ASOCIATIA.ROMANIA.MUNCITOARE

sâmbătă, 10 septembrie 2022

Doi procurori americani dau în judecată guvernul pentru cenzura impusă în timpul pandemiei

 Doi procurori americani dau în judecată guvernul pentru cenzura impusă în timpul pandemiei



Pe 5 mai, procurorii generali din Missouri și Louisiana au intentat un proces împotriva guvernului federal pentru cenzura impusă unor oameni de știință critici pe rețelele de socializare (1).

Cenzura a început la începutul pandemiei și a inclus mesaje schimbate între Fauci și directorul NIH de la acea vreme, Francis Collins, care cereau „o retragere rapidă și devastatoare” a Marii Declarații Barrington, una dintre platformele critice cu opinii autorizate ale medicilor și farmaciștilor.

Procurorii vor să știe dacă guvernul însuși a intervenit pentru a încuraja companiile de tehnologie să depășească dreptul la libertatea de exprimare, deoarece acesta este împotriva Primului Amendament din Constituția Statelor Unite.

Cu toate acestea, deoarece cenzura a fost "privatizată", în sensul că Statul a externalizat-o spre entități private, întrebarea este dacă liderii acesteia s-au înțeles cu instituțiile publice, inclusiv cu instituțiile de sănătate, pentru a distribui doar versiunea oficială, cenzurând în același timp vocile dizidente.

Instanțele trebuie să știe dacă ambele părți, companiile de tehnologie și guvernul, au convenit să impună cenzura. Pe 6 septembrie, un judecător de district, Terry Doughty, a ordonat guvernului să raporteze asupra acestei chestiuni (2).

Printre altele, plângerea procurorilor urmărește să afle dacă au filtrat subiectiv informații despre eficacitatea măștilor și a izolărilor.

Până în prezent, guvernul a refuzat să le dea judecătorilor documentația, deoarece se agață de privilegiul executiv față de comunicațiile prezidențiale, în ciuda faptului că acestora nu li se solicită comunicații interne de la Casa Albă, ci doar comunicații externe cu companiile de tehnologie.

Având în vedere refuzul, procurorii au documentat că cel puțin 50 de oficiali guvernamentali dintr-o duzină de instituții au fost implicați în a exercita presiuni asupra companiilor de tehnologie, precum Facebook, Google și Twitter, pentru a cenzura anumiți utilizatori critici față de pandemie.

Cenzura a afectat unii oameni de știință și mii de cetățeni care nu au fost de acord cu răspunsul politic implementat în timpul pandemiei. De exemplu, se știe că Naomi Wolf a fost numită direct în corespondența dintre CDC și Facebook.

Această situație a durat aproape doi ani, timp în care dreptul la libertatea de exprimare a fost literă moartă. Criticii nu au putut să-și exprime opinia și milioane de oameni au fost lipsiți de dreptul lor la informare. Niciodată un drept constituțional nu a fost eliminat într-un mod atât de brutal.

Personal, în ceea ce mă privește, în perioada pandemiei, mi-am văzut de trei ori blocat contul de Facebook din cauza unor opinii diferite și, tot în respectiva perioada, mi-a fost închis și contul pe rețeaua profesională LinkedIn, unde materialele publicate de mine nu făceau decât să țină cont de toate punctele de vedere exprimate, și de absolut toate curentele științifice, inducând de fiecare dată sursele, mai cu seamă, având în vedere sensibilitatea situației.

A consemnat Ciprian Pop

Surse pentru realizarea acestui material:

duminică, 4 septembrie 2022

Cuba se pregătește să sărbătorească ziua păcii și împotriva blocadei americane


 Cuba se pregătește să sărbătorească ziua păcii și împotriva blocadei americane


 În perioada 2 septembrie - 10 octombrie, Cuba va fi centrul Zilei Păcii și împotriva blocadei economice a SUA, au declarat reprezentanții Institutului Cubanez pentru Prietenia cu Popoarele ( ICAP ).


 Pacea, lupta împotriva terorismului în toate manifestările sale și ridicarea blocadei americane vor fi în centrul atenției în aceste zile, a declarat vicepreședintele ICAP , Victor Gauté, într-o conferință de presă.


El a adăugat că acestea vor fi și zile de recunoaștere pentru toți cei care au stat alături de națiunea din Caraibe în momentele sale cele mai dificile, care demonstrează, zi de zi, că solidaritatea crește și este o putere extraordinară.


El a menționat, în special, asistența primită pentru stingerea incendiului din 5 august de la baza de combustibili din Matanzas, precum si donații pentru a atenua impactul politicii ostile a Washingtonului față de insulă în domenii sensibile precum îngrijirea sănătății și mobilizarea internațională pentru a pune capăt blocadei.


Între timp, directorul de comunicații și patrimoniu al ICAP , Tamara Velazquez, a explicat că activitatea are ca scop extinderea recunoașterii angajamentului istoric al Revoluției cubaneze de a menține pacea mondială, respectul pentru suveranitatea popoarelor și dezarmarea nucleară, precum și consolidarea solidarității in fața blocajului economic impus de la Washington.


Acțiunile vor începe vineri, 2 septembrie, cu sărbătorirea liderului vietnamez Ho Chi Minh în onoarea a 77 de ani de la independența acestei țări. Vor continua cu cinstirea tânărului italian Fabio Di Chelmo. Pe 4 septembrie se împlinesc 25 de ani de la asasinarea sa într-un atac terorist asupra unui hotel din Havana.


Alte evenimente planificate sunt omagiile aduse lui Salvador Allende, Agostinho Neto și reverendul părinte Lucius Walker, precum și o zi de solidaritate cu Puerto Rico și o sărbătoare a 46 de ani de la explozia unei bombe la bordul avionului cubanez decolat din Barbados, care a ucis 73 de persoane.


Apărarea păcii și suveranității, sprijinul pentru cauzele corecte ale altor popoare ale lumii și solidaritatea internațională cu Cuba în fața unei blocade economice vor fi exprimate și pe platformele digitale și social media ale ICAP , ceea ce va facilita schimbul de opinii asupra acestor scenarii.

A consemnat Ciprian Pop

sâmbătă, 3 septembrie 2022

9 septembrie, Sărbătoarea Națională a Coreei de Nord

 9 septembrie, Sărbătoarea Națională a Coreei de Nord


Acum câteva mii de ani, în timp ce HWANUNG, fiul Cerului guverna peste oameni, un tigru și un urs doreau neapărat să se transforme în oameni. Cei doi l-au rugat pe Hwanung să le îndeplinească dorință, iar acesta le-a promis că îi va transforma, dar le-a pus o condiție. Transformarea lor va fi posibilă numai dacă vor fi capabili să stea într-o grotă timp de 100 de zile și să mănânce doar usturoi. După câteva zile, fiindu-i frică de întunericul din peștera și, simțind nevoia să vâneze, tigrul s-a dat bătut, iar după numai 21 de zile ursul s-a transformat în femeie și i-a cerut lui Hwanung să-i găsească un soț. Cuplul a dat naștere unui fiu, DANGUN, regele care a creat GOJOSEONUL, primul regat din peninsula coreeana.

Această frumoasă legendă stă la baza fondării a ceea ce este astăzi plastic cunoscută drept “țara dimineților liniștite”, Choson, în limba coreeana sau Coreea, pentru români.

Originile vieții și ale primelor civilizații pe pământ coreean se pierd în negura timpului. Ustensilele de piatră datând din paleoliticul inferior au fost descoperite în grota calcaroasă de la Keunmuru, localitatea Sangweun, în vecinătatea Capitalei R.P.D. Coreene, Phenian. Dovezile arheologice aduc cu sine urmele unei societăți matriarhale şi în care principala activitate economică o constituia vânătoarea. Strămoșii coreenilor fondează însecolele 8-7 I. Hr. primele lor formațiuni statale, Gojoseon, Buyeu şi Djinguk. Gojoseonul, așa cum am arătat, are reputația de a fi intrat în istorie drept prima formațiune statală a Peninsulei Coreea și care se întindea pe un vast teritoriu, cuprinzând nord- vestul peninsulei coreene de astăzi şi provinciile Liaodong şi Liaohe din China de astăzi.

Populația celor trei regate avea aceeași origine antropo-etnica şi vorbea aceeași limbă. Produsele metalice introduse în perioada celor trei regate au avut un rol însemnat asupra ţărilor vecine Coreei, având o mare influenţă chiar şi asupra dezvoltării civilizaţiei japoneze. În anul 586, Capitala Gojoseonului este transferată în fortăreaţă Djang – An, în Phenianul de astăzi, din această perioadă datând şi introducerea budismului în Coreea, în secolul al 4-lea.

Koryo, primul stat coreean unificat vede lumina zilei în 918, cuprinzând întregul teritoriu coreean şi va dăinui sub această formă timp de 470 de ani. În 1403, coreenii crează prima tipografie din lume cu litere metalice, iar în anul 1446, o comisie de savanţi sub conducerea poetului Son – Sam Mun elaborează alfabetul naţional coreean.

Anii de dominație japoneza nu au reușit sub nicio formă să știrbească unitatea națională a poporului coreean, care, mai mult decât atât, a ieșit din anii grei de lupta de gherilă împotriva regimului militarist japonez cu mult întărit. La scurt timp după eliberarea Coreei, la 15 august 1945, urmare a unor triste conjuncturi geostrategice, norii negrii ai divizării încep sa planeze asupra Tarii Dimineților Liniștite.

În fața acestei situații, Partidul Muncitoresc Coreean a propus, în martie 1948, reunificarea țării prin constituirea unui organism legislativ suprem, urmare a unor alegeri generale care sa aibă loc în toată Coreea, având ca punct terminus formarea unui guvern popular și democratic, care presupunea unirea tuturor forțelor, atât din Nord, cât și din Sud. In aprilie 1948 are loc la Phenian o conferință comuna a reprezentanților partidelor și organizațiilor sociale de pe ambele laturi ale paralelei de 38 de grade, cu participarea a 695 de delegați din 56 de organizații. La invitația lui Kim Il Sung, un mare număr de personalități sud coreene iau parte la acest major eveniment. În cele din urma, conferința adopta “Rezoluția cu privire la situația politica a Coreei” și “Apelul către toți coreenii”, condamnând alegerile separate din

Coreea de Sud și preconizând instaurarea unui guvern unic. Pe aceasta baza, la 9 septembrie 1948, este proclamată Republica Populara Democrata Coreeana.

În concordanță cu Articolul 17 al Constituției Socialiste din 1998, “independenta, pacea și solidaritatea sunt ideile de baza ale politicii externe și principiile activităților externe promovate de RPDC”. Cu atât mai mult, “statul trebuie sa stabilească relații diplomatice, cat și politice, economice și culturale cu toate țările prietene, pe principiul completely egalități în drepturi, independenței și
respectului mutual, al neamestecului în treburile interne și al câștigului reciproc”. RPDC este membră a majorității organizațiilor internaționale, la data
de 17 septembrie 1991, fiind admisă în ONU.

România si R.P.D. Coreeana au stabilit relații diplomatice la 26 octombrie 1948, la aproape doua luni de la proclamarea statului coreean, țara noastră fiind al patrulea stat care a recunoscut Guvernul condus de Kim Il Sung. În 1951 se deschid în ambele Capitale și misiunile diplomatice. Partea romana a dat dovada de solidaritate sincera cu poporul coreean în anii grei ai războiului, trimițând ajutoare umanitare în valoare de circa 160 milioane de lei, precum și mai bine de 200 de vagoane de alimente și medicamente. Peste 200 de copii și tineri coreeni au beneficiat de aportul cultural și științific al învățământului românesc, păstrând frumoase amintiri din perioada în care s-au desăvârșit intelectual, studiind în țara noastră.

Până în 1989, romanii au construit în “tara dimineților liniștite” o fabrica de tractoare, una de ciment, una de medicamente și două spitale complete (la Phenian și Nampo). Cele doua tari au astăzi orientări politice diferite, însă romani simplii, precum și partide de stânga și asociații au strânse legături cu poporul coreean, luând cunoștință și sprijinind tendințele sale progresiste. Iată, așadar, ca nici distanța mare care desparte țările noastre, și nici schimbarea de regim nu au împiedicat și nu poate împiedică popoarele roman și coreean să se simtă aproape și să dezvolte intre ele o prietenie trainică.
Ciprian Pop





duminică, 21 august 2022

România Muncitoare – Nr.305 din AUGUST 2022

 România Muncitoare – Nr.305 din AUGUST 2022

 

 




 









 

 

 

 

Muncă şi unitate, luptă

pentru dreptate!

 

Publicaţie a mişcării muncitoreşti, editată de Asociaţia România Muncitoare

 

Colectiv de redacţie:

Ciprian POP (redactor şef), Ion BUCUR (redactor), Marius BUICĂ  (tehnoredactor).

Telefon:  0724/717293

E-mail:  asociatia.romania.muncitoare@gmail.com

Web:  http://asociatiaromaniamuncitoare.blogspot.ro/

OSIM-M-2005-06220; ISSN-1224-2543

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Rationalizarea, in trecut si in prezent

 

Cei care au plus , minus varsta de 50 ani ar trebui sa-si aduca aminte ca in perioada 1985-1989 guvernul Romaniei a rationalizat consumul destinat populatiei la alimente, energie electrica, gaze naturale, apa calda si rece, incalzirea termica, carburanti, autobuzele aveau gaz lichefiat(GPL) pentu a achita datoria externa a Romaniei dar si pentru a investit in programe nationale si constructia si modernizarea uzinelor si a sectorului agroalimentar. Deci populatia a fost sacrificata pentru doua scopuri. Achitarea datoriei externe este unicat in lume si a costat viata presedintelui de atunci.

 

Acum ni se spune ca datorita ecologiei ( a schimbarilor climatice) si ca urmare a razboiului ruso-ucrainean trebuie sa "strangem cureaua". Adica sa facem economie la tot: energie, gaz, alimente si carburanti. 

 

Intrebare pentru reprezentantii Uniunii Europene:

Care este diferenta intre rationalizarea vietii individuale si a familiei in perioada condusa de un singur partid (Partidul Comunist) si perioada aceasta a anului 2022? Care este diferenta pentru un om simplu atunci cand ai bani dar nu ai alimente cu nu ai bani sa cumperi alimente? Care este diferenta intre ai vrea sa ai curent electric dar statul il intrerupe si a desuruba singur becurile din casa caci factura este prea mare?

Cine castiga?

Atunci rationalizarea era facuta cu un scop, acum cine castiga? Clar nu economia nationala.

 

Hadrian 

 

 

 

O metoda de dizolvare a unei tari

 

Tara, cuvand ce provine din latinescu “terra”, denumire care se refera la o bucata de pamant unde locuitorii sai vorbesc aceeasi limba si sunt de acelasi neam. Tara are o política interna si externa proprie, o dezvoltare pe masura, incadrata in specturl independentei si suveranitatii, libera de a lua deciziile si de a supravietui.

 

Cum sa cotropesti o tara si sa o faci sa diuspara? Simplu!Prin intermediul locuitorilor sai, folosind o política demagógica servita tuturor cetatenilor, le iei astfel suveranitatea, le dizolvi infraestructura industriala, agricultura si toate domeniile de activitate. In felul acesta, locuitorii un mai au unde sa lucreze, ii izgoinesti si le iei tara cu usurinta. Ea se transforma in colonie, iar conducatorii sai devin aserviti strainilor, aruncandu-le si lor cate un os din bucata de carne mare si gustoasa.

Ce le trebuie tara, ce le trebuie locuitori, sunt mai buni cotropitorii, care, prin linguseala si pupincurism stiu cum sa-i trasnforme in Sclavii Fideli!

 

Sloganul de “Traiasca Tara!!!” a disparut, acum se striga “Jos cu dansa!”

 

Metode de dizolvare a unei tari sunt multe, dar cea mai eficiente este política demagógica, dusa de guvernele marionete!

Eugenia Rada Ionita

Pe cine ajutam?

 

Se pare ca nimeni din guvernul Romaniei nu realizeaza adevarata tinta a noi legi de Securitate Nationala. 

Nu este vorba despre razboi. In spatele acestei Legi se ascunde altceva. Ceva ce tine de economie nationala si resursele financiare. 

Pe cine ajutam noi de fapt? Statul sau diverse multinationale ce vor avea contracte cu statul? Ei cu banii si profiturile si Romania cu forta de munca. 

 

Va amintiti cei nascuti inainte de 1980 ca pe multe santiere, pe santierele considerate strategice lucrau si soldatii Romaniei ? Acele lucrari erau in beneficiul Statului si al poporului. In decembrie 1989 majoritatea celor ce lucrau in armata au zis de zilele in care mergeau sa lucreze in diferite sectoare ale economiei ce nu apartineau armatei. Acum armata prin noile legi v-a profita de acelasi avantaj pentru a ajuta economia tarii insa in beneficiul final al companiilor straine. 

Sa ma explic. Statul si companiile straine nu prea mai au oameni sa muncesca de exmplu in Agricultura. Vor recruta rezervisti si voluntarii iar dupa cateva saptamini de instructie vor fi repartizati in diverse activitati, fie unde este nevoie, fie dupa meseriile fiecaruia. 

In Agricultura statul prin consiliile locale vor majora taxele si impozitele locale astfel terenurile agricole si zonele cu pomi fructiferi si vita de vie vor ramine in paragina. Statul v-a lua terenul agricol in arenda sau il cumpara la preturi mici de la fermierii individuali apoi cu utilaje si materiale inchiriate sau cumparate v-a cultiva cereale,etc.

La nivel national v-a cumpara tone de ingrasaminte si seminte, de materiale pentru irigatii,etc. Toate vor fi instalate, apoi vor fi insamintate si recoltate,  depozitate de.... voluntarii armatei Romane. La beneficiul final spre exemplu Armata si Statul Roman vor beneficia undeva sub 20% din pretul de comercializare la nivel international.

 

Asadar statul cumpara totul din afara materia prima, produce produsul brut pe care il exporta, mina de lucru este de la armata. In concluzie marii castigatori sunt firmele externe. Pina cand?

Toate companiile romanesti trebuie sa aiba actionar majoritar o companie straina?

 

Hadrian 

 

Masuri pentru economie

 

Am impresia ca in Romania nu mai are rost sa te bazezi pe masuri ce vor duce la o liniste si stabilitate economica.

Romania se angajeaza la tot felul de proiecte europene fara sa analizeze ce repercusiuni au pe viitor. De exemplu : pina in anul  2025 sa inchidem toate minele, toate termocentralele  si sa respectam clima. Acum constatam ca vom fi amendati daca nu le inchidem, asa cum ne angajam, iar ce vom pune in loc nu mai intereseaza pe nimeni. Nu m-ar Mira sa inchidem si Nuclearelectrica de la Cernavoda. Ea v-a fi inlocuita de microcentralele importate din Statele Unite ale Americii. 

Romania are resurse de gaze si petrol, insa nu are voie sa le prelucreze in tara ci trebuie importate.

Nu mai putem cultiva cu ingrasamint chimic, nu mai avem voie sa crestem animale( pentru inceput bovine caci poloaza) si multe altele.

Ni se reproseaza caci avem suprafete imense de defrisari insa acestea continua caci Europa nu taie padurile lor, iar lemn trebuie tuturor.

De ce sa pui taxa de mediu pe centrala de apartament ?

 

Pentru pretul la carburanti ,gaze naturale si energie electrica am mai dat exemple cum as vedea eu componenta preturilor. La un pret de 7 lei metru cub de gaz : 0,40% la taxa de mediu, 0,40% taxa de sanatate, 1,5% taxa de transport,  15-18% acciza si TVA 16%. Sub 40% din prêt merge la stat sub forma de taxe, restul la producator si distribuitor. Pentru a proteja gospodaria trebuie facut un consum protejat pentru iarna si unul de vara.

 

De ce sa platesc rovinieta ? La un pret de 10 lei litrul de carburant 0,4% taxa de mediu, 0,4% taxa de sanatate, intre 1,5-3% taxa de transport, 3% taxa de infrastructura, 10-12% acciza si TVA 16%.

Asadar 30 bani pe 1 litru merge la infrastructura rutiera. 

 

Spunem ca trebuie facut asa si asa la salarii, dar de ce nu se opreste jaful impozitarii salariatiilor? De ce asigurarile sociale nu se impart in doua: 20% salariatul si 20% compania(exemplu)?

De ce nu facem impozit progresiv pentru salariat (3 transe)?

De ce Nu renuntam la impozit pe profit pentru impozit pe Cifra de afaceri ?

De ce nu facem o lege prin care acciza sa nu depaseasca 20% din pretul produsului?

De ce nu limitam adausul comercial la maxim 40%?

TVA-ULUI sa fie 0 si 16%?

 

Despre pensiile Romaniei

 

Este o rusine imensa fata de sistemul national de pensii, Fata de pensiile speciale, militare si securitate, cei de la caile ferate, etc.

Daca ai 57 ani si nu mai lucrezi sa beneficiezi lunar de 30% din salariul minim brut pe economie ca ajutor social. Peste 61 ani 45 % ca ajutor social iar cand ai impinit varsta de pensionare sa ai ca baza de calcul 

60% din salariul minim brut pe economie la care adaugi puncatjul obtinut ca perioada de lucru. Asadar punctul = 60% din salariul minim brut pe tara. Vei primi aceasta suma daca nu ai lucrat deloc.

Pensiile speciale ar trebui plafonate intre 1000-3000 lei pe luna.


Hadrian 

 

Renasterea companiilor nationale

 

Companiile Nationale pot aduce un plus social, cultural, turistic si financiar in fiecare tara. 

Romania are si ea cateva compannii care pot fi reabilitate si pot fi o emblema in Balcani si Europa. 

 

1. Hidroelectrica. Aceasta companie poate absorbi mai multe companii si societati comerciale (Hidroconstructia, UCM Resita si Hidroserv, Electrica Furnizare) cu care in prezent ea colaboreaza. Trebuie amintit faptul ca acesata companie poate fi in acest fel reorganizata pentru a produce si distribui energie electrica nepoluanta. Trebuie incheiate lucrarile la toate hidrocentralele care din Romania, Trebuie sa fie date in functiune la capacitate maxima toate hidrocentralele existente. 

Hidroelectrica poate fi apoi un bun partener pentru scolile pe meserii si universitati.

Apoi cultura,sportul si turismul si sistemele de irigatii.

 

Acestea din urma se pot lega bine cu o alta companie Navrom.

2. Navrom. Transportul pe apa poate fi o solutie mult mai ieftina si legatura cu Marea Neagra si Dunarea este o solutie. Bun partener cu scolile pe meserrii si universitaire.

 

3. Nuclearelectrica. Statul ar trebui sa termine de construit si modernizat acest proiect inceput cu ani in urma de guvernul coordonat de Partidul Comunist Roman. Tot ce a apartinut Companiei de Uraniu si Uzina de apa grea din Drobeta Turnu Séverin sa treaca in administrarea Nuclearelectrica. 

 

4. Compania Nationala a Sarii poate crea si dezvolta si turismul, pe linga saline. Ea poate colabora bine cu Compania Nationala de Tratamement Balnear . Aceasta poate pe baza unui inventar sa nationalizeze toate complexele balneare aflate in paragina.

 

5. Romsilva. Este o companie puternica ce are o infrastructura bine pusa la punct si solida. Poate crea mult bine economiei nationale. Nu dezvolt aici cate ramuri economice poate ajuta. Alimentatie,turism, cultura, educatie,etc.

 

6. C.E.C. Bank si Eximbank sunt doua banci ce pot ajuta enorm.

 

7. Romgaz. Caile Ferate Romane(toate unite). Apele Romane. Tarom. Transgaz. Transelectrica. Societatea Nationala de Irigatii si Imbunatatiri Funciare.

 

8. Taote companiile miniere si termocentrale sa fuzionaze intr-o singura Companie. 

 

Hadrian 

 

Romanie joaca la retrogradare

Romania joaca la retrogradare din punct de vedere strategic, social si economic.

 

Sa va explic de ce consider eu acest lucru:

 

Geografic suntem bine pozitionati si puntem face conexiunea intre Balcani si restul Europei si Asia. Asta fizic pentru ca in realitate nu stim sa profitam de acest lucru. Celor care conduc in acest moment destinele Romaniei din punct de vedere politic le spun sa fie foarte atenti ce fac si ce spun in legatura cu vecinul de la nordul tarii Ucraina. Doar Romania si Polonia pot ajuta Ucraina sa fie aprovizionata cu tot ce se doreste.

 

Se spune ca Nu se pot scoate cerealele din Ucraina pentru a fi exportate in lumea intreaga. Eu va intreb: cum intra armele si echipamentele militare in Ucraina ? Nu se pot scoate cerealele tot in acelasi mod, pe acelasi traseu?

 

Statul isi bate joc de Tot ce inseamna social si economic in Romania. 

Nu se poate ca in aceeasi saptamina sa spui ca nu se poate mari salariul minim brut pe economie si nici pensiile cu sume importante dar cei din administratia parlamentara au gasit sume pentru as majora salariile?

 

Chiar Nu se poate face nimic in Agricultura Romaniei ? Nu putem face infrastructura Agricola ? Baze de Depozitare si sisteme de irigatii? Sa facem si circuitul de transport corespunzator.

Facem legi prin care ingradim ca micul fermier sa mai faca agicultura, interzicem sa crestem anumite animale caci poluaza. Apropo...de ingrasamintul ecologic ati auzit doamnelor, domnisoarelor si domnilor? Balegarul de vaca... da. Da este foarte bun. De la pasari nu este bun pentru ca contine acizi si arde pamintul.

De rotatia culturilor agricole ati auzit?

 

Dureaza foarte mult timpul avizelor in marile proiecte de infrastructura si economie.

Daca inchidem minele si termocentrale Nu suntem in stare sa marjam terminarea unor hidrocentrale, sa punem in functiune tot ce avem in moment pe sistem hidro( ca apartinand statului). Ne tot laudam cu bani obtinuti pentru proiecte de producere energie electrica solara si vant din diferite proiecte europene. Aflu ca putem sa pierdem aceste finantari, tocmai din cauza mersului greoi al hartiilor si licitatiilor.

 

Nu stim sa conservam si sa pastram, sa ajutam ca companiile ce au actionariat rus sa ramina in viata, sa poata sa lucreze in continuare, sigur cu interdictia de a transfera materiale , produse finite si sume de bani in si dinspre Rusia. In rest fara interdictie. Pacat, mare pacat.

 

Nu investitia in magazine mari si imobiliare ajuta dezvoltarea unei tari. Trebuie produs ceva finit. Romania are bogatii ale solului si subsolului diversificate . Solutii sunt multe, specialisti in diverse domenii mai avem. Pacat ca sunt doar ascultati. 

 

Hadrian 

 

 

Și a fost invazia Pactului de la Varsovia impotriva Cehoslovaciei. Discursul lui Ceaușescu care a făcut istorie

 

“Invadarea Cehoslovaciei de către trupele Pactului de la Varşovia constituie o mare greşeală şi o ameninţare pentru pacea în Europa, pentru soarta socialismului în lume şi este o zi a ruşinii pentru mişcarea internaţională, li s-a adresat, cu fermitate, Ceauşescu. Nu există nici o justificare şi nu există nici un motiv care să facă admisibilă, fie şi numai pentru o clipă, ideea unei intervenţii în treburile interne ale unui stat socialist frăţesc (…) Nici un străin nu are dreptul de-a spune ce formă trebuie să capete construirea socialismului”.

 

 

În noaptea de 20 august 1968, 200.000 de soldați ai Pactului de la Varșovia și 5.000 de tancuri au invadat Cehoslovacia pentru a suprima „Primăvara de la Praga” – o scurtă perioadă de liberalizare în țara comunistă.

Forțele pro-sovietice au preluat controlul Cehoslovaciei democratice în 1948. Liderul sovietic, Iosif Stalin, și-a impus voința liderilor Cehoslovaciei, iar țara a fost condusă ca un satelit al URSS până în 1964, când a început o tendință treptată spre liberalizare. Cu toate acestea, reformele economice modeste nu au fost suficiente pentru cehoslovaci, iar din 1966 studenții și intelectualii au început să se agite pentru schimbare. Problemele primului secretar, Antonin Novotny, au fost agravate de opoziția liderilor slovaci, Aleksandr Dubcek și Gustav Husak , care au acuzat guvernul central că este dominat de cehi.

În ianuarie 1968, Dubchek l-a înlocuit pe Novotny ca prim-secretar. El a cerut conaționalilor să-și exprime sprijinul pentru reformele sale. Reacția a fost copleșitoare, iar reformatorii au preluat conducerea.

În aprilie, noua conducere a prezentat un „Program de acțiune” care promitea alegeri democratice, o mai mare autonomie pentru Slovacia, libertatea de exprimare și de religie, abolirea cenzurii, abolirea restricțiilor de călătorie și reforme majore. Dubcek a declarat că propune „socialismul cu chip uman”. Populatia cehoslovaca a salutat reformele. La sfârșitul lunii iunie, a fost publicată petiția populară „Două mii de cuvinte”, care cerea un progres și mai rapid spre democrație. URSS și sateliții săi erau îngrijorați că ar putea veni prăbușirea comunismului în Cehoslovacia.

Liderul sovietic, Leonid Brejnev, l-a avertizat pe Dubcek să oprească reformele, dar a fost inspirat de popularitatea sa și a respins amenințările. Dubcek a refuzat să participe la o reuniune specială a țărilor din Pactul de la Varșovia în iulie, dar pe 2 august a fost de acord să se întâlnească cu Brejnev în orașul slovac Cerny. Nu s-a ajuns la înțelegere acolo...

În noaptea de 20 august, aproape 200.000 de soldați sovietici, est-germani, polonezi, maghiari și bulgari au invadat Cehoslovacia. A fost cea mai mare desfășurare de forțe militare din Europa de la sfârșitul celui de-al Doilea Război Mondial. A existat puțină rezistență armată, dar protestatarii au ieșit imediat pe străzile țării. La Praga, trupele s-au mutat pentru a captura posturile TV și radio. Jurnaliştii de la Radio Praga au refuzat să predea postul şi aproximativ 20 de persoane au fost ucise înainte de a fi capturat.

Dubchek și alți lideri au fost reținuți și duși la Moscova. Manifestațiile în masă au continuat pe străzi, iar peste 100 de manifestanți au fost împușcați. Multe țări, printre care China, Iugoslavia și România, au condamnat invazia, dar nu a fost luată nicio măsură la nivel internațional. O mare parte a elitei Cehoslovaciei a fugit în Occident.

Pe 27 august, Dubcek s-a întors la Praga și a anunțat emoționat că a acceptat să reducă reformele. Comuniștii duri au luat poziții în guvernul său. După ce, în aprilie 1969, au izbucnit noi revolte antisovietice, el a fost demis din funcție și înlocuit de Gustav Husak, un „realist” care era dispus să lucreze cu URSS. Ulterior, Dubcek a fost exclus din partid și numit inspector forestier la Bratislava.

A consemnat Ciprian Pop

 

 

Hai sa vedem cum e cu “revolutia”!

 

1982 - Romania este supra-indatorata la FMI cu 11 miliarde de dolari. FMI santajeaza Romania sa-si vanda resursele

 

 

La sfârşitul anului 1982, România atingea vârful datoriei externe de 11 miliarde USD, fiind dependentă de Fondul Monetar Internaţional.

 

 

Ceausescu a folosit acesti bani ca sa industrializeze intreaga Romanie

 

 

Presată de FMI, țara noastră ar fi urmat să intre în blocaj financiar şi încetare de plăţi urmând a fi nevoită să-și vândă resursele naturale cum s-a întâmplat 25 de ani mai târziu.

 

 

1985 - Ceausescu rupe acordul cu FMI, si hotaraste plata integrala a datoriei externe a Romaniei

 

 

Numai că Nicolae Ceauşescu a luat FMI-ul prin surprindere, hotărând după 1985 să facă plata tuturor datoriilor externe înainte de termen, România nemaintrând în capcana tranzacţiilor bursiere întinsă de FMI și a vânzărilor pe bursele internaționale ale unor active ale Statului Român.

 

 

Din cauza FMI-ului, mare parte din producţia agricolă şi industrială a ţării a trebuit să ia calea exportului, creând deja cunoscutele cozi la produsele alimentare. Agentul termic a fost raţionalizat şi benzina a fost distribuită pe cartelă.

 

 

1982 - 1989 FMI si Bancile Internationale creaza un blocaj financiar extern la adresa Romaniei

 

 

Propaganda și planul Est-Vest (Rusia-Occident) pentru debarcarea lui Ceauşescu se puseseră deja în mișcare.

 

 

Aşa se face că, începând din 1987, într-o țară aflată sub un blocaj financiar extern, s-a dezlănţuit o campanie intensă de diabolizare a lui Ceauşescu prin intermediul presei occidentale. Posturile de radio Europa Liberă şi Vocea Americii au lansat în premieră zvonul că Gorbaciov stabilise un înlocuitor al lui Ceauşescu, care ar fi fost nimeni altul, decât Ion Iliescu.

 

 

Martie 1989 - Ceauşescu rupe incercuirea FMI si reuşeşte să ramburseze integral datoriile cu sacrificii mari din partea populației

 

 

În martie 1989, însă, Ceauşescu reuşise să ramburseze integral datoriile cu sacrificii mari din partea populației. În plus, România mai avea în băncile sale un plus de 3,7 miliarde USD şi creanţe de 7-8 miliarde USD.

 

 

Decembrie 1989 - Ceausescu este impuscat de Craciun de oamenii Moscovei la îndemnul lui SAUL BRUCKNER (S. BRUCAN)

 

 

Oamenii Moscovei (Iliescu, Brucan, Kostyal, Militaru, Roman) il indeparteaza pe Ceausescu de la Putere si il executa in chip barbar de Craciun, pe 25 Decembrie 1989.

 

 

1990 - 2015 Banii Aurul si Industria Romaniei "se evapora" dupa Revolutiei. Milioane de romani ajung someri. Alte Milioane de romani sunt nevoiti sa emigreze

 

 

La această sumă s-ar fi adăugat şi exporturile României din 1989 care au fost de 6 miliarde USD și creanțele de 9 mld.dolari americani. Arhivele oficiale, coafate în cei 24 de ani scurşi de la revoluţie, nu mai pot justifica azi decât existenţa a 2 miliarde USD. De ce s-au „volatilizat” aceşti bani?

 

 

Cine a făcut-o? Dacă România avea şi după 1989 în serviciile de informaţii şi în parchete vreun român patriot, am fi aflat până acum. Există indicii că în noaptea de 14/15 decembrie 1989, de la flotila prezidenţială de la Otopeni ar fi decolat un avion Il-18, care a executat un transport special, cu destinaţia Teheran.

 

 

Şi că avionul ar fi avut la bord lingouri de aur cântărind 24 t. Într-adevăr, avionul figurează în fişele de evidenţă aeriană că s-a întors gol din Iran, pe 4 ianuarie 1990. Dacă lucrurile sunt reale şi explicaţia poate fi una extrem de simplă.

 

 

1987 - 1989 - Ca sa evite dependenta de FMI - Ceausescu a vrut sa faca din Banca Română de Comerț Exterior o a doua Banca Mondiala, impreuna cu chinezii, arabii si iranienii, banca care sa concureze FMI-ul si Banca Mondiala

 

 

Ceauşescu descoperise încă din 1987 că România avea în propria ogradă toate „comorile” care-i permiteau să nu mai depindă vreodată de FMI şi mai mult decât atât i-ar fi făcut concurenţă acestui organism. Un prim pas fiind acela de a se asocia cu China, Iranul şi Libia, într-o bancă care să acorde împrumuturi cu dobânzi mici, destinate ţărilor în curs de dezvoltare.

 

 

Banca în cauză se numea BRCE (Banca Română de Comerț Exterior) prin intermediul căreia, întreprinderile de comerț exterior ale României derulaseră operaţiunile de aport valutar special, de pe urma cărora a fost rambursată datoria externă a ţării noastre.

 

 

FMI îşi permitea să acorde de câteva decenii împrumuturi, condiţionate de ingerinţele brutale în economia ţărilor creditate, datorită rezervei de 2.996 tone de aur, de care dispunea.

 

 

1990-2010 - Hartile de Resurse Minerale ale Romaniei facute pe vremea lui Ceausescu, ajung in mainile strainilor

 

 

Hărţile cu zăcămintele minerale începuseră să fie introduse pe calculator în România, la sediul Întreprinderii de Prospecţiuni şi Foraje „Geofizica” din anul 1971 şi erau permanent actualizate, aşa că Ceauşescu a aflat că din munţii României se extrăseseră până în 1987 circa 2.070 de tone de aur şi că România mai avea 6.000 tone aur, adică de trei ori cât se exploatase până atunci şi care în 2013 a ajuns să valoreze 250 miliarde euro.

 

 

Numai că pe lângă aur, Ceauşescu ştia că în aceleaşi zăcăminte se află argint şi metalele rare, extrem de valoroase precum arseniu, galiu, germaniu, molibden, titan, vanadium, wolfram etc. Şi conta mult, astazi metalele rare sunt evaluate la aproximativ 6.000 (!!!!!) de miliarde de euro. (pentru un calcul amanuntit, atasez in Anexa estimarile facute de ing. Apostol Doru, a carui estimare care nu cuprinde toate metalele rare, ne conduce la 6.300 miliarde de dolari). Vezi https://romaniabreakingnews.ro/rosia-montana-o-biblioteca-de-63-trilioane-de-dolari-de-apostol-doru/ 

 

 

La aceste cifre ametitoare trebuie adaugate si celelalte Rezervele minerale ale Romaniei : aurul, argintul, cuprul, carbunele, petrolul, gazele etc... Acestea sunt evaluate si ele la un total de alte cateva mii de miliarde de euro. Pentru cei carora li se pare greu de crezut ca valoarea resurselor minerale ale Romaniei ajunge la aceste cifre fabuloase ii rugam sa consulte Enciclopedia Resurselor Minerale din România, carte apărută recent sub patronajul AGIR şi al Societăţii Inginerilor de Petrol şi Gaze, care prezintă la pagina 28 aceste date uluitoare despre rezervele actuale ale subsolului ţării noastre.

 

 

Avem 2800 de milioane de tone de lignit, care, la preţul de 405 USD pe tonă, cât era pe 16.08.2022, ar însemna un ”potenţial naţional” de 1.134 trilioane USD (1134 milioane USD).

 

 

Avem, de asemenea, 900 de milioane de tone de huilă, care, la preţul actual de 450 USD pe tonă, ar da 405 miliarde USD. Zăcămintele de cupru sunt estimate şi ele la 900 de milioane de tone, care, la preţul de 7937 USD pe tonă, ar reprezenta 7143.3 miliarde USD (7.1433 trilioane USD).

 

 

Costurile la zi, le-am preluat de aici: https://tradingeconomics.com/commodity/copper 

 

 

În tabelul menţionat urmează capitolele sare, aur şi argint, care ar reprezenta alte mii de miliarde USD.

 

 

Asta fara sa mai adaugam rezervele inca uriase de petrol si gaze sau rezervele nou descoperite de petrol si gaze din platforma continentala a Marii Negre despre care unii spun ca le depasesc de cateva ori pe cele terestre. Întrebarea care se pune: noi de ce nu am ştiut până acum?

 

 

Despre cei platiti de catre profitorii locali si internationali sa dezinformeze si sa spuna ca cifrele nu sunt reale, in ciuda calculelor si estimarilor facute de expertii din domeniu, nu are rost sa vorbim aici caci asta e jobul lor sa dezinformeze, si sa castige bani murdari din asta. Cert este ca profitorii locali si internationali au intrat in trepidatie. Speriati ca milioane de romani au aflat care e valoarea reala a bogatiilor din subsolul Romaniei, ei s-au si grabit sa comande articole defaimatoare in legatura cu aceste dezvaluiri in cotidianele centrale din Romania.. Obscuri de peste Ocean s-au si apucat sa scrie la comanda ca totul este o minciuna. Aceste articole mincinoase sunt apoi propagate de cine trebuie ca sa apara in cotidianele cu cel mai mare tiraj din Romania. In realitate jefuitorii care-i comanda vor sa ne faca sa credem ca ne fac un bine luandu-ne pe nimic resursele minerale "pentru ca ele sunt si asa secatuite". E plina presa centrala si locala de astfel de articole platite si comandate, prin care se-ncearca discreditarea si dupa moarte a lui Nicolae Ceausescu. De fapt, nu a lui Nicolae Ceausesu ci spaima lor e ca nu cumva, vazand si intelegand exemplu lui Ceausescu, romanii sa se trezeasca, sa afle in ce hal au fost jefuiti si sa-i goneasca odata pentru totdeauna pe acesti jefuitori internationali si locali.

 

 

1975 - 1989 Ceausescu utiliza aurul si metalele rare in industriile romanesti de inalta tehnologie

 

 

În acei ani, aplicaţiile de larg consum ale tehnologiei utilizate de americani şi sovietici la programele lor cosmice Apollo şi Soiuz abia începeau să apară pe piaţă. Video playerele/recorderele, camerele de filmare video, calculatoarele şi telefonia mobilă, au la bază microprocesoarele la fabricaţia cărora materia primă sunt metalele rare aflate din abundenţă, alături de aur în zăcămintele din Munţii Apuseni (minele Roşia Montană, Almaş, Baia de Arieş, Bucium, Brad şi Săcărâmb).

 

 

După 1990 au apărut o mulţime de producători europeni de telefonie mobilă precum Nokia care au fost nevoiţi să importe aceste metale rare din Africa Centrală şi Australia, deşi România era mai aproape. Boom-ul producţiei la nivel mondial de calculatoare şi telefoane mobile s-a produs după 1990, când în România avusese deja loc scurt-circuitul din decembrie 1989.

 

 

Chiar şi aşa, Ceauşescu prevăzuse această dezvoltare şi construise împreună cu concernul american Texas Instruments, o întreagă platformă industrială dedicată electronicii, numită IPRS Băneasa, lăsând-o moştenire românilor. Care cu o minimă investiție , ar fi permis României să producă şi să deţină calculatore, telefoane mobile, reţele proprii de internet şi de telefonie. Numai că imediat după 1990, IPRS a fost dezmembrată cu bună ştiinţă pentru a fi transformată în investiţie imobiliară.

 

 

1990 - 2005 "Geologii", "Hidrologii" si "Economistii" dezastrului Romaniei de dupa 1990, Iliescu, Predoiu, Stolojan si Constantinescu si-au batut joc de avutia tarii - mii de fabrici au dat faliment

 

 

Să nu fi ştiut aceste lucruri cel care conduce „de facto” SIE, generalul Silviu Predoiu, absolvent al facultăţii de Geologie care a lucrat ca inginer geolog la ICE Geomin (1984-1985) și la Întreprinderea de Metale Rare din București –IMRB (1985-1990), îndeplinind din 1987 funcţia de CI-st al IMRB?

 

 

Să nu fi ştiut aceste lucruri preşedintele-geolog Emil Constantinescu, cel care a avut revelaţia nerentabilităţii mineritului în România, închizând jumătate din exploatările miniere?

 

 

Să nu-i fi spus măcar şeful cancelariei sale prezidenţiale, Dorin Marian şi el geolog de meserie?

 

 

Să nu fi ştiut nici măcar premierii Teodor Stolojan şi Nicolae Văcăroiu, proveniţi din Consiliul Planificării economice de dinainte de 1989? Şi nici Ion Iliescu fost membru CPEx al PCR? Pe baza estimărilor specialiştilor săi, Ceauşescu şi-a făcut un plan de extracţie masivă până în anul 2040, astfel încât banca pentru investiţii în ţările în curs de dezvoltare, să beneficieze de un flux neîntrerupt de finanţare, acoperit în aur.

 

 

1989 - Aurul si metalele rare extrase de Ceausescu si valorificate in industria romaneasca produceau 8 miliarde de euro pe an

 

 

Aşadar, Ceauşescu intenţiona ca în decurs de o jumătate de secol să extragă la greu aur şi metale rare româneşti, care să-i asigure un fond anual de cel puţin 8 miliarde USD pe care România să-l ruleze prin intermediul BRCE (care avea ea însăşi un capital de peste 10 miliarde USD), investindu-l în construcţia de obiective economice şi de infrastructură în afara graniţelor, cu proiecte concepute de arhitecţii români, cu mână de lucru constituită din muncitori şi ingineri români şi cu utilaje şi maşini proiectate şi produse în România.

 

 

Unde? În primul rând în China şi în statele prietene acesteia din Asia de Sud-Est, în Iran şi în statele musulmane aliate acestuia din Africa şi Orientul Apropiat şi pe cont propriu în America de Sud. Adică exact ceea ce face China acum cu romanii, care stau cu mâna întinsă la cerşit pentru posibile investiţii de cateva miliarde de euro.

 

 

Marturia lui Stefan Andrei - despre Banca Mondiala pe care Ceausescu vroia s-o faca cu Arabii, Iranul, China, Libia si alte tari in curs de dezvoltare

 

 

Avem marturia istorica, facuta dupa anii '90, de Stefan Andrei - Ministrul de Externe al lui Nicolae Ceausescu, care a povestit despre aceasta initiativa a lui Nicolae Ceausescu si despre negocierile pe care le-a purtat Romania cu China, Iranul, Egiptul, Libia, Iugoslavia, Tarile Golfului si alte tari in curs de dezvoltare pentru crearea unei Banci Mondiale a Tarilor in Curs de Dezvoltare.

 

 

S-a spus, de asemenea, că una dintre cauzele execuţiei Ceauşeştilor ţinea de răzbunarea cercurilor financiare internaţionale. Ceauşescu plănuia fondarea unei bănci mondiale, la Bucureşti, cu credite mici pentru ţările în curs de dezvoltare. O lovitură grea ar fi fost aceasta pentru marii bancheri.

 

 

Întrebat cât adevăr se află în aceste ipoteze, Ştefan Andrei a relatat următoarele: „Când am fost în Kuweit, conducătorul Kuweitului i-a spus lui Ceauşescu: «Poate facem împreună o bancă». «Da, ar trebui să facem o bancă, a zis Ceauşescu, dar să fie o bancă mai altfel, să mai fie şi cu alţii, nu doar între România-Kuweit». Iar şeicul Kuweitului a promis că va aduce şi alte ţări arabe, inclusiv Arabia Saudită.

 

 

"Ce-a mai discutat Ceauşescu în 1989, nu ştiu (n.red. in 1989 Stefan Andrei nu a mai fost implicat in deciziile lui Ceausescu). Dar în Kuweit, atunci, Ceauşescu a spus: «Da, să facem una cu o dobândă foarte redusă, să fie numai pentru ţări în curs de dez¬voltare şi să fie numai pentru dezvoltare, nu pentru consum». Iar şeicul a găsit foarte bună ideea aceasta de a veni în ajutorul ţărilor în curs de dezvoltare".

 

 

Desigur, admite Ştefan Andrei, proiectul era periculos. „Este un fapt că poziţia lui Ceauşescu faţă de FMI, faţă de BIRD şi, în general, faţă de capitalul financiar a trezit nemulţumirea cercurilor financiare, a explicat interlocutorul. Dacă toa¬te ţările n-ar mai lua credite, băncile ar muri. Lecţia României de a renunţa la FMI, la BIRD după ce ei ne-au primit în 1972... Nu întâmplător, când noi am luat poziţie faţă de FMI, faţă de BIRD şi faţă de capitalul financiar, în general, în «Wall Street Journal» a apărut un articol în care se spunea că Nicolae Ceauşescu a topit Bibliile să le facă hârtie igienică. La câteva zile după poziţia noastră" - a mai povestit Stefan Andrei.

 

 

In ciuda acestei marturii, a unui martor direct implicat in acele negocieri, detractorii lui Ceausescu, incearca sa minta si sa ne spuna ca aceasta initiativa nu a existat.

 

 

Trebuie să recunoaștem că acest plan, conceput de mintea nu prea şcolită a lui Ceauşescu, un om neobişnuit de patriot pentru poporul lipsit de recunoştinţă, din mijlocul căruia s-a ridicat, era genial. Şi poate fi numit Testamentul lui Ceauşescu. Interesant ar fi să urmărim ce s-a întâmplat cu „comoara” respectivă, după asasinarea lui Ceauşescu.

 

 

1990 - 2005 Sistemul bancar romanesc destructurat jefuit si vandut strainilor. Jaful de la Bancorex facut sub privirea ingaduitoare a lui Isarescu

 

 

BRCE, care după revoluţie şi-a schimbat numele devenind Bancorex, a ajuns în faliment în 1999, după ce prin ea, Ion Iliescu a miluit cu credite nerambursate sau ilegale zeci de mii de membri ai nomenclaturi postdecembriste, provenită din falşi dizidenţi şi chiar suspecţi de terorismul practicat după Lovitura de Palat din 22 decembrie 1989.

 

 

2006 - Privatizarea BCR facuta tot pentru straini

 

 

Sub privirea guvernatorului BNR. Bancorex a fuzionat prin absorbţie în Banca Comerciala Romana (BCR) şi la privatizarea din 2006 a BCR, guvernatorul BNR împreună cu premierul Tăriceanu a obligat poporul român să plătească suma de 3,75 miliarde euro către Erstebank, din Austria, pentru găurile negre avute de Bancorex.

 

 

Cum din privatizarea BCR românii au încasat de la austrieci numai 2,25 miliarde euro, ei mai au de plătit acestora încă 1,5 miliarde euro. Dacă prin absurd la conducerea României ar fi nimerit din greşeală vreun om cât de cât patriot ca Ceauşescu şi i-ar fi trăsnit prin cap să aplice Testamentul lui Ceauşescu, i-ar fi fost imposibil, căci îi lipsea una din rotiţele mecanismului conceput de el, banca românească.

 

 

1991 - 2015 Isarescu cel care a distrus sistemul bancar romanesc, cel care a oprit productia interna de aur si cel care a instrainat aurul tarii in anii 1999 – 2000

 

 

Din septembrie 1990 şi până azi, numele celui care a ocupat postul de guvernator al Băncii Naționale a României a fost Mugur Isărescu. Cel care a fost până în decembrie 1989 cercetător la Institutul de Economie Mondială, obținând titlul de doctor în economie, ca urmare a participării la cursuri organizate în SUA.

 

 

În perioada ianuarie–septembrie 1990, Isărescu a funcţionat ca reprezentant comercial al ambasadei României la Washington. În anul 2002, bursa din Londra, cea mai mare bursă a aurului din lume, a decretat că producţia combinatului Phoenix din Baia Mare (recunoscut pe plan mondial din 1970 ca producător garantat) nu se mai încadrează în standardele internaţionale.

 

 

Prin aceasta, România pierdea dreptul la utilizarea poansonului internaţional al BNR, aplicat pe lingourile de aur. Poansonul imprima numărul de ordine, greutatea, concentraţia, denumirea producătorului şi sigla Băncii Naţionale. România a fost astfel interzisă pe lista producătorilor şi exportatorilor de aur, iar BNR avea cel mai potrivit pretext pentru a nu mai face niciodată depozite de lingouri din aurul românesc.

 

 

2002 - 2013 Isarescu a mutat rezerva de aur a Romaniei in afara tarii

 

 

Doar o întâmplare a făcut ca într-o conferinţă de presă a PRM să fie prezentat un document secret, datat 25 martie 2002, care demonstra că printr-o stranie coincidenţă, din ordinul guvernatorului BNR, prin aeroportul Otopeni, s-au scos din ţară 20 de tone de lingouri de aur, cu destinaţia Germania.

 

 

În perioada 2002-2013, din dispoziţia aceluiaşi Mugur Isărescu, două treimi din rezerva de aur lăsată de Ceauşescu României, adică 61,2 tone, au ajuns să fie depozitate în bănci din afara graniţelor, lipsind astfel România de a doua rotiţă a mecanismului conceput de Ceauşescu.

 

 

1999 - Berceanu a dat licenta de exploatare a aurului la straini prin Franck Timis

 

 

Pentru a desăvârşi opera de blocare a accesului românilor la propriul aur şi metale rare, la propunerea ministrului Industriilor, Radu Berceanu licenţa de exploatare a aurului şi metalelor rare nr. 47/1999, este acordată prin HG 458/1999 (ale cărei prevederi sunt şi azi secrete) companiei private străine Roşia Montană Gold Corporation, avându-l ca paravan pe Vasile Frank Timiş.

 

 

1999 - 2015 - Statul roman de azi nu a mai scos nici un gram de aur, ci a dat tot aurul la straini

 

 

De atunci, statul român nu a mai scos nici un gram de aur din propriile mine, în timp ce Agenţia Naţională pentru Resurse Minerale (ANRM) a acordat la încă opt 8 firme străine licenţe de explorare şi exploatare pentru aurul şi metalele rare româneşti din Apuseni. fix pe zăcămintele din hărţile geologice realizate pe vremea lui Ceauşescu.

 

 

Legea minelor, a fost modificată astfel, încât România să primească din partea companiilor străine care exploatează resursele sale subterane, o redevenţă de doar 4% din tot ce se extrage, în timp ce în Africa de Sud redevenţa pentru aur este de 20%. Aşadar şi ultima rotiţă a mecanismului conceput de Ceauşescu pentru supravieţuirea României a fost deja vândută.

 

 

Da, lovitura de stat din decembrie 1989, A FOST INSTRUMENTATA de rusi! Dar NU in beneficiul lor ci, la cererea SUA, care au platit rusiei cel putin 3 miliarde USD pentru asta (suma recunoscuta semi-oficial de rusi – vezi declaratii Medvedev, Putin, memoriile lui Gorbaciov, etc). Daca Ceausescu mai traia, FMI si BERD dispareau. Daca ceausescu traia, pana astazi, datorita startului in stiinta si tehnologie pornit de el, eram mai sus ca nivel de trai, decat Germania, Franta sau Italia.

 

 

Sunt vinovati iliescu si cei cercetati azi in “dosarul revolutiei”? Cu siguranta! Dar sunt vinovati in primul rand de inalta tradare in favoarea unui stat strain (SUA) si abia apoi, de genocid si celelalte!

 

 

“Procesul revolutiei”, are ca singura menire de a stabili niste tapi ispasitori, in persoanele unora care oricum, nu mai pot fi in mod real pedepsiti in vreun fel, fie pentru ca deja sunt morti, fie ca sunt deja extrem de aproape de moarte. Procasul, va fi musamalizarea perfecta a realitatii romane generate incepand cu asasinarea lui Ceausescu, de americani, cu concursul rusilor si cu acoperierea principalelor puteri europene.

 

 

Romania este o necesitate absoluta pentru cei care vor sa domine lumea, atat din cauza pozitiei strategice a tarii noastre, cat si datorita resurselor incredibile, aproape neatinse, pe care le are! Din pacate, daca teritoriul romaniei le este indispensabil, cetatenii sunt un balast lipsit de vreo valoare reala, pentru ei...

 

 

 

Serviciile de informații ale Ucrainei au raportat situația de la CNE Zaporizhzhia

Ucrainienii susțin ca "forțele ruse ar fi adus arme și muniție la stație". Forțele armate ruse prezente la  centrala nucleară Zaporizhzhia au dispus un „weekend prelungit” pentru personalul ucrainean. Spre deosebire de „comanda” anterioară, acum se aplică și operatorilor de serviciu. Acest lucru a fost raportat de Direcția Principală de Informații a Ministerului Apărării al Ucrainei.

 

Sursa citată mai semnalează astăzi si ca "câțiva reprezentanți ai „Rosatom” au fost readuși în stație. De asemenea, la ZNPP rămân un contingent de forțe de ocupație și un număr mare de arme și muniții.

 

„Aceste măsuri pot indica intenția ocupanților de a deconecta stația de la rețelele electrice ucrainene și de la sursa de energie - așa-numita „reducere la zero”. În acest caz, stația va rămâne fără curent pentru o anumită perioadă de timp. Alimentare cu energie de urgență va fi furnizata în detrimentul stațiilor diesel. Acest lucru creează un potențial pericol, deoarece probabilitatea situațiilor critice este în creștere, ceea ce pare a fi scopul principal al acțiunilor deliberate ale ocupanților ruși la instalația nucleară ucraineană", a semnalat sursa citată, agenția de informații militare a Kievului.

 

Cealalta parte, rusii, semnalează   alt punct de vedere: Potrivit Moscovei, sâmbătă, forțele de securitate ucrainene au tras din nou în centrala nucleară Zaporojie (ZNPP) folosind arme occidentale, dar instalațiile critice nu au fost avariate. Acest lucru a fost raportat de administrația militaro-civilă (MCA) a orașului Energodar, unde se află stația.

„Oamenii Kievului au deschis focul asupra centralei nucleare Zaporojie și suburbiilor Energodar”, se arată în textul postat pe canalul Telegram al administrației . „Au fost înregistrate lovituri de artilerie pe teritoriul centralei nucleare Zaporizhzhya”.

„Potrivit informațiilor primite, pentru efectuarea loviturii au fost folosite arme occidentale cu rază lungă de acțiune, s-a tras foc din partea opusă a Niprului. Obuzele au explodat în imediata vecinătate a uneia dintre clădirile administrative. Instalațiile critice ale stației nu au fost deteriorate”, semnalează partea rusă, care a adăugat că ZNPP a fost lovit de "obuze de 155 de milimetri tip NATO, cu siguranțe americane M739'.


La rândul său, Volodymyr Rogov, membru al consiliului principal al Administrației Regionale de Stat Zaporizhzhya, a scris pe canalul său Telegram că, "după o lovitură de artilerie asupra unei centrale nucleare, Forțele Armate ale Ucrainei au deschis focul la periferia Energodar. „Imediat după lovitura de artilerie asupra ZNPP, militanții [președintelui Vladimir] Zelensky au deschis focul asupra suburbiei Energodar. Se precizează informații despre victime și daunele aduse infrastructurii civile. Serviciile de urgență ale orașului colectează prompt informații și sunt imediat gata să ofere asistență victimelor”, a spus el.

 

El a adăugat că pe teritoriul ZNPP au fost înregistrate cel puțin patru lovituri de muniție trase de artileria grea de provenienta NATO.

 

Material alcatuit pe baza unor surse deschise, cu precizarea ambelor puncte de vedere, si ucrainean, si rusesc, redacția nu are posibilitatea sa verifice in mod independent informația.


Ciprian Pop

 

Cercetătorii ar fi găsit regiunea din Asia de unde, se pare, au evoluat câinii domestici

 

 

Un studiu recent indică o regiune a continentului asiatic drept "nucleul probabil al originii câinilor de astăzi".

 

Originea exactă a câinilor este încă necunoscută. Pentru a rezolva acest mister, cercetătorilor li s-a dat sarcina de a căuta indicii care pot clarifica problema. Cu toate acestea, acestea au dat rezultate neconcludente care, aparent, deschid mai multe întrebări decât răspund la întrebările avute deja. În ciuda acestui fapt, astăzi se poate spune că cel mai bun prieten al omului, datorită caracteristicilor sale fiziologice, provine din lupi. Nu numai atât: coexistența lor cu oamenii a început cu aproximativ 15.000 de ani în urmă.

 

Studiul, publicat recent în revista Nature, și-a propus să continue să exploreze trecutul lupului gri. În acest fel, au putut localiza regiunea aproximativă în care a avut loc "metamorfoza" câinilor. Din aceasta, era de așteptat să aibă și o referință mai largă asupra istoriei domesticirii acestui animal. Publicarea acestui proiect are 81 de autori, inclusiv specialiști în genetică, arheologie și antropologie.

 

Ce se știe despre domesticirea câinelui

 

Potrivit cercetărilor anterioare, se poate spune că drumul omului, către un alt contact cu lupul, a început acum 15 mii de ani, deși există estimări că acest lucru s-ar fi putut întâmpla cu mult mai mult timp în urmă. Cea mai acceptată teorie despre domesticirea câinelui indică faptul că lupii au început să se apropie de așezările umane pentru a obține resturi de mâncare.

 

De-a lungul timpului, acești prădători au transmis gene pentru trăsături și comportamente mai docile. În fața acestei schimbări, oamenii și-au găsit în ei aliați buni pentru vânătoare și paza taberelor.

 

Asia Centrală: nucleu probabil al originii câinilor

 

Studiul în caz a fost realizat din 72 de genomi de lup vechi care, împreună, acoperă ultimii 100 de mii de ani ai acestei specii. Acest lucru a fost posibil datorită oaselor și specimenelor donate de arheologi din 18 instituții din 16 țări. Pentru a ajunge la concluzii, oamenii de știință au fost nevoiți să compare genomul lupilor studiați cu cel al câinilor moderni și antici.

 

„Scopul a fost să construim o mare hartă a strămoșilor lupilor, a geneticii lupilor, în jurul timpului domesticirii. Apoi, luăm piesa de puzzle pentru câine și o punem în puzzle-ul mare și vedem unde se potrivește”, a declarat Skoglund, autorul principal al cercetării, pentru The New York Times.

 

Rezultatele acestei cercetări au oferit date interesante care vor ajuta la ghidarea lucrărilor viitoare pe această linie. Unul, care a fost cheie în acest proiect, a fost reducerea spațiului geografic al originii probabile a câinelui. Potrivit acesteia, câinii actuali provin din două populații principale: una din Europa și cealaltă din Asia Centrală. Relevanța acestei descoperiri a fost de a observa faptul că câinii care sunt cunoscuți astăzi provin în principal din al doilea grup.

 

Domesticarea, un eveniment de dublă origine

 

Aceasta din urmă ne face să bănuim că domesticirea câinelui ar fi putut avea originea în două locuri din lume, ceea ce ar exclude teoria că ar fi apărut doar într-o singură populație și, apoi, s-ar fi răspândit în alte zone. Acest lucru nu este cu totul nou: Larson, un om de știință care a mai studiat acest subiect, a menționat că "domesticirea ar putea avea o dublă origine".

 

Pe de altă parte, până înainte de această cercetare, se credea că există o specie intermediară între câine și lup, întrucât ascendența primului nu coincidea în totalitate cu cea a celui din urmă. Acum, datorită rezultatelor, se poate spune că acest lucru nu este neapărat adevărat, întrucât "omogenizarea" strămoșilor lupului ar putea ascunde relațiile anterioare cu câinii.

 

Descoperiri importante pentru cunoașterea lupilor

 

O parte din descoperiri au ajutat la o mai bună înțelegere a lupilor. Cercetătorii au putut vedea că, indiferent de unde provin, aceste mamifere erau foarte asemănătoare genetic între ele. Acest lucru, în sine, permite o idee mai largă despre măsura în care lupii s-au mișcat pe glob și s-au amestecat genetic între ei.

 

 

Acest lucru ar fi putut fi strâns legat de faptul că lupii au reușit să supraviețuiască ultimei epoci glaciare. Autorii consideră că, de fapt, această populație globală și în continuă mișcare a avut resurse mai bune, datorită comportamentelor dovedite, pentru a supraviețui acelei perioade.

 

A contribuit Ciprian Pop 

 

 

Jocul lui Erdogan


"Din păcate, nu am reușit să menținem o atmosferă pozitivă și să punem capăt vărsării de sânge. Au fost mai puternici cei care au susținut continuarea războiului", cam așa suna o declarație oarecum ambiguă, făcută de președintele turc Recep Tayyip Erdoğan , la o conferință a ambasadorilor turci, la Ankara, pe 9 august. El a comentat eforturile de mediere ale Ankarei între Kiev și Moscova.

 

Poziția contradictorie a Turciei cu privire la războiul împotriva Ucrainei a provocat deja o mulțime de comentarii ascuțite și critici sincere la adresa declarațiilor și acțiunilor individuale ale autorităților turce.

Turcia, a cărei poziție pro-occidentală a fost întotdeauna marcată de contradicții și dependență directă de situația politică internă din țară, pendulează intre Moscova si Occident.

Centralizarea puterii, persecutarea opoziției politice, starea ambiguă a lucrurilor cu asigurarea drepturilor omului, relațiile dificile între blocurile politice și de putere ale statului, confruntarea religioasă și etnică - aceasta este doar o listă incompletă de probleme care caracterizează viața politică internă a Turciei.

Acest „bagaj” afectează în mod natural atât politica internă, cât și cea externă a Ankarei. În plus, dimensiunea de politică externă joacă un rol din ce în ce mai important – nu numai în contextul relațiilor Turciei cu Uniunea Europeană. Dar și în contextul cooperării în cadrul NATO, în care țara este membră din 1952.

Și dacă relațiile Turciei cu UE au fost întotdeauna reduse la aspecte umanitare și economice, politica de securitate a Turciei și apartenența sa la NATO au devenit mult mai des motive pentru evaluări și comentarii ambigue atât în cadrul Alianței, cât și în afara acesteia.

În afară de conflictul cipriot cu Grecia, care se desfășoară de zeci de ani cu intensitate diferită, este demnă de remarcat poziția Turciei cu privire la conflictul din Siria, unde s-au intersectat interesele SUA, NATO, Iran, Arabiei Saudite și Rusiei.

"Îi privim atât pe Putin, cât și pe Zelensky ca pe prieteni, nu ca pe dușmani. Mai mult decât atât, abordarea Occidentului față de domnul Putin este greșită. Știți atitudinea politicienilor occidentali față de Putin. Acest lucru nu se potrivește politicienilor. Atitudinea pe care o manifestați față de el este ceea ce veți obține”, a spus Erdogan într-un interviu pentru TRT.

Când, la începutul lui 2014, Federația Rusă a anexat ilegal Crimeea ucraineană și o parte a teritoriului Donbasului, Kremlinul spera să forțeze Washingtonul să se așeze la masa negocierilor. Și să convină asupra unui nou echilibru de putere nu numai în Europa de Est, ci și la nivel global. Garantarea Rusiei a statutului de „superputere” nucleară precum fosta Uniune Sovietică cu toate atributele relevante, în primul rând, cu așa-numitele „sfere de influență”.

Unul dintre principalele interese ale Turciei în Siria este soluționarea „problemei kurde”, care este dureroasă pentru politica internă a Turciei. În special, prin preluarea controlului asupra nord-estului Siriei.

Având în vedere instrumentele folosite de Ankara pentru a rezolva problemele interne, nu exista niciun motiv să sperăm la acceptarea sau chiar înțelegerea planurilor Turciei privind kurzii și conflictul sirian de către Occident în general și colegii Ankarei din NATO.

Turcia a luat o decizie controversată de a cumpăra sisteme rusești de apărare antiaeriană S-400, provocând o reacție ascuțită din partea aliaților și sancțiuni și mai dure din partea SUA.

În special, în 2019, Turcia a încercat să desfășoare o operațiune militară transfrontalieră în nordul Siriei, pretinzând ca acțiunile sale ar putea trece drept „operațiune NATO”.

Oricum, Alianța, rapid și într-o manieră cât mai accesibilă a explicat Ankarei inadmisibilitatea unor astfel de acțiuni, în special prin introducerea anumitor restricții de sancțiuni.

Astfel, Turcia a înțeles că soluția la această problemă politică particulară va depinde doar de propriile manevre geopolitice – și a început să acționeze în consecință.

În același timp, în 2019, Turcia a luat o decizie controversată de a achiziționa sisteme rusești de apărare antiaeriană S-400, provocând o reacție ascuțită a aliaților și sancțiuni chiar mai dure din partea Statelor Unite. Drept urmare, Ankara s-a retras din programul comun al celui mai nou avion de vânătoare-bombardament „stealth” din generația a cincea F-35 Lightning-II. De asemenea, a pierdut posibilitatea de a cumpăra aceste avioane ca si client al programului.

Cu toate acestea, chiar și în ciuda unor astfel de relații conflictuale cu Occidentul, Turcia nu a încercat să-și îndrepte fără echivoc cursul politic în direcția opusă.

Ambițiile lui Erdogan erau mult mai mari - nu mai puțin decât conducerea regională, o punte între Vest și Est.

La fel ca și în Occident, cu conducerea rusă modernă, și Ankara joacă un joc special.

Nu trebuie să uităm rolul decisiv jucat de Turcia în timpul celui de-al Doilea Război din Karabakh din septembrie - noiembrie 2020, garantând din punct de vedere tehnologic, politic și chiar logistic victoria aliatului său, Azerbaidjanul.

Este de remarcat faptul că, chiar și atunci, în ciuda dezastrului militar pentru aliatul său apropiat, Armenia și ne-recunoscutul Nagorno-Karabah, Federația Rusă a decis să stea departe. Ea s-a limitat la declarații politice generale. Totul pentru a nu agrava relațiile cu Turcia.

Decizia lui Putin de a lansa o invazie pe scară largă a Ucrainei a devenit o oportunitate pentru Erdogan de a arăta rolul unic de mediator.

Medierea activă a Turciei în „problema cerealelor” este un exemplu viu al manifestării unor asemenea ambiții ale liderului turc.

Într-o căutare disperată de aliați, Moscova a apelat la Ankara. Și a primit cel puțin înțelegere reciprocă generală și asistență economică parțială. Acordurile de „recunoaștere” ale liderilor ambelor țări din 5 august la Soci, relocarea afacerilor rusești, creșterea exporturilor turcești către Federația Rusă, revigorarea turismului - acestea și alte tendințe îi îngrijorează în mod firesc pe aliații occidentali ai Turciei.

Cu toate acestea, acești pași par să urmărească în primul rând să facă Federația Rusă dependentă de un nou aliat. Apropos, China a ales un model similar de comportament față de Rusia.

În același timp, Erdogan înțelege perfect dependența colosală a lui Putin față de el: în condiții de izolare politică, financiară și tehnologică severă, multiplicată de situația aproape catastrofală a trupelor rusești pe fronturile din Ucraina, Kremlinul devine o "victimă aproape ideală" a Ankarei.

Erdogan se așteaptă să obțină ceea ce își dorește de la Putin, cel puțin în problema siriană. Și, slăbirea sprijinului pentru regimul lui Assad, în măsura în care acesta va veni în întâmpinarea intereselor Ankarei și va permite acesteia din urmă să finalizeze ceea ce a început în 2019. Dar, oprit de reticența NATO de a deveni un instrument în mâinile președintelui turc.

Ramane de vazut, a la long, in ce masura, atat  Erdogan, ca și Xi Jinping, se vor menține in poziția de aliați de încredere și salvatori al lui Putin în cele din urmă.

A consemnat Ciprian Pop

 

 

Val de greve ale muncitorilor în Regatul Unit împotriva costului vieții

 

Cele mai mari greve din ultimele decenii continuă la British Railways și portul Felixstowe, cel mai mare port de marfă al Marii Britanii, cerând creșteri salariale. La fel ca Marea Britanie, mai multe țări europene s-au confruntat în această vară cu greve, în special în sectorul companiilor aeriene.

În Regatul Unit, inflația a depășit 10 la sută anual în iulie și ar putea depăși 13 la sută în octombrie. Inflația a continuat să crească, ceea ce i-a înfuriat pe lucrătorii britanici, care văd că puterea lor de cumpărare se micșorează pe măsură ce prețurile cresc.

Puterea de cumpărare este înghițită de creșterea prețurilor cu o viteză record, „demonstrând nevoia vitală... de a apăra valoarea salariilor muncitorilor”, a declarat Sharon Graham, secretar general al Unite, unul dintre cele mai mari sindicate din țară.

 

Mobilizarea este masivă într-o țară care se confruntă cu cele mai mari greve din ultimele decenii. Grevele ar putea dura și dincolo de vară și se pot extinde și asupra lucrătorilor din educație și sănătate, unde sindicatul a denunțat oferte salariale mizerabile de 4%.

Săptămâna aceasta a început o nouă rundă de proteste, cerând, ca întotdeauna, salarii mai bune. Greva masivă afectează multe sectoare, inclusiv căile ferate britanice, unde zeci de mii de muncitori sunt convocați joi și sâmbătă de sindicatele RMT, TSSA și Unite, în ultima tranșă a celei mai mari greve din ultimii 30 de ani din sector, care a început la sfârșitul lunii iunie. Cu vacanțele școlare aproape, Network Rail, operatorul de rețea deținut de stat, a avertizat că doar unul din cinci trenuri va circula, îndemnând britanicii să călătorească numai dacă este absolut necesar.

Vineri, întreaga rețea de transport din Londra a fost paralizată, urmând să rămână foarte perturbată pe tot parcursul weekendului. Feroviarii continuă greva pentru că negocierile cu multitudinea de operatori privați din sector au ajuns într-un impas. Ei au respins, de asemenea, o ofertă de salariu de la Network Rail, despre care ei spun că este condiționată de concedieri pe scară largă. Ministrul Transporturilor, Grant Shapps, care a refuzat să participe direct la discuții, este remarcat de organizații pentru că nu le-a acordat companiilor suficientă putere de negociere.

Pe uscat și pe mare. Duminică, stivuitorii portului Felixstowe (estul Angliei) - cel mai mare pentru transportul de mărfuri din țară - vor iniția o grevă de opt zile, care amenință să paralizeze o mare parte din traficul de mărfuri al țării.

Alte sectoare afectate de grevă sunt lucrătorii poștali: peste 115.000 de persoane au planificat patru zile de grevă între sfârșitul lunii august și începutul lunii septembrie, conduse de sindicatul sectorial CWU, iar aproximativ 40.000 de lucrători ai operatorului de telecomunicații BT vor iniția prima lor mișcare de acest gen în 35 de ani. De asemenea, au fost planificate sau întreprinse acțiuni în depozitele Amazon, în rândul avocaților penali și în rândul lucrătorilor de la curățenie.


La rândul său, patronatul CBI susține că „angajatorii fac tot ce pot pentru a-și ajuta personalul în această perioadă”, „dar marea majoritate nu își poate permite să crească suficient salariile pentru a ține pasul cu inflația”, se arată într-un comunicat. Cu toate acestea, unii angajatori britanici au ales să facă acest lucru pentru a evita greva, cum ar fi angajații unei companii de realimentare pe aeroportul Heathrow, care au amenințat că vor perturba traficul și, în cele din urmă, au plecat. În mod similar, personalul de la sol al British Airways, cerând cel puțin re-introducerea salariilor reduse cu 10% în timpul pandemiei, a fost de acord cu o creștere a salariului cu 13% și a anulat greva.

Nivelul scăzut al salariului nu este singura plângere a greviștilor. De asemenea, sindicatele dau vina pe guvern pentru modificarea recentă a legii pentru a putea folosi lucrători temporari pentru a înlocui greviștii. Celebrul magazin de lux Harrods din Londra a fost primul angajator care și-a amenințat personalul cu recurgerea la lege, în timp ce unii lucrători votează în prezent pentru a intra în grevă.

Regatul Unit nu este singura țară din Europa care se confruntă cu greve masive. În Franța, începutul verii a fost marcat de mișcări sociale în favoarea salariilor mai mari, în special în rândul lucrătorilor SNCF, care au obținut în final o creștere salarială de 3,7 la sută pentru lucrătorii cu venituri mai mici, și de 2,2 la sută pentru manageri.

 

Același lucru este valabil și pentru lucrătorii de la Aéroports de Paris, care și-au ridicat preavizul de grevă la începutul lunii iulie după ce au obținut o creștere salarială de 3 la sută, precum și despăgubiri pentru a acoperi pierderea de salariu cauzată de măsurile puse în aplicare în timpul pandemiei. În plus, sunt majorări salariale pentru noii intrați în anumite categorii profesionale, precum pompierii. În total, aceasta reprezintă o creștere salarială de aproximativ 6 la sută.

Sectorul transportului aerian a fost afectat în mod deosebit de greve. Este cazul companiei germane Lufthansa, ai cărei piloți au votat aproape în unanimitate (97,6 la sută) la sfârșitul lunii iulie în favoarea unei greve pentru a insista asupra revendicărilor lor, în special a unei creșteri salariale de 5,5 la sută.

A consemnat Ciprian Pop

 

Tinerii americani nu mai vor să se alăture armatei

Armata SUA se confruntă cu o adevărată epidemie de sinucideri. Rata a crescut în toate armatele începând cu 2015, potrivit Pentagonului, aspect care indică o criză morală profundă în randul forțelor americane.

 

30.177 de militari și veterani americani s-au sinucis în ultimii 20 de ani, potrivit unui raport al Universității Brown (*). Din 11 septembrie 2001, doar 7.052 de soldați au murit în operațiunile militare ale SUA.

Tinerii americani nu vor să se alăture armatei. Pe 20 iulie, adjunctul șefului de stat major al Armatei, generalul Joseph Martin, a anunțat că, fără suficienți recruți, armata americană va trebui redusă la cel mai scăzut nivel din 1940.

Pentagonul a intenționat inițial să crească numărul de forțe terestre la 485.000 până în 2023, dar acum este clar că armata va trebui redusă la 445.000. Potrivit generalului, armata va avea lipsă de cel puțin 7.000 de soldați pentru a efectua operațiunile curente.

Doar 23% dintre tinerii americani sunt eligibili pentru serviciul militar. Restul nu sunt eligibili din cauza obezității, bolilor, dependenței de droguri sau cazierului judiciar. Dintre cei eligibili, doar 9% doresc să se înroleze. 57% dintre tinerii americani pur și simplu le este frică să se înroleze. Ei sunt convinși că, după serviciu, vor avea probleme psihologice și fizice. De aici și creșterea sinuciderilor, deoarece este greu să rupi contractul și insuportabil să rămâi în rândul forțelor active.

Din cauza lipsei de personal, Pentagonul a redus cerințele de recrutare și își umple unitățile doar la 90%. Acum este posibil să te înscrii chiar și fără o diplomă de facultate. Sunt create tabere speciale de recrutați, unde obezi și handicapați mintal sunt pregătiți pentru serviciul militar.

Între timp, nemulțumirea crește în cadrul armatei. În sistemele de mesagerie secretă ale unităților de elită, luptătorii activi și pensionați din forțele speciale vorbesc negativ despre autoritățile americane. Șeful structurii de  contrainformații al armatei americane, Harry Reid, a spus că mesajele secrete vor fi investigate serios.

 

Sursa: https://watson.brown.edu/costsofwar/files/cow/imce/papers/2021/Suitt_Suicides_Costs

A consemnat Ciprian Pop

 

 

Zelensky s-ar putea încrucișa cu Putin în Bali, spune președintele Indoneziei

 

Președintele indonezian, Joko Widodo, a declarat că Vladimir Putin va participa personal la summitul G20.

 

Acesta va avea loc în perioada 15-16 noiembrie 2022 pe insula indoneziană Bali.

Președintele Indoneziei, Joko Widodo, a spus acest lucru într-un comentariu adresat agenției Bloomberg.

Potrivit acestuia, liderul chinez Xi Jinping va fi, de asemenea, la summitul G20 .

„Președintele Putin mi-a spus și că va veni”, a spus Widodo.

Mai existau îndoieli cu privire la participarea lui Putin la summit. La urma urmei, scrie ziarul, Kremlinul nu a confirmat încă oficial acest lucru.

„Ministerul de Externe al Chinei nu a răspuns imediat unei solicitări de comentarii cu privire la planurile de călătorie ale lui Xi, care nu a mai călătorit în străinătate de la începutul pandemiei. Un purtător de cuvânt al Kremlinului a refuzat să comenteze, dar un alt oficial familiarizat cu situația a confirmat că Putin intenționează să participe la întâlnirea din Bali în persoană”, se spunea în mesaj.

Pe 18 august, Putin și Widodo au discutat telefonic despre pregătirile pentru summitul G-20 de la Bali. Acest lucru a fost confirmat la Kremlin, dar nu s-a spus nimic despre prezența liderului rus la summit.

Bloomberg sugerează că o întâlnire față în față între Putin și președintele ucrainean Volodymyr Zelensky ar putea avea loc la Bali.

În Indonezia, aceștia au anunțat că sunt pregătiți să organizeze o întâlnire între președinții Ucrainei și Rusiei, Volodymyr Zelenskyi și Vladimir Putin, la summitul G20.
Joko Widodo, a transmis invitațiile respective liderilor ambelor țări.

Președintele Ucrainei, Volodymyr Zelenskyi , a fost invitat la summitul G20 din aprilie.

Grupul G20 include Australia, Argentina, Brazilia, Regatul Unit, India, Indonezia, Italia, Canada, China, Coreea de Sud, Mexic, Germania, Africa de Sud, Federația Rusă, Arabia Saudită, Statele Unite, Turcia, Franța, Japonia , și Uniunea Europeană.

Ciprian Pop

 

 

Piața forței de muncă la doi ani după "pandemie"

 

Aproape 50 de milioane de angajați și-au părăsit companiile în Statele Unite după doi ani de pandemie. Ei au numit-o „marea renunțare”, care anul trecut a afectat 3 la sută din forța de muncă, un maxim în două decenii.

 

Multe companii au angajat muncitori care erau deja la locul de muncă, într-un context de cerere mare și de ofertă scăzută. După ce economia SUA a căzut în scădere în 2020, activitatea a crescut din nou anul trecut, cererea provocând fricțiuni mecanice pe piața muncii între cereri și oferte.

 

Companiile nu au găsit forță de muncă și au fost nevoite să îmbunătățească condițiile de muncă. „Lucrătorii din industria lemnului sunt căutați pentru posturi bine plătite”, a spus presa spaniolă anul trecut (1). „Lipsa forței de muncă calificate a devenit o problemă pentru majoritatea economiilor continentale”, semnalează și publicația spaniolă El País (2).

 

Pandemia a modificat relația multor lucrători cu companiile lor. În doar câteva zile, milioane de lucrători au trecut la lucru la distanță cu normă întreagă, în timp ce alții au trecut la muncă cu normă scurtă pentru săptămâni lungi. Acest lucru conduce la punerea sub semnul întrebării a rolului social al anumitor locuri de muncă.

 

Dar, acest fenomen nu este deloc recent. David Graeber a inventat conceptul de „locuri de muncă de rahat” (bulshit jobs), care depind de mulți factori. De cele mai multe ori, experții vorbesc despre pregătirea sau experiența lucrătorului. Uneori companiile nu găsesc forță de muncă calificată, iar altele oferă „locuri de rahat” lucrătorilor cu studii, calificări și experiență anterioară în post.

 

Există anumite posturi pe care companiile le pot ocupa doar pentru că există întotdeauna cineva care nu are decât să accepte anumite condiții de muncă mizerabile.

 

Închiderea companiilor în timpul crizei din 2008 a forțat muncitorii spanioli să emigreze în masă în Europa de Nord. Acea forță de muncă nu a revenit acasă din cauza diferențelor de salariu. Ceva similar s-a petrecut și cu românii, care, pe un atare fundal, au plecat spre Vest.

 

La final, vin cu un exemplu oarecum hazliu, dar, totuși, foarte real...Chiar și Biden a recomandat anul trecut, când oamenii de afaceri americani s-au plâns că nu găsesc suficientă mână de lucru: „Măriți-le salariul!”, le-a spus el patronatelor.

Surse:

(1) https://www.antena3.com/noticias/economia/buscan-trabajadores-industria-madera-puestos-altamente-remunerados_202109046133bed53668b600013bf6be.html
(2) 
https://elpais.com/economia/2021-10-17/europa-busca-trabajadores.html

A consemnat Ciprian Pop

 

„Cinci lucruri de știut despre eșecurile serviciilor de informații rusești înainte de invazia Ucrainei”, The Washington Post, SUA


Ancheta de luni de zile a publicației Washington Post cu privire la rolul informațiilor în pregătirile pentru războiul din Ucraina se bazează, spu editorii citați in acest articol,  pe o mulțime de materiale clasificate, inclusiv comunicații interceptate care implică oficiali de informații ruși, precum și interviuri detaliate cu înalți oficiali ucraineni, americani și europeni. Iată câteva concluzii.


În primul rând: O unitate "subterană" a FSB al Rusiei a fost profund implicată în planul militar eșuat al Kremlinului, asigurând oficialii de la Moscova că "Kievul va cădea rapid și trimițând agenți pentru a instala un regim marionetă" în Capitala Ucrainei. Timp de mulți ani, unitatea FSB cunoscută sub numele de „Departamentul de Informații Operaționale” a efectuat operațiuni ascunse pentru a se infiltra în instituțiile ucrainene, a mitui politicieni pro-ruși și a împiedica țara să părăsească orbita Moscovei. Potrivit reprezentanților serviciilor secrete occidentale, în ciuda atenției acordate Ucrainei, FSB, fie nu a înțeles cât de puternic va rezista Ucraina, fie a înțeles, dar nu a putut să-i transmită lui Putin astfel de informații incomode.

"Angajații FSB erau atât de siguri că vor prelua pârghiile puterii la Kiev, încât și-au petrecut ultimele zile înainte de război amenajând locuințe în Capitala Ucrainei", mai susține publicația citată.

A doua concluzie: Angajații FSB erau atât de siguri că vor prelua pârghiile puterii la Kiev, încât și-au petrecut ultimele zile înainte de război amenajând locuințe în capitală. În mesajele interceptate de SBU, se spune că ofițerii FSB le-au cerut colegilor detalii despre apartamente și alte locuri pe care le-ar putea folosi ca apartamente conspirative, locuințe sau baze de operațiuni. Cu câteva zile înainte ca trupele ruse să intre în Ucraina, informatorii FSB au primit ordin să părăsească Capitala, dar să-și lase cheile de la casă pentru ofițerii ruși care sosesc, au spus oficialii.

A doua concluzie:
 Potrivit reprezentanților serviciilor speciale ucrainene și occidentale, în perioada premergătoare invaziei, conducerea ucraineană a FSB s-a extins semnificativ. Departamentul a crescut de la aproximativ 30 de ofițeri, în 2019 la 160, în ajunul invaziei. Echipele FSB au fost dirijate în regiuni ale Ucrainei și spre rețele de agenți adormiti din interiorul țării. În retrospectivă, oficialii ucraineni vedeau acumularea de trupe ca pe un avertisment timpuriu că Rusia pregătește terenul pentru un atac.

Fostul președinte Ianukovici și un alt politician de rang înalt, Medvedchuk au fost printre principalii aliați. Ianukovici a fost în grupul care s-a adunat în Belarus la începutul lunii martie, gata să zboare la Kiev. Al doilea grup, care includea foști membri ai partidului lui Ianukovici, s-a adunat în sudul, capturat la începutul războiului.

A patra concluzie:  FSB a lucrat îndeaproape cu colaboratori cunoscuți și a construit cel puțin două guverne pro-ruse în așteptare. Printre principalii aliați s-au numărat fostul președinte Ianukovici, care a fugit în Rusia în 2014, și Medvedchuk, un oligarh care a devenit unul dintre liderii principalului partid pro-rus al Ucrainei după ce a stabilit relații strânse cu Putin. Ianukovici a fost în centrul unui grup care s-a adunat în Belarus la începutul lunii martie, posibil gata să zboare la Kiev și să recupereze puterea. Al doilea grup, care includea foști membri ai partidului lui Ianukovici, s-a adunat în sud, capturat la începutul războiului.



A cincea concluzie: În ciuda eșecurilor repetate, liderii FSB rămân în pozițiile lor, iar departamentul s-a regrupat, trimițând ofițeri într-o rotație de trei luni în regiunile ocupate de trupele ruse.

Oficiali din SUA și din alte părți au spus că nu au văzut nicio dovadă că Putin a remaniat conducerea agențiilor de spionaj ale Rusiei sau a tras la răspundere pe înalți oficiali pentru erori de judecată costisitoare. În schimb, directorul FSB, Oleksandr Bortnikov și șeful departamentului său ucrainean, Serhii Beseda , rămân în funcțiile lor, supraveghind aspectele războiului, mai susține publicația citată.

A consemnat Ciprian Pop

 

„Trei scenarii ale războiului din Ucraina”, Die Welt, Germania


Cel târziu până în noiembrie, când vor începe ploile și frigul, va avea loc o pauză a ostilităților, punctată de mici încălcări, susțin sursele publicației germane. În toamnă, se va decide...Kievul vrea chiar să pună capăt războiului la începutul iernii, deoarece Rusia distruge tot mai mult infrastructura de încălzire și energie.

Cât de reală este această dorință? "Moscova are nevoie de timp", spune publicația. Potrivit Institutului pentru Studiul Războiului, Rusia plănuiește un război lung și dorește să mărească cheltuielile pentru apărare cu 10 miliarde de dolari începând din septembrie.

Războiul va împlini jumătate de an miercurea viitoare. Rusia ocupă aproximativ 24% din teritoriul țării. În ciuda micilor succese din ultimele zile, Ucraina nu a primit suficiente arme de la Occident pentru a se apăra în mod adecvat.

„Până acum, aprovizionarea cu arme occidentale acoperă doar 10-15% din nevoile reale ale Ucrainei”, spune colonelul Markus Reisner de la Ministerul Apărării de la Viena. El conduce Departamentul de Cercetare și Strategie Militară de la Academia Militară Teresiană și este unul dintre cei mai importanți analiști militari din Europa.

Rusia poate încă profita din plin de rachetele sale de croazieră și balistice de înaltă precizie.

Potrivit lui Reisner, aprovizionarea cu arme din Occident, care a venit până acum, a dus doar la faptul că „armata ucraineană are prea mult pentru a muri, dar nu suficient pentru a supraviețui”. Principalul lucru care lipsește sunt sistemele eficiente de apărare aeriană de rază medie și lungă. Prin urmare, Rusia poate încă exploata pe deplin avantajul cu ajutorul rachetelor de croazieră și balistice de înaltă precizie, care au un potențial mare de daune. Ucraina susține că a reușit să distrugă doar 187 din cele 3.100 de rachete lansate de la sfârșitul lunii februarie până la jumătatea lunii august. Acesta este un dezastru.

Kievul nu are, de asemenea, mai multe lansatoare de rachete, cum ar fi HIMARS, dintre care acum există 16, pentru a contracara focul masiv de artilerie, a spus el.

„De ce SUA nu le oferă mai mult? Washingtonul are aproximativ 300. Au nevoie de 60 până la 100 de HIMARS”, spune Reisner.

În ultimele zile, Kievul a reușit să obțină succese puternice, probabil cu ajutorul HIMARS. Aceasta este distrugerea a două poduri peste Nipru în regiunea Herson, precum și distrugerea a 11-15 avioane rusești la o bază aeriană din Crimeea, distrugerea depozitelor de muniții.

"Aceste acţiuni au devenit titluri de ziare, dar luptele nu s-au oprit. Nu se aşteaptă nici succesul defensiv sau chiar o ofensivă ucraineană puternică şi decisivă", spune Reisner.

În același timp, președintele Volodimir Zelenski a anunțat o contraofensivă în apropiere de Herson pentru a-i respinge pe ruși. Pregătirile pentru un contraatac sunt în derulare, dovadă fiind bombardarea podurilor. Acest lucru este necesar pentru a preveni re-aprovizionarea forțelor ruse. Dar, de ce nu există contraatac? „Ucraina nu este în măsură să facă acest lucru acum”, spune Reisner.

Unul dintre motive este că Kievul are prea puține forțe în sud, în comparație cu Rusia, pentru a lansa un contraatac.

„În plus, această zonă este o zonă plată uriașă în care este dificil să mutați un număr mare de tancuri fără a fi lovit”, spune Reisner.

Deja pe 24 iulie, brigada 28 a Ucrainei, care trebuia să fie vârful de lance al contraatacului de lângă Herson, a fost în mare măsură eliminată. Comandantul său legendar, Vitali Gulyaev, a murit .

Dacă nu ai superioritate aeriană și control la sol asupra trupelor, cei care merg înainte "riscă să fie mâncați".

„Dacă nu ai superioritate aeriană și control asupra terenului în fața trupelor tale, cei care înaintează riscă să fie mâncați”, spune, la randul sau, analistul militar Phillips O'Brien de la Universitatea din St Andrews din Scoția.

Al doilea câmp de luptă major este în Donbas. Acolo, Moscova controlează pe deplin regiunea Luhansk și aproximativ 58% din regiunea Donețk. Scopul principal al lui Putin este să „elibereze” întregul Donbas până în toamnă.

"În est, rușii înaintează încet, dar constant, folosind artilerie puternică. Ei luptă de parcă ar avea tot timpul din lume", analizează același Reisner.

În prezent, în regiunea Donețk au loc lupte aprige. Pisky, Avdiivka și Maryinka sunt în centru. Dacă Rusia ar reuși să pătrundă acolo în săptămânile următoare, ar sparge din nou prima și cea mai puternică linie de apărare a Ucrainei după Popasnaya, pe care a depășit-o în mai, și Lysychansk, în iulie.

"Apoi ar putea avansa la următoarea linie, mai slabă. Acest lucru îl va aduce pe Putin și mai aproape de cel mai important obiectiv strategic al său - capturarea Donbasului", spune Reisner.

Ce scenarii ar putea avea următoarele 12 luni?

Scenariul 1 . Rusia va ocupa Donbasul până în noiembrie. În sud, forțele ucrainene nu vor putea lansa o contraofensivă de succes. Ucrainenii vor suferi din cauza lipsei de putere în timpul iernii. Având în vedere că Rusia ajunsese deja pe malul de vest al Niprului înainte de începerea războiului și ar putea apăra acest cap de pod, Putin va încerca din nou să plece la Mykolaiv și Odessa în primăvara anului viitor pentru a-și atinge cel de-al doilea obiectiv important de a separa Ucraina de Marea Neagră. 

Țara nu va mai putea supraviețui singură. În același timp, prețurile la energie în Europa vor crește iarna. Președintele francez, Emmanuel Macron , cu sprijinul cancelarului, Olaf Scholz și al președintelui american, Joe Biden , va cere Ucrainei să negocieze. Zelensky nu va mai avea de ales - Moscova și Kievul se vor așeza la masa negocierilor în timpul armistițiului de iarnă, iar Putin se va preface doar că o face. Occidentul va îngheța aprovizionarea cu arme în timpul negocierilor. Probabilitatea unui astfel de scenariu este mare.

Scenariul 2 . Ucraina desfășoară cu succes o contraofensivă în regiunea Herson, ca urmare a unor noi provizii mari de arme din Occident, și se pregătește să ocupe Crimeea. Moscova nu poate lua Donbas. Ambele părți lucrează din greu la o soluție diplomatică în această iarnă. Probabilitatea acestui lucru este scăzută.

Scenariul 3 . Niciuna dintre părți nu cucerește noi teritorii până la iarnă. În timpul pauzei de iarnă în lupte, vor avea loc pregătirile pentru regruparea de primăvară. Negocierile nu vor avea succes. În primăvară, Ucraina încearcă să treacă în sfârșit la ofensivă. Posibilitatea acestui lucru este destul de posibilă.

A consemnat Ciprian Pop, pe baza unor opinii exprimate de analisti militari, care nu reprezinta neaparat si punctul de vedere al redacției Amos News

Zaporojie, ce spun unii, ce spun si ceilalți, ce spune si AIEA...

„Scopul Rusiei în atacul asupra centralei nucleare este să fure electricitate”, spun ucrainenii.

Primul semn de pericol a venit atunci când echipa tot mai redusă de tehnicieni ucraineni care conducea centrala nucleară Zaporizhzhia a observat că angajații companiei nucleare de stat din Rusia părăsiseră incinta fără explicații. Era 5 august, iar trupele ruse patrulau instalația.

Apoi, la ora 14.40, a avut loc o explozie într-un tablou de distribuție, care a oprit una dintre cele două linii electrice rămase care mergeau de la stație spre sudul Ucrainei. Înăuntru, tehnicienii s-au grăbit să verifice generatoarele diesel de rezervă, care sunt necesare pentru răcirea combustibilului nuclear din cauza riscului de supraîncălzire în cazul unui accident.

"Acesta nu a fost un atac greșit care ar fi putut provoca un dezastru nuclear, ci un pas deliberat în atingerea obiectivului mai larg al Rusiei de a fura energie electrică de la CNE Zaporizhzhia, întrerupând legătura acesteia cu teritoriul Ucrainei", susține partea ucraineană.

Rusia încearcă să fure atât de multă energie electrică ieftină și fiabilă, încât va face Ucraina dependentă de UE, unde prețurile la electricitate au atins cote record, susține, de asemenea, Kievul.

„Ceea ce încearcă Rusia să facă este echivalentul anexării”, spune Suriya Jayanthi , fost șef al departamentului de energie la Ambasada SUA la Kiev, citat de presa locală.

Ea a spus că exproprierea a atât de multă energie electrică ieftină și fiabilă ar provoca fluctuații pe piețele energetice, făcând Ucraina dependentă de UE, unde prețurile energiei electrice au atins niveluri record săptămâna trecută.

„Faptul ca Rusia fura o centrală nucleară este o problemă pentru Europa”, a spus ea.

În 10 zile de la începerea atacului, peste o duzină de rachete au lovit zona din jurul centralei nucleare, care înainte de război asigura aproximativ o cincime din energia electrică a Ucrainei. Exploziile au declanșat cea mai recentă și mai periculoasă criză de securitate nucleară din Ucraina de la dezastrul de la Cernobîl din 1986 și au determinat Agenția Internațională pentru Energie Atomică să caute detalii despre condițiile din interiorul centralei. SUA și UE au cerut crearea unei zone demilitarizate în jurul centralei nucleare. O coaliție de 42 de țări a declarat duminică că Rusia ar trebui să se retragă din centrală și să permită autorităților ucrainene să recâștige controlul asupra acesteia.

Ucraina și Rusia se acuză reciproc că au bombardat instalația. Forțele ruse care controlează instalația au oprit în mod repetat conexiunile la internet în jurul stației și au confiscat telefoane mobile de la muncitorii ucraineni care încă lucrează acolo.

Potrivit companiei nucleare de stat ucrainene Energoatom, scopul atacurilor rusești a fost distrugerea infrastructurii, deteriorarea liniilor electrice și, în consecință, oprirea energiei electrice în sudul Ucrainei.

Mai mulți angajați ai CNE Zaporizhzhya au declarat că specialiștii Rosatom au discutat deschis despre re-direcționarea energiei electrice către teritoriile ocupate de ruși și, apoi, către Rusia.

Potrivit analiștilor nucleari, Rusia nu poate închide pur și simplu centrala nucleară, deoarece repornirea ei ar fi prea dificilă. Numărul total de angajați ai fabricii era de 11.000 înainte ca războiul să-i forțeze pe mulți să fugă în căutarea siguranței.
Rusia nu are forța de muncă pentru a angaja miile de muncitori calificați necesari pentru a opera centrale nucleare în apropierea primei linii active.

Rusia vrea să întrerupă legătura centralei nucleare cu restul Ucrainei, iar în următoarele luni să instaleze infrastructură pentru redirecționarea energiei electrice către teritoriile ocupate, către Rusia și chiar pentru export.

Ceea ce poate face, spun analiștii, este să întrerupă legătura CNE cu restul Ucrainei, iar în lunile următoare să instaleze infrastructură pentru a redirecționa electricitatea către teritoriile ocupate, către Rusia și chiar pentru export - către piețele unde prețurile energiei electrice se ridică.

„Acesta va fi cel mai mare furt de energie din istorie. Aceste atacuri sunt calibrate cu atenție pentru a deteriora, dar nu pentru a distruge”, a declarat Thomas Popik , șeful Fundației pentru Societăți Durabile, care protejează infrastructura critică.

De asemenea, Kievul susține ca Rusia a blocat propunerile ucrainene de a trimite delegația AIEA la Zaporojie pe uscat prin teritoriul controlat de ucraineani, iar Kievul, la randul sau, s-a opus propunerii Moscovei ca delegațiile să ajungă la stație prin Crimeea controlată de ruși.

Directorul general al AIEA, Rafael Grossi , a declarat joi că există un „risc real de dezastru nuclear” dacă ostilitățile nu se opresc și inspectorii nu au voie să intre de urgență la fața locului.

De cealalta parte, Rusia sustine ca: inclusiv astazi, pe 15 august, Forțele Armate ale Ucrainei  au condus timp de o oră un foc masiv de pe monturile de artilerie de la Energodar, exploziile fiind înregistrate în zona centralei nucleare Zaporojie. „Astăzi, 15 august, din partea opusă a Niprului, s-a deschis din nou focul asupra civililor și asupra infrastructurii civile a orașului Energodar. De mai bine de o oră, Forțele Armate ale Ucrainei efectuează focuri masive de artilerie asupra acestei instalații, spune mesajul.


Administrația a precizat că localitatea Ivanovka, din apropiere a fost atacată pentru a doua oară într-o zi.

Vladimir Rogov, membru al consiliului principal al administrației militaro-civile (structura administrativă rusă) din regiunea Zaporojie , a declarat că, în ultimele două ore, Forțele Armate ale Ucrainei au provocat aproximativ 25 de lovituri grele de artilerie de la obuzierele americane M-777 asupra Energodar și zona centralei nucleare Zaporizhzhya.

 

 Pe baza informațiilor furnizate de Ucraina, experții AIEA au remarcat că sistemele importante pentru siguranța și securitatea nucleară nu au fost afectate. Cu toate acestea, "reluarea bombardamentelor la sau în apropiere a fost profund îngrijorătoare pentru siguranța și securitatea nucleară la instalația cu șase reactoare", a spus directorul general Grossi, reiterând cererea ca toate aceste activități militare să înceteze.

Bombardarea de joi a avut loc în aceeași zi în care directorul general al AIEA a informat Consiliul de Securitate al Națiunilor Unite despre înrăutățirea situației de securitate și securitate nucleară la ZNPP în ultima săptămână, subliniind necesitatea urgentă ca AIEA să poată trimite o misiune de experți care sa desfasoare acolo lucrări esențiale de securitate și să fie in masura sa ofere garanții nucleare.

AIEA nu a putut să viziteze ZNPP încă dinainte de începerea conflictului, în urmă cu aproape jumătate de an. De la începutul lunii martie, este controlată de forțele ruse, dar personalul ucrainean continuă să opereze instalația, mai spune AIEA.

De asemenea, Ucraina a informat astăzi AIEA că zece dintre cele 15 reactoare de energie nucleară ale țării sunt conectate în prezent la rețea, inclusiv două la ZNPP, trei la CNE Rivne, trei la CNE din Ucraina de Sud și două la CNE Khmelnytskyy.

 

A consemnat Ciprian Pop

 

 

Problemele interetnice ale Afganistanului sunt în creștere


În nordul Afganistanului, militanții talibani luptă între ei pe linii naționale

În provinciile nordice ale Afganistanului, trei comandanți ai mișcării radicale talibane au părăsit deja controlul Kabulului și au început să lupte alături de recenzii lor asociați. Motivul principal este etnia. Conducerea mișcării radicale, compusă aproape în întregime din paștuni, încearcă să realizeze "paștunizarea" în Afganistan, dar acest lucru provoacă rezistență din partea altor grupuri etnice.

Talibanii dintre uzbeci, hazari și tadjici se ridică împotriva talibanilor paștun. Ca urmare, situația poate escalada într-un război intra-taliban pe linii etnice, spun surse de la fata locului.

A început cu uzbecii

Primul conflict semnificativ în cadrul talibanilor pe linii etnice a avut loc pe 13 ianuarie a acestui an. În provincia nordică Faryab, uzbecii locali s-au revoltat după ce militanții paștuni din randul  talibanilor radicali l-au arestat pe comandantul taliban local, etnicul uzbec Makhdum Alem. El a fost arestat la Mazar-i-Sharif, capitala provinciei Balkh, la granița cu Uzbekistanul, pe 12 ianuarie, la ordinul lui Mullah Fazel, ministru adjunct al apărării în guvernul taliban.

În orașul Maymen, centrul administrativ Faryab, unde majoritatea locuitorilor sunt etnici uzbeci, protestele au izbucnit, transformandu-se in revolte. 

Este de remarcat faptul că, cu o lună înainte de evenimentele descrise, uzbecii și turkmenii care locuiau în provincia vecină Jowzjan, înarmați cu bastoane, și -au putut apăra pământurile de luptătorii talibani sosiți cu arme de calibru mic. Incidentul a avut loc în districtul Kush-Tepa, unde locuiesc în principal reprezentanți ai popoarelor vorbitoare de limbi turcice. Talibanii au încercat să pună mâna pe pământ de la uzbecii și turkmenii locali pentru a le transfera poporului kuchi vorbitor de paștuna, dar locuitorii din Kush-Tepe vorbitori de dialect turcic au reușit să-și apere teritoriul.

În ceea ce privește Alem și tulburările din Faryab, talibanii au reușit să pună sub control situația în provincie după ce au sosit acolo întăriri semnificative formate din militanți, iar Alem a fost eliberat la mijlocul lunii aprilie prin medierea unui alt comandant uzbec, Salahuddin Ayubi, care este ministrul adjunct al agriculturii al talibanilor.

Cu toate acestea, acest incident nu a învățat nimic pe conducerea paștun a talibanilor. Eforturile de a impune lideri paștun în provinciile dominate de alte grupuri etnice au continuat.

În iunie, guvernul taliban a încercat să-l înlocuiască pe comandantul local, Mahdi Mujahid, de etnie hazară, în Balhab, provincia șiită Hazara, în provincia Sari Pul. Mujahid a refuzat să se supună, iar luptătorii săi au blocat intrarea în district pentru luptătorii talibani din alte regiuni. La rândul său, conducerea talibană a trimis unități armate pentru a înăbuși rebeliunea. Balhabul era de fapt sub asediu. Este de remarcat faptul că militanții uzbeci din Faryab au refuzat să participe la asediu.

Pe 23 iunie, au apărut informații că districtul a fost atacat de unități subordonate conducerii centrale a talibanilor. Mai mult, unul dintre cei mai vechi dușmani ai talibanilor, liderul comunității uzbece afgane, mareșalul Abdul-Rashid Dostum, a raportat acest lucru.

În timp ce confruntarea avea loc în provincia Sari Pul, talibanii din provincia Badakhshan, de la granița cu Tadjikistanul, care sunt subordonați comandantului Kari Wakkas, au dezertat în Frontul Național de Rezistență, care duce un război de gherilă împotriva talibanilor din septembrie anul trecut. Militanții din Vakkas au preluat controlul asupra mai multor sate din districtul Tagab.

Pe 22 iunie s-a aflat că în provincia Sari Pul, comandantul Zarif Muzaffari, tadjic și originar din districtul Kuhistanat, care se învecinează cu districtul Balhab, a părăsit conducerea centrală a talibanilor. Sub regimul taliban, înființat în august anul trecut, el a servit ca guvernator al provinciei Sari Pul și comandant al Corpului 207 al armatei Al-Farooq din vestul predominant tadjic al provinciei Herat. Cu ceva timp în urmă, mașina lui a fost aruncată în aer, iar el însuși a fost rănit. Conducerea mișcării este învinuită pentru atentat.


Paștunizarea îi distruge pe talibani

Se cunoaște că mișcarea talibană a apărut la începutul anilor 1990 în provinciile paștun din sudul Afganistanului.

De fapt, aceasta este o organizație naționalistă paștun, a cărei ideologie principală nu este în niciun caz islamul sunnit, ci un set de norme tradiționale de comportament paștun numit Pashtunvalai .
În același timp, populația Afganistanului are o compoziție etnică foarte diversă. Paștunii nici măcar nu reprezintă majoritatea locuitorilor țării - conform diferitelor estimări , numărul acestora ajunge la 40% din numărul total de locuitori ai țării. Al doilea grup etnic ca mărime sunt tadjicii - trăiesc în principal în nord și vest. Există comunități semnificative de hazari care trăiesc în provinciile centrale și în nord, și uzbeci cu turkmeni, care trăiesc în principal în nord.

După ce au preluat puterea la Kabul pentru prima dată în 1996, talibanii au încercat să impună Pashtunvalai pe teritoriile lor. Acesta a fost unul dintre motivele pentru care radicalii nu au putut ocupa complet Afganistanul din 1996 până în 2001 - reprezentanții grupurilor etnice non-paștun nu s-au mulțumit să se supună normelor de comportament ale altor oameni.

Paștunizarea, pe care talibanii o efectuează acum cu forța, creează nu numai premisele pentru o nouă rundă de război civil interetnic în Afganistan, ci și o scindare serioasă în cadrul mișcării însăși. Astfel, se poate prevedea că, dacă conducerea talibană nu își schimbă politica internă, ostilitățile pe scară largă se vor relua în curând în Afganistan. Și tovarășii de arme talibani de ieri, care diferă unul de celălalt prin etnie, s-ar putea sa nu mai aibă coeziunea cu puterea centrala, rezultatele fiind pe masura.

Ciprian Pop

 

Moscova îi „recomandă” lui Erdogan să negocieze cu Bashar Al-Assad

 

Liderii Turciei și Siriei nu au mai comunicat de la începutul războiului din Siria în 2011, dar după întâlnirea lui Erdogan cu Putin, la Soci, pe 5 august, rusul a lansat „sugestia”: o conversație telefonică.

 

Secretarul de presă al președintelui rus, Dmitri Peskov, a confirmat că "problemele siriene" au fost discutate în cadrul întâlnirii de la Soci, dar nu a oferit detalii. Potrivit ziarului turc Turkiye, Putin l-a „invitat” pe Erdogan să „aleagă calea pentru a rezolva” problemele din Siria în cooperare cu Al-Assad.

 

Propunerea vine într-un moment în care Turcia pregătește o ofensivă militară împotriva kurzilor din Rojava. 

 

La rândul lor, kurzii au cerut sprijin guvernului de la Damasc, care a întărit nordul Siriei cu trupe noi.

 

Atacul turc se opune și Israelului, care vrea să transforme regiunile autonome kurde din Siria și Irak în "anexe" din Orientul Mijlociu. Un articol din ziarul Jerusalem Post spunea că „un Kurdistan independent ar fi un al doilea Israel în Orientul Mijlociu”.

 

Luna trecută, guvernul israelian a apelat la Biden pentru a face presiuni asupra Turciei și a opri ofensiva armatei sale în Rojava.

 

În același timp, Erdogan se străduiește să mențină relații privilegiate cu Tel Avivul, deși se opune prezenței milițiilor kurde în Siria.

 

La Ankara se joacă cu toate trucurile pe care le au la dispoziție. Sunt în NATO și trimit drone în Ucraina, în timp ce stau la masă cu Rusia pentru a permite exportul de grâu prin strâmtoarea Mării Negre și pentru a plăti importurile în ruble.

 

Turcia aparține NATO, dar impune un drept de veto asupra intrării Suediei și Finlandei.

 

În războiul din Ucraina, același Erdogan susține că joacă un rol de mediator, în timp ce este parte la războiul din Siria.

 

În războiul din Nagorno-Karabah a sprijinit Azerbaidjanul împotriva Armeniei, ajutate de Rusia.

 

Același lucru este valabil și în Georgia, unde Ankara și Moscova se află pe fronturi opuse.

 

A consemnat Ciprian Pop 

 

Liderul istoric al Revoluției cubaneze, Fidel Castro, ar fi împlinit  96 de ani, dar, la fel ca marii eroi, continuă să trăiască prin opera sa care a depășit și a marcat istoria secolului al XX-lea în lume

 

Fidel a respins orice manifestare a unui cult al personalității, totuși, cubanezii și lumea își amintesc de moștenirea sa, și-au pus ideile în practică și simt nevoia prezenței sale în fiecare luptă pentru o lume mai bună.

 

Prietenii săi apropiați au recunoscut era un vizionar!  că avea capacitatea extraordinară de "a călători în viitor", de a se întoarce și de a-l explica.

 

El a avertizat la 12 iunie 1992, la Rio de Janeiro, că „o specie biologică importantă riscă să dispară din cauza lichidării rapide și progresive a condițiilor sale naturale de viață: omul. Acum suntem conștienți de această problemă când este aproape prea târziu pentru a o preveni”.

 

Scriitorul Gabriel García Márquez a spus odată că marele său prieten „ocupă tot spațiul”, referindu-se la omul „cu obiceiuri austere și vise frumoase, cu cuvinte prudente și maniere alese, apropiat de oameni, uneori fără protocol și incapabil să conceapă orice idee care să nu fie enormă”.

 

Pentru scriitorul și teologul brazilian Frei Betto, Fidel Castro a fost un semănător, iar semințele speranței sale eliberatoare au dat roade în poporul cubanez și în rezistența acestuia în fața blocadei criminale a SUA.

 

În plus, el a subliniat că a cucerit ceva ce nicio țară de pe continent nu l-a realizat: suveranitatea și independența față de imperiul SUA.

 

Intelectualul Ignacio Ramonet, la rândul său, a declarat după moartea liderului cubanez, pe 25 noiembrie 2016, că acesta „reprezintă o generație de giganți care nu mai există”, și a adăugat că adepții săi „trebuie să încerce să-l imite în tot ceea ce a fost,” în dimensiunea sa excepțională, în cererea ei etică de viață, în sensul ei de demnitate și rebeliune”.

 

Liderul cubanez a dorit ca, odată ce a murit, numele și figura lui să nu fie folosite niciodată pentru a denumi instituții, piețe, parcuri, străzi sau alte locuri publice sau pentru a ridica monumente, busturi, statui și alte forme similare de omagiu în memoria sa.

 

A fost o decizie de mare respect și înțelegere, dar oamenii carr îi iubesc și cărora le este dor de munca sa, și-au dorit să aibă un spațiu pentru a o studia, a-și aminti și a reveni la el, orice câte ori vor sau simt.

 

Din acest motiv, a apărut Centrul Fidel Castro, susținut de decizia Adunării Naționale a Puterii Populare (parlamentul de la Havana) și a Legii nr. 123 „Cu privire la utilizarea numelui și figurii comandantului Fidel Castro Ruz”, care a autorizat , prin excepție, folosirea acestuia pentru a denumi instituția care are ca obiectiv studierea și răspândirea gândirii și vieții omului care a plasat Cuba la scară universală. A educat-o  în valori precum solidaritatea, simțul datoriei, organizarea și disciplina; și a condus Revoluția socialistă a celor smeriți, de către umili și pentru umili, care a devenit un simbol al luptei antiimperialiste, anticoloniale și anti-apartheid pentru eliberarea popoarelor.

 

Fidel Castro este dăruire totală pentru cauze drepte, cu dragoste și demnitate; și este inspirația unei revoluții care continuă să fie cu toată lumea și spre binele tuturor.

 

Ceea ce spunea Fidel este, din păcate, și astăzi, la fel de actual și rămân, că o adevărată lecție pentru noile generații, care, poate, vor schimba in bine Lumea:

 

"Peste 820 de milioane de oameni, dintre care 790 de milioane trăiesc în Lumea a Treia, suferă de subnutriție. Se estimează că 507 milioane de oameni din țările din Sud vor muri înainte de împlinirea vârstei de patruzeci de ani.

 

În țările din Lumea a Treia, 2 din 5 copii suferă de rahitism, iar 1 din 3 este subponderal. Treizeci de mii mor în fiecare zi de boli de pe urma cărora  s-ar putea salva. Două milioane de fete sunt forțate să se prostitueze. Peste 130 de milioane de copii nu merg la școala primară, 250 de milioane sub vârsta de cincisprezece ani sunt forțați să muncească pentru a supraviețui.

 

Ordinea economică globală funcționează pentru 20% din populație, în timp ce restul, de 80% sunt excluși, subjugați, degradați....

 

Nu ne putem resemna să intrăm în secolul următor ca o ariergardă înapoiată, săracă, exploatată, victimă a rasismului și xenofobiei, căreia i se neagă cunoaștere și înstrăinată cultural de mesajul de supraconsum pe care îl globalizează mass-media.

 

Nu se poate pune problema pentru Grupul celor 77 de a implora țările dezvoltate, nici de a ne supune, de a admite înfrângerea sau de a ne împărți între noi: trebuie să ne redescoperim spiritul de luptă, să ne unim tot mai mult în jurul revendicărilor noastre.

 

Ni s-a promis, acum cincizeci de ani, că abisul dintre țările dezvoltate și țările subdezvoltate va dispărea. Ni s-a promis pâine și dreptate, iar acum, pâinea și dreptatea sunt mai importante ca niciodată pentru noi!

 

Putem foarte bine să globalizăm planeta sub egida neoliberalismului, dar va fi imposibil să guvernăm miliarde de oameni flămânzi de pâine și însetați de dreptate!

 

Imaginile cu mame și copii pe care le vedem în regiuni întregi ale Africii, lovite de flagelul secetei și a altor dezastre, ne amintesc de lagărele de concentrare ale Germaniei naziste, aduc la viață în fața ochilor mormane de cadavre sau de bărbați, femei muribunde si copii.

 

Este nevoie de un nou Nürnberg pentru a judeca ordinea economică care ne-a fost impusă și care, la fiecare trei ani, ucide cu foame și boli care pot fi prevenite sau vindecate la fel de mulți bărbați, femei și copii decât cei care au pierit în al Doilea Război Mondial"...

 

A contribuit Ciprian Pop

 

Cuba își reiterează apelul pentru eliminarea armelor nucleare

Ministrul cubanez de externe, Bruno Rodríguez Parilla, a reafirmat că eliminarea totală a armelor nucleare ar trebui să fie cea mai mare prioritate în abordarea problemei dezarmării.

Pe contul său de Twitter, Rodríguez Parilla a menționat că „eliminarea totală a armelor nucleare într-o manieră transparentă, verificabilă și ireversibilă este și trebuie să rămână cea mai mare prioritate în materie de dezarmare”.

El a adăugat că este „singura modalitate de a ne asigura că omenirea nu va mai suferi niciodată de efectele sale teribile”, menționând că nimic nu justifică amenințarea cu apocalipsa nucleara.

Rodriguez Parilla și-a amintit de aniversarea a 77 de ani de la bombardarea atomică de către Statele Unite asupra orașului japonez Nagasaki, din 9 august 1945, la trei zile după ce au aruncat bomba asupra orașului Hiroshima, cu aceeași barbarie.

El a menționat că în prezent există „peste 13.000 de arme nucleare pe planetă, dintre care 3.825 sunt gata de utilizare imediată”.

Războiul, într-un jargon de neînțeles

 

Compoziția multinațională este slăbiciunea Rusiei, dar și un avantaj, obiectiv analizând. De exemplu, reprezentanții agențiilor militare și de informații occidentale au avut dificultăți în descifrarea comunicațiilor radio în zona de operațiuni a unităților rusești din cauza implicării unităților naționale. Printre aceștia se numără reprezentanți ai batalioanelor formate în Buriatia, Tuva, Daghestan și Iakutia. Pot fi adăugate și forțele cecene ale „Rosgvardia” (Garda Rusă). Rușii duc lipsă, după câte se pare de echipament sofisticat de cifrare, însă , la fel cum lucrau americanii în al doilea război mondial împotriva japonezilor, par să rezolve problema în mod clasic.

 

Ceea ce au în comun aceste unități este că soldații vorbesc între ei în limba lor națională. Se pare ca, nici agențiile de informații occidentale, nici structurile speciale ucrainene nu au specialiști în rândurile lor care să poată vorbi limbile popoarelor Rusiei sau, dacă au, aceștia sunt în număr mic.

 

CIA și omologii britanici au personal care cunoaște rusă și ucraineană. Și restul limbilor, aparent, nu au fost luate în considerare. Deși ar fi trebuit. Pentru că în timpul celui de-al Doilea Război, dar și al Prințului Război Mondial, americanii înșiși i-au folosit pe indienii Navajo drept "chei" de cifrare. Transmiteau mesaje codificate în limba proprie, considerată una dintre cele mai dificile. Germanilor și japonezilor trebuie să li terminat răbdarea  încercând să descifreze acest „cod”, fără succes.

 

Este o ironie care probabil nu a trecut neobservată de soldații tribului Choctaw care au luptat în așa-numitul "Război Mare", sintagma sub care,și astăzi, indienii americani se referă la primul război mondial. În timp ce copiii tribului erau biciuiți pentru că vorbeau limba lor maternă în școlile din Oklahoma, pe câmpurile de luptă din Franța limba lor era soluția la o problemă uriașă...

 

În toamna anului 1918, trupele americane au participat la ofensiva Meuse-Argonne pe frontul de vest. A fost una dintre cele mai mari operațiuni ale soldaților americani în război, dar comunicațiile pe teren erau în pericol. Germanii reușiseră să acceseze liniile telefonice, să spargă coduri și să captureze în mod repetat mesagerii trimiși să livreze direct instrucțiuni.

 

Atunci, Washingtonul a dat întâmplător peste o soluție foarte la îndemână: o conversație între doi soldați din tribul Choctaw, bărbații vorbeau când un căpitan s-a apropiat și a întrebat ce limbă vorbeau. Dându-și seama de potențialul de comunicare, i-a întrebat dacă si alți soldați vorbeau limba în rândul trupelor.

 

Destul de sigur, erau soldați Choctaw la cartierul general. Folosind un telefon de câmp, căpitanul i-a pus pe bărbați să transmită un mesaj în limba lor maternă, pe care colegii săi l-au tradus rapid în engleză. Astfel s-a născut echipa de telefonie Choctaw. Și așa s-au născut „un cifru mai special”.

 

Sub regimul sovietic, au existat diverse divizii naționale în Armata Roșie până în 1938, dar înainte de război acel sistem a fost abandonat. Cu toate acestea, specificul național este încă luat în considerare. De exemplu, diviziile de vânători de munte erau compuse în principal din nativi din regiunile muntoase din Caucaz sau Asia Centrală.

 

Când a izbucnit "Marele Război Patriotic", cum ii spun rușii, a fost reluată practica creării de unități naționale. De exemplu, faimoșii pușcași Yakut, soldați ai brigăzilor de schi 3, 19 și 40 ale Corpului 12 de pușcași de gardă, erau în mare parte vânători de munte din Caucaz. 

 

Un alt exemplu: tuvanii (Tuva a fost independent până în 1944, apoi a devenit parte a URSS, dar voluntarii tuvani au participat la al doilea război mondial în unități ale Armatei Roșii), la rândul lor, i-au speriat pe germani doar prin aspectul lor. „Adevărații arieni” i-au considerat pe „barbarii” care călăreau pe cai mici și vrăjiți ca fiind războinicii lui Attila. Se numesc „Der Schwarze Tod” (Moartea Neagră). Și, nu numai datorită aspectului lor „sălbatic”. Tuvanii aveau propriile idei despre regulile războiului: ca principiu, nu luau prizonieri de la dușmanii lor.

 

Indienii Navajo nu au fost, însă, nici singurii, nici primii care au fost folosiți în aceste funcții. În Primul Război Mondial, o divizie americană, pe cont propriu, a angajat indieni Cherokee în același scop. În 1944, mai mulți din tribul Comanche au ajutat forțele armate americane în luptele din Normandia până la sfârșitul războiului din Europa de Vest. Anterior, în Africa de Nord, se foloseau de cifruri din tribul Meskwaki.

 

Pe lângă vorbitorii de limbi native americane, s-a gândit să se folosească pentru aceeași misiune pe imigranții basci din Nevada, folosindu-se limba bască (euskera), chiar efectuând câteva transmisii de test. În cele din urmă, s-a decis să se renunțe la ciobanii basci pentru că, în Japonia existau câteva zeci de iezuiți basci care vorbeau fluent limba și în Filipine, existau persoane care vorbeau fluent și bască.

 

O istorie trăită și alta, mai recentă, ne fac să tragem învățăminte legat de importanța limbilor regionale.

 

Ciprian Pop