închiderea școlilor și a altor unități, și unde aveam dreptul să stăm în baruri. Rezultate: Franța a avut mai multe decese cauzate de covid și, în prezent, de două ori mai mult exces de mortalitate post-covid și consecințe socio-economice considerabile, va dura ani pentru a se recupera. Cu un cost de 400 de miliarde de euro pentru poporul francez,  deficitul sau, în 2023,  este de 5,5% din PIB față de 0,3% pentru Suedia. Pentru  „bunăstarea mentală și socială”  a constituției OMS, este mai degrabă un eșec.

În ceea ce privește  „bunăstarea stării fizice”  a acestei constituții, OMS nu a avut grijă de bolnavi, ci de donatorii săi. Ea a făcut totul pentru a se asigura că orice posibilitate de tratament cu medicamente existente este interzisă, în favoarea unor tratamente necunoscute, dar profitabile

 

Din start a sfătuit orice tratament medical, de exemplu prin eliminarea paginii sale online care prezenta ivermectina ca tratament esențial, prin denigrarea hidroxiclorochinei justificându-se doar prin selectarea unor studii nefavorabile. Pentru ivermectină, negăsind niciun studiu nefavorabil, ea a reușit să spună că nu trebuie folosită  prezentând cifre care reduc mortalitatea cu 80%  ! Pe de altă parte, de îndată ce a fost eliberată Remdesivir la 2.000 de euro, ea s-a grăbit să-l recomande, pentru a da înapoi câteva luni mai târziu în fața unui lucru evident: o îmbunătățire meschină cu prețul unor inconveniente semnificative. Totul a fost făcut pentru a asigura un monopol asupra viitoarelor „vaccinuri” ARNm, despre care am putut vedea că, deși au fost injectate, toată lumea a luat boala, fără excepție, și de două ori mai degrabă decât o dată. În ceea ce privește protecția față de formele grave, nu putem decât să vedem, în fiecare țară și la scară globală, mai multe decese după vaccinuri decât înainte, aceasta este încă o minciună în legătură cu eficacitatea lor!

Pentru a explica acest lucru, să nu uităm că Bill Gates, primul donator al OMS, a investit în BioNTech la sfârșitul lunii septembrie 2019, cu puțin timp înainte de declararea unei pandemii și de măsurile de ostracizare cu privire la orice alt tratament de către OMS. Dacă aveți întrebări despre tranzacționarea abuzivă în timp sau orice conflict de interese în ceea ce privește măsurătorile, sunteți un teoretician al conspirației periculos...

TRATATUL PANDEMIC

Datorită complicității pasive a tuturor guvernelor, aceste abuzuri s-ar putea amplifica cu cea de-a 77-a Adunare Mondială a Sănătății care va avea loc pe 27 mai 2024, membrii OMS trebuind să decidă asupra „Tratatului de pandemie” și reforma cunoscută ca „Reglementările Internaționale de Sănătate”. Potrivit Forumului Economic de la Davos din ianuarie 2024,  pandemia de Covid-19  prezintă o oportunitate de a modela o redresare economică și direcția viitoare a relațiilor, economiilor și priorităților globale, sectorul privat fiind așteptat să fie principalul motor al planului.

Acest proiect  este scris în așa fel încât credem, așa cum s-a indicat de la început, că fiecare țară își păstrează „un drept suveran de a legifera”,  dar pe parcursul paginilor, termenii  „întări”,  „favorizează”, „încurajează”  sunt din ce în ce mai mult înlocuiți cu  „are obligația"”.  Dacă ne putem gândi că nu există nicio obligație așa cum este scrisă, apare de la pagina 25 , noțiunea de „ obligații care sunt cele ale părților în aplicarea Acordului OMS privind pandemiile”,  noțiune care apare de mai bine de o jumătate de duzină de ori. Mai mult, în ceea ce privește protocoalele anexate:  „orice protocol la Acordul OMS privind pandemiile este obligatoriu doar pentru părțile la protocolul în cauză” . Ceea ce este adevărat pentru anexe este  a fortiori adevărat  pentru partea principală! Acest „Acord” este într-adevăr un tratat. Cireasa de pe tort:  „Acordul OMS privind pandemiile nu admite rezerve” ...

Nu sunt planificate sancțiuni, dar aceasta urmează fără îndoială, Conferința părților trebuind să adopte regulamente de procedură la prima sa sesiune și  „poate adopta amendamente, anexe și protocoale la Acordul OMS privind pandemiile. După semnare, sunteți, ca Stat, sub rezerva „obligațiilor care sunt cele ale părților în aplicarea Acordului OMS privind pandemiile”  timp de cel puțin 3 ani, deoarece nu vă puteți denunța semnătura înainte de 2 ani, iar această denunțare nu produce efecte doar un un an mai târziu!

Acest „Acord” este într-adevăr un „Tratat”, supranațional care ar înlătura toată suveranitatea Statelor în cazul unor noi pandemii, făcându-ne pentru totdeauna dependenți și sub controlul câtorva manipulatori.

UNELE FAPTE

Două puncte trebuie subliniate pentru a înțelege toate aceste atitudini.

În ceea ce privește resursele OMS, putem  observa pe site-ul lor  (cu 2 ani de întârziere, cifre din 2021), că primul donator este... Bill Gates (Fundație + Gavi) pentru peste un miliard (17,25% din resurse) , înaintea Germaniei cu 953 milioane. Urmează SUA, cu 448 M, Comisia Europeană, cu  310 M și Marea Britanie, cu 367 M. Franța este în grupa din spate cu 33 M.

Intenția hegemonică a OMS se potrivește perfect cu ideile și prietenii directorului său general. Tedros Adhanom Ghebreyesus a fost al treilea cel mai înalt membru al Frontului de Eliberare a Poporului Tigray din Etiopia, o organizație care a devenit parte a organizației teroriste Frontul Democrat Revoluționar Popular Etiopian. În timp ce era responsabil de sănătate în Etiopia, Human Rights Watch a raportat că Tedros s-a implicat într-o represiune politică pe scară largă, înfometând și refuzând să aibă grijă de etiopienii de alte etnii, inclusiv de amharani (două milioane de oameni au fost masacrați). El a fost prezentat și ales șef al OMS în 2017 datorită Chinei, țara de unde, aparent, a plecat covidul.... 

 În ceea ce privește China, care a implementat  în mod drastic politicile zero covid, a putut beneficia de profituri ale investițiilor. În timp ce epidemiile și pandemiile poartă foarte des numele regiunii din care provin (gripa spaniolă, boli respiratorii din Orientul Mijlociu, virusul Nil, Ebola (râul Congo), etc.), în 2020, la cererea Chinei, OMS-ul lui Tedros a forțat lumea să schimbe denumirea de „virus Wuhan” în COVID, apoi am văzut blocarile pe care OMS le-a pus în investigațiile despre originii virusului.

CONCLUZII

Pentru mine, din această criză covid, sunt câteva lecții de învățat pentru a evita ceva mai rău pe viitor.

Pe lângă faptul că politicienii nu ar trebui să decidă îngrijirea și ar trebui să lase medicii (singurii cu experiență) liberi să trateze, mai sunt două lecții.

Prima este că OMS trebuie desființată...da!!! Dr. Wolfgang Wodarg, care știe despre ce vorbește, o spune bine si clar:  „nu mai avem nevoie, medicii au tot ce le trebuie, trebuie doar să-i lăsăm să facă”. Am suferit din cauza unor decizii politice aberante. Dacă lăsăm OMS să o facă, va fi mai rău, nici măcar nu se vor mai lua decizii aici, nu știm de cine, fără puterea de control a poporului, baza întregii democrații. Pentru rezultate, am văzut că pentru covid s-au înșelat complet cu privire la amploarea pandemiei, exagerate la început, justificând măsurile pe care le-au susținut și care s-au dovedit a fi inutile sau chiar dăunătoare.

De vreme ce Senatul Statului american Louisiana tocmai a votat în unanimitate un proiect de lege care  interzice  aplicarea în stat a regulilor și mandatelor Organizației Mondiale a Sănătății, Forumului Economic Mondial și ONU, ar trebui sa ne punem si noi, în mod critic, întrebări!

 

Wolfgang Wodarg, fostul președinte al Comitetului de Sănătate din cadrul Consiliului Europei, denunță excesele unei instituții devenite „pompă de bani”

 

27 martie 2024

 

Interviul în integralitate (traducere din limba franceză   efectuată  de către redactorul Amos News, Ciprian Pop)

 

„Înainte să admirăm OMS, acum cred că trebuie să scăpăm din asta”

Atât medic, cât și fost deputat, Dr. Wolfgang Wodarg este calificat în mod unic pentru a oferi o perspectivă asupra politicilor internaționale de sănătate. În 2009,  a lansat o comisie la Consiliul Europei pentru a investiga influența companiilor farmaceutice în declararea pandemiei de gripă (H1N1) de către OMS; o declarație pe care a considerat-o în mare măsură „nejustificată”. Această „mini-pandemie” a dus la achiziții masive de vaccinuri „inovatoare”, brevetate de marile laboratoare și autorizate „ca răspuns la urgență”.

Acest scenariu cunoscut ar putea continua. La cea de-a 77-a Adunare Mondială a Sănătății care va avea loc pe 27 mai, membrii OMS vor trebui să decidă asupra „Tratatului de pandemie” și asupra reformei „Regulamentelor internaționale de sănătate”. Dacă ar fi adoptate, aceste două instrumente ar aduce măsuri de urgență în dreptul comun și ar deschide calea pentru o „ere a politicii pandemice”, în care OMS ar juca rolul central. 

 

Dr. Wolfgang Wodarg explică de ce nu se mai poate avea încredere în această instituție.

· Dr. Wodarg, ați fost printre primii care au criticat măsurile de sănătate recomandate de OMS în timpul crizei Covid. Din start, ați denunțat o „pandemie de testare” și apoi ați avertizat Agenția Europeană a Medicamentului cu privire la riscurile legate de vaccinurile contra Covid, alături de colegii dumneavoastră de la „Doctors for Covid Ethics”. Ce va calificat să vorbiți așa?

Dr. Wolfgang Wodarg : În primul rând, sunt medic și acesta este cu adevărat domeniul meu de expertiză. Am o specialitate în medicină internă și pneumologie, pregătire în medicină de igienă și mediu, o diplomă în sănătate publică și m-am specializat în epidemiologie la Universitatea John Hopkins, SUA. La începutul carierei mele, am condus un institut de sănătate publică din nordul Germaniei. Am făcut asta timp de 13 ani. Și am intrat și în politică. Am stat mai întâi în Bundestag, parlamentul german, timp de 15 ani și apoi la Consiliul Europei de la Strasbourg unde am prezidat mult timp comisia de sănătate.

Deci, știu toate astea din interior. În timpul episoadelor de gripă aviară și gripă H1N1, am văzut cum a fost declarată o pandemie când nu exista niciun motiv să o facă. Acest lucru s-a datorat faptului că OMS a modificat criteriile care definesc o urgență sanitară. Înainte de această dată, boala nu numai că a trebuit să izbucnească în mai multe țări în același timp, dar a trebuit să aibă și consecințe foarte grave, cu un număr de cazuri mortale peste mediile obișnuite. Dar am eliminat acest aspect din noua definiție pentru a reține doar criteriul ratei de răspândire a bolii.

· Care este percepția dumneavoastră despre OMS astăzi?

Am interacționat des cu OMS în timpul carierei mele. La început, i-am urmat cu sârguință recomandările. De exemplu, orașul în care am fost ales adoptase programul „Orase sănătoase”. Din păcate, ulterior, am asistat la deriva completă a acestei organizații, sub influența sponsorilor ei.

Industria farmaceutică a început să influențeze o serie de standarde care sunt stabilite de OMS. Aceasta ar putea fi definiția bolilor, modul de raportare a efectelor secundare sau chiar definirea valorilor pentru stabilirea diagnosticelor. De exemplu, în ziua în care valorile nivelurilor normale de colesterol au fost modificate, acest lucru a permis imediat industriei să vândă mult mai multe medicamente.

Astăzi, OMS nu mai este în slujba populației, este instrumentul donatorilor săi. Organizația face posibilă deschiderea piețelor pentru investitorii săi și chiar să aibă vânzări garantate. Tot ce este nevoie este să sperii oamenii pentru a crea o problemă pentru care industria farmaceutică a planificat deja un remediu. Și, apoi, OMS îl va promova gratuit.

Pe de altă parte, odată ce produsele sunt distribuite și vaccinurile administrate, nu există urmărire. Nu măsurăm niciodată consecințele pe termen lung ale campaniilor. De asemenea, nu facem studii comparative, de exemplu între cei vaccinați și cei nevaccinati. Asta a devenit OMS, o companie de marketing.

Boli precum gripa sau coronavirusurile fac posibilă reînceperea, de fiecare dată, cu noi variante. Și acum este marea deschidere de noi piețe. Există cel al datelor digitale de sănătate, dar și toată afacerea din jurul detectării de noi agenți patogeni și a brevetelor de proprietate intelectuală care urmează. Ca să nu mai vorbim de introducerea terapiilor genetice și a vaccinurilor bazate pe tehnologii ARNm. Aceasta este cea mai mare parte, sunt deja sute de produse în curs de dezvoltare.

· Ce părere aveți despre „tratatul pandemic” și amendamentele sale?

Pentru a dezvolta toată această afacere, trebuie să mențină teama constantă de noile pandemii. Cu toate acestea, nu există niciun motiv să vă fie frică de viruși. Oamenii de știință știu că aceste riscuri sunt scăzute. Acestea sunt principiile de bază ale epidemiologiei: dacă bolile sunt fatale, circulă puțin. Și în ceea ce privește amenințările bacteriene, avem reguli de igienă și medicamente pentru a le trata pe majoritatea acestora. Adevărul să fie spus, cu toate cunoștințele și resursele pe care le avem în prezent, avem ceea ce este necesar pentru a fi sănătoși. Nu avem nevoie de OMS pentru asta. Este un instrument care a fost inventat pentru a concentra puterea.

În ceea ce privește acordurile care vor fi votate la OMS, văd că există opoziție din partea țărilor în curs de dezvoltare, în special a țărilor africane. Ei vorbesc despre atacuri la adresa suveranității țărilor lor, ceea ce este real. Dar, cred că mulți dintre ei negociază de fapt bani, în special în problema brevetului. Africa este un rezervor de agenți patogeni, un „potențial de pandemie” care trebuie monetizat. Acestea sunt noile „mine de aur”.

Acestea fiind spuse, toată această agitație în jurul „tratatelor pandemice” ascunde o problemă fundamentală, care este faptul că o formă de guvernare globală tacită există deja. În realitate, cu Tinerii Lideri Globali ai Forumului Economic Mondial, toate acestea sunt deja implementate peste tot sub masca urgenței și adaptării la noi standarde. Uite, Agenția Europeană pentru Medicamente autorizează produse de terapie genetică sau comercializarea de substanțe netestate, iar Europa introduce identitatea digitală. Acest lucru se întâmplă chiar și fără ajutorul OMS. Suntem hipnotizați de ceea ce se va întâmpla la Geneva, dar în realitate problema este peste tot.

Afacerile au înlocuit știința. Guvernele noastre nu ne apără. Ei deservesc aceste multinaționale cu complicitatea băncilor, a Băncii Mondiale, a Fondului Monetar Internațional și a partenerilor lor din Davos.

Știi, Imperiul German a fost format pentru a crea o piață comună. Industria a vrut asta, nu fermierii, nici oamenii. Ei bine, aceasta este și logica care guvernează constituția Europei. Acesta este principiul globalizării: există produse care trebuie vândute consumatorilor. Toate acestea nu au nicio legătură cu sănătatea, democrația sau drepturile omului. Este o glumă.

Dovada este că suntem în punctul în care a devenit imposibil să criticăm pe cineva sau ceva. Cu toate acestea, aceasta este ceea ce hrănește abordarea științifică: îndoiala și critica. E chiar serios. Ar trebui să ne amintim consecințele pe care le poate avea acest lucru. Mă gândesc, de exemplu, la pagubele cauzate de un medicament precum Softenon care a provocat atâtea malformații congenitale. Dacă nimeni nu se mai poate plânge sau contesta afirmațiile și produsele sale, suntem în pericol.

· De ce medicii și politicienii nu reacționează?

Au învățat lecții din eșecurile lor anterioare! În timpul pandemiei H1N1, mai mulți medici au sfătuit să nu se folosească vaccinuri experimentale. În Germania, abia 4 milioane de oameni fuseseră vaccinați, deși guvernul ordonase 50 de milioane de doze. De data aceasta, medicii au fost dați deoparte pentru a efectua o operațiune militară. Amintiți-vă, la început, vaccinurile trebuiau păstrate la temperaturi foarte scăzute și trebuia să mergeți la centrele de vaccinare. Medicii au fost dați afară pentru un an întreg. Apoi chestia asta cu temperatura a dispărut brusc, iar când medicii au fost lăsați să se vaccineze, li s-au dat mulți bani să o facă.

În ceea ce privește politicienii, toți se supun politicii de partid. Este rar să mai găsim parlamentari care au o personalitate reală. Astăzi sunt ca funcționarii publici care implementează un program economic. Noțiuni precum stânga și dreapta nu mai au niciun sens. La nivel european, se mulțumesc să creeze monopoluri.

În plus, nu vrea Europa să ia sănătatea statelor membre? Uniunea a condus toată politica Covid cu argumentul „amenințărilor transfrontaliere”. Acum ea creează HERA, o nouă agenție care va centraliza datele de sănătate și va gestiona măsurile de sănătate pentru a se pregăti pentru pandemii. Și odată cu reforma Tratatului de la Lisabona care se pregătește, Uniunea pare să dorească să monopolizeze complet competența în domeniul sănătății.

Destul! Suntem victimele acestei comisii și ale președintei acesteia, Ursula von der Leyen. Britanicii s-au retras la timp. Guvernele noastre trebuie să insiste asupra principiului subsidiarității. În principiu, toate competențele aparțin în primul rând țărilor Uniunii, cu excepția cazului în care există un motiv specific pentru care Comisia este mai calificată. Dar, cu siguranță, nu este cazul aici. Am fost trădați de Europa. Problema este că există atât de mult șantaj și corupție în fruntea guvernelor. Pentru mine, văd doar rezistență la scară locală... Știți „micul sat galic” (râde).

Descentralizarea puterii este o discuție fundamentală. În general, pentru politica europeană și, de asemenea, în probleme de sănătate. Iau exemplul Elveției unde puterea regională a cantoanelor este încă destul de puternică. Am fost invitat recent la un simpozion de medicină paliativă și am fost uimit să văd că fiecare canton a făcut lucrurile în felul său. A fost un schimb foarte bogat, pentru că fiecare a prezentat ceea ce face și a fost de inspirație pentru ceilalți. Este un sistem foarte bun.

Din păcate, vedem aceeași tendință acolo. Există revizuirea legii cu privire la epidemii care ar putea limita competența cantoanelor și ar putea supune Elveția dictaturilor OMS.

E chiar păcat. Ne putem descurca mult mai bine cu medicamente adaptate indivizilor și la nivel local. Cu toate aceste măsuri uniforme, nu mai există nici un diagnostic diferențial, nici soluții adaptate circumstanțelor de viață ale populațiilor și indivizilor.

Același lucru este valabil și pentru evaluarea riscurilor. În martie 2020, a fost evident că Coronavirusul nu a fost o amenințare reală, ci mai degrabă o mare piesă, condusă de decizii politice. Și când au existat decese, știm din ce au murit oamenii: izolare, refuzul îngrijirii timpurii, interzicerea utilizării tratamentelor disponibile și, mai ales, în casele de bătrâni și spitale, administrarea de Midazolam (echivalent cu Rivotril). Guvernele ar trebui să analizeze toate eșecurile măsurilor, dar nu o fac.

· Putem ieși din acest sistem?

Desigur. De fapt, sănătatea începe în cartiere. Omul nu poate influența clima, se poate adapta doar la ea. Nu este nevoie de politici de sănătate la scară globală. Cred că trebuie să revenim la managementul local. Acest lucru permite mai multă transparență, o mai bună adaptare la realitatea de pe teren și, mai presus de toate, tragerea la răspundere a celor responsabili. O astfel de schimbare ar fi deja enormă. În circumstanțele actuale, cred că nu avem nevoie de OMS."

 

A consemnat Ciprian Pop

Turcia își suspendă tranzacțiile comerciale cu Israelul

Joi, Turcia a anunțat suspendarea tuturor operațiunilor sale de export și import cu Israelul, din cauza masacrelor acestei țări împotriva populației civile din Gaza.

Turcia va aplica cu strictețe și ferm aceste noi măsuri împotriva Israelului pentru „agresiunea sa împotriva Palestinei, cu încălcarea dreptului internațional și a drepturilor omului”, până când Israelul va permite un flux neîntrerupt de ajutor umanitar în Gaza, a anunțat ministerul turc joi seară.

Pe 9 aprilie, Turcia a restricționat deja exporturile către Israel a 54 de categorii de produse, amintește Ministerul, menționând că, în ciuda acestei măsuri, guvernul israelian a persistat în atitudinea sa agresivă, iar situația umanitară din Palestina s-a deteriorat.

Ministerul indică, de asemenea, că se fac eforturile necesare în coordonare cu Ministerul Palestinian al Economiei pentru a se asigura că „frații și surorile noștri palestinieni, forțați să trăiască sub ocupație, nu sunt afectați de aceste restricții”.

Aproape 35.000 de civili palestinieni, inclusiv 15.000 de copii, au fost uciși și aproximativ 78.000 au fost răniți în urma atacurilor Israelului asupra Palestinei, acțiuni care încalcă dreptul internațional și drepturile omului, potrivit ministerului.

„Masacrele, catastrofa umanitară și distrugerea fizică cauzate de Israel au continuat, iar guvernul israelian a ignorat eforturile internaționale de încetare a focului și a obstrucționat asistența umanitară”, se încheie declarația.

Ciprian Pop

Președintele argentinian decide să aplice embargoul american avioanelor cubaneze

Zborurile regulate ale companiei naționale de aviație Cubana de Aviacion între Buenos Aires și Havana sunt suspendate din cauza refuzului Argentinei de a furniza combustibil avioanelor plecate de la Havana.

Trecutul reapare sub președinția președintelui de extremă-dreapta argentinian Javier Milei. În aplicarea embargoului impus de Statele Unite în Cuba din 1962, Buenos Aires a decis să nu mai furnizeze combustibil pentru zborurile comerciale ale Cubana de Aviacion.

„Cubana de Aviacion a fost nevoită să suspende zborurile regulate între Cuba și Argentina”, din cauza refuzului companiei petroliere argentiniene YPF „de a continua să furnizeze combustibil avioanelor sale, în aplicarea blocadei americane împotriva Cubei”, a spus Ministerul de Externe într-un comunicat de presă publicat marți seara.

Două zboruri anulate săptămâna trecută
El consideră „contradictorie” poziția guvernului ultra liberalului președintelui argentinian Javier Milei, care „proclamă libertatea cu orice preț, limitând în același timp libertatea unei companii care respectă cu rigurozitate reglementările Argentinei și ale  Organizației Internaționale a Aviației Civile”.


Potrivit ministerului cubanez, compania petrolieră argentiniană „încălcă în mod flagrant” legea națională. Ea consideră că legile străine cu „efecte extrateritoriale” sunt „absolut inaplicabile”.

Săptămâna trecută, compania aeriană cubaneză a anunțat anularea a două zboruri din cauza imposibilității de a-și furniza avioanele cu combustibil în Argentina. Cubana de Aviacion face, de asemenea, legături cu Madridul și Caracasul fără dificultate pentru a reumple cu kerosen aeronavele sale.

A consemnat Ciprian Pop

Situație tensionată în Extremul Orient: Beijingului nu-i place noul președinte taiwanez, chinezii trimit 22 de avioane de război în jurul Taiwanului

Lai Ching-te, noul președinte al Taiwanului va fi oficial investit în funcție pe 20 mai.

Potrivit Chinei, alegerea lui Lai Ching-te va provoca „război și declin” în Taiwan.


Ministerul Apărării din Taiwan a declarat sâmbătă că a detectat 22 de avioane chineze în jurul insulei în mai puțin de trei ore. „Am detectat activități ale a 22 de avioane ale Armatei Populare Chineze[…] de la 9:30 a.m. (01:30 GMT) ”, a declarat ministerul într-un comunicat publicat sâmbătă la 12:10. „Doisprezece avioane au traversat linia mediană și au intrat în zona de identificare a apărării aeriene din nordul și centrul Taiwanului ”, a adăugat sursa citată, precizând că avioanele de război și dronele s-au alăturat navelor marinei chineze ca parte a unei „patrule comune de luptă”.

Aceste ieșiri au loc cu mai puțin de o lună înainte de învestirea, pe 20 mai, a noului președinte taiwanez Lai Ching-te, pe care China îl consideră un separatist periculos. Linia mediană traversează strâmtoarea Taiwan, o bandă maritimă îngustă de 180 de kilometri care separă insula de China continentală. Beijingul, care nu recunoaște această linie, revendică Taiwanul ca parte a teritoriului său și nu a renunțat niciodată la folosirea forței pentru a pune insula sub controlul său.

Sub administrația președintelui taiwanez Tsai Ing-wen, tensiunile dintre Beijing și Taipei au crescut, deoarece ea și guvernul ei resping orice pretenție chineză asupra insulei. Adjunctul său, vicepreședintele Lai, a câștigat alegerile prezidențiale din ianuarie, în ciuda avertismentelor de la Beijing că va provoca „războiul și declinul Taiwanului”.

Manifestarea de sâmbătă a puterii militare are loc în timp ce Statele Unite și Filipine desfășoară exerciții militare comune, inclusiv în apropierea unor potențiale puncte de inflamare în Marea Chinei de Sud și insula Taiwan. Exercițiile comune includ o recucerire simulată a insulelor ocupate de inamici. Beijingul revendică aproape toată Marea Chinei de Sud, în ciuda unei hotărâri internaționale conform căreia nu există o bază legală pentru revendicare. Confruntările recente dintre navele chineze și filipineze au reaprins temerile legate de un conflict mai larg. Ministerul de Externe al Chinei a acuzat Statele Unite că „alimentează confruntarea militară”. 

 

Aceste zboruri au loc a doua zi după ce Manila a convocat la sediul Ministerului de Externe din Capitala pe Ambasadorul chinez să protesteze în urma unei încălcări a bunelor practici de navifatie, acuzand marina militara chineză, care a avariat două nave filipineze în timpul unei patrule în Marea Chinei de Sud. Potrivit Ministerului de Externe filipinez, polițiștii de coastă chinezi au tras cu tunuri de apă spre două dintre navele sale pe 30 aprilie și au blocat accesul la un recif disputat din Marea Chinei de Sud. Beijingul a confirmat că a „respins” bărcile filipineze.

China pretinde suveranitatea asupra aproape a întregii Mării Chinei de Sud, o răscruce importantă a rutelor comerciale maritime, spre disperarea mai multor țări vecine.

A consemnat Ciprian Pop

Reporterii Fără Frontiere denunță, în clasamentul anual al libertății presei, deteriorarea situației din Argentina

Țara condusă de Javier Milei, președintele de extremă dreapta, coboară 26 de locuri, ajungând pe locul 66. Printre celelalte țări grav retrogradate, Afganistanul, învecinat cu Birmania, China și Coreea de Nord, se află în partea de jos a clasamentului. Franța este pe locul 21.

Alegerea președintelui de extremă dreapta Javier Milei a avut rapid o influență asupra libertății presei în Argentina, notează Reporters Sans Frontieres (RSF) în clasamentul său anual, publicat vineri, 3 mai. Țara coboară pe locul 66, pierzând 26 de locuri într-un an.

 Milei a anunțat în martie închiderea agenției publice de presă Télam, pe care a acuzat-o de „propaganda”. „Situația este deosebit de îngrijorătoare” în Argentina, condusă de unul dintre „pretinșii prădători ai libertății presei” , estimează RSF.

Norvegia rămâne în fruntea clasamentului, în timp ce Eritreea se află pe ultimul loc, succedând Coreei de Nord. Franța, la rândul ei, trece de pe poziția 24 la 21 , o îmbunătățire pur și simplu datorită „mecanicii clasamentului” , în timp ce indicatorii țării sunt „stagnanți” în realitate, relatează Agence France-Presse citînd-o pe Anne Bocandé, director editorial al ONG-ului pentru apărarea jurnaliştilor.

Pe lângă Argentina, cele mai semnificative scăderi sunt observate în Afganistan sub imperiul taliban (locul 178 , −26 locuri), Togo (locul 113 , −43), Ecuador (locul 110 , −30), în Georgia (locul 103 , −26) sau în Burkina Faso (86 , −28).

Potrivit ediției din 2024 a acestui clasament de referință, condițiile pentru practicarea jurnalismului sunt precare în trei sferturi din țări. Printre ultimele zece se numără China, Iran, Coreea de Nord, precum și Siria și Eritreea, „două țări care au devenit zone fără lege pentru mass-media, cu un număr record de jurnalişti reţinuţi, dispăruţi sau ostatici ”, potrivit RSF.

Cea de-a 22-a ediție  a acestui clasament observă în special presiunea politică asupra jurnaliștilor. Specialiștii care contribuie la elaborarea clasamentului observă în general „o deteriorare îngrijorătoare a susținerii și respectului pentru autonomia presei și o creștere a presiunii exercitate de stat sau de alți actori politici” .

O deteriorare care are loc în timp ce „2024 este cel mai mare an electoral din istoria lumii” , aproape jumătate din populație fiind afectată de cel puțin un scrutin.

Această clasificare este realizată de RSF pe baza „un studiu cantitativ al abuzurilor comise împotriva jurnaliştilor” pe de o parte şi „un studiu calitativ” pe de altă parte. Acesta din urmă se bazează „pe răspunsurile a sute de experți în libertatea presei (jurnalişti, academicieni, apărători ai drepturilor omului) la aproximativ o sută de întrebări”.

A consemnat Ciprian Pop

Declarație emisă de Frontul Popular pentru Eliberarea Palestinei de Ziua Internațională a Muncii

30 aprilie 2024 

 

1 mai a fost o zi de luptă a celor ce muncesc și a popoarelor libere ale lumii împotriva dușmanilor umanității.

 

  O, prieteni ai marelui nostru popor palestinian.

  O, copii ai clasei muncitoare palestiniene și ai muncitorilor de pretutindeni

O, voi toți, oamenii liberi și onorabili ai națiunii noastre și ai lumii.

 

În ziua de Ziua Întâi de Mai a fiecărui an, oamenii lumii, în special clasa muncitoare globală, și toți săracii și asupriții din această lume, sărbătoresc în fața opresiunii, brutalității și sclaviei practicate împotriva lor de o oligarhie financiară brutală care nu ține cont de valorile și principiile umane. Ea caută cu toată puterea să-și stabilească controlul și hegemonia asupra popoarelor și capacităților lumii, folosind, pentru a-și atinge obiectivele politice, economice și sociale, tot ceea ce industriile militare și tehnologia modernă au realizat, metode de trădare și înșelăciune și tot ceea ce își poate atinge scopurile și interesele, fără niciun scrupul sau conștiința umană sau morală.

 

Poporul nostru, împreună cu toți muncitorii și popoarele libere din lume, comemorăm 1 mai a acestui an, într-un moment în care suntem supuși celei mai urâte și mai feroce campanii de genocid și epurare etnică, care a depășit fascismul și nazismul, cu brutalitate și sânge, în mâinile unui grup de ucigași care se autointitulează armata unei entități uzurpatoare, cu conducere, asociere, sprijin, acoperire și complicitate a administrației SUA și a puterilor coloniale imperialiste occidentale, dușmani ai umanității. Ei cred că, cu crimele și brutalitatea lor, sunt capabili să încalce voința poporului nostru și să impună capitularea și înfrângerea. Într-o încercare frenetică nu numai de a ucide oameni, de a dărâma pietre și de a smulge copaci, dar încearcă cu toată puterea să șteargă identitatea, istoria și civilizația poporului nostru. Face imposibil ca poporul nostru să rămână pe pământurile lui.

 

Într-o perioadă în care masacrele și crimele comise de alianța sionist-imperialistă continuă și se intensifică, poporul nostru rămâne ferm și crede în dreptatea cauzei sale și în toate orașele, satele și orașele lor, pe întreg teritoriul Palestinei istorice și în toate locurile sale de prezență, în special oamenii noștri statornici din Fâșia Gaza, care se luptă... În fiecare zi suntem martorii unei pagini de eroism și miracole, la căreia istoria i-a fost rareori martoră, în n ciuda rănilor și a durerii, în ciuda torentelor curgătoare de sânge și a curățării etnice în formele sale cele mai urâte. Poporul nostru se ridică mereu de sub dărâmături, își poartă rănile și înaintează spre victorie și libertate, ridicând steagul rezistenței. El este mai hotărât și crede în dreptatea cauzei sale și în inevitabilitatea victoriei, cu fermitate și rezistență și cu sprijinul tuturor oamenilor liberi și onorabili ai națiunii noastre și ai lumii.

 

Într-un moment în care ne înclinăm cu evlavie și reverență în fața sacrificiilor și statorniciei poporului nostru, trebuie să subliniem nevoia de a întări frontul intern, unitatea de poziție și performanță, la diferitele niveluri politice, de teren și social, și, privând inamicul de posibilitatea de a realiza prin înșelăciune și manevre politice ceea ce nu a putut realiza în trecut. 

 

Facem, de asemenea, apel la întărirea solidarității sociale între diferitele componente politice și sociale ale poporului nostru, pentru a depăși acest calvar și a deveni mai puternici și mai rezistenți pentru a înfrunta și a răsturna conspirațiile.

 

 

Având în vedere intensificarea confruntării dintre forțele de agresiune, nedreptate și negustorii de război, și forțele păcii, dreptății, libertății și umanității din lume, și în ciuda tuturor capacităților hegemoniei financiare, militare și economice pe care forţele opresive o posedă, forțele libertății și justiției sunt din ce în ce mai conștiente în apărarea intereselor lor împotriva planurilor imperialiste care urmăresc să elimine toate nobilele valori umane și morale. În acest context, transmitem cele mai înalte mulțumiri și recunoștință tuturor popoarelor libere și onorabile ale lumii, care astăzi susțin poporul nostru și cauza lor dreaptă, în fața crimelor imperialist-sioniste.

 

Salutăm cu mare mândrie și onoare gesturile studenților din întreaga lume, în special ale studenților universităților americane, care protestează împotriva crimelor ocupației și a sprijinului administrației SUA pentru aceasta și cer încetarea agresiunii împotriva poporul palestinian. 

 

De asemenea, salutăm reprezentanții tuturor sindicatelor și organizațiilor de femei, în solidaritate cu poporul nostru și cauza noastră și a tuturor oamenilor liberi și onorabili care umplu piețele și străzile capitalelor și orașelor lumii, în sprijinul poporului nostru și cauzei sale juste.

 

Slavă și veșnicie martirilor, libertate prizonierilor și vindecare răniților.

 

Salutăm poporul nostru statornic pe întreg teritoriul istoric al Palestinei și în toate locurile ei.

 

Un omagiu de dragoste și loialitate pentru lucrătorii noștri curajoși care luptă alături de toate componentele politice și sociale ale poporului nostru în lupta pentru eliberarea națională, economică și socială.

 

Salutăm clasa muncitoare globală în fața nedreptății globale, agresiunii și invaziei imperialiste

 

Salut pe toți oamenii onorabili și liberi din lume care se confruntă cu nedreptate și agresiune.

 

Frontul Popular pentru Eliberarea Palestinei

Departamentul central de informare

1 mai 2024

Un fotbalist dă în judecată Pfizer pentru efectele secundare ale vaccinului

 

Cariera de fotbalist a lui François Xavier Fumu Tamuzo s-a încheiat prematur în luna aprilie a anului trecut, după multiple accidentări legate de vaccinarea sa împotriva Covid. Jucătorul evidențiază o legătură între injecțiile primite și complicațiile sale de sănătate.

 

Problemele de sănătate ale lui Fumu Tamuzo au început la scurt timp după ce a primit a doua doză de vaccin pe 23 august 2021, marcate de dureri persistente la genunchi. După a treia doză a apărut o agravare, cu o ruptură a tendonului lui Ahile, care i-a afectat grav capacitatea de a juca fotbal. Aceste răni nu numai că i-au afectat performanța atletică, ci au avut și un impact devastator asupra activităților sale zilnice.

 

De doi ani fotbalistul este un "turist medical", fără ca efectele adverse ale vaccinului să fi fost recunoscute. În ciuda rapoartelor, autoritățile competente nu au ținut cont de riscurile vaccinurilor.

 

Fumu Tamuzo, care a jucat la clubul Stade Lavallois, a intentat un proces împotriva Pfizer și BioNTech, precum și a Federației Franceze de Fotbal pentru a cere despăgubiri financiare pentru prejudiciul suferit.

 

Cazul așteaptă în prezent o audiere programată pentru 2 iulie la un tribunal din Paris. Studiul ar putea influența nu numai viitorul lui Fumu Tamuzo, ci și să ridice întrebări importante cu privire la responsabilitatea producătorilor de vaccinuri și a instituțiilor sportive în gestionarea efectelor secundare.

 

În timp ce Fumu Tamuzo se pregătește pentru sfârșitul carierei sale, sportivii și experții în sănătate publică îi urmăresc îndeaproape cazul, ceea ce ar putea crea un precedent important în modul în care sunt tratate efectele secundare ale vaccinului, atât în ​​mod legal, cât și în mass-media, unde cei plătiți să tacă, încă mai tac.

 

A consemnat Ciprian Pop 

Columbia va rupe relațiile cu Israelul din cauza genocidului din Gaza 

 

Bogotá va rupe relațiile cu Israelul pe 2 mai „pentru că are un președinte genocidar”, anunță președintele columbian Gustavo Petro. În urma escaladării ostilităților dintre Israel și mișcarea palestiniană Hamas din Fâșia Gaza, Petro a criticat constant activitățile armatei israeliene în enclava palestiniană.

 

„Aici în fața dumneavoastră, Guvernul schimbării, Președintele Republicii informează că mâine [2 mai] relațiile cu Israelul vor fi rupte. (…) Pentru a avea un Guvern, pentru că au un președinte genocidar”, a declarat Gustavo Petro în cadrul intervenției sale  în mobilizarea populară cu ocazia zilei de 1 mai în Plaza de Bolívar, din Bogotá.

 

Președintele și-a arătat încrederea că „azi toată omenirea de pe străzi cu milioane de oameni este de acord cu noi și noi cu ea. Nu poate fi, nu se poate întoarce, vremurile genocidului, ale exterminării unui întreg popor sub ochii noștri, înaintea pasivității noastre”, a subliniat șeful statului.

 

Bogotá a criticat operațiunea militară israeliană din enclava palestiniană de la începutul ei în octombrie 2023, iar aceasta a declanșat fricțiuni diplomatice bilaterale. Atât Israelul, cât și Columbia au suspendat anterior unele legături comerciale, în special în ceea ce privește achiziționarea de arme și sprijinul militar.

 

Este, de asemenea, de punctat că Brazilia și Columbia susțin admiterea Palestinei ca membru cu drepturi depline al ONU.

 

A consemnat Ciprian Pop 

Europa re-localizează controalele imigrației

 

Contrar naturii sale, Uniunea Europeană nu se mulțumește cu restrângerea libertății de circulație a persoanelor, ci impune și sisteme informale împotriva migranților și refugiaților.

 

În schimbul a 7,4 miliarde de euro, pe 17 martie, Bruxelles-ul a semnat un parteneriat strategic cu Egiptul, profitând de o criză economică gravă în țara nord-africană, în special în domeniile energiei și emigrației.

 

Obiectivul acordului este ca Egiptul să gestioneze fluxurile migratorii îndreptate spre Europa în schimbul banilor. Trebuie să aloce 200 de milioane de euro pentru a preveni plecarea emigranților de pe teritoriul său în Europa.

 

Sarcina de poliție atribuită Egiptului de Uniunea Europeană este similară cu cea atribuită anul trecut altor state de pe coasta sudică a Mediteranei, precum Libia și Tunisia.

 

Europa cere Egiptului să-și asigure granița cu Sudanul, unde milioane de refugiați se înghesuie, și cu Libia, o țară de tranzit folosită de mulți emigranți egipteni pentru a ajunge în Europa. „Egiptul este un partener fundamental pentru soluționarea conflictului palestino-israelian, un aliat decisiv pentru stabilizarea Africii de Nord și un partener în controlul rutelor de migrație”, a spus premierul italian Giorgia Meloni.

 

Efectele banilor nu au întârziat să apară. Arestările arbitrare și relele tratamente din partea poliției împotriva migranților, solicitanților de azil și refugiaților, precum și deportările în țări terțe, au început deja în Egipt.

 

Europa își mută obiceiurile în țările nord-africane

 

În iulie anul trecut, Comisia Europeană a acordat Tunisiei 105 milioane de euro pentru combaterea emigrației. În 2017, a fost semnat un acord similar cu Libia, inclusiv instruirea și echiparea pazei de coastă pentru a intercepta bărci de migranți în Marea Mediterană.

 

Anul acesta, pe lângă Egipt, a fost adăugată și Mauritania. Bruxelles-ul i-a plătit 210 milioane de euro în schimbul unui acord de primire a migranților returnați din Insulele Canare pe teritoriul său și de a-și consolida rolul de poliție de frontieră pentru a împiedica migranții să plece cu bărcile lor.

 

Uniunea Europeană dorește ca Mauritania să devină o țară de azil pentru persoanele care se întorc din Insulele Canare. Dar, nimic nu împiedică guvernul african să scape de emigranți.

 

Uniunea Europeană ar dori să facă așa cum a făcut guvernul britanic cu Rwanda: să creeze „centre de tranzit” în Mauritania. Planul este ca țările europene să poată decide pe teren dreptul solicitanților de azil, pentru a-i împiedica să pună piciorul pe teritoriul Uniunii Europene.

 

Interesele Uniunii Europene sunt înaintea tuturor

 

În 2006, un centru de tranzit a fost deschis pentru o anumită perioadă în Nouadhibou, care apoi a fost nevoit să se închidă din cauza presiunii și mobilizării. În 2017, același tip de centru a fost creat în Libia, cu sprijinul guvernului italian.

 

Roma a închis ochii la crearea de centre ilegale de detenție pentru migranți, unde mii de solicitanți de azil din Europa au fost reținuți și expuși la încălcări grave ale drepturilor omului, cum ar fi tortura și violul.

 

De atunci, Europa a fost nevoită să ascundă delegarea controlului frontierelor externe către statele din sudul Mediteranei, care nu salută rolul jandarmilor vecinilor lor nordici. Modul de a acoperi problema este sembarea unor acorduri mai generale, în care emigrarea pare a fi doar un alt element.

 

Externalizarea supravegherii frontierelor

 

Externalizarea supravegherii frontierelor europene este o politică implementată după crearea spațiului Schengen la începutul anilor 1990.

 

Primele acorduri au fost încheiate cu statele est-europene în pregătirea integrării acestora în Uniunea Europeană și în schimbul acordurilor de liberă circulație.

 

Odată cu sosirea noului secol, politicile s-au schimbat și controlul la frontieră a fost relocat în țări din afara UE. Mai întâi Europa a distrus Siria și apoi a încercat să împiedice sosirea masivă a refugiaților. În acest scop, a încheiat un pact cu Iordania care i-a permis acesteia din urmă să obțină ajutor economic prin păstrarea pe teritoriul său a refugiaților sirieni care doreau să călătorească în Europa.

 

Ca și în cazul Egiptului, nu a existat niciun acord care ar fi permis instituțiilor precum Parlamentul European să se opună acordurilor de această natură, care sunt adesea informale și în afara oricărui tip de control politic și, desigur, judiciar.

 

Acestea sunt politici care contravin dreptului internațional. Convenția internațională din 1951 privind statutul refugiaților prevede că un solicitant de azil nu poate fi împiedicat să treacă frontierele internaționale.

 

Politicile de externalizare a controalelor migrației, care anterior afectau în principal migranții economici, au fost acum extinse la refugiați și exilați.

 

A consemnat Ciprian Pop 

Moscova afișează la o expoziție în aer liber trofee militare din războiul ucrainean

 

 

Țările NATO au trimis Ucrainei unele dintre cele mai bune echipamente militare ale lor, în valoare de zeci de miliarde de dolari.

 

O expoziție în aer liber a unora dintre aceste arme a început ieri la Moscova în Parcul Victoriei, care comemorează triumful din 1945 asupra Germaniei naziste. Acesta arată zeci de vehicule militare capturate și piese de arme din douăsprezece țări, majoritatea membre NATO.

 

Echipamentul a fost reparat, cel puțin parțial, pentru a-l repune în funcțiune și a fost acoperit cu autocolante pentru ca vizitatorii să poată vedea care țări au susținut cel mai mult armata ucraineană.

 

Piesele spun despre producători, caracteristicile sale tehnice și tactice, precum și unde și în ce circumstanțe a căzut în mâinile trupelor ruse.

 

Expoziția se află în Parcul Victoriei de pe Dealul Poklonnaya, un complex memorial dedicat triumfului Armatei Roșii asupra Germaniei naziste în 1945. Este și locul în care a stat Napoleon Bonaparte în 1812 înainte de a intra în Capitală în timpul invaziei militare.

 

Muzeul Parcului Victoriei avea deja o expoziție în aer liber de arme capturate în timpul celui de-al Doilea Război Mondial. Astăzi, la 79 de ani de la capitularea Germaniei naziste din 9 mai 1945.

 

Rusia a distrus echivalentul a trei armate ucrainene

 

„Acesta este un gest: ne demonstrăm puterea și, în unele domenii, superioritatea noastră, arătând acest material NATO, nu numai poporului nostru, ci și Occidentului”, a spus Alexei Podberezkin, directorul Centrului pentru Afaceri Militare. 

 

Expoziția servește „ca o ilustrare a ceea ce se va întâmpla în continuare cu echipamentul trimis în Ucraina, inclusiv noile arme care încep să sosească acum, inclusiv tancuri Abrams, rachete ATACMS și multe altele”, a adăugat Podberezkin.

 

Lt.-colonelul Earl Rasmussen, un veteran al armatei americane de 20 de ani devenit comentator militar și independent de afaceri externe, este de acord că expoziția este concepută pentru a trimite un semnal către Occident, dincolo de propagandă destinată consumului intern.

 

Până acum Rusia a distrus echivalentul a trei armate ucrainene, spune Rasmussen. „Armele, muniția... capacitatea de producție, capacitatea logistică, totul este de partea Rusiei, adaugă el.

 

„Este superioară. Există, de asemenea, superioritate aeriană și superioritate tactică. Timpul este de partea lor. Și toate acestea [continuarea războiului] nu fac decât să epuizeze din ce în ce mai mult Occidentul. Din păcate, cred că este o problemă tristă pentru occidentali. Și în plus, propriii lor lideri îi mint”, spune colonelul.

 

Expoziția de la Moscova este practic „o jenă pentru Occident”. Amintiți-vă de zeci de miliarde de dolari irosite în Ucraina. „Arată că pachetele de ajutor” oferite de țările occidentale „nu vor schimba rezultatul războiului și sunt doar o risipă de bani”, deplânge el.

 

Este, de asemenea, o altă reamintire pentru Occident că tehnologia sa militară, în special tancurile Leopard Abrams, Bradley etc., nu sunt armele miraculoase pe care le așteptau înainte de anunțarea contraofensivei ucrainene, care a lovit zidul apărării rusești, spune, la rândul său, Podberezkin. 

 

Pe câmpul de luptă, aceste echipamente nu sunt mai bune decât armele rusești. Războaiele sunt decise nu numai de oțel, ci și de oameni, în primul rând de comandanți, lideri militari, asigură Podberezkin.

 

Rasmussen este convins că inginerii militari ruși au examinat deja echipamentul, analizând capacitatea blindajului, senzorii, echipamentele de comunicații, interoperabilitatea etc. „Sunt sigur că inginerii și designerii [ruși] au reușit să modifice cu ușurință echipamentele rusești pentru a contracara orice caracteristică pe care nu le-au abordat încă”, conchide Rasmussen.

 

A consemnat Ciprian Pop 

Unele țări europene studiază trimiterea de trupe în Ucraina în afara cadrului NATO

Un aspect tabu privind trimiterea oficială și deschisă a trupelor europene în Ucraina a fost încălcat recent. Se vorbește deschis despre ceva ce, aparent, părea de neconceput cu doar câteva luni în urmă.

Pe 26 februarie, Macron a provocat dezbaterea declarând că nu exclude trimiterea de trupe în Ucraina, iar politicienii occidentali au răspuns cu declarații contradictorii pe această temă. Ce se întâmplă, întreabă revista Afaceri Externe (*).

Scholz, Sunak și Biden au reacționat foarte rău la propunerea lui Macron, care a devenit "berbecul reînarmării" militare și al războiului împotriva Rusiei. Totuși, situația s-ar putea schimba, cel puțin în Europa de Est: ministrul finlandez al Apărării și ministrul polonez de externe susțin apelul lui Macron și spun că sunt dispuși să trimită trupe în Ucraina într-o manieră bilaterala, fără un cadru NATO.

Revista citată leagă situația din Europa de Est cu iminenta sosire a lui Trump la Casa Albă. Macron și acoliții săi vor să creeze o situație ireversibilă care să-l oblige pe Trump să susțină războiul din Ucraina, indiferent dacă îi place sau nu.

Dar, este absurd să sperăm că Franța și oamenii săi vor deveni o versiune europeană a mișcării Nealiniate, spune Foreign Affairs. Țările europene, inclusiv Franța, sunt intrinsec legate de NATO; Nu sunt nimic fără NATO.

Revista amintește de articolul 5 din Carta fondatoare a Alianței, apărarea colectivă, lucru care nu a existat niciodată, așa cum demonstrează la fiecare pas Războiul din Ucraina. NATO este pusă în acțiune în mod colectiv numai atunci când Statele Unite - și nimic altcineva decât Statele Unite - hotărăște acest lucru.

Nu este cazul actual.  Foreign Affairs   susțin că „dacă forțele europene operează în afara cadrului NATO și pe teritoriul Alianței, nicio victimă nu va declanșa un răspuns în temeiul articolului 5 și nu va implica Statele Unite în conflict”. În cele din urmă, „adversarul Moscovei nu va fi NATO, ci o coaliție de țări europene”. Cu alte cuvinte, ar fi o coaliție de membri NATO care nu acționează ca NATO.

Firește, paradigma servește la întunecarea unei situații de facto care există deja în Ucraina și care de acum înainte ar putea deveni o situație de drept, adică o altă stratagemă, de data asta deschisă, fără subterfugii.

Explicația este următoarea: dacă unele țări europene intervin deschis în Ucraina, atacurile armatei ruse nu ar fi considerate atacuri împotriva NATO și, prin urmare, nu ar compromite Statele Unite, despre care este vorba, la final.

Dar, acesta este un pur formalism juridic, deoarece articolul 5 nu operează în cazul unui atac „împotriva NATO”, ci împotriva unuia dintre membrii săi.

În orice caz, dacă unele țări europene ar interveni deschis în Ucraina, ar fi o declarație de război împotriva Rusiei în care europenii și-ar asuma în mod deschis statutul de agresori.

Această intervenție ar face evident ceea ce acum este doar latent: că Rusia se apără împotriva agresiunii străine, așa cum repetă Kremlinul de doi ani. Ar fi o modalitate de a le da dreptate.

 

Ciprian Pop

Sursa:

(*) https://www.foreignaffirs.com/ukraine/europe-not-nato-should-send-troops-ukraine

Amnesty International: Israelul folosește arme americane împotriva civililor din Gaza

Amnesty International  denunță că Israelul folosește arme furnizate de Statele Unite împotriva civililor din Gaza și îi cere lui Biden să înceteze transferul acestora.

Potrivit ziarului american The Washington Post, organizația umanitară, într-un nou raport, detaliază decesele și rănirile civililor cu arme fabricate american, precum și alte cazuri care evidențiază un tipar general de atacuri ilegale din partea forțelor israeliene.

Amnesty International observă că armele furnizate de Statele Unite Israelului au fost folosite în încălcări grave ale dreptului internațional umanitar și al drepturilor omului, ceea ce este incompatibil cu legislația și politica SUA. Prin urmare, organizația cere Washingtonului să suspende imediat transferurile de arme către regimul sionist.

Anterior, agenția de presă Reuters a raportat că anumiți oficiali americani au recunoscut că există cazuri grave de posibilă încălcare a dreptului umanitar de către regimul sionist.

Printre aceste cazuri, o spune presa britanică, de această dată, se numără atacurile repetate ale armatei israeliene împotriva zonelor protejate și a infrastructurii civile, numărul mare de victime ale civililor palestinieni și lipsa de investigare a încălcărilor sau urmărirea penală a celor care au cauzat răni semnificative civililor și au ucis si jurnaliști.

SUA menține sprijinul absolut pentru genocidul Israelului din Gaza, fie prin dreptul de veto la ONU, fie prin aprobarea resurselor militare pentru regimul de la Tel Aviv.
 
„Este șocant că Administrația Biden continuă să susțină că Israelul nu încalcă dreptul internațional umanitar cu armele furnizate de Statele Unite, atunci când investigațiile noastre arată contrariul, iar experții în drept internațional nu sunt de acord”, a declarat Amanda Klasing, directorul de relații guvernamentale pentru SUA de la Amnesty International.

Menționând că Curtea Internațională de Justiție (CIJ) a concluzionat că riscul de genocid în Gaza este plauzibil și a dispus măsuri provizorii, Klasing a susținut că „Președintele Biden trebuie să pună capăt complicității SUA la încălcările grave ale dreptului internațional de către o parte a Israelului și să suspende imediat transferul de arme.”

Un raport  Washington Post  de luna trecută indică faptul că Statele Unite au efectuat cel puțin 100 de transporturi de arme către Israel din octombrie, când regimul de ocupație a declarat război Gazei.

De fapt, rapoartele dezvăluie că săptămâna trecută  Statele Unite au autorizat „în secret” transferul de  arme similare, inclusiv aproape 2.000 de bombe de 2.000 de lire sterline (aproximativ 900 de kilograme) cunoscute sub numele de MK84 și care, potrivit CNN , sunt legate de evenimente cu victime masive din Gaza, inclusiv atacurile israeliene asupra taberelor de refugiați de acolo, anul trecut.

A consemnat Ciprian Pop

Vaccinurile Pfizer o aduc pe Ursula von der Layen în fața unui tribunal belgian

 

 

Pe 17 mai, o instanță belgiană va organiza o audiere pentru a decide dacă procurorii belgieni sau ai Uniunii Europene au competențele ca să continue ancheta cu privire la așa-numitul „Pfizergate” care o implică președintele Comisiei Europene, Ursula von der Leyen.

 

În 2021, New York Times a publicat povestea „Pfizergate”, dezvăluind că Ursula von der Leyen a negociat un contract pentru 1,8 miliarde de doze de vaccin „covid” cu directorul Pfizer, Albert Bourla, prin mesaje text pe telefoanele lor mobile.

 

Mesajele rămân secrete până astăzi din cauza lipsei de transparență a instituțiilor europene.

 

În urma dezvăluirilor, un intermediar în relațiile comerciale dintre Uniunea Europeană și China, Frédéric Baldan, a depus o plângere împotriva lui Von der Leyen în fața unui tribunal de la Liege în aprilie anul trecut, acuzând-o de uzurpare de funcții și titluri, distrugere de documente publice, ilegalitate. îmbogățire ilicită și corupție.

 

O duzină de organizații, persoane fizice și chiar țări precum Ungaria și Polonia s-au alăturat ulterior procesului.

 

Cazul a fost preluat de Parchetul European, care își va prezenta acuzația în cadrul ședinței și va argumenta de ce ar trebui să direcționeze ancheta către instanța de la Liège.

 

Parchetul European răspunde de cauzele care implică prejudicii bugetului Uniunii Europene și de cazurile cu caracter transnațional, precum și de cazurile care pot afecta reputația instituțiilor Uniunii Europene și încrederea cetățenilor.

 

Judecătorul de instrucție belgian nu este de acord cu preluarea cazului de către Parchetul European și se întreabă dacă acesta poate rămâne în mâinile justiției belgiene.

 

Normele Uniunii Europene prevăd că, în cazul unui litigiu de competență cu un stat membru, „autoritățile naționale competente trebuie să decidă cu privire la repartizarea competenței”.

 

Instanța belgiană va trebui să decidă dacă cererea Parchetului European de preluare a cazului este legală și dacă ancheta în derulare, lansată de judecătorul de instrucție belgian, ar trebui închisă sau continuată.

 

La fel ca și în România, pandemia a fost o "fântână de corupție" în instituțiile europene, care se află în centrul mai multor dispute legate de contractele de vaccinuri și ar putea împiedica Von der Leyen să obțină un al doilea mandat în fruntea executivului comunitar.

 

Ombudsmanul Uniunii Europene trebuie să rezolve problema, să lămurească dacă contractele de vaccinare cu multinaționala Pfizer au fost un caz de „administrare defectuoasă”, iar New York Times a dus cazul la Curtea de Justiție a Uniunii Europene și încă cu dovezi clare!

 

A consemnat Ciprian Pop 

Lituania ar dori, de asemenea, să instaleze arme nucleare sub nasul Rusiei

Recent, președintele lituanian Gitanas Nauseda și-a exprimat dorința ca NATO să desfășoare arme nucleare pe teritoriul său. Declarațiile sale urmează discuții similare dintre liderii NATO, unde președintele polonez Andrzej Duda și-a reiterat propunerea de a saluta armele americane, de a continua înrăutățirea relațiilor cu Rusia.

Este o strategie de asediu care nu ține cont de experiența Ucrainei. Implicațiile acestei strategii au fost discutate în cadrul unei întâlniri între cei doi președinți în timpul manevrelor militare din Coridorul Suwalki, care au loc periodic unul după altul.

NATO consideră această zonă, o fâșie îngustă între Polonia și Lituania, un punct vulnerabil pentru Rusia în Kaliningrad. Exercițiile militare au inclus 1.500 de soldați NATO, evidențiind importanța strategică a Coridorului, pe care Lituania a încercat deja să-l închidă în urmă cu doi ani mărfurilor rusești.

Instalarea viitoare a unei fabrici de producție pentru proiectile de calibru 155 milimetri de către compania germană Rheinmetall în Lituania este o altă provocare.

În același timp, Germania a început desfășurarea unei brigăzi permanente și primii militari sunt deja în țară pentru a organiza sosirea unor trupe suplimentare.

Nimeni nu lipsește în provocările la frontieră. Pentru a transforma Lituania într-un arsenal, Olanda intenționează să implementeze „temporar” sistemele de apărare aeriană Patriot.

A consemnat Ciprian Pop

Poliția evacuează o universitate din Paris după o mobilizare în sprijinul Palestinei

 

 

În cursul nopții de miercuri spre joi, poliția a intervenit într-unul dintre campusurile Sciences Po Paris pentru a evacua locul care fusese ocupat de zeci de studenți în solidaritate cu Palestina.

 

Miercuri seara, amfiteatrul din fața campusului a fost ocupat de aproximativ șaizeci de studenți care denunțau crimele Israelului în Gaza, iar decanatul a autorizat intrarea poliției pentru a forța evacuarea.

 

În curtea campusului fuseseră instalate aproximativ zece corturi, un protest convocat de Comitetul palestinian al universității. Acest grup solicită o condamnare clară a acțiunilor Israelului de către decanul facultății, „organizarea unui priveghi și a unui minut de reculegere în memoria inocenților uciși de Israel”, dar și „încetarea procedurilor disciplinare de către decanatul care intenționează să intimideze studenții.”

 

Uniunea Studenților Po Sciences din Paris a considerat că decizia de a chema poliția mărturisește „o întorsătură autoritară fără precedent” din partea liderilor mediului academic.

 

În Statele Unite, mobilizarea campusului în favoarea palestinienilor devine o capcană electorală pentru Biden. Cu sfârșitul anului universitar la doar câteva săptămâni distanță, demonstrațiile studențești, taberele și sit-in-urile sunt în creștere la universitățile din întreaga țară.

 

Peste 400 de studenți au fost reținuți de poliție de săptămâna trecută. Protestele au fost aspru reprimate, cu confruntări puternice față în față cu poliția, în special în Texas, New York, New England și California.

 

În campusul Universității Emory din Atlanta, protestatarii au fost îndepărtați cu forța de poliție, iar unii au fost aruncați violent la pământ pentru arestare. Poliția a recunoscut că a folosit gaze lacrimogene.

 

În ciuda represiunii politice, mobilizările sunt în creștere în toate universitățile. În Austin, Texas, după eliberarea campusului, poliția a reținut 34 de studenți. În Los Angeles, numărul celor reținuți a fost de 93, iar rectoratul a suspendat evenimentele oficiale de sfârșit de an.

 

A consemnat Ciprian Pop 

În Caucaz, demilitarizarea frontierei ascunde epurarea etnică

Într-un limbaj caracteristic, anul trecut CNN a întrebat dacă Armenia, unul dintre cei mai vechi aliați ai Rusiei, a părăsit orbita Kremlinului (1). O intrebare retorica....În realitate, nimeni nu a ajutat Armenia în lumina ultimelor mutații geo-strategice, nici Occidentul nu a făcut suficient, iar Rusia s-a făcut ca nu vede si Azerbaidjanul a făcut ceea ce a vrut!

Trupele americane au sosit în țară pentru antrenament sub pretextul participării la viitoare „misiuni internaționale de pace”. 

Desigur, rușilor nu le-a plăcut sosirea trupelor americane la granițele lor. Ei au descris-o drept o „acțiune ostilă” din partea Armeniei, la care a trebuit să adăugăm transportul de arme către Ucraina. De parcă nu ar fi de ajuns, a existat și oferta de aderare la NATO.

Ultimul război s-a încheiat cu înfrângerea armenilor și lecția este evidentă: dacă Rusia nu ar fi fost în stare să-i apere pe armeni, așa cum a deplâns Pashinian, cu atât mai puțin noii săi parteneri. Rezultatul: Azerbaidjanul și-a atins obiectivele și a început curățarea etnică. Armenii au fost nevoiți să-și abandoneze casele strămoșești.

În plus, a trebuit delimitată o nouă frontieră internațională între ambele țări. În luna martie a acestui an, Baku a cerut Armeniei să se retragă din alte 8 sate de la granița regiunii Tavush a Armeniei și a regiunii Gazakh din Azerbaidjan, precum și o parte a graniței Armeniei cu Nahicevan. Deja 31 de sate, care erau armene în perioada sovietică, au intrat sub controlul Azerbaidjanului, fără a număra enclava de 40 de kilometri pătrați din Artsevashen (2).

Pashinian numește această schimbare „demilitarizarea graniței” și spune că o face pentru a evita un nou război cu Azerbaidjanul.

În Caucaz și tot ceea ce privește vecinatatea Rusiei, nimic nu este banal. În regiunea Tavush există autostrada M-4, care leagă Erevanul de nordul țării și ajunge la granița cu Georgia. Odată cu noua delimitare a graniței, autostrada rămâne sub controlul Azerbaidjanului.

Gazoductul care furnizează gaz Armeniei trece și prin noua zonă aflată sub controlul Azerbaidjanului.

Din 19 aprilie, adică de la predarea satelor către Azerbaidjan, locuitorii armeni, acolo de sute de ani, blochează drumurile spre Erevan și poliția a fost nevoită să intervină pentru a le degaja.

Așa se întâmplă atunci când popoarele sunt gestionate ca și cum ar fi piese de șah pe o tablă, fără a ține cont de voința lor, iar Armenia, din păcate,  rămâne trădată din toate părțile

 

A consemnat Ciprian Pop

 

Surse:

 

(1) https://cnnespanol.cnn.com/2023/09/17/armenia-esta-saliendo-orbita-kremlin-aliada-antigua-rusia-trax/
(2) https://www.theguardian.com/world/2024/apr/22/armenia-prime-minister-villages-azerbaijan-nikol-pashinyan

Elveția înregistrează temperaturi mai scăzute primăvara decât iarna

Coridorul adânc de joasă presiune care se întinde din Scandinavia până în Alpi a adus în ultimele zile o masă de aer polar înghețat și umed spre Europa centrală. La altitudine, această masă de aer este chiar mai rece decât iarna. La radiosonda Payerne, la aproximativ 5.500 de metri deasupra nivelului mării, temperatura a fost de -35ºC luni și -33,1ºC pe 18 aprilie, cele mai scăzute valori din întreg sezonul rece din această iarnă. A treia valoare de -31,8ºC datează din 24 februarie.

Temperaturile au înghețat și în munții înalți. În Jungfraujoch (3.571 de metri), temperaturile medii zilnice s-au apropiat de -20ºC în ultimele zile. În Aiguille du Midi, în Franța vecină, nu a mai fost niciodată atât de frig de la începutul anului 2024. Luni, stația meteo situată la 3.850 de metri deasupra nivelului mării a înregistrat o temperatură de -23,3ºC.

Sondarile radio măsoară presiunea atmosferică, temperatura și umiditatea. Radiosonda, purtată de un balon meteorologic, înregistrează și poziția exactă a acestuia, permițând determinarea altitudinii, vitezei și direcției vântului. Datele astfel obținute sunt de mare importanță pentru predicția vremii și cercetarea climei.

Baloanele meteorologice sunt lansate de la stația de sondare Payerne de două ori pe zi. În plus, sunt efectuate studii speciale pentru a determina parametri suplimentari, cum ar fi concentrațiile de ozon sau aerosoli. Operatorii MeteoSwiss efectuează și zboruri de cercetare, cu mai multe sonde atașate aceluiași balon. În acest fel, valorile măsurate introduse pot fi comparate între ele, calitatea acestora poate fi verificată și urmărită.

În câteva zile temperatura a scăzut cu 20 de grade, a declarat săptămâna trecută un ziar elvețian. Cât despre zăpadă, în această primăvară s-au înregistrat 40 de centimetri de zăpadă, un record chiar și pentru iarnă. „Este surprinzător, dar nu excepțional.” Pe 17 aprilie 2005, pe înălțimile din împrejurimile orașului Lausanne erau între 40 și 50 de centimetri de zăpadă și între 10 și 20 de centimetri în oraș, spune și televiziunea elvețiană.

 

A consemnat Ciprian Pop

Unde este război, circulă bani, ce altceva mai contează pentru unii?


Speculatorii nu pierd timpul și recomandă cumpărarea de acțiuni ale companiilor furnizoare de război. Reînarmarea este o afacere gigantică. Luni, Seth Seifman, de la banca JP Morgan, a recomandat cumpărarea de acțiuni ale Lockheed Martin, producătorul avioanelor de luptă F-35 pe care Israelul le folosește în atacurile sale criminale. El a stabilit cel mai mare preț pentru acțiuni.

JP Morgan deține 355 de milioane de dolari în acțiuni Lockheed Martin, din care aproximativ o treime le-a cumpărat în al patrulea trimestru al anului trecut.

„Lumea este periculoasă și, deși aceasta nu este o condiție suficientă pentru ca acțiunile de apărare să funcționeze mai bine, este o potențială sursă de sprijin, mai ales atunci când nu au suficientă participare”, a scris el.

Banca britanică de investiții Liberum Capital este, de asemenea, optimistă cu privire la viitorul acțiunilor companiilor de arme. „În cazul nostru de bază, în care Israelul ripostează, dar într-un mod limitat pentru a preveni escaladarea conflictului, acest lucru ar putea duce la o corecție de 5-10% a pieței de valori, precum și la o nouă creștere a dolarului american.”  „Câștigătorii evidenti pe termen scurt vor fi stocurile de petrol și gaze, precum și companiile de apărare”.

După cum a scris jurnalistul financiar Jacob Wolisnky într-o recenzie recentă a alegerii acțiunilor de apărare, „unde este război, sunt bani de făcut”. Cel puțin un membru al Congresului este de acord. Congresmanul Kevin Hern a dezvăluit ieri că, pe 29 martie, a cumpărat acțiuni ale Lockheed Martin.

Lockheed Martin a jucat un rol major în bombardarea și invazia Israelului în Gaza, producând rachete Hellfire, furnizând avioane de transport și avioane de luptă F-16 și F-35. Lockheed Martin a fabricat racheta care a lovit jurnaliştii pe 9 noiembrie în Gaza.

Industria de apărare și finanțatorii ei susțin public că îndeplinesc doar ordinele guvernului Statelor Unite. James Taiclet, șeful Lockheed Martin, a spus odată: „De noi depinde să facem ceea ce ni s-a cerut și pur și simplu încercăm să o facem într-un mod mai eficient, iar acesta este rolul nostru”. La urma urmei, guvernul SUA – nu Lockheed Martin – a venit în apărarea Israelului și a interceptat majoritatea rachetelor iraniene.

Companiile de arme modelează activ politica externă a SUA prin lobby și contribuții la campanie. Adesea, industria militară este cea care creează cerere, punând presiune asupra guvernului Statelor Unite și făcând presiuni pentru vânzarea anumitor arme.

Anul trecut, Lockheed Martin a cheltuit mai mult de 14 milioane de dolari pentru lobby-ul Congresului. Cele trei companii care au făcut lobby cel mai mult pe versiunea Camerei a proiectului de lege anual pentru politica de apărare sunt RTX (cunoscută anterior ca Raytheon), Lockheed Martin și General Dynamics. În timpul ciclului electoral din 2022, Lockheed Martin a contribuit cu aproape 4 milioane de dolari candidaților politici.

Avionul de luptă F-35 proiectat și fabricat de Lookheed Martin va costa acum Pentagonul mai mult de 2 miliarde de dolari, dar prețul exorbitant nu a rezolvat problemele de întreținere care afectează aeronava.

În raportul său de anul trecut, Lockheed Martin a scris că „schimbările în prioritățile guvernului SUA sau întârzierile sau reducerile de cheltuieli ar putea avea un efect negativ semnificativ asupra afacerii noastre”. Alegătorii se pot teme că Statele Unite vor fi atrase într-un război în Orientul Mijlociu. Dar, pentru companiile de apărare și pentru acționarii lor, afacerile merg din ce în ce mai bine...

 

Aș dori să închei acest scurt articol cu un citat de deosebită actualitate astăzi, la mai bine de 40 de ani de cand a fost spus...."Aceasta înseamnă, spunând lucrurilor pe nume, renunţând la orice iluzie deşartă, că se menţine încă pericolul unui nou război nuclear, care s-ar transforma, inevitabil, într-un holocaust nuclear la scară planetară", avertiza Nicolae Ceauşescu si îi dau dreptate. 

 

A consemnat Ciprian Pop

Greva generală în Cisiordania împotriva terorismului a armatei israeliene

 

În această dimineață, Cisiordania s-a trezit paralizată de o grevă generală împotriva terorismului a armatei israeliene, ale cărei incursiuni sunt din ce în ce mai mortale. Greva este convocată de forțele politice, sindicate și organizații ale societății civile după incursiunea armatei israeliene în Tulkarem și tabăra Nur Shams, din nord.

 

Cel puțin 480 de palestinieni au fost uciși de trupele israeliene sau de coloniști în Cisiordania de la începutul războiului Israelului din Gaza.

 

Cel puțin 14 palestinieni au fost împușcați în timpul raidurilor militare israeliene în tabăra Nur Shams.

 

Ieri după-amiază, șoferul unei ambulanțe a Semilunii Roșii palestiniene a fost ucis în timpul ciocnirilor dintre coloniști și palestinieni în As Sawiya, un sat la nord de Ramallah.

 

Coloniștii au atacat casele din oraș cu pietre și muniție reală. Doi tineri palestinieni care i-au confruntat au fost răniți. Când a sosit o ambulanță, șoferul a fost lovit în prezența soldaților israelieni.

 

Pe lângă atacurile asupra Fâșiei Gaza din 7 octombrie anul trecut, armata israeliană și-a intensificat raidurile și arestările în Cisiordania, inclusiv în Ierusalimul de Est ocupat.

 

Un genocid în curs

 

Ieri după-amiază, Administrația Palestiniană de Apărare Civilă din Fâșia Gaza a declarat că cadavrele a 50 de palestinieni uciși de armata israeliană au fost găsite într-o groapă comună din Khan Younis.

 

„Astăzi, echipele noastre din guvernoratul Khan Yunis au descoperit cadavrele a 50 de martiri de diferite grupe de vârstă, care au fost recuperate de forțele de ocupație și îngropate colectiv la Spitalul Nasser”, se arată în comunicat.

 

În declarație se menționează că mai există cadavre în gropi comune și sub dărâmături, adăugând că echipele de protecție civilă își continuă eforturile de căutare și recuperare.

 

Pe 7 aprilie, armata israeliană și-a anunțat retragerea din Khan Younis. A lăsat în urmă distrugeri semnificative de drumuri, case și infrastructură. Dar războiul său continuă, în ciuda unei rezoluții a Consiliului de Securitate al ONU care cere o încetare imediată a focului. Tel Avivul se confruntă și cu acuzații de genocid în fața Curții Internaționale de Justiție.

 

Peste 34.000 de palestinieni au fost uciși, majoritatea femei și copii, iar 76.901 au fost răniți din 7 octombrie. Atacul israelian a împins 85 la sută din populația din Gaza într-o mișcare masivă a populației pe fondul penuriei severe de alimente, apă potabilă și medicamente, în timp ce 60 la sută din infrastructura enclavei a fost deteriorată sau distrusă.

 

Cu toate acestea, ostilitățile continuă fără încetare, iar livrările de ajutoare rămân insuficiente pentru a aborda catastrofa umanitară.

 

Nouă morți în Rafah

 

În timp ce operațiunea militară israeliană din Gaza este acum la cea de-a 197-a zi, Tel Avivul își concentrează majoritatea operațiunilor la Rafah, la capătul sudic al Fâșiei Gaza, unde populația așteaptă cu nerăbdare anunțarea invaziei terestre israeliene.

 

Nouă persoane, părinți și copii din aceeași familie, au murit într-un atac israelian asupra casei lor. În Rafah, moartea cade din cer în fața atacului la sol anunțat de Israel.

 

Înainte de izbucnirea războiului israelian în Fâșia Gaza, Rafah, ale cărui suburbii ating granița cu Egiptul, avea 250.000 de locuitori. ONU asigură că astăzi are în jur de 1,5 milioane, dintre cele 1,7 milioane strămutate pe întreg teritoriul de coastă, dintre care un milion trăiesc în corturi sau în apropierea adăposturilor dislocate de ONG-uri.

 

Împinși din ce în ce mai spre sud de război, astăzi se trezesc înghesuiți în condiții extrem de precare în Rafah, unde lipsesc apa, hrana, medicamentele și locuințele.

 

O noapte foarte grea

 

La scurt timp după ce războiul din Fâșia Gaza a început pe 7 octombrie, Israelul le-a cerut palestinienilor care locuiesc în nord să se mute în zone sigure din sud, cum ar fi Rafah.

 

Șase luni mai târziu, Rafah este amenințat cu o iminentă ofensivă terestră. Netanyahu a spus că este hotărât să lanseze un asalt asupra orașului unde a spus că sunt concentrate patru batalioane Hamas.

 

Dar ONG-urile și un număr tot mai mare de ministere de externe din toate azimuturile se opun acestei operațiuni de teamă că va provoca numeroase victime civile.

 

Purtătorul de cuvânt al Apărării Civile din Gaza a declarat că atacurile au lovit peste noapte mai multe zone din Rafah, inclusiv cartierul Salam, unde o persoană a fost ucisă și alte câteva au fost rănite.

 

El a adăugat că armata a atacat o casă și o grădiniță. „Noaptea a fost foarte grea pentru guvernul Rafah”, a spus el.

 

A consemnat Ciprian Pop 

Senegalul intenţionează să renegocieze contractele semnate cu companii private

 

Unul dintre proiectele prioritare ale noului președinte senegalez, Bassiru Diomaye Faye, ales pe 24 martie, este realizarea unui audit al sectorului minier. De asemenea, se propune renegocierea contractelor de minerit, petrol și gaze.

 

Noul guvern senegalez consideră că contractele semnate de fosta putere sunt foarte defavorabile pentru Senegal. În cazul în care se decide renegocierea cu firme private, firmele câștigătoare amenință că vor apela la instanțele internaționale, așa că noul guvern ar trebui să se pregătească foarte bine pentru a rezista spectrului unor amenzi grele.

 

Cele mai multe contracte de minerit sau hidrocarburi sunt renegociate în lume. În America Latină și Caraibe, între 40 și 92% dintre contracte sunt renegociate într-o perioadă care variază între 1 și 8 ani de la semnare.

 

Dar companiile miniere amenință în mod constant, spunând că guvernul care cere renegociere este nesigur și va speria viitorii investitori. Este o formă de șantaj către țările din Lumea a Treia.

 

Anul acesta Senegalul așteaptă începerea exploatării hidrocarburilor, deși țara are și mine de aur, fosfat și zirconiu. Veniturile combinate ale celor două zăcăminte majore de petrol și gaze sunt estimate la o medie anuală de peste un miliard de euro pe o perioadă de treizeci de ani, potrivit Petrosen, compania petrolieră publică din Senegal.

 

Țara vest-africană mizează pe resursele sale pentru a face un salt economic, deoarece până la 60 la sută din veniturile din viitoarea exploatare a gazelor și petrolului ar merge către bugetul statului.

 

Noul președinte se prezintă ca "omul rupturii de trecut, al restabilirii suveranității naționale", vândută în străinătate și al panafricanismului. El s-a angajat „să guverneze cu modestie, cu transparență și să lupte împotriva corupției” la toate nivelurile, a declarat el la sfârșitul lunii martie, în timpul primei sale apariții publice de la alegeri.

 

A consemnat Ciprian Pop 

Nicio dovadă a implicării personalului UNRWA în atacurile din 7 octombrie

 

 

Israelul vrea să pună capăt UNRWA și pentru a realiza acest lucru a inventat o farsă ca atâtea altele cu care încearcă să distragă atenția de la crimele pe care le comite în Gaza.

 

Farsa a fost că membri ai personalului UNRWA au participat la raidul din 7 octombrie, care a fost pretextul ideal pentru ca puterile occidentale să suspende finanțarea organizației internaționale și să-i pună în pericol operațiunea.

 

Cu toate acestea, guvernul de la Tel Aviv nu a oferit nicio dovadă care să-și susțină acuzațiile, conchide un raport condus de Catherine Colonna, fostul ministru de externe francez.

 

Analiza, realizată cu ajutorul a trei institute nordice de cercetare, evidențiază lipsa de bază pentru acuzațiile mai ample făcute de Israel în martie, acuzând angajații UNRWA că sunt afiliați Hamas sau Jihadul Islamic.

 

În ianuarie, în urma acuzațiilor Israelului, marii donatori au redus finanțarea către UNRWA, care este principala sursă de ajutor umanitar nu numai în Gaza, ci și pentru refugiații palestinieni din Orientul Mijlociu.

 

Decizia a fost luată în ciuda situației critice a celor 2,3 milioane de locuitori din Gaza, majoritatea fiind strămutați de războiul pe care Israelul l-a purtat din 7 octombrie și luptă să aibă acces la apă, hrană, adăpost sau îngrijire medicală.

 

Raportul afirmă că UNRWA a furnizat întotdeauna Israelului liste cu personalul său pentru revizuire și că „guvernul israelian nu a informat UNRWA cu privire la nicio îngrijorare cu privire la personalul UNRWA pe baza acestor liste din 2011 încoace”.

 

O evaluare mai detaliată a fost trimisă ONU de către trei organizații nordice de cercetare: Institutul suedez Raoul Wallenberg pentru Drepturile Omului și Dreptul Umanitar, CHR norvegian și Institutul Danez pentru Drepturile Omului.

 

„Până în prezent, autoritățile israeliene nu au furnizat nicio dovadă și nu au răspuns scrisorilor trimise de UNRWA în martie și, din nou, în aprilie, prin care se solicită nume și dovezi care să permită UNRWA să deschidă o investigație”, se spune în raport.

 

UNRWA este esențială în furnizarea de ajutor și servicii umanitare esențiale palestinienilor. „În absența unei soluții politice între Israel și palestinieni, UNRWA continuă să joace un rol central în furnizarea de asistență umanitară vitală și servicii sociale esențiale, în special în domeniile sănătății și educației, refugiaților palestinieni din Gaza, Iordania, Liban, Siria și Cisiordania”, subliniază raportul.

 

„UNRWA este, prin urmare, de neînlocuit și esențial pentru dezvoltarea umană și economică a palestinienilor. În plus, mulți văd UNRWA ca pe un colac de salvare umanitar.”

 

Raportul Colonna propune mai multe îmbunătățiri ale garanțiilor de neutralitate a personalului UNRWA, care se ridică la peste 32.000 de persoane, inclusiv dezvoltarea serviciului de control intern, creșterea numărului persoane care să studieze față în față pentru diverse profesii și consolidarea sprijinului din partea țărilor donatoare. Raportul recunoaște, totuși, că măsurile actuale ale UNRWA sunt mai stricte decât cele ale multor organizații similare.

 

„UNRWA a implementat un număr semnificativ de mecanisme și proceduri pentru a asigura respectarea principiilor umanitare, cu accent pe principiul neutralității, și are o abordare mai dezvoltată a neutralității decât alte entități similare ale ONU sau ONG-uri”, adaugă raportul.

 

Israelul acuză adesea școlile UNRWA din regiune că folosesc manuale ale Autorității Palestiniene cu conținut presupus antisemit. Cu toate acestea, raportul tehnic al instituțiilor nordice a găsit puține dovezi care să susțină aceste afirmații.

 

„Trei evaluări internaționale ale manualelor PA efectuate în ultimii ani oferă o viziune nuanțată”, se arată în raport. „Două dintre ele au identificat prezența părtinirii și a conținutului antagonist, dar nu au furnizat dovezi ale conținutului antisemit. Cea de-a treia evaluare, realizată de Institutul Georg Eckert (cu sediul în Germania), a studiat o sută cincizeci și șase de manuale școlare PA și a identificat două despre care spunea că conțineau motive antisemite. Totuși, el a menționat că unul dintre aceste manuale a fost deja retras, iar celălalt a fost modificat.

 

Oficiul ONU pentru Serviciile de Supraveghere Internă continuă ancheta asupra atacului din 7 octombrie.

 

A consemnat Ciprian Pop 

Ce știau serviciile secrete franceze despre Germania nazistă

 

Între 1933 și 1939, în ciuda calității activității serviciilor de informații, relațiile disfuncționale dintre armată și executiv au plasat Franța într-o situație slabă.

 

"Franța și amenințarea nazistă" este o analiză riguroasă a activității diferitelor servicii de informații franceze din Germania, de la venirea naziștilor la putere în 1933 până la izbucnirea celui de-al Doilea Război Mondial în 1939.

 

Peter Jackson, profesor la Universitatea din Glasgow și cercetător asociat la centrul de istorie Sciences Po Paris, publică o lucrare de înalt nivel, plină de finețe și precizie, pentru a ne arăta ce știau cu adevărat francezii despre Germania lui Hitler dinainte de război.

 

Specialist în problematica informațiilor – el conduce revista Intelligence and National Security, scopul principal al lui Jackson aici este să analizeze și să înțeleagă erorile armatei, dar și ale guvernului, care au dus la dezastrul din mai-iunie 1940 – unul dintre cele mai grave fiascouri ale armatei franceze.

 

Vedere distorsionată asupra regimului nazist

 

În analizele lor la fața locului, mulți soldați francezi, în spatele mareșalului Pétain, au văzut în această rătăcire semnul și rezultatul numeroaselor disfuncționalități atribuite societății franceze, și nu armatei. Această analiză și politica care a rezultat din ea urmau să conducă Franța, după 10 iulie 1944, pe calea colaborării.

 

Peter Jackson revine de nenumărate ori în cartea sa asupra acestor idei preconcepute cu privire la armata franceză: remarcă în mod repetat tendința statului major de a exagera puterea Germaniei pentru a obține  resurse suplimentare.

 

De fapt, această supraestimare va osifica executivul francez, speriat de acest vecin prea puternic. Acesta este unul dintre motivele, alături de puternicul sentiment pacifist ambiental din anii 1930, pentru care Franța nu a intervenit niciodată împotriva Germaniei naziste între 1935 și 1939.

 

Serviciile de informații franceze și-au jucat perfect rolul de a colecta și prelucra informații, dar statul major a fost cel care, supraestimând pericolul german, a denaturat viziunea pe care liderii politici și societatea franceză au putut să o aibă despre regimul nazist.

 

"Franța și amenințarea nazistă" se concentrează în primul rând pe serviciile de informații franceze din perioada interbelică și pe activitatea acestora în ceea ce privește Germania, care a devenit, odată cu venirea lui Hitler, țara de monitorizat cu mai multă atenție.

 

Peter Jackson prezintă într-o manieră foarte didactică diferitele servicii care constituie nebuloasa spionajului și contraspionajului francez: fiecare armată – Terestră, Aeriană și Marina – are propriile sale structuri de informații și, în primul rând, spionează ceea ce o interesează la inamic.

 

De asemenea, explică cu mare claritate mijloacele variate pe care serviciile franceze le folosesc pentru a obține informații: analiza presei, colectarea informațiilor de către atașații militari în ambasade și mai ales recrutarea germanilor pentru a servi ca informatori.

 

Acestea sunt sursele de umane pe care serviciile franceze le caută mai presus de toate: a avea oameni în administrațiile naziste, dacă este posibil bine plasați, este un atu major pentru obținerea de informații cheie. Acesta este cazul lui Hans-Thilo Schmidt și al sursei „L”, al cărui caz îl studiază Peter Jackson.

 

Serviciile franceze aveau mai multe surse bine plasate la Berlin, capabile să le informeze despre reînarmarea Germaniei. Francezii au beneficiat de informații superioare – cantitativ și calitativ – decât cele de care dispuneau autoritățile britanice sau sovietice.

 

Acest lucru se explică și prin obiectivele militare franceze, mai ales defensive față de Berlin. Britanicii, dimpotrivă, au lucrat mai mult la informațiile navale cu privire la potențialele amenințări la adresa Marinei Regale.

 

Citind "Franța și amenințarea nazistă", înțelegem rolul major jucat de spionaj în anii 1930 în pregătirea unui război care părea inevitabil tuturor celor implicați în informațiile franceze.

 

Monitorizarea precisă a reînarmării germane

 

În săptămânile și anii care au urmat dezastrului din 1940, armata franceză a comunicat pe larg pentru a-și indica surprinderea și neputința în fața mașinii de război naziste.

 

Unul dintre interesele majore ale operei lui Peter Jackson este de a submina acest discurs care ar fi putut persista în mintea anumitor cercuri, în special a celor militare. Armata franceză, pe tot parcursul anilor 1930, a urmărit cu interes reînarmarea lansată de Hitler.

 

Datorită acțiunii eficiente a serviciilor de informații, francezii cunoșteau bine forțele prezente în rândul naziștilor, chiar dacă aveau o tendință nefericită de a le amplifica – ceea ce avea să pună o problemă la sfârșitul anilor ’30.

 

Verificând diverse informații din diversele lor surse umane germane, dar și din presă, francezii sunt capabili să estimeze cu exactitate progresul reînarmării germane și, în special, al Luftwaffe, forța aeriană care este totuși interzisă prin tratatul de la Versailles.

 

Această reînarmare conferă o consistență amenințătoare tensiunilor generate de redefinirea granițelor la sfârșitul Marelui Război, în detrimentul Italiei și Germaniei. Pacea de la Versailles, dorită de Clemenceau să îngenuncheze puterea germană și să răzbune înfrângerea din 1871, trezise multe speranțe de răzbunare peste Rin, în cercurile militare și în extrema dreaptă.

 

Venirea lui Hitler la putere în 1933 ar oferi cercurilor militare posibilitatea de a se echipa cu o armată adevărată, mult mai mare decât slaba Reichswehr tolerată de Versailles. Din 1935, fie că a fost Kriegsmarine, Luftwaffe sau Wehrmacht, Hitler a oferit întregii sale armate resurse gigantice pentru a o ajuta să se recupereze și să-i furnizeze echipamente ultra-performante, cum ar fi avioanele Stukas sau tancurile Tiger - ale căror program a fost lansat în 1937.

 

În ciuda tuturor măsurilor luate de naziști pentru a-și păstra cât mai secret programul de reînarmare, serviciile franceze, bine stabilite încă din anii 1920 în Germania, au reușit destul de bine să identifice noile arme ale lui Hitler. Ei fac o singură greșeală, dar este una majoră: aceea de a supraestima pregătirea ofițerilor și mai ales capacitatea de mobilizare a bărbaților în caz de conflict.

 

Situație tensionată între puterea militară și cea civilă

 

Peter Jackson descrie, de asemenea, cu exactitate funcționarea serviciilor secrete franceze și relația lor tumultoasă cu autoritatea lor civilă de supraveghere, guvernul. De fapt, în mijlocul crizei economice din anii 1930, guvernele succesive au limitat cheltuielile militare pentru a păstra finanțele publice.

 

În fața acestei situații tensionate dintre autoritățile militare și cele civile, primii consideră că este necesar să se exagereze amenințarea germană pentru a trezi teama factorilor de decizie și a-i încuraja să elibereze creditele necesare modernizării armatei franceze: Marina, Armata și Forțele Aeriene au, toate, echipamente suficiente, dar vechi.

 

Cu toate acestea, această frică a produs un efect foarte diferit: de fiecare dată când Hitler a depășit drepturile Germaniei definite de Tratatul de la Versailles, Franța a dat înapoi și nu a dat dovadă de fermitatea pe care ar fi putut să o demonstreze în mod rezonabil, condusă în esență de teama unei armate germane restructurate , a cărei putere fusese exagerată de militari.

 

Fiecare retragere franceză este atunci o victorie pentru Hitler, care continuă să-și întărească armata. Reînarmarea Renaniei, Anschluss-ul, dar și amenințările la adresa aliatului Cehoslovacia, sunt toate întâlniri ratate pentru guvernele franceze, care nu au știut să se opună Führer-ului.

 

Înainte de 1939, armata germană nu era pregătită să facă față unei posibile invazii franceze, în principal din cauza lipsei de pregătire a oamenilor săi și mai ales a ofițerilor săi, care erau prea puțini la număr la vremea Reichswehr-ului.

 

"Franța și amenințarea nazistă" face referire și la jocul de-a șoarecele și pisica în care Franța și Germania au jucat, prin serviciile de spionaj, în anii 1930. În acest joc, putem considera învingători serviciile franceze, în măsura în care sunt foarte bine informați desore situația germană.

 

Acest avantaj nu s-a tradus însă în reînarmarea armatei franceze, care a început târziu și timid sub Frontul Popular și s-a accelerat doar cu Daladier (1938-1940). Și mai grav, a exacerbat teama de putere germană în rândul liderilor francezi, ceea ce a dus la numeroase judecați eronate franceze și engleze, dându-i lui Hitler frâu liber și ducând direct la dezastrul din mai-iunie 1940.

 

Peter Jackson reușește perfect să transcrie rolul serviciilor din umbră, dar, mai ales,  disfuncționalitățile din relațiile dintre soldați și civili care au dus la nepregătirea armatei franceze și la înfrângerea din 1940.

 

O lectură pe care o recomand cu căldură.

 

A consemnat Ciprian Pop 

Cadavrele continuă să apară în gropi comune din spitalele din Gaza

 

 

Duminică, Apărarea Civilă Palestiniană a declarat că a găsit sute de cadavre palestiniene îngropate de forțele israeliene în gropi comune din curtea spitalului Al Nasser din Khan Yunes, în sudul Fâșiei Gaza.

 

Până la prânz, cel puțin 200 de cadavre au fost găsite în două gropi comune. În timp ce căutările continuă, salvatorii estimează că există cel puțin 400 de cadavre.

 

Biroul de presă al guvernului din Gaza a declarat că unele dintre cadavrele găsite au fost decapitate, iar pielea și organele le-au fost îndepărtate.

 

Printre cadavrele găsite s-au numărat copii, femei în vârstă și bărbați tineri. Ahmad Al Maqadmeh, un chirurg plastician palestinian, și mama sa, Yusra al-Maqadmeh, un medic generalist, s-au numărat printre morți.

 

Potrivit echipelor de salvare, unele cadavre aveau mâinile legate la spate, sugerând că au fost executate și îngropate la fața locului.

 

Pe măsură ce știrile despre gropile comune s-au răspândit, mulți oameni au venit la spital în speranța de a-și găsi rudele dispărute.

 

Mormintele comune au fost descoperite după trei luni de ocupare a lui Khan Younis, timp în care trupele israeliene au atacat în mod repetat spitalul Al Nasser.

 

Spitalul este al doilea ca mărime din Fâșia Gaza și constituie coloana vertebrală a sistemului de sănătate din zona de sud. Acesta a fost scos din serviciu după raidurile mortale israeliene din februarie, când 10.000 de oameni s-au refugiat în complexul medical.

 

Armata israeliană a luat cu asalt spitalul de două ori după un asediu de o săptămână în ianuarie, în timpul căruia 200 de persoane au fost reținute, conform Oficiului Națiunilor Unite pentru Coordonarea Aspectelor Umanitare (OCHA). Sute de pacienți și deportați care se refugiau în clădire au fost nevoiți să evacueze clădirea.

 

Personalul medical a raportat că a fost dezbrăcat, bătut și umilit de trupele israeliene. Mulți angajați și pacienți au fost vizați de focul lunetisților.

 

În martie, BBC a publicat imagini care arată oameni reținuți și îngenunchiați în interiorul complexului după raid. Imaginile documentează 21 de împușcături împotriva personalului sanitar și a pacienților în timpul asediului.

 

Nu exista curent electric și nu exista suficient personal la spital pentru a-i trata pe cei aproximativ 200 de pacienți rămași în urmă după asediu. Potrivit purtătorului de cuvânt al Ministerului Palestinian al Sănătății, Ashraf Al Qudra, semnalează că generatoarele spitalului s-au stricat, întrerupând aprovizionarea cu apă, în timp ce apele uzate au inundat camerele de urgență, făcând imposibil ca personalul rămas să îngrijească pacienții aflați la terapie intensivă.

 

Lipsa energiei electrice a dus la lipsa alimentării cu oxigen, ducând la moartea a cel puțin șapte pacienți.

 

Israelul a spus că spitalul a găzduit luptători Hamas, o afirmație pe care o face în mod regulat în atacurile sale asupra spitalelor din Gaza, deși nu a prezentat nicio dovadă în acest sens!!!

 

O altă groapă comună apare la spitalul Al Shifa

 

Descoperirea unei gropi comune la Spitalul Al Shifa urmează uneia anterioare la începutul acestei luni. Complexul medical Al Shifa a fost cândva cel mai mare spital din Gaza și a fost lăsat în ruine după un atac de două săptămâni al trupelor israeliene la sfârșitul lunii martie.

 

Mai multe cadavre au fost găsite luni în curtea spitalului, inclusiv cel puțin o persoană în lenjerie intimă care părea să fi fost recent executată.

 

După ce trupele israeliene s-au retras din spital pe 1 aprilie, cu cea mai mare parte a complexului medical distrus, au trimis echipe să evacueze și să identifice cadavrele.

 

Ancheta a fost lansată în urma relatărilor supraviețuitorilor cu privire la execuția sumară a palestinienilor de către trupele israeliene în timpul raidului militar.

 

Armata israeliană a declarat că a ucis 200 de persoane și a reținut 900 în timpul atacului asupra spitalului, care a durat două săptămâni. Apărarea civilă din Gaza a declarat că aproximativ 300 de persoane au fost ucise.

 

Armata israeliană a susținut că și-a efectuat raidul fără a provoca răni civililor sau personalului medical. Organizațiile medicale și martorii oculari au negat cu fermitate acest lucru, fapt ce dovedește, o dată în plus, natura perfidă și genocidară a Tel Avivului.

 

A consemnat Ciprian Pop 

Până când?

 

Lumea incepe să recunoască, în cele din urmă, Israelul ca stat paria. A pierdut toate justificările morale, politice și legale pentru a mai exista:

 

Justificare morală:

 

Israelul s-a dovedit a fi o entitate genocidară prin întemnițarea, bombardarea și înfometarea a 2,3 milioane de bărbați, femei și copii din Gaza. Acesta a devenit cel mai bine documentat genocid din istoria lumii. Israelul a pus în aplicare politica de apartheid și genocid încă de la crearea sa, ceea ce a devenit și mai evident pentru lume acum, de pe 7 octombrie încoace. Armata israeliană ataca spitale, ucide copii, lasă în urmă gropi comune!

 

Nu are scrupule să bombardeze misiuni diplomatice, care sunt considerate protejate de când există societăți umane, nu doar de la Convenția de la Viena încoace, făcând că relațiile internaționale și dreptul internațional să se ducă înapoi în paleolitic!

 

 Nu mai are nicio justificare morală în politica sa continuă de a duce genocidul umanității fără nicio remuşcare.

 

Este sprijinit orbește de guvernul SUA pentru a comite genocidul oamenilor din Gaza, asta în ciuda opoziției societății civile și a tuturor oamenilor de bine din SUA, dovada ultimele proteste studențești.

 

Justificare juridică:

 

Israelul a fost numit „țara promisă”, adică țara promisă evreilor de Însuși Dumnezeu! Dacă Israelul este „țara promisă”, atunci de ce a fost creat și de ce are nevoie de sprijin continuu din partea „creștinilor necredincioși” pentru existența sa? De ce ucide fără încetare? De ce i se dau arme?

 

Fără justificări! Nu există justificări! Israelul este un stat paria. A venit timpul să o spunem cu subiect și predicat!

 

A consemnat Ciprian Pop 

Tratatul OMS privind pandemia: Senatul din Statul american Louisiana spune că nu

„Organizația Mondială a Sănătății, Națiunile Unite și Forumul Economic Mondial nu vor avea nicio jurisdicție sau putere în statul Louisiana”

Pe măsură ce se apropie votul asupra Tratatului privind pandemiile și Reglementările internaționale de sănătate, programat pentru luna mai de către Organizația Mondială a Sănătății (OMS), opoziția se conturează și mobilizarea devine oficială. În statul Louisiana din Statele Unite, Senatul a adoptat un proiect de lege legat de sănătatea publică, pentru a respinge orice „exercitare a competențelor anumitor organizații internaționale”, în special OMS, Organizația Națiunilor Unite (ONU) și Forumul Economic Mondial (WEF).  

La sfârșitul anului 2021, cele 194 de state membre ale OMS au inițiat crearea Corpului interguvernamental de negociere (INO), „responsabil de elaborarea și negocierea unei convenții, acord sau alt instrument internațional al OMS privind prevenirea, pregătirea și răspunsul la pandemii”.  

Spre un „stat polițienesc medical”

Una dintre propunerile organismului a fost „împuternicirea OMS să-și îndeplinească mandatul de autoritate de conducere și coordonare a activității internaționale în domeniul sănătății, inclusiv pregătirea și răspunsul la pandemie”. Cealaltă recomandare, salutată de directorul general al acestei agenții ONU, Tedros Ghebreyesus, este de a oferi OMS putere „obligatorie din punct de vedere juridic”. „Importanța unui instrument obligatoriu din punct de vedere juridic nu poate fi subliniată prea mult: va face parte din moștenirea noastră colectivă pentru generațiile viitoare”, a declarat el.

La noua sa întâlnire din iulie 2022, OIN s-a reunit din nou pentru a conveni că acest „instrument internațional”, și anume Tratatul privind pandemia, va fi adoptat în conformitate cu articolul 19 din Constituția OMS și va fi „obligatoriu din punct de vedere juridic” pentru semnatari.

Cea de-a 76-a Adunare Mondială a Sănătății din mai 2023 de la Geneva a fost dedicată acestui tratat. O copie a raportului OIN a fost trimisă statelor membre. DG OMS a anunțat luna octombrie după începerea negocierilor. „Îndemn Uniunea Interparlamentară să sprijine aceste negocieri în vederea unei încheieri rapide la Adunarea Mondială a Sănătății din mai 2024”, a spus el.

De la înființarea organismului interguvernamental de negociere, propunerile prezentate și Tratatul privind pandemia au generat multe preocupări. Articolul 35 al documentului compromite articolul 19 din Constituția OMS, care condiționează intrarea în vigoare a acordurilor ONU privind regulile constituționale ale statelor membre. Articolul 35 din Tratat prevede astfel posibilitatea unui stat semnatar de a aplica, „provizoriu, parțial sau complet”, prevederile textului, eludând astfel un vot al unui Parlament. În Europa, ca și în Statele Unite, unii dintre noi, pe drept cuvant, ne temem de un stat polițienesc, medical și științific global a cărui autoritate va depăși cea a statelor și a constituțiilor lor.

Louisiana spune nu

Peste Ocean, senatorii republicani din Statele Unite au cerut în februarie 2023 ca intrarea în vigoare a acestui acord să fie aprobată, sau nu, de Senat. Un proiect de lege a fost introdus de 17 reprezentanți care impune ca „orice convenție, acord sau instrument de prevenire, pregătire și răspuns la pandemii rezultate din Adunările Mondiale a Sănătății să fie supus ratificării de către Senat”. În ochii lor, acceptarea unui astfel de tratat echivalează cu recompensarea OMS pentru eșecul său în timpul pandemiei de COVID-19.

În statul Louisiana, mergem pe aceeași cale. La sfârșitul lunii martie, senatorii au adoptat proiectul de lege SB-133, care prevede că „Organizația Mondială a Sănătății, Națiunile Unite și Forumul Economic Mondial nu vor avea jurisdicție sau putere în statul Louisiana”. Textul mai prevede că „nicio regula, reglementare, taxa, politica fiscală sau mandat de orice fel ale Organizației Mondiale a Sănătății, ale Națiunilor Unite și ale Forumului Economic Mondial nu vor fi aplicate sau implementate de către statul Louisiana sau de către orice agenție, departament, consiliu, comisie, subdiviziune politică, entitate guvernamentală de stat, parohie, municipiu sau altă entitate politică”.  

Depus la sfârșitul lunii martie în Senatul de Stat și susținut de trei senatori republicani, proiectul de lege a fost adoptat în unanimitate: 37 de voturi pentru, inclusiv cele a nouă democrați, dintr-un total de 39 de membri ai Senatului. Doi senatori au lipsit astfel.

Nota editorului: documentul găzduit pe site-ul legis.la.gov nu este accesibil din Franța, îl punem la dispoziție în anexa

A consemnat Ciprian Pop