România Muncitoare – Nr.307 din NOIEMBRIE - DECEMBRIE 2022
Muncă şi unitate, luptă
pentru dreptate!
Publicaţie a mişcării muncitoreşti, editată de Asociaţia România Muncitoare
Colectiv de redacţie:
Ciprian POP (redactor şef), Ion BUCUR (redactor), Marius BUICĂ (tehnoredactor).
Telefon: 0724/717293
E-mail: asociatia.romania.muncitoare@gmail.com
Web: http://asociatiaromaniamuncitoare.blogspot.ro/
OSIM-M-2005-06220; ISSN-1224-2543
Gândul unirii în sufletul celor de un neam și o limba
Dezideratul UNIRII nu este o noutate în istoria „de trei ori milenara”, cum spunea Nicolae Iorga, a poporului dintre Dunăre, Carpați și litoralul pontic.
În 80 I.Hr., regele dac Burebista este cel care reușește o prima unificare a triburilor dace aflate în spațiul geopolitic dintre Panonia, Marea Neagră, Carpații Păduroși și dincolo de Dunăre. În 514 I/Hr., geto-dacii, strămoșii românilor de astăzi, îl înfruntă pe puternicul rege persan Darius. Menționând această bătălie, Herodot avea să scrie că neamurile ca dacii erau „cei mai viteji și cei mai drepți dintre traci”.
În secolele 9 și 10, binecunoscute cronici fac referire la primele formațiuni politice românești ale lui Menumorut și Gelu, în Ardeal și Glad, în Banatul de astăzi, iar mai târziu, pe la 1230, aflăm despre Litovoi, în Țara Hațegului, care s-a împotrivit regatului ungar, nepermițând extinderea sa.
În secolul al 14-lea, Basarab “Întemeietorul”, cu a sa Capitală la Curtea de Argeș, reușește și el o prima unificare a formațiunilor statale românești, învingând armatele regelui Carol Robert de Anjou, la Posada, din 1330.
La rândul său, Bogdan, întemeietorul dinastiei Mușatinilor, coboară din Maramureșul istoric în Moldova – iată, așadar și unificarea celui de-al doilea stat românesc, toate având ca numitor comun UNITATEA DE LIMBA ȘI CREDINȚA ORTODOXĂ.
Stavilă în calea năvălirilor barbare și în fața tăvălugului otoman, românii au apărat obiectiv, secole de-a rândul, liniștea și pacea Europei Apusene, nu în zadar era numit Ștefan „cel Mare și Sfânt”, „atlet al Creștinătății”.
În 1600, Mihai Viteazu, este cel care devine, “din mila Lui Dumnezeu, Domn al Țării Ardealului și a Toată Țara Moldovei”. Mihai Viteazu, strălucită personalitate de statură europeană, avea să intre în Alba Iulia, atunci, ca și acum, „orașul unirii tuturor românilor”, făcând posibilă o primă unificare politică a celor de un singur neam și de o singură limbă. Gestul său avea să devină realitate statornică la 1 decembrie 1918!
La 1 decembrie 1918, Adunarea Națională de la Alba Iulia, constituită din 1228 de delegați și sprijinită de peste 100.000 de români veniți din toate colțurile Ardealului, a adoptat o Rezoluție prin care avea să se consimțească o năzuință de secole, anume UNIREA TUTUROR ROMÂNILOR, din Transilvania, Banat, Crișana, Sătmar și Maramureș cu ȚARA MAMĂ, ROMÂNIA.
1 decembrie este, așadar, un lucru firesc, o constanta psihologică și geopolitică a spațiului românesc, o constanța pe care nu o va altera nimeni, niciodată!
Ciprian Pop
Romania mea nu mai este o tara moderna.
Romania mea este o "tara fara stapin". Degeaba traiesc in afara tarii aproximativ 6,5-7 milioane de cetateni romani care tot spera ca lucrurile se vor indrepta. Degeaba, spera.
Ceva nu merge, acolo sus, in sferele de conducere a statului numit Romania.
In Romania lucrurile par ca sunt facute din afara tarii. Conducatorii politici Nu mai gandesc cum ar trebui. Putem sa le aratam analize, modele din alte tari. Degeaba, la noi nu se poate aplica.
Vinderea pe nimic a patrimoniul economic si financiar la investitori externi este foarte importanta in viitorul statului. Marii investitori locali(romani) vor fi obligati sa aiba mici afaceri, cele mari vor trebui sa le predea la altii din afara tarii. De ce? Aici este o mare intrebare.
Nimeni Nu l-a luat in serios pe economistul Ilie Serbanescu care spunea in urma analizelor facute ca degeaba produci ceva cand tu ai dat distributia acelui produs finit. Distributia si comercializarea aduc banii.
Uitativa la energia electrica si gazul metan. Romania produce prin Hidroelectrica, Nuclearelectrica si Complexul Energetic Oltenia peste 65% din necesarul energetic al tarii si probabil peste 50% din necesarul de gaz prin Romgaz. Toate sunt companii in care statul este actionar majoritar.
Cine fixeaza preturile la consumatorul final?
Degeaba faci o medie intre producatorii de energie electrica si iti iese 1 leu/kwh iar la consum iese 1,3/1,4 lei kwh.
Ganditiva producatorul primeste 1 leu, statul 0,15 lei iar distribuitorul 0,15 lei. 0,15 lei pentru 1 kwh. La 1000 kwh castigul este de 150 lei. Nu am auzit sau citit ca din cei 150 lei statul sa intoarca o parte din acesti bani inapoi pentru dezvoltarea si modernizarea retelelor de transport energie electrica, a marilor transformateurs,etc.
La gaz metan de asemenea.
Atata timp cat statul , prin reprezintantii sai, Nu doreste sa clarifice ce inseamna pensie pentru limita de varsta si vechime in munca, pensie militara, indemnizatie ajutor social, indemnizatie speciala pentru diverse categorii de salariati Nu vom sti exact pe ce dam si cui sume de bani.
Daca s-ar respecta legea atunci 40% din salariul minim brut ar fi pensia minima.
Hadrian
Cadetea economica si financiara a Romaniei si a Europei este unul dintre obiectivele acestui razboi dintre Ucraina si Rusia.
Iata dovezile:
1. Oprirea prin orice mijloace a relatiilor economice si financiare a tarilor Uniunii Europene cu Rusia si fortarea Uniunii de a cumpara din Statele Unite ale Americii tot ce trebuie si ce se cumpara din Rusia. Nu conteaza pretul.
De ce?
Cine are interes?
Tot ce vine din America este foarte bun( asa ni se spune). Restul ,Nu?
2. Lunar Uniunea Europeana si Statele Unite ale Americii pompeaza bani pentru a ajuta Ucraina. Inteleg, insa nu inteleg cand esti in razboi, tu exporti produse?
Tu spui ca oamenii lupta pentru apararea tari, dar pe drumurile din Europa circula masini( si ce masini) cu numere de inmatriculare din Ucraina. Hotelurile de lux din tarile invecinate sunt pline de cetateni ucraineani cu masini de marca. Cine le da lor bani?
3. Statele Europene pot produce energie electrica insa cineva isi bate joc de acest lucru.
In primul rand trebuie lamurita bataia de joc cu arieratele climatice si respectul fata de clima.
Nu pot termina o hidrocentrala ca deranjez pestele si flora, insa ca s-au defrisat zeci de hectare de padure si s-a distrus si flora si fauna iar animalele padurii ataca gospodariile in cautarea hranei nu se spune nimic.
Energia hidro nu este ecologica?
De ce Uniunea Europeana Nu stimuleaza gospodariile private si micile firme sa-si produca ele energia electrica prin panouri solare, apoi surprusul de ce nu este platit la 50-60% din pretul normal catre aceea gospodarie?
Pentru producerea curentului electric de termocentrale ar trebui explicate niste lucruri. Termocentrala are trei utilitati:
- produce energie electrica,
- produce si apa calda si caldura care alimenta o zona populata,
- asigura alimentairea cu apa si caldura serelor de légume si flori.
4. Pana unde se merge cu defaimarea unei(unor) tari pentru "ca nu respecta diferite conventii" europene si ca isi impun singure diferite restrictii si standarde pentru a proteja economic si social tara lor? De ce le aratati cu degetul si spuneti ca un om sau altul este dictator insa deschide-ti parteneriate si mega proiecte
economice acolo. Vezi Ungaria si Polonia.
5. Nu mi se pare normal sa faci reclama ca populatia sa aiba in casa 19 grade. De ce nu 21-22 grade? Cum s-a ajuns la 19 grade? Exista un stiudiu?
Hadrian
Pacat ca nu stim sa citim, sa analizam si apoi sa facem din istorie o lectie de viata.
Romania este o tara "badjocorita" de toata lumea. "Badjocorita" din punct de vedere economic si social.
Se vehiculeaza in presa economica cum grupul Enel doreste sa se reorganizeze la nivel mondial, iar filiala din Romania sa fie vanduta. Cred ca este timpul ca autoritatile nationale sa cumpere aceasta filiala.
Fondul de Investitii Romania Energie sa se constitue ca un Fond strict pe energie in care sa intre toate companiile nationale si firmele in care statul este actionar majoritar din domeniul economic al energie electrica si gaze naturale.
Daca Uniunea Europeana spune ca Nu este un lucru bun ar trebui sa le amintim faptul ca suntem un pilon important energetic. Ar trebui sa le amintim europenilor ca sacrificatea economica si a infrastructurii in Romania costa enorm. Nu poti sa lasi Romania sa ajute singura Ucraina si Moldova in domeniul energiei electrice, sa-i impui in paralel sa inchida termocentralele si sa nu o lasi sa-si modernizeze si sa termine hidrocentralele incepute de Partidul Comunist Roman.
Ramin uimit de prostiile pe care le fac si le vor face multa lume din Romania in privinta "pedepsirii" diferitelor tari pentru votul negativ dat in domeniul Spatiului Schengen.
Atentie la ce v-a urma. Multi romani care lucreaza sezonieri in domeniul social isi vor pierde locurile de munca( in Austria).
La Viena isi au sediul principal multe Organizatii Mondiale din diverse domenii de activitate.
Grupul OMV este peste tot. La fel si Mol si Lukoil. Sa nu mai iau combustibil?
Noi uitam ca sunt oameni care primesc salarii de la firmele austriece, ca s-au luat imprumuturi, etc.
Pai domnul ministru al economiei si domnul ministru al finantelor ar face bine si sa schimbe jocul taxelor si impozitelor. Asa se pot " lovi" firmele straine. Puneti impozit pe cifra de afaceri. 1,5 % pentru persoane indiviuale si micii fermieri, microintreprindere, 1,80%
cele mijloci si 2,80% cele mari si foarte mari. Anularea impozitului pe profit. Din impozitul pe cifra de afaceri 50% merge la asigurari sociale si 50% ca impozit.
Impozitul pe salar sa fie in trepte : 9%, 17% si 22%.
Impozitul pe asigurari sociale : 20% salariatul.
Nationalizarea energiei electrice si a gazului metan de la producere, transport si distributie.
Hadrian
UE nu va recunoaște pașapoartele rusești eliberate în teritoriile ocupate din Ucraina și Georgia
Consiliul UE a luat decizia joi.
Uniunea Europeană nu va recunoaște documentele rusești emise în teritoriile ocupate temporar din Ucraina și Georgia.
Documentele de călătorie rusești eliberate în teritoriile ocupate de Rusia din Ucraina și Georgia persoanelor care locuiesc acolo nu vor fi considerate valabile pentru obținerea vizei sau trecerea granițelor spațiului Schengen.
„Această decizie este un răspuns la agresiunea armată neprovocată și nejustificată a Rusiei împotriva Ucrainei și la practica rusă de a elibera pașapoarte internaționale rusești rezidenților din regiunile ocupate”, se arată în decizie.
În 2014, invadatorii ruși au început să elibereze pașapoarte rusești în Crimeea ocupată temporar. Mai târziu - în zonele ocupate din regiunile Lugansk și Donețk.
În acest an, ocupanții au distribuit pașapoarte rusești locuitorilor din zonele capturate temporar din regiunile Zaporizhzhia și Herson.
Ciprian Pop
Ungaria a susținut din nou Rusia. Ungaria nu a susținut decizia UE privind cel de-al nouălea pachet de sancțiuni împotriva Rusiei
Ungaria nu sprijină noul pachet de sancțiuni împotriva Rusiei.
Budapesta s-a opus, de asemenea, propunerii de dublare a fondului UE, care finanțează furnizarea de arme către Ucraina, sustin diplomați UE de rang înalt .
Ungaria folosește dreptul de veto asupra oricărei decizii a UE, care necesită unanimitatea tuturor celor 27 de state membre.
În timpul unei întâlniri a ambasadorilor UE, Ungaria, care a pus deja marți veto asupra unui pachet de ajutor de 18 miliarde de euro pentru Ucraina, s-a opus unui nou pachet de sancțiuni împotriva Rusiei și unei propuneri de dublare a fondului UE pentru a furniza arme Ucrainei și altor țări.
Potrivit unor diplomați, Ungaria poate „tine ostatice” toate deciziile viitoare ale UE care necesită unanimitate.
Pe lângă cel de-al nouălea pachet de sancțiuni, o altă decizie la care Budapesta poate răspunde cu veto este extinderea zonei Schengen, care include Croația, România și Bulgaria.
Ciprian Pop
Italia a făcut o declarație dură cu privire la poziția Ungariei
"Este necesar să se revizuiască regula Uniunii Europene cu privire la unanimitatea deciziilor din cauza acțiunilor Ungariei" acest lucru a declarat ministrul Afacerilor Externe al Italiei , Antonio Tajani.
"Unanimitatea blochează Europa. Trebuie să schimbăm regulile europene", a spus el.
Tajani consideră că pentru ca o decizie să fie luată ar trebui să existe sprijinul a cel puțin 55% din statele membre, care reprezintă 65% din populație. Acestea sunt 15 țări din 27.
"Trebuie să luăm decizii prin vot majoritar mai mult. Dacă vreți o Europă mai mare și mai puternică, unanimitatea ar trebui să fie de domeniul trecutului", a spus ministrul.
Ungaria a blocat alocarea a 18 miliarde EUR în asistență macrofinanciară din partea UE către Ucraina. Ministrul de Finanțe al Ungariei, Mihaly Varga , a blocat ajutorul . UE va găsi o soluție pentru a sprijini Ucraina, a declarat ulterior ministrul ceh de finanțe, Zbigniew Stanyura.
Anterior, Orban a spus că nu sprijină planul UE de a ajuta financiar Ucraina.
În iulie, Ungaria a anunțat că nu va furniza arme Ucrainei, iar ministrul Afacerilor Externe al Ungariei, Péter Szijártó, a mers la Moscova pentru a negocia furnizarea de gaz .
Ciprian Pop
Sancțiunile împotriva Rusiei continuă să creeze disensiuni între țările europene
În Europa, nemulțumirea față de sancțiuni este în creștere. Unii dintre principalii piloni ai Uniunii Europene doresc ca Bruxelles-ul să fie mai flexibil cu exporturile rusești de cereale și îngrășăminte.
După întârzierile în stabilirea unui plafon pentru prețul petrolului, acum sunt exporturile de îngrășăminte și cereale care creează probleme.
Șase țări ale Uniunii Europene - Belgia, Franța, Germania, Spania, Țările de Jos și Portugalia - au criticat restricțiile asupra acestor aprovizionari. Aceste țări consideră că recomandările emise de Comisia Europeană sunt dăunătoare securității alimentare a celor Douăzeci și șapte.
„Situația legală actuală duce la criticarea acestor sancțiuni, care împiedică comerțul cu produse alimentare și îngrășăminte [...] Acest lucru este contrar politicii comune de siguranță alimentară a Uniunii Europene”, se arată într-un memorandum semnat de cele șase țări.
Transporturile de alimente sunt, uneori, reținute în porturile europene, deoarece companiile se tem să fie implicate în tranzacții care implică Rusia și entități supuse sancțiunilor, spun semnatarii.
Din acest motiv, solicită clarificări care scutesc de răspundere fondurile sau resursele economice necesare achiziției și transportului de produse agricole și alimentare.
În ultimele săptămâni s-au făcut solicitări ca Europa să reducă unele dintre restricțiile impuse Rusiei. În special, companiile aeriene europene ar putea folosi din nou spațiul aerian rusesc pentru a evita concurența din partea omologilor lor asiatici, a cerut recent Willie Walsh, fost director al British Airways și președinte al Asociației Internaționale a Transporturilor Aeriene.
Criticile au dus deja la anumite ajustări. În septembrie, Uniunea Europeană și-a relaxat sancțiunile asupra cărbunelui rusesc. Cei douăzeci și șapte încă nu pot importa cărbune, dar acum poate fi transportat de nave europene.
Această măsură a provocat o explozie a cererii. Exporturile rusești de cărbune pe mare au atins niveluri record în octombrie, la 16,6 milioane de tone, aproape de recordul din iulie.
Uniunea Europeană a adoptat deja opt pachete de sancțiuni împotriva Rusiei din februarie și se pregătește să aprobe un al nouălea.
Putin a spus recent că politica de a slăbi Rusia și de a submina stabilitatea financiară a acesteia face parte dintr-o strategie occidentală pe termen lung. Cu toate acestea, aceste sancțiuni au dat o lovitură grea întregii economii mondiale, a adăugat el.
Ciprian Pop
Pakistanul și Afganistanul sunt în pragul războiului
La începutul lunii decembrie, guvernul pakistanez a anunțat că situația din Afganistan se deteriorează foarte rapid. În același timp, presa de la Islamabad semnalează că pakistanezii au trimis un avion pentru a-și evacua diplomații din Kabul.
Cu o săptămână mai devreme, guvernul taliban a anunțat că a reparat 70 de avioane și elicoptere militare „moștenite de la guvernul anterior”. Mai exact, acestea au fost oferite de americani, printre alte arme, pentru peste 85.000 de milioane de dolari. Drept urmare, în ceea ce privește aeronavele de luptă, talibanii afgani ocupă locul patru, în urma Statelor Unite, Chinei și Rusiei.
La începutul lunii octombrie, comandamentul taliban pakistanez Tehrik-e-Taliban Pakistan (TTP) a lansat o înregistrare a liderului său, Noor Syed Mehsud, prin care le-a ordonat luptătorilor să se pregătească de război împotriva talibanilor afgani din Afganistan. Muftiul afirmă că „talibanii afgani au început să umilească luptătorii TTP percheziționându-le casele, ceea ce este și mai inacceptabil”.
Potrivit poliției pakistaneze, de la 1 decembrie, pe teritoriul afgan se aflau în permanență aproximativ 5.000 de luptători TTP. Numărul acestora a crescut semnificativ după plecarea trupelor NATO din Afganistan.
În noiembrie, un conflict dintre talibani și armata pakistaneză din estul Afganistanului a escaladat într-o confruntare armată care amenința să devină ostilități la scară largă. Pakistanul a denunțat o creștere a activității teroriste din Afganistan și a trimis unități acolo.
Asa-zisa declarație de război a talibanilor pakistanezi la Islamabad a venit aproape imediat după ce fostul șef al serviciilor de informații din Pakistan, generalul ISI Faiz Hameed, a pierdut cursa pentru postul de comandant șef în fața lui Asim Munir. El a fost inițiatorul și principalul supraveghetor al negocierilor secrete cu TTP pentru a ajunge la un armistițiu cu talibanii.
Eșecul lui Faiz Hameed a coincis cu anunțul de către ambasadorul afgan în Germania, Hamid Sidig, despre o activitate bruscă a SUA în legătură cu Afganistanul: „Departamentul de Stat al SUA este serios interesat de starea discuțiilor inter-afgane și este optimist în ceea ce privește disponibilitatea și capacitatea al afganilor să vină la aceeași masă și să găsească un consens.
Potrivit diplomatului afgan, zilele care au coincis cu anunțul jihadului împotriva Pakistanului „au inclus negocieri ale reprezentanților afgani cu USIP, Consiliul Atlantic, Departamentul de Stat și Congresul Statelor Unite... Prietenii noștri americani intenționează să susțină dialogul inter-afgan”, conchide diplomatul.
După părăsirea Afganistanului, Statele Unite au rămas cel mai mare donator al său, alocând peste 1,1 miliarde de dolari Kabulului până în august 2021 prin Agenția pentru Dezvoltare Internațională (USAID) și Departamentul de Stat al SUA.
Un nou acord între Statele Unite și talibani a fost pregătit la începutul lunii noiembrie, după care această asociere avea să devină principala provocare pentru Rusia, China și Iran în Asia Centrală. Dacă da, destabilizarea Pakistanului este doar una dintre liniile de acțiune împotriva Chinei, principalul aliat al Islamabadului în regiune.
Pakistanul și Afganistanul sunt în pragul unui război în care talibanii pakistanezi și afgani se vor lupta, inclusiv unul împotriva celuilalt, sau se luptă deja între ei.
A consemnat Ciprian Pop
Diamantele rusești nu fac obiectul sancțiunilor
Belgia nu este în niciun caz singura țară care acordă scutiri industriei sale sub sancțiuni împotriva Rusiei. Ungaria, Slovacia și Republica Cehă au fost scutite de embargoul petrolului. Italia și Belgia au obținut o amânare a interzicerii anumitor produse din oțel rusești, invocând riscul pierderii locurilor de muncă. Unele țări susțin și argumentele Belgiei. O interdicție a diamantelor rusești „va funcționa împotriva noastră, pentru că comerțul va merge în India”, a declarat un înalt diplomat al Uniunii Europene.
Belgia continuă să cumpere diamante rusești, în ciuda sancțiunilor și presiunilor din partea anumitor țări ale Uniunii Europene, precum Polonia și țările baltice, care vor include acest sector în următoarea rundă europeană de sancțiuni.
Europa a încetat să mai importe cărbune din Rusia, vrea să elimine treptat cea mai mare parte a petrolului Rusiei și a încetat să cumpere multe produse, inclusiv aur, caviar și vodcă. Cu toate acestea, diamantele au evitat în mod repetat lista de sancțiuni.
Este surprinzător când se ține cont de faptul că un singur stat membru al Uniunii Europene, Belgia, este implicat în comerț, care a declarat întotdeauna că va participa la interdicție. Cu toate acestea, comerțul continuă, în ciuda presiunilor din partea lui Zelensky, care a declarat în martie, în fața Parlamentului Belgian că „pacea valorează mai mult decât orice diamant”. În consecință, Polonia și țările baltice fac din nou presiuni pentru ca diamantele să fie incluse în următoarea rundă de sancțiuni a Uniunii Europene, a noua. Unii birocrați ai Comisiei Europene au promis că vor pune în aplicare această sancțiune până la sfârșitul anului.
La rândul lor, Statele Unite au interzis importul de diamante neindustriale din Rusia, în timp ce Marea Britanie a impus sancțiuni lui Alrosa, în martie. Dar, nicio țară nu are o piață de diamante atât de mare ca Belgia. Orașul belgian Anvers face comerț cu diamante încă din secolul al XV-lea. Potrivit asociației comerciale Antwerp World Diamond Center (AWDC), aproximativ 1.700 de companii și 4.500 de dealeri cumpără și vând diamante.
Înainte de războiul din Ucraina, 25% din diamantele brute care treceau prin Anvers proveneau din Rusia. Țara a importat anul trecut diamante rusești în valoare de 1,8 miliarde de euro și 1,2 miliarde în primele opt luni ale acestui an. Dar, acum, comerțul s-a transformat într-un „roller coaster”, cu o creștere bruscă la 393,8 milioane de euro în iunie, înainte de a se prăbuși ulterior. În aceeași lună a anului 2021, cifra a fost de 215,4 milioane de euro, ceea ce reprezintă o scădere de la an la an, de 83 la sută.
Tom Neiss, un purtător de cuvânt al AWDC, spune că creșterea din iunie a reflectat tranzacțiile cu diamante care erau deja în vigoare înainte de izbucnirea războiului. Odată început, sectorul a fost cufundat în incertitudine, lăsând mii de tranzacții în limbo. Timp de trei luni, o mică armată de avocați a fost nevoită să investigheze dacă toate acordurile încheiate sunt în regulă, dacă toate respectau reglementările în schimbare ale Statelor Unite și ale Europei.
În ciuda scăderii puternice a volumelor comerciale din iunie, Neiss respinge interdicția de import. Pentru el, Anversul trebuie să rămână o ușă deschisă pentru întreprinderile mici.
În timp ce cei mari au alternative la diamantele rusești, pentru micii dealeri este foarte dificil. Vor dispărea dacă nu au alternativă. În unele nișe, precum diamantele industriale, care au devenit reperul pentru bisturiile chirurgicale oftalmice, nu există nicio alternativă la diamantele rusești.
Încetarea importurilor rusești de diamante ar putea pune în pericol 10.000 de locuri de muncă: 4.000 directe și 6.000 indirecte. În privat, guvernul belgian avertizează Uniunea Europeană cu privire la pierderea locurilor de muncă, deși în public spune că nu blochează sancțiunile. „Țara noastră nu a blocat niciodată măsuri legate de sectorul diamantelor”, a declarat prim-ministrul belgian Alexandre de Croo în martie. Cu toate acestea, când companiile rusești de minerit de diamante au fost incluse în ultimul pachet de sancțiuni, Belgia s-a abținut. Ulterior, sancțiunile au fost adoptate în unanimitate fără a fi menționate companiile rusești.
Belgia nu este în niciun caz singura țară care acordă scutiri industriei sale sub sancțiuni împotriva Rusiei. Ungaria, Slovacia și Republica Cehă au fost scutite de embargoul petrolului. Italia și Belgia au obținut o amânare a interzicerii anumitor produse din oțel rusești, invocând riscul pierderii locurilor de muncă. Unele țări susțin și argumentele Belgiei. O interdicție a diamantelor rusești „va funcționa împotriva noastră, pentru că comerțul va merge în India”, a declarat un înalt diplomat al Uniunii Europene.
Industria diamantelor din Anvers susține că blocada va provoca un exod al comercianților de diamante din Anvers către Orientul Mijlociu și India, două țări care încă fac comerț cu Rusia.
Guvernul belgian consideră că interzicerea diamantelor rusești ar trebui să fie mult mai largă și să includă pietre tăiate și lustruite. Oponenții interzicerii diamantelor din SUA subliniază că aceasta nu împiedică importarea diamantelor rusești prin India după ce au fost tăiate și lustruite acolo, transformându-le în diamante „indiene”.
Un purtător de cuvânt al premierului belgian a confirmat scăderea bruscă a importurilor de diamante din Rusia, din iunie. „În acest moment se studiază posibilitatea reducerii la zero a acestui comerț, dar asta trebuie făcut pe baza unei abordări colective”, a spus el. „Dacă vrem cu adevărat să oprim fluxul de bani în Rusia, acest lucru se poate face doar dacă încetăm să mai cumpărăm și să vindem diamante tăiate și șlefuite, nu doar să vindem diamante brute. Este ceva care trebuie decis împreună cu cei care reprezintă principalele piețe de retail”, spune el.
Ciprian Pop
De ce protestele împotriva izolării și blocajelor din China reprezintă o provocare fără precedent pentru Beijing
Demonstrațiile din weekendul trecut sunt un semn al nemulțumirii publice în creștere față de controalele Covid de la Beijing, dar reprezintă și o provocare directă pentru autorități.
Protestatarii din China și-au exprimat furia față de măsurile stricte, distopice și ieșite din comun de "zero Covid", arătând o provocare directă rară la adresa Partidului Comunist și a lui Ci Jinping.
Orașele chineze relaxează testarea virusului în semn de schimbare a politicii Covid
Unele orașe mari din China au luat măsuri pentru a reduce testele PCR după ce Consiliul de Stat a anunțat un manual de măsuri în 20 de puncte pentru a perfecționa controalele Covid-19 și pentru a minimiza întreruperea economiei și a activităților sociale, culmea, lucrul acesta producându-se după proteste!
În timp ce protestele locale din China din cauza disputelor de mediu, de muncă și de pământ nu sunt neobișnuite, valul rar de proteste pe hârtie albă care s-a răspândit în cele mai bogate orașe din China – toate vizând politica președintelui Xi Jinping de zero Covid – reprezintă o provocare serioasă, de tipul mișcărilor cu care liderii țării nu s-au confruntat de zeci de ani.
Protestele au izbucnit weekend-ul trecut, după ce un incendiu la un bloc rezidențial din Urumqi, capitala Xinjiangului, s-a soldat cu 10 vieți.
Studenți și cetățeni furioși au organizat privegheri în campusuri și au ieșit în stradă în mai mult de 10 orașe – unii ținând foi de hârtie goale pentru a protesta împotriva cenzurii sau strigând lozinci inflamatorii respingând blocajele și testele nesfârșite PCR, în timp ce unii au cerut reformă constituțională și schimbare de regim...
Deși lucrurile par să se fi liniștit de weekendul trecut – iar unele orașe au început să-și relaxeze controalele, este clar că amploarea protestelor înseamnă că Beijingul nu ar trebui să subestimeze implicațiile lor politice și să dea un semnal clar despre cum și când s-ar termina politică sa "zero COVID".
„Având în vedere modul în care partidul este centrat pe [Xi] acum, acest moment este un test al conducerii sale”, a spus Dali Yang, politolog la Universitatea din Chicago.
Xi, care a devenit cea mai puternică figură a Chinei de la Deng Xiaoping, a pretins cu mândrie că este "proprietarul" și principalul artizan al eforturilor Beijingului de a "limita" pandemia.
Narațiunea conform căreia China este capabilă să-și protejeze oamenii de Covid, în timp ce Occidentul nu poate, a fost redată în mod regulat de presa de stat în ultimii doi sau mai mulți ani, legând chiar și pe Xi de blocarea extrem de nepopulară și perturbatoare din Shanghai la începutul acestui an, ne-menționând și puzderia de efecte nefaste asupra societății, efecte pe care noi, în România, le-am cunoscut la timpul lor.
Semnele de nerăbdare publică se ridică de luni de zile. În mai și iunie – o perioadă extrem de sensibilă la Beijing din cauza amintirilor reprimării sângeroase din 1989 împotriva demonstrațiilor de la Tiananmen – au izbucnit proteste împotriva restricțiilor Covid în interiorul și în jurul orașului.
Incendiul de la Urumqi a marcat un punct de cotitură în opinia publică, chiar dacă autoritățile au negat că restricțiile Covid ar fi împiedicat încercarea de salvare.
Fang Kecheng, profesor asistent de jurnalism la Universitatea Chineză din Hong Kong, a declarat că decesele au alimentat „anxietatea publicului cu privire la faptul că și copiii lor vor fi prinși în capcană și ieșirile lor de incendiu vor fi blocate în timpul blocajelor”.
Știri care parvin din China ne semnalează și faptul că înalți oficiali ai universității din Beijing încearcă să tempereze furia zero-Covid a studenților
Fang a adăugat: „Focul Urumqi, pentru ei, este un simbol al experiențelor traumatice care rezonează”.
Protestele simultane care s-au răspândit la nivel național sunt extrem de neobișnuite în timpul erei Xi, potrivit lui Kyle Jaros, profesor asociat de afaceri globale la Universitatea Notre Dame.
„Natura sincronizată și amploarea protestelor nu este o reflectare a unei coordonări centralizate, ci a sentimentelor împărtășite între mari părți ale publicului chinez. Acest lucru este, fără îndoială, foarte alarmant pentru autoritățile centrale și provinciale”, a spus Jaros.
La fel ca majoritatea rezistenței civile din ultimele decenii, protestele legate de Covid, autoritățile încercând să descurajeze noi demonstrații cu o prezență puternică a poliției și arestări.
Între timp, Beijingul a semnalat că va începe să anuleze restricțiile, dar alte tulburări pot reapărea dacă guvernul „nu reușește să recunoască adâncimea nefericirii populare”, a declarat Liu Yawei, consilier principal pentru China la Centrul Carter.
Două orașe chineze elimină restricțiile Covid-19 pe măsură ce protestele se răspândesc
„Nu este nevoie să supra-interpretăm sloganurile, dar guvernul trebuie să recunoască că răbdarea oamenilor are limite, chiar și pentru cea mai docilă populație.”
Rana Mitter, profesor de istoria și politica Chinei moderne la Universitatea din Oxford, a adăugat: „[Partidul] trebuie să prezinte o narațiune care să sugereze că există un punct final pentru blocarea Covid”.
Luna trecută, Consiliul de Stat, cabinetul chinez, a lansat un set de 20 de puncte de orientări pentru a ușura restricțiile și a acuzat guvernele locale că nu reușesc să impună măsurile de izolare bazate pe o „abordare precisă și științifică”.
Dar, implementarea încă variază foarte mult de la oraș la oraș. Mulți oficiali încă greșesc din cauza "prudenței", deoarece, deși liniile directoare transmit un mesaj clar că restricțiile ar trebui reduse, nu sunt clari până unde pot merge, dar se tem că vor fi acuzați pentru orice eșec în limitarea virusului.
Twitter și Telegram cresc în popularitate în China, pe măsură ce utilizatorii împărtășesc știri despre proteste, după
1 decembrie 2022
„[Protestele] se vor adăuga, de asemenea, la dificultatea comunicării dintre guvernele centrale și locale și ar putea crește nemulțumirea oficialilor locali față de guvernul central”, a declarat Deng Yuwen, fost editor adjunct al ziarul oficial al Școlii Centrale de Partid, unde cadrele primesc pregătire ideologică, un fel de Stefan Gheorghiu local.
Narațiunea triumfătoare care a funcționat pentru Beijing la începutul pandemiei nu mai funcționează.
Protestele izbucnesc în toată China pentru zero-Covid, blocaje după incendiul mortal de la Urumqi
Tao Li, profesor asociat de guvernare și administrație publică la Universitatea din Macao, a spus că "capitalul politic în joc este prea mare pentru ca Xi să facă o întoarcere bruscă".
„Este vorba despre precizia politicii liderului și demnitatea conducerii, așa că este dificil să retrageți direcția de politică pur și simplu din unele proteste pe hârtie albă”, a spus Li.
Beijingul trebuie să relaxeze „cererile pentru zero-Covid și să permită un răspuns cu adevărat descentralizat” sau să ofere îndrumări operaționale mai clare guvernelor locale, specificând tipurile de măsuri de izolare acceptabile, a spus Jaros.
Deși nu există o strategie bună de ieșire în afară de a recunoaște dificultățile cauzate de această politică aparent „absurdă”, Liu a îndemnat Beijingul să spună publicului despre rațiunea reală din spatele politicii sale și să recunoască deficiențele acesteia.
Președintele chinez Xi Jinping consideră că „studenții frustrați” se află în spatele protestelor împotriva Covid-19, spun oficialii UE
Președintele chinez Xi Jinping a recunoscut frustrarea din China pe fondul strategiei neînduplecate de zero Covid a guvernului său, a declarat un oficial al Uniunii Europene pentru CNN, în primele sale observații cunoscute cu privire la protestele care au izbucnit în toată țara în ultimele zile.
Xi i-a spus, joi, președintelui Consiliului European, Charles Michel, aflat în vizită la Beijing, că protestatarii erau „în principal studenți” care au fost frustrați după trei ani de Covid și a sugerat o posibilă relaxare a măsurilor de prevenire ale Chinei, a declarat vineri un oficial al UE pentru CNN.
„Xi a mai spus că Omicron este mai puțin mortal decât Delta, ceea ce face ca guvernul chinez să se simtă mai deschis să mai relaxeze restricțiile Covid”, a spus oficialul UE.
Oficialul a vorbit sub condiția anonimatului, invocând norme profesionale europene.
Cu toate acestea, oficialul nu a putut confirma dacă Xi a rostit cuvântul „protest” în mandarină sau să spună exact ce expresie a fost folosită de liderul chinez pentru a descrie tulburările recente legate de restricții.
Ultimul val de demonstrații este fără precedent de la mișcarea pro-democrație din Piața Tiananmen din 1989. De când Xi a ajuns la putere în 2012, Partidul Comunist și-a întărit controlul asupra tuturor aspectelor vieții, a lansat o represiune radicală împotriva disidenței și a construit un nivel ridicat al supravegherii prin tehnologie.
Remarcile lui Xi au loc în timp ce unele zone din China arată că vor slăbi unele restricții legate de Covid, inclusiv ridicarea blocajelor și permiterea unor pacienți cu Covid să se plaseze în carantină acasă, în urma protestelor anti-blocare pe scară largă în toată țara.
Oficialii străini au remarcat schimbarea de către Beijing a restricțiilor legate de pandemie. Secretarul de stat adjunct al SUA, Wendy Sherman, a declarat vineri că protestele larg răspândite din China „au avut un efect” în relaxarea unor reguli Covid.
Vorbind la un eveniment la Universitatea Americană, Sherman a remarcat că protestele s-au stins și a spus că o parte din motiv este că „au avut de fapt un efect”, citând exemplul în care China a lăsat oamenii să se plaseze în carantină acasă.
„În același timp, nu sunt naivi, iar chinezii și-au folosit forțele de securitate pentru a înlătura protestele”, a adăugat ea.
„Așadar, aceasta nu este o veste numai bună”, a spus Sherman. „Dar protestele contează”, a conchis ea.
Ciprian Pop
Guvernul chinez pune capăt politicii delirante a „zero covid”
Datorită protestelor muncitorilor și populației, a venit momentul ca în China să se relaxeze restricțiile sanitare. Vineri, mai multe orașe au relaxat aplicarea politicii „zero covid”, începând cu abandonarea testelor zilnice în masă care au cântărit ca o piatră asupra vieții de zi cu zi a milioane de oameni.
În Chengdu, sud-vestul Chinei, un rezultat negativ recent nu mai este necesar pentru a accesa locurile publice și transportul, ci va fi necesar un așa-zis "pașaport de sănătate".
Beijingul autorizează spitalele să trateze pacienții care nu au un rezultat negativ la testul PCR cu mai puțin de 48 de ore în urmă, în ciuda faptului că refuzul de îngrijire din acest motiv a fost responsabil pentru mai multe decese, inclusiv cea a unui bebeluș, ceea ce i-a șocat în special pe chinezi, i-a frustrat și i-a făcut să ia atitudine!
Alte orașe își iau libertatea de a redeschide restaurante, mall-uri și școli. În special, capitala provinciei Xinjiang, Urumqi, le permite celor patru milioane de locuitori să se întoarcă în supermarketuri, hoteluri, restaurante și stațiuni de schi.
China ceruse aproape zilnic teste PCR pentru a accesa locuri publice, cu carantinări regulate de companii, clădiri, cartiere și chiar orașe întregi.
Funcționarii publici au fost forțați să lucreze la distanță când pot, iar muncitorii nu pot ajunge la fabricile lor. În primăvară, capitala economică chineză, Shanghai, a fost plasată sub izolare strictă. Toate aceste măsuri au ajuns să-i copleșească pe chinezi după doi ani și jumătate de restricții nefondate.
În ciuda represiunii poliției, protestul, care s-a încheiat weekendul trecut, s-a extins rapid în orașe mari din țară precum Beijing, Shanghai, Guangzhou și Wuhan. Pentru guvern, acesta a fost cel mai răspândit val de proteste din ultimele decenii.
Surprinse de amploarea mișcării, autoritățile par dispuse să-și îmbunătățească politicile de sănătate. Neefectuând teste PCR masive, numărul „cazurilor” va fi redus semnificativ, ca și în alte țări ale lumii, lucru care servea drept pretext pentru a închide oamenii în case, așa că, încet, încet, China va pune capăt restricțiilor.
Vicepremierul Sun Chunlan a recunoscut miercuri în fața Comisiei Naționale de Sănătate că „abordarea Chinei față de virus se confruntă cu noi circumstanțe și noi sarcini”. Sun Chunlan nu a rezistat tentației de a se agăța de mit: "varianta omicron este mai puțin periculoasă și vaccinarea și-a atins rezultatele"...
Nici una, nici alta nu sunt adevărate. Restricțiile nu au fost impuse și nici nu vor fi înlăturate din motive de sănătate. Nici în China, nici oriunde altundeva în lume. Ele au servit drept distopic pretext pentru cu totul altceva!
Ciprian Pop
Turcia vrea ca Occidentul să influențeze Ucraina
Ministrul turc de Externem, Mevlüt Çavuşoğlu a vorbit despre negocierile cu Rusia.
Turcia consideră că este necesar să convingă Ucraina să se așeze la masa de negocieri cu Rusia, spune el.
Mevlüt Çavuşoğlu a spus că unele ţări occidentale nu sunt interesate să rezolve situaţia. Și, trebuie să convingă Ucraina să meargă la negocieri.
„Este necesar să-i convingem pe unii dintre aliații noștri, care pledează pentru continuarea războiului, să aducă Ucraina la masa de negocieri cu Rusia”, a spus el.
Çavuşoğlu a recunoscut că va fi mai greu să faci asta acum decât în martie.
"Au apărut noi condiții. Rusia își va prezenta condițiile, Ucraina nu le va accepta, dar Turcia își va continua eforturile către o înțelegere", a spus ministrul.
Ministrul a subliniat că războiul poate fi încheiat cu ajutorul diplomației. Țara sa adoptă o poziție pragmatică cu privire la problema reglementării.
"Sper ca pâna in primavara sa avem o imagine mai clară in ceea ce privește organizarea condițiilor negocierilor. Ne vom continua eforturile in aceasta direcție", a spus Cavusoglu.
Astăzi, Occidentul atacă Rusia. Deci, se presupune că, pe acest fond, Federația Rusă „rezistă”. Președintele Turciei, Recep Tayyip Erdogan , a făcut această declarație jurnaliștilor după ce s-a întors de la summitul Consiliului Turc de la Samarkand.
Preşedintele rus. Vladimir Putin. l-a asigurat pe omologul său turc, Recep Erdogan, că nu intenţionează să folosească arme nucleare . În același timp, Turcia va continua să pledeze pentru negocieri directe între Ucraina și Federația Rusă. Acest lucru a fost semnalat de purtătorul de cuvânt al liderului turc, Ibrahim Kalin , pe 3 noiembrie.
Ciprian Pop
„Rusia a efectuat teste cu bombardiere cu capacitate nucleară în apropierea graniței cu Ucraina”, relateaza Newsweek, SUA
Avioane rusești cu potențial nuclear au fost reperate în apropierea graniței cu Ucraina, a declarat Oleksiy Gromov , șef adjunct al Departamentului Operațional Principal al Statului Major al Forțelor Armate ale Ucrainei . Tu-95MS a fost observat în spațiul aerian din trei regiuni separate.
„Există amenințarea cu atacuri cu rachete inamice asupra infrastructurii critice a Ucrainei și a instalațiilor militare în viitorul apropiat. Scopul este de a provoca panică în rândul populației pentru a destabiliza situația internă. De asemenea, aviația de transport militar a statului agresor a efectuat sarcina de a transfera personal, arme și echipament militar pe aerodromurile Millerovo, Rostov-pe-Don și Taganrog”, a spus Gromov.
Secretarul Consiliului Național de Securitate și Apărare, Oleksiy Danylo , a spus că ucrainenii nu ar trebui să trăiască cu frica constantă de atacurile continue cu rachete ale trupelor ruse.
Tu-95MS este proiectat pentru a transporta rachete de croazieră strategice cu rază lungă de acțiune. Realizează una dintre componentele triadei nucleare a Federației Ruse.
Ciprian Pop
Dificila misiune a noii ambasadoare a SUA la Moscova
Lynn Tracy se pregătește să conducă misiunea diplomatică a SUA în Rusia pe fondul unei crize fără precedent
SUA nu ar trebui să „întoarcă calea sancțiunilor” împotriva Rusiei, dar canalele bilaterale de comunicare trebuie extinse. Această poziție este împărtășită de Lynn Tracy, care se așteaptă să devină în curând ambasadorul SUA în Rusia. Ea și-a împărtășit punctele de vedere cu membrii Comisiei de Relații Externe a Senatului. Legiuitorii, la rândul lor, au recunoscut că „este greu de imaginat o sarcină mai dificilă pentru un diplomat” decât cea cu care se va confrunta doamna Tracy dacă va fi aprobată.
Lynn Tracy este încrezătoare în necesitatea de a menține canale de comunicare cu Rusia și de interacțiune cu aceasta, acolo unde ambele țări au interese și preocupări reciproce.
În deschiderea audierilor, șeful Comisiei de Relații Externe a Senatului, democratul Bob Menendez, a fost nevoit să afirme că relațiile diplomatice ale SUA cu Rusia „au scăzut dramatic”, atingând cel mai scăzut nivel de după Războiul Rece. Legiuitorul a avertizat imediat că munca lui Lynn Tracy, cu siguranță, nu va fi ușoară.
Statele Unite și Rusia au acum dezacorduri în aproape toate domeniile de interacțiune, chiar și acolo unde cooperarea mai mult sau mai puțin productivă a continuat în perioada sovietică. Acesta, în special, este despre domeniul descurajării reciproce și al neproliferării. Una dintre dovezile în acest sens este refuzul recent al Federației Ruse de a participa la o reuniune a comisiei consultative bilaterale ruso-americane privind Tratatul privind armele strategice ofensive (START). Ministrul adjunct de externe al Federației Ruse, Serghei Ryabkov, a explicat ulterior că Rusia a decis astfel să trimită un „semnal politic” Statelor Unite, Așa că noului ambasador îi va fi cu adevărat greu in postul său din Capitala Federației Ruse.
Nu a fost o coincidență că Lynn Tracy a fost aleasă de președintele american Joe Biden: este evident că vasta ei experiență de muncă în țările fostei URSS a jucat rolul principal. Doamna Tracy este originară din Ohio, cu o diplomă de licență în sovietologie. Apoi, a devenit doctor în drept.
Ea vorbește rusă și a lucrat timp de trei ani la Ambasada SUA la Moscova la sfârșitul anilor 1980.
Ulterior, doamna Tracy a lucrat aproape în întreg spațiul post-sovietic, inclusiv Kârgâzstan, Kazahstan și Turkmenistan. S-a întors la Ambasada SUA la Moscova în 2014 (și a petrecut din nou trei ani acolo). În plus, Lynn Tracy a servit de două ori în serviciul diplomatic în Pakistan și o dată în Afganistan. Acum este ambasadorul SUA în Armenia, care, potrivit senatorilor, vorbește despre experiența ei în regiunile care încearcă să pună capăt conflictelor armate.
Comunicarea cu senatorii a fost împărțită în părți deschise și închise. Din discuția disponibilă publicului a reieșit că probabil viitorul ambasador al SUA în Federația Rusă este hotărât să lucreze cu Rusia „cu gandirea rece” acolo unde este posibil. Pe de o parte, ea a susținut continuarea politicii de sancțiuni și asistență pentru Ucraina.
„Impresia mea despre președintele Putin, despre șirul său de gândire, este că se crede mai încăpățânat decât noi, că ne poate uza, că unitatea și voința noastră se vor prăbuși în fața lui. Cred că trebuie să arătăm că a calculat greșit”, a spus doamna Tracy.
În același timp, ea a numit continuarea utilizării instrumentelor de diplomație publică și a interacțiunii cu „oamenii de bună-voință” în ambele țări o altă sarcină. „Voi dezvolta aceste legături, în special prin programele noastre de diplomație publică, pentru a menține deschisă ușa către un viitor mai bun… Voi ajunge la rușii de la toate nivelurile societății – aceasta este una dintre prioritățile mele”, a spus ea. Ea a numit abordarea ei „diplomație deschisă”.
În general, Lynn Tracy crede în necesitatea menținerii unor canale de comunicare cu Rusia și de interacțiune în care ambele țări au interese și preocupări reciproce. „Cred că ar trebui să continuăm să punem întrebări, să explorăm și să identificăm unde putem extinde gama de canale de comunicare bidirecțională. Cu siguranță intenționez să o fac”, a spus ea.
Apropos, oficiali de rang înalt din ambele părți au confirmat anterior necesitatea unei astfel de interacțiuni. Zilele trecute, însărcinat cu afaceri al SUA în Federația Rusă, Elizabeth Rud a spus că există un canal de management al riscului între șefii CIA și SVR, William Burns și Sergey Naryshkin, iar ministrul rus de externe, Serghei Lavrov, a asigurat miercuri că Moscova nu refuză posibile contacte cu reprezentanții conducerii SUA, inclusiv cu Joe Biden.
Pe de altă parte, potrivit doamnei Tracy, nu există garanții privind un rezultat pozitiv pentru activitățile sale viitoare sau un dezgheț în relații.
„Nu știu ce fel de primire voi avea în unele locuri... va trebui să testez terenul”, a subliniat ea, promițând că va face tot ce-i stă în putere pentru a dezvolta relații.
La randul sau, Președintele Universității Americane din Moscova, Eduard Lozansky, într-un interviu pentrupublicatia rusa Kommersant, a amintit că s-a intersectat cu Lynn Tracy în 2015 și 2016, când aceasta era șef adjunct al misiunii diplomatice americane la Moscova. Diplomatul a acceptat invitația de a participa la ceremoniile dedicate celebrării întâlnirii trupelor URSS și americane pe Elba în aprilie 1945. Potrivit expertului, faptul că doamna Tracy nu a refuzat invitația, venită după începutul agravării relațiilor cu Occidentul din cauza Ucrainei, poate indica dorința ei de dialog. Acest lucru, potrivit domnului Lozansky, este indicat și de cuvintele despre dorința de a extinde canalele de comunicare bilaterale.
„Acum, când relațiile dintre Rusia și Statele Unite au intrat într-o eră glaciară, orice semnal pozitiv, chiar și cel mai slab, este perceput cu oarecare entuziasm. Ambasadorii înșiși nu determină politica. Dar, atunci când deciziile sunt luate la Washington, de obicei își coordonează acțiunile cu ambasada. Și, dacă ambasada recomandă unele schimbări în bine, atunci administrația Biden poate lua act de acest lucru”, a spus Eduard Lozansky. Potrivit acestuia, „pe fondul discuțiilor despre posibilitatea întreruperii relațiilor diplomatice, aceste cuvinte ar trebui, fără îndoială, să fie luate pozitiv, dar nu trebuie să ne așteptăm la vreo schimbare serioasă”.
Această din urmă teză este împărtășită și la Kremlin. „Este cu greu posibil să punem speranțe în ambasadorul SUA la Moscova”, a declarat reporterilor purtătorul de cuvânt al președintelui rus, Dmitri Peskov, la jumătatea lunii septembrie, când s-a aflat despre posibila numire a lui Lynn Tracy în funcția de șef al misiunii diplomatice în Rusia.
A consemnat Ciprian Pop
De la Phenian, pe 1 decembrie, Ministrul de Externe al Republicii Populare Democrate Coreenr (RPDC), Choe Son Hui, și-a exprimat interesul țării sale pentru promovarea relațiilor cu România într-un mesaj privind Ziua Națională a țării noastre.
Ministrul de externe nord coreean l-a felicitat pe omologul său român, Bogdan Aurescu, pentru sărbătoarea națională într-o scrisoare cu o zi înainte și și-a exprimat dorința pentru dezvoltarea pozitivă a legăturilor bilaterale în concordanță cu interesele ambelor popoare, a informat agenția de presă de stat a Coreei de Nord, KCNA.
România își sărbătorește Sărbătoarea Națională în fiecare 1 decembrie în comemorarea Unirii, în acea zi, dar în 1918, a tuturor provinciilor românești: Țara Românească, Moldova, Basarabia, Bucovina și Transilvania.
Ciprian Pop
Denaturarea concurenței a planului Biden pentru climă poate „fragmenta Occidentul”, avertizează președintele francez, Emmanuel Macron, aflat in aceste zile in vizita la Washington
Președintele francez, Emmanuel Macron, aflat într-o vizită de stat la Washington, a avertizat miercuri Statele Unite că programul său de investiții și subvenții de 430 de miliarde de dolari pentru a-și ajuta afacerile și a lupta împotriva inflației riscă să „fragmenteze „Occidentul”.
Emmanuel Macron a criticat Legea de reducere a inflației
Într-o vizită de stat în Statele Unite, Emmanuel Macron a vrut să fie, cum chiar el s-a exprimat... „direct” și să lovească puternic subvențiile prevăzute în planul major de climă al lui Joe Biden, care favorizează produsele „made in USA”. După ce i-a calificat drept „super agresivi” la nivel comercial (chiar dacă „împarte obiectivele”), președintele francez a indicat că Actul de reducere a inflației (IRA), acest program american de investiții și subvenții de 430 de miliarde de dolari pentru a-și ajuta afacerile și lupta împotriva inflației (inclusiv 370 de miliarde pentru reducerea emisiilor de CO2 cu 40% până în 2030), risca să „fragmenteze Occidentul”.
Există „riscul” ca „Europa și Franța să devină un fel de variabilă de ajustare” pentru rivalitatea dintre Statele Unite și China, cele două mari puteri mondiale, a avertizat el în fața comunității franceze de la Ambasada Franței la Washington. Potrivit lui, IRA „creează astfel de diferențe între Statele Unite ale Americii și Europa, încât cei care lucrează în multe companii își vor spune doar „nu facem investiții de cealaltă parte a Oceanului Atlantic”. Dacă nu „crede pentru o secundă” într-o schimbare americană, șeful statului francez pledează, în schimb, pentru o mai bună sincronizare între Statele Unite și Europa.
„Cumpărați european”: răspunsul european imposibil la protecționismul american...Întăriți coordonarea
Într-o conferință de presă cu câteva ore mai devreme, el a spus: „Nu vreau să devin o piață pentru produsele americane pentru că am exact aceleași produse ca și tine. Am o clasă de mijloc (care trebuie) să lucreze și oameni care trebuie să-și găsească de lucru. Și consecința IRA este că s-ar putea să-ți rezolvi problema, dar o vei înrăutăți pe a mea. Îmi pare rău că sunt atât de direct ”, a spus Emmanuel Macron.
Riscul este colosal pentru Franța
„Având în vedere natura sprijinului și natura foarte masivă a suportului mai ales politic, acest plan nu respectă regulile OMC”, a indicat recent Elisabeth Borne pentru publicația franceză Les Echos. Ar putea „face (Franța) să piardă 10 miliarde de euro din investiții în Franța și 10.000 de potențiale locuri de muncă”. Europa nu poate fi singurul loc în care nu există „Buy European Act” (care urmărește să încredințeze piețele companiilor europene).
Riscul relocarilor energetice
Riscul de denaturare a concurenței cauzat de IRA se adaugă la diferența de cost al energiei dintre Statele Unite și Europa care accentuează riscul relocarii.
În Germania, compania chimica BASF nu exclude să-și transfere produsele cele mai „consumătoare de energie” în afara Europei. În Franța, Duralex a primit luni un împrumut de urgență de la stat pentru a trece iarna: peste tot în Europa, industria se teme de relocarea fabricilor în țări în care energia este mai ieftină.
„Riscul delocalizării energetice, sau mai degrabă de „deplasare industrială majoră” în favoarea unor zone atractive precum Statele Unite sau Asia, este în prezent riscul structural major” care cântărește in Europa, a rezumat recent pentru AFP, Nicolas de Warren, președintele Uniden, care reprezintă 36 de producători, reprezentând peste 70% din energia industrială consumată în Franța, în industria alimentară, auto, chimică, ciment, electronică, metale, hârtie, transport sau sticlă. Aceste relocări de energie nu ar lua forma unor preluări corporative ca în anii 1990, ci a unui transfer de lucru „de la un loc la altul”, spune el.
Acesta este deja cazul îngrășămintelor și amoniacului, care depind în proporție de peste 80% de prețul gazului. Multe companii și-au blocat fabricile pentru a produce în zone ale lumii unde gazul este mai ieftin. În Normandia (nord-vestul Franței), Fabrice Tourres, președintele Univerre, producător de sticlă, se „ajuns la primele livrări din Asia”. Potrivit președintelui Medef, Geoffroy Roux de Bézieux, "Până acum, sticla, a cărei energie reprezintă 30% din prețul de cost, era produsă local pentru că era grea și deci costisitoare de transportat".
Producătorul de oțel ArcelorMittal, la rândul său, a închis deja temporar mai multe furnale în această toamnă, în Spania, Germania și Franța, sub presiunea scăderii cererii de oțel pe bătrânul continent.
Ciprian Pop
Salariile reale scad la nivel mondial pentru prima dată în 20 de ani
Inflația afectează puterea de cumpărare a muncitorilor. Salariile reale au scăzut cu 0,9% în prima jumătate a acestui an în medie la nivel mondial, potrivit Organizației Internaționale a Muncii (OIM) în ultimul său raport privind salariile.
În Uniunea Europeană, salariile reale au scăzut cu -2,4 la sută în primul semestru.
În multe țări, salariile reale au scăzut cu scăderi impresionante, cum ar fi -6,9% în Polonia, -6,8% în Cipru, -5,9% în Italia, -5% în Țările de Jos, -3,5% în Spania, -3,4% în Suedia și -3,2% procente în Regatul Unit.
Calculele nu includ țările cu venituri medii precum Brazilia (-6,9 la sută) sau Mexic (7,6 la sută), unde scăderile au fost, adesea, și mai pronunțate.
În total, scăderea salariilor reale în primele zece luni ale acestui an a fost de -0,9 la sută. Este pentru prima dată în peste douăzeci de ani când OIM înregistrează o creștere negativă a salariilor reale.
Dimpotrivă, în țările emergente G20, salariile reale au crescut cu 0,8 la sută.
În Spania, scăderea salariilor este mai mare decât media europeană. „În 2020 și 2021, Spania, ca și alte țări din mediul european, a implementat politici de ajutorare a familiilor, un stimulent fiscal care a contribuit la reducerea pierderii masei salariale […] dar în 2022 inflația erodează salariile fără ca acestea să fi fost încă ajustate. la creșterea prețurilor”, a spus Rosalía Vázquez-Álvarez, specialist în salarii OIM.
Sursa:
—https://www.ilo.org/wcmsp5/groups/public/—dgreports/—dcomm/—publ/documents/publication/wcms_862574.pdf
Petrolul întărește relațiile diplomatice dintre Rusia și India
Deși India beneficiază de țițeiul rusesc ieftin, dorește, de asemenea, să mențină relații bune cu Moscova pentru a împiedica Rusia să se apropie prea mult de China și, eventual, de Pakistan, principalii rivali ai Indiei în Asia.
De luni de zile, Statele Unite au încercat, în mod repetat, să forțeze India să-și taie legăturile cu Rusia și, astfel, să-și abandoneze propriile interese. Cu toate acestea, guvernul de la New Delhi continuă să respingă încercările Washingtonului de a-și supune economia solicitărilor sale.
Cel mai recent caz se referă la limitarea G7 a prețului petrolului rusesc și interzicerea de către Uniunea Europeană și Regatul Unit a transporturilor și a serviciilor legate de țițeiul rusesc peste limita de preț. India nu are niciun interes să se alăture inițiativei SUA, deoarece se bucură de o reducere profundă la petrolul rusesc și dorește să mențină relații bune cu fostul său partener strategic, spun surse oficiale de la New Delhi.
Ministrul indian de externe, Subrahmanyam Jaishankar, a fost la Moscova pe 8 noiembrie pentru a discuta despre vânzările suplimentare de petrol. El a salutat relația „puternică și stabilă” a New Delhi-ului cu Moscova, la prima sa vizită în oraș de când Rusia a invadat Ucraina în februarie. El a mai spus că India intenționează să continue să cumpere petrol rusesc, ignorând încă o dată apelul SUA adresat aliaților și partenerilor săi de a izola Rusia de piețele mondiale.
Este posibil ca planurile G7 să crească prețurile petrolului (deși secretarul Trezoreriei SUA, Janet Yellen, spune contrariul) și să reducă disponibilitatea petrolierelor, amenințănd securitatea energetică a Indiei și dăunând economiei acesteia, deoarece această țară este al treilea cel mai mare consumator și importator de petrol din lume.
Rusia a spus că nu va vinde petrol țărilor care participă la sistemul de plafonare a prețurilor, iar Jaishankar, la randul sau, a semnalat, în repetate rânduri, că India nu își poate permite să cumpere petrol la prețuri mari fără a-și pune în pericol creșterea economică, care este de așteptat să atingă 6,1% în 2023, cea mai rapidă a oricărei economii majore din lume.
În octombrie, Rusia a devenit cel mai mare furnizor de țiței al Indiei, furnizând peste 900.000 de barili pe zi, reprezentând o cincime din cererea Indiei. Principala preocupare a ambelor țări este să se asigure că petrolul rusesc continuă să curgă după interdicțiile Uniunii Europene și Regatului Unit din 5 decembrie și plafonarea ulterioară a prețurilor de către G7.
Dar, în ciuda atitudinii optimiste a lui Jaishankar de la Moscova, rafinării publice indiene nu au plasat comenzi de țiței după 5 decembrie din cauza incertitudinii privind disponibilitatea transporturilor și asigurărilor, potrivit Energy Intelligence. O încercare recentă a unui cumpărător indian de a folosi plafonul de preț în negocierile cu un vânzător rus l-a determinat pe acesta din urmă să renunțe la tranzacție.
Lipsa actuală de claritate a G7 poate fi intenționată. Exporturile rusești de petrol au început deja să scadă, iar dacă îndrumările cu privire la respectarea plafonului de preț nu vor fi date în curând, unii jucători din sector ar putea rămâne pe margine până când livrările cu plafonul de preț vor fi în siguranță.
SUA, într-o întorsătură inteligentă, au încetat să facă presiuni asupra Indiei pentru a respecta plafonul de preț, iar Yellen spune acum că Washingtonul se „bucură” că New Delhi încă cumpără tot petrolul rusesc pe care îl dorește, chiar și la prețuri mai mari, până la limita G7. Dar, există câteva avertismente: India nu va putea folosi serviciile occidentale de asigurare, finanțare sau transport maritim pentru a transporta acest petrol.
„Va fi foarte greu pentru Rusia să continue să trimită atât de mult petrol ca acum, când Uniunea Europeană încetează să cumpere petrol rusesc”, a spus Yellen vineri. „Vor să caute foarte mult cumpărători și mulți dintre ei depind de serviciile occidentale.”
Asta înseamnă, de facto, un plafon de preț. Rafinăriile indiene au capacitatea de a absorbi încă 600.000 b/zi de țiței rusesc, atâta timp cât acesta depășește calitățile de bază ale țițeiului din Orientul Mijlociu, care formează sângele vital al celor 5 milioane b/zi de rafinare a țării. Dar, disponibilitatea canalelor de transport, asigurare și plată este esențială. Începând cu 5 decembrie, navele de transport și asigurările legate de Uniunea Europeană și țările G7 - care domină transportul mondial de petrol - nu vor mai putea transporta țiței rusesc, cu excepția cazului în care aceste volume sunt vândute la o limită de preț nedeterminată încă.
Aproximativ 90% din comerțul cu petrol al Indiei se desfășoară cu cisterne străine, ceea ce este problematic. Asigurarea nu pare atât de problematică, iar analiștii spun că companiile rusești și chineze se vor putea ocupa de ea. Acest lucru ar putea face Rusia să depindă de o flotă de vechi cisterne deținute în mod opac, care nu taxează în dolari.
Firma de brokeraj Braemar a declarat că 33 de petroliere care se ocupau anterior de exporturi iraniene sau venezuelene transportau exporturi rusești din aprilie, în principal către China și, în al doilea rând, către India. Această flotă obscură de vase a transportat țiței iranian sau venezuelean, cel puțin o dată în ultimul an. El calculează că totalul actual este de 240 de petroliere, majoritatea mici și mijlocii, dintre care 74 la sută au peste 19 ani. Optzeci dintre aceste nave sunt transportatori de țiței foarte mari (VLCC, care transportă două milioane de barili) care nu pot intra în porturile rusești, dar ar putea fi folosite pentru mărfurile rusești prin transferuri de la navă la navă.
Dacă toată această flotă obscură ar fi transferată în serviciul rusesc și ar fi la fel de eficientă ca flota convențională, ar fi mai mult decât suficient pentru a menține fluxul exporturilor rusești, dar navele de contrabandă sunt foarte ineficiente.
În același timp, Washingtonul presează New Delhi să respecte plafonul de preț, importă mai multă motorină din India, care este folosită în principal în rafinării pentru a produce alte produse precum benzină și motorină.
Rusia a fost un furnizor cheie de păcură pentru rafinăriile americane înainte de izbucnirea războiului din Ucraina. De când Statele Unite au încetat să cumpere petrol rusesc, au căutat toate alternativele posibile. Sancțiunile SUA și UE nu se aplică produselor rafinate fabricate din țiței rusesc exportate dintr-o țară terță, deoarece acestea nu sunt de origine rusă. În India, rafinăriile au crescut importurile de petrol rusesc redus la 793.000 de barili pe zi între aprilie și octombrie, de la doar 38.000 bpd în aceeași perioadă a anului trecut.
India se alătură listei țărilor - inclusiv Arabia Saudită, Serbia și Turcia - care supără serios Washingtonul pentru că a refuzat să se supună.
Acesta trebuie să fie un șoc pentru Washington, deoarece strategia sa indo-pacifică din ultimii ani s-a bazat întotdeauna pe o Indie „apropiată” pentru a ajuta la contracararea Chinei și la sfera de influența a SUA în Asia de Sud-Est. Posibilitatea ca India să-și urmărească propriile interese nu pare să fi fost luată în considerare în această strategie.
Tensiunea legată de limitele de preț din Rusia este doar cea mai recentă dintr-o serie de dezacorduri între New Delhi și Washington. Sancțiunile SUA asupra exporturilor de petrol iraniene privează India de petrol iranian ieftin și o obligă să cumpere produse energetice americane mai scumpe. India este acum principala destinație pentru exporturile de petrol din SUA.
Washingtonul înarmează Grecia și Cipru în efortul de a face presiuni asupra Turciei să rupă legăturile sale amicale cu Rusia; face același lucru cu Pakistanul pentru a pune presiune asupra Indiei. Statele Unite au început să fie din nou "mulțumite" de Pakistan, după înlăturarea fostului prim-ministru pakistanez Imran Khan , care a acuzat Statele Unite pentru pierderea puterii, printr-un vot de neîncredere.
În septembrie, Departamentul de Stat al SUA a înfuriat India aprobând un contract de 450 de milioane de dolari pentru modernizarea flotei de aeronave de luptă F-16 ale Pakistanului. La scurt timp după aceea, ambasadorul SUA în Pakistan a creat noi tensiuni în timpul unei vizite în zona controlată de Pakistan din Kashmir, pe care a numit-o cu numele său pakistanez în loc de numele aprobat de ONU de „Kashmir administrat de Pakistan”.
Pe 8 noiembrie, purtătorul de cuvânt al Departamentului de Stat al SUA, Ned Price, a dat prelegeri Indiei despre interesele acesteia: „Nu este momentul pentru afaceri ca de obicei cu Rusia și este la latitudinea țărilor din întreaga lume să facă tot ce pot pentru a-și reduce legăturile economice cu Rusia. Este în interesul colectiv, dar și bilateral al țărilor din întreaga lume să pună capăt dependenței lor de energia rusă și, cu siguranță, să o reducă în timp. Mai multe țări au învățat la greu că Rusia nu este o sursă de energie sigură. Rusia nu este un furnizor de încredere de ajutor de securitate. Rusia este departe de a fi de încredere în toate domeniile. Deci, nu este doar în interesul Ucrainei, al regiunii și al intereselor colective ca India să își reducă dependența de Rusia în timp, ci și în interesul bilateral al Indiei", a spus oficialul american.
Va trebui să așteptăm și să vedem dacă indienii primesc mesajul, pentru că momentan se vede contrariul. Indian Observer Research Foundation a publicat rezultatele unui sondaj, pe 2 noiembrie, care arată că 43% dintre indieni consideră Rusia cel mai de încredere partener al țării lor, cu mult înaintea Statelor Unite (27%).
Washingtonul nu știe cum să explice că reducerea legăturilor economice ale New Delhi cu Rusia este un lucru bun pentru India.
Alimentat de importurile în creștere de petrol și îngrășăminte, comerțul bilateral India-Rusia a atins un record de 18,2 miliarde de dolari între aprilie și august a acestui an fiscal. Astfel, Rusia este al șaptelea partener comercial al Indiei, în creștere față de locul 25 anul trecut. Statele Unite, China, Emiratele Arabe Unite, Arabia Saudită, Irakul și Indonezia sunt încă în spatele Rusiei.
India, Iranul și Rusia au petrecut, de asemenea, ultimii 20 de ani dezvoltând coridorul internațional de transport Nord-Sud pentru a crește comerțul dintre țări, iar acest coridor a crescut în importanță odată cu sancțiunile occidentale împotriva Moscovei. O subsidiară a monopolului feroviar rusesc RZD a lansat servicii regulate de tren container între Moscova și Iran pentru a deservi comerțul în creștere cu India prin transbordare.
Scopul este de a maximiza utilizarea Coridorului Internațional de Transport Nord-Sud (INSTC), o rețea transfrontalieră de transport multimodal de marfă în Asia Centrală care îi ajută pe cei doi parteneri strategici "să navigheze" în problemele lanțului de aprovizionare create de sancțiunile împotriva Rusiei.
Potrivit surselor din industrie, timpul de călătorie din interior spre ocean este estimat la 35 de zile, față de 40 de zile pentru transportul maritim tradițional.
Așa cum presiunile SUA asupra multor țări se întorc, presiunea asupra Indiei pare doar să încurajeze New Delhi să găsească o cale de ocolire a dolarului. Reserve Bank of India aplică, de asemenea, noi linii directoare de reglementare pentru a ajuta exportatorii să plătească transporturile în rupii, mai degrabă decât în dolari americani, ceea ce provoacă blocaje legate de sancțiuni.
De asemenea, Federația Organizațiilor Exportatorilor din India a făcut lobby asupra guvernului pentru ca metoda monedei alternative să fie extinsă dincolo de piețele rusești.
„Deși războiul dintre Rusia și Ucraina este un regres pentru exporturile noastre pe termen scurt, intenționăm să ne creștem exporturile către Rusia odată ce mecanismul de plată în rupie va fi funcțional”, a spus Federația.
În timp ce India beneficiază de reduceri la țițeiul rusesc, dorește, de asemenea, să mențină relații bune cu Moscova pentru a împiedica Rusia să se apropie prea mult de China și, eventual, de Pakistan, principalii rivali ai Indiei în Asia.
Pakistanul cere, de asemenea, Ministerului de Comerț al Rusiei să introducă un acord de schimb valutar pentru a consolida legăturile economice dintre cele două țări.
A consemnat Ciprian Pop
Sursa:
Conor Gallagher https://www.nakedcapitalism.com/2022/11/washington-attempts-to-bully-india-into-cutting-ties-with-russia.html
Mortalitatea în exces a copiilor și a tinerilor este de 118.000 în Statele Unite din cauza vaccinurilor împotriva „covid”
Astfel, o jumătate de milion de copii și tineri cu vârsta sub 44 de ani au murit de când Administrația pentru Alimente și Medicamente (FDA) a autorizat pentru prima dată utilizarea de urgență a vaccinului „covid” în Statele Unite, potrivit cifrelor oficiale publicate de Centrul pentru Controlul Bolilor (CDC).
Adică, aproape 118.000 de decese în exces, comparativ cu media din 2015 până în 2019.
Cifrele au fost cunoscute datorită OCDE, Organizația pentru Cooperare și Dezvoltare Economică (*) și indică faptul că, anul acesta, s-au înregistrat până acum 7.680 de decese în exces în rândul copiilor și tinerilor, comparativ cu aceeași perioadă de timp din 2020 la apogeul pandemiei.
Cel mai rău an pentru decese în rândul persoanelor cu vârste cuprinse între 0-44 de ani a fost 2021, cu 291.461 decese în exces în total, cu aproape 60.000 mai multe decât în 2020. Potrivit cifrelor oficiale ale CDC, acest lucru s-a datorat în principal unei creșteri a deceselor în rândul copiilor și tinerilor după aproximativ saptamana 31.
În plină pandemie, odată cu introducerea vaccinurilor, ar fi de așteptat ca anul trecut decesele să fi scăzut semnificativ la grupa respectivă de vârstă. Dar, s-a întâmplat invers. Cifrele CDC indică ca această tendință a continuat în acest an, deși la o scară mai mică.
Surse:
(*) https://stats.oecd.org/index.aspx?queryid=104676
—https://expose-news.com/2022/11/30/usa-118k-children-died-suddenly-covid-vaccine/
A consemnat Ciprian Pop
Premierul maghiar, Orban s-a opus miliardelor pentru Ucraina: detalii
Premierul Ungariei, Viktor Orban, a acuzat UE că, susține el, "creează datorii comune".
Premierul ungar Viktor Orbán nu sprijină planul Uniunii Europene de a oferi Ucrainei un ajutor de 18 miliarde de euro anul viitor.
El a afirmat că este necesară împărțirea costurilor de sprijinire a Ucrainei.
„Nu susținem luarea unui împrumut comun de la UE în acest scop, pentru că nu dorim ca UE să se transforme într-o comunitate de state care au datorii comune. Nu este necesar să se transforme dintr-o comunitate de state într-o comunitate de debitori. Ungaria se află de obicei într-o situație în care nu își poate returna datoriile, ci alte țări. Nu sprijinim împrumuturile comune ale UE, nu doar în legătură cu Ucraina, ci și în alte cazuri", a spus Orban.
Prim-ministrul consideră că fiecare țară ar trebui să plătească separat de bugetele sale.
„Ne-am rezervat banii necesari și îi vom da Ucrainei în 2023. Dacă Occidentul ar căuta pacea, atunci aceste costuri nu ar exista, sau nu ar fi atât de mari. Dar, deocamdată, Ungaria este forțată inutil, dar înțelege că este necesar sa o faca pentru a sprijini Ucraina”, a adăugat Orban.
El este nemulțumit de faptul că fondurile sunt furnizate Ucrainei nu numai pentru nevoi militare, ci și pentru funcționarea statului.
"Nu pot plăti pensii, nu își pot întreține infrastructura, așa că au cerut UE să le dea bani. Este atât de simplu și primitiv - să dăm bani", a spus Orban.
Anterior, Ungaria a aprobat asistență financiară pentru Ucraina în valoare de 187 de milioane euro ca o contribuție la pachetul de sprijin planificat al UE de până la 18 miliarde de euro, în 2023. Guvernul premierului ungar Viktor Orbán a declarat că este gata să contribuie cu partea sa de sprijin Ucrainei. "Cu toate acestea, aș dori să o plătesc pe o bază bilaterală, și nu prin împrumuturi comune ale UE", a spus el.
Ciprian Pop
Dificultăți în sectorul energetic din Ucraina
Potrivit companiei de stat Ukrenergo , deficitul de energie electrică în rețele este de 30%, producătorii pot satisface doar 70% din nevoile țării, motiv pentru care în toate regiunile Ucrainei au fost introduse atât programele planificate, cât și cele de urgență pentru limitarea consumului. În primul rând, electricitatea este furnizată către infrastructura critică, în timp ce lucrările de conectare a consumatorilor casnici sunt încetinite din cauza condițiilor meteorologice nefavorabile.
Consumatorii din majoritatea orașelor ucrainene mari, inclusiv Kiev, Lvov, Odessa, Harkov și altele, rămân fără alimentare cu energie electrică. Electricitatea, în special, lipsește în jumătate din clădirile rezidențiale din Kiev, a spus administrația orașului, adăugând că alimentarea cu apă a fost complet restaurată în oraș. Echipajele de urgență lucrează pentru a restabili alimentarea cu căldură. Există probleme cu comunicațiile mobile. Locuitorii din Kiev și din regiune au cumpărat stocuri de pâine din supermarketuri.
Uniunea Europeană a trimis la Kiev 200 de transformatoare și 40 de „generatoare grele”, acest lucru a devenit cunoscut după discuțiile dintre președintele Ucrainei Volodymyr Zelensky și președintele Comisiei Europene, Ursula von der Leyen. În plus, a fost anunțată începerea creării unui hub energetic în Polonia, care, așa cum a spus von der Leyen, „va asigura colectarea subvențiilor de la terți <...> și trimiterea coordonată a ajutoarelor către Ucraina”. De asemenea, ea a îndemnat companiile energetice din diverse țări să furnizeze Kievului „echipamente de înaltă tensiune, inclusiv și mai multe transformatoare automate”.
Atacurile asupra țintelor din Ucraina au dus la faptul că începutul iernii pentru această țară s-a dovedit a fi terifiant, iar NATO intenționează să întărească sprijinul pentru Kiev în confruntarea cu Federația Rusă, a declarat secretarul general al NATO, Jens Stoltenberg. El a menționat că NATO a reușit să extindă semnificativ producția de arme și muniții în stil sovietic în Europa de Est, de care Ucraina are nevoie.
Stoltenberg a spus că se așteaptă ca ajutor suplimentar să fie trimis în Ucraina, „inclusiv îmbrăcăminte de iarnă, combustibil, medicamente”. De asemenea, el intenţionează să îndemne ţările alianţei să sporească oferta de sisteme de apărare aeriană către Kiev. În același timp, secretarul general a subliniat că țările NATO ar trebui să ia în mod independent decizii privind trimiterea diferitelor arme în Ucraina. Stoltenberg a reamintit că NATO nu se consideră parte a conflictului, prin urmare nu își trimite armata pentru a deservi echipamentele occidentale, ci antrenează ucraineni pe teritoriul său.
Ciprian Pop
Arabia Saudită și Irak vor reduce producția de petrol până în 2023
Arabia Saudită și Irakul au anunțat astăzi că vor reduce producția de petrol până la sfârșitul anului 2023 și vor lua alte măsuri pentru a garanta stabilitatea pe piețele mondiale de țiței.
Ministerul Energiei de la Ryadha publicat vineri o declarație comună după întâlnirea Abdulaziz Bin Salman; și ministrul irakian al petrolului, Hayyan Abdulghani Al-Sawda, reafirmând angajamentul față de Organizația Țărilor Exportatoare de Petrol și aliații săi (OPEC+).
Ambele părți au examinat evoluția piețelor mondiale de petrol și au subliniat importanța lucrului colectiv în cadrul organizației.
În urmă cu câteva zile, ministerele energiei din Arabia Saudită și Emiratele Arabe Unite au negat existența unor discuții despre o posibilă creștere a producției de petrol de către OPEC+ cu aproximativ 500.000 de barili pe zi.
Pe 5 octombrie, agenția petrolieră a anunțat o reducere a producției din luna curentă de aproximativ două milioane de barili pe zi, ceea ce a supărat țările occidentale, în frunte cu Statele Unite.
Anunțul a provocat și resentimente din partea Washingtonului față de Arabia Saudită, partenerul său istoric din Orientul Mijlociu, pe care a acuzat-o că favorizează Rusia cu această măsură.
Ciprian Pop
Forțele strategice ale RPDC (Coreei de Nord) au testat o rachetă balistică intercontinentală de tip nou, pe 18 noiembrie, pe fondul implementării stricte a strategiei prioritare de construcție a apărării a Partidului Muncitoresc din Coreea și a guvernului RPDC privind consolidarea constantă a celei mai puternice și absolute descurajări nucleare
Testul s-a desfășurat sub condiția intolerabilă că mișcările militare nesăbuite de confruntare ale SUA și ale altor forțe ostile care conduc cu insistență situația militară și politică din peninsula coreeană la linia roșie a depășit limita, iar sofismele ipocrite și banditești au fost vehiculate chiar și în arena ONU, de așa mod, încât să marcheze dreptul unui stat suveran la autoapărare drept "provocare în toate privințele".
Kim Jong Un, secretar general al Partidului Muncitoresc din Coreea (PMC) și președinte al Comisiei Afacerilor de Stat din RPDC, a condus testul de foc la fața locului.
Jo Yong Won, Ri Il Hwan, Jon Hyon Chol, Ri Chung Gil, Kim Jong Sik și alți înalți oficiali ai Comitetului Central al PMC au urmărit testul de foc în prezența respectatului tovarăș Kim Jong Un.
Kim Jong Un a fost întâmpinat la fața locului de generalul col. Jang Chang Ha, oficiali de frunte din sectorul cercetării științifice al apărării naționale și ofițeri comandanți ai Companiei "Steagul Roșu".
Testul de foc a avut ca scop verificarea fiabilității sistemului de arme și a funcționării acestuia.
Noul tip rachetă balistică intercontinentală Hwasongpho-17, lansat pe Aeroportul Internațional din Phenian, a călătorit până la o altitudine maximă de 6 040,9 km și a zburat pe o distanță de 999,2 km timp de 4 135 secunde înainte de a ateriza cu precizie în zona prestabilită din apele deschise ale Mării de Est a Coreei.
Testul de foc a demonstrat în mod clar fiabilitatea noului sistem major de arme strategice pentru a fi reprezentativ pentru forțele strategice ale RPDC și performanța sa puternică de luptă ca cea mai puternică armă strategică din lume.
Încurajând testul reușit, Kim Jong Un a spus că a venit să confirme încă o dată că forțele nucleare ale RPDC și-au asigurat o altă capacitate fiabilă și maximă de a limita orice amenințare nucleară.
"Situația periculoasă recentă în care amenințările militare ale SUA și ale altor forțe ostile devin din ce în ce mai nedisimulate în jurul RPDC impune ca aceasta să accelereze substanțial consolidarea descurajării sale nucleare copleșitoare", a subliniat el.
Subliniind necesitatea de a arăta o acțiune mai clară în situația actuală, pentru a face ca SUA, Coreea de Sud și alte forțe vasale să fie conștiente de faptul că contra-acțiunile militare împotriva RPDC duc la autodistrugerea lor și că trebuie să reconsidere o alegere înțeleaptă pentru a îmbunătăți mediul lor de securitate, Kim Jong Un a spus că partidul și guvernul coreean ar trebui să demonstreze în mod clar voința lor cea mai puternică de a riposta exercițiilor isterice de război de agresiune ale dușmanilor care încearcă să distrugă pacea și stabilitatea în peninsula coreeană și în regiune. Apoi a afirmat că, cu cât imperialiștii americani fac mai mult cacealma militară în peninsula coreeană și în zona ei înconjurătoare, în timp ce sunt absorbiți de „oferta consolidată de descurajare extinsă” pentru aliaților lor și exerciții de război, cu atât mai ofensivă va fi contracararea militară a RPDC.
Kim Jong Un a declarat solemn că, dacă inamicii continuă să reprezinte amenințări la adresa RPDC, introducând frecvent mijloace de lovitură nucleară, partidul și guvernul coreean vor reacționa cu hotărâre la arme nucleare și la o confruntare totală cu o confruntare totală.
Referindu-se încă o dată la strategia de construire a apărării a partidului pentru consolidarea constantă a armelor strategice nucleare, el a îndemnat sectorul de cercetare științifică a apărării naționale să dea impulsuri mai viguroase dezvoltării armelor strategice bazate pe Juche în stil coreean și a unităților de rachete balistice intercontinentale și toate unitățile de operare a armelor nucleare tactice să-și intensifice antrenamentul cu înaltă vigilență pentru a-și îndeplini perfect îndatorirea strategică importantă în orice situație și în orice moment.
Toți oficialii și oamenii de știință din sectorul științei apărării naționale și combatanții unităților strategice de arme nucleare au promis să-l urmeze absolut și să rămână intens loiali lui Kim Jong Un, care s-a deplasat la fața locului pentru testul istoric major al armelor strategice, piatră de hotar în consolidarea forțelor nucleare ale RPDC, împreună cu iubita sa fiică și soție, pentru a ghida personal întregul curs al testului de foc și a le încuraja cu căldură și a arătat drumul victoriei eterne, dând mai multă putere și curaj în dinamica avansului pentru întărirea forțelor strategice nucleare de stat, întărind hotărârea de a accelera construirea puternicelor forțe strategice ale RPDC și în viitor și să se bazeze mai strâns pe armele nucleare pentru a apăra partidul și revoluția, țara și poporul pentru totdeauna, potrivit comunicatului Agenției Centrale de Știri a Coreei de Nord (KCNA).
A consemnat Ciprian Pop
„Acum plătim costul teribil al închiderilor”
Este titlul de vineri al ziarului britanic The Telegraph: „Acum plătim costul teribil al închiderilor” (*). Finanțele publice ale Marii Britanii sunt într-o formă mai proastă decât în orice moment de la al Doilea Război Mondial încoace. Este de vină pandemia. Este Ucraina. Acestea sunt ratele dobânzilor la scară mondială. Orice altceva decât principalul vinovat: blocajele din ultimii doi ani.
Cheltuielile publice asociate cu pandemia au fost, de departe, cea care a contribuit cel mai mult la deficitul actual. Oficiul Național de Audit (ONA) a estimat costul total la 376 de miliarde de lire sterline, sau 5.492 de lire sterline pentru fiecare locuitor al țării.
Majoritatea acestor cheltuieli nu au fost cauzate de fapt de pandemie, ci mai degrabă de decizia guvernului de a răspunde prin închiderea oamenilor în casele lor. Mai puțin de un sfert din cifra ONA reprezintă costul suplimentar al asistenței medicale și sociale. Cea mai mare parte a restului este costul sprijinirii celor care nu au putut să lucreze și al afacerilor care nu au putut să funcționeze.
În apogeul pandemiei, guvernul cheltuia aproximativ dublu pe lună plătind oameni care nu făceau nimic decât costul total al NHS.
Suedia, singura țară europeană care nu a intrat în izolare, a cheltuit doar 60 de miliarde de coroane în 2020 și 2021 pentru măsuri legate de pandemie, echivalentul a aproximativ 460 de lire sterline de cap de locuitor, cu o zecime mai puțin decât Regatul Unit. Cu toate acestea, rezultatele lor în ceea ce privește cazurile și decesele au fost mult mai bune decât cele britanice.
Singurul lucru bun care se poate spune despre Boris Johnson este că dacă Partidul Laburist ar fi fost la guvernare atunci, închiderile ar fi fost chiar mai lungi și mai scumpe.
Adevăratul cost al teribilului experiment social este acum mai clar. Profesioniștii din domeniul sănătății au avertizat la acea vreme că blocajele ar avea un impact grav asupra sănătății mintale și asupra diagnosticului și tratamentului altor afecțiuni. Toate acestea au fost realizate. Decesele în exces sunt în prezent cu 10% peste ratele istorice, aproape toate din alte condiții decât „covid”. Demența, o boală agravată de singurătate și lipsa de stimuli, este de departe cea mai importantă.
Repercusiunile pe termen lung asupra educației, inegalității, ruperii relațiilor, sociabilității și artelor sunt mai greu de cuantificat, dar sunt grave și se vor simți în anii următori. Se estimează că un milion de oameni au părăsit forța de muncă, aproximativ jumătate dintre ei, persoane în vârstă, care, pur și simplu, au abandonat în timpul restricțiilor.
Nu este doar un eșec politic al guvernului, așa cum spune The Telegraph. Este și ridicol, încă unul, a acelor „experți” care și-au atribuit dictarea a ceea ce este știință și ce nu este. Desigur, acum se știe, mulți dintre ei nu aveau nici o legătură, nici cu epidemiologia, nici cu medicina.
Sursă:
(*) https://www.telegraph.co.uk/news/2022/11/18/now-paying-terrible-price-lockdown/
A consemnat Ciprian Pop
Tendință antiguvernamentală în Iran de a elimina turbanele purtate de clerici pe stradă
Este deja o tendință în Iran să se arate respingerea antiguvernamentală smulgând turbanele de pe capetele clericilor, pe stradă, înainte de a fugi.
Protestele anti-establishment la nivel național au făcut ravagii în Republica Islamică de la moartea lui Mahsa Amini, o tânără de 22 de ani care a murit pe 16 septembrie la scurt timp după ce a fost arestată pentru că ar fi încălcat legea hijab privind îmbrăcămintea femeilor.
Pe măsură ce autoritățile au întreprins o reprimare mortală a demonstrațiilor, unii protestatari au apelat la noi tactici pentru a susține proteste de luni de zile, inclusiv smulgând turbanele clericilor pe străzi.
Mulți iranieni îi asociază pe membrii clerului cu regimul islamist al Iranului, pe care mulți îl acuză pentru represiunea și corupția din țară.
În timp ce unii iranieni au salutat „aruncarea turbanelor” ca pe un act de rezistență, alții și-au exprimat îngrijorarea că clericii de nivel scăzut care nu sunt afiliați statului ar putea deveni victime ale hărțuirii și violenței.
Clericul reformist Hojatoleslam Ahmad Heidari, care a fost închis în trecut pentru sprijinul său pentru Mișcarea Verde de opoziție, a avertizat că noua tendință ar putea păta „fața frumoasă a mișcării de protest împotriva opresiunii și a nedreptății”, deoarece clericii atacați în stradă nu aparțin puterii, pentru că altfel ar fi păziți.
„Ai dreptate să fii supărat pe cei care poartă turbane”, a scris Heidari pe site-ul de știri Esafnews.com. Dar, el a adăugat că „cei care au o mână la putere și sunt vizați” nu sunt la îndemână. El a spus că mulți dintre clericii atacați erau clerici „tineri și bătrâni” care nu stau în „turnuri de fildeș”.
Atacurile asupra clericilor, în special asupra celor care încercau să impună codurile islamice în public, au fost în creștere în Iran chiar înainte de izbucnirea protestelor, forțând mulți clerici să apară în public fără halate și turbane.
A consemnat Ciprian Pop
Operațiunea Mangusta, criza din octombrie (criza rachetelor) și diplomația secretă dintre Cuba și Statele Unite
Din umilința suferită de înfrângerea invaziei mercenare de la Playa Girón (Golful Porcilor, cum este cunoscut in istoriografia românească), a apărut spiritul de răzbunare în administrația SUA. Cuba a devenit o adevărată obsesie pentru frații Kennedy.
La 13 iunie 1961, generalul Maxwell Taylor, consilier special pentru afaceri militare al președintelui SUA, a prezentat evaluarea experiențelor operațiunii Bay of Pigs.
Raportul Taylor a concluzionat că era imposibil ca Statele Unite să coexiste cu Revoluția cubaneză , ceea ce a făcut esențială dezvoltarea unui program cuprinzător capabil să inverseze procesul revoluționar. Din această recomandare s-a născut Operațiunea Mangusta, cel mai mare plan subversiv orchestrat împotriva Cubei de la Washington, care urma să culmineze cu intervenția militară directă a Forțelor Armate ale Statelor Unite pe insulă, în octombrie 1962.
Nu trebuie să vorbim despre Criza din octombrie fără să ne referim la această operațiune și să ignorăm că pentru Cuba, binecunoscutele „13 zile” nu au fost singurele trăite într-o criză pentru supraviețuirea ei ca națiune independentă, confruntată cu un război de amploare, implementat împotriva ei de către Washington.
Această operațiune a fost aprobată de președintele Kennedy la 30 noiembrie 1961 și condusă de fratele său Robert. [1] Generalul Edward Lansdale a fost numit șef al operațiunilor. [2] În ianuarie 1962, la o întâlnire a Grupului Special Extins pentru a analiza detaliile operațiunii Mangusta, indicațiile lui Robert Kennedy nu ar fi putut fi mai clare cu privire la agresivitatea care se solicita împotriva Revoluției cubaneze în cele mai înalte sfere ale guvernului american:
„ Rezolvarea problemei cubaneze constituie astăzi prima prioritate a guvernului Statelor Unite. Orice altceva este secundar. Nu trebuie cruțat timp, bani, efort sau resurse umane. Nu poate exista nicio confuzie din partea agențiilor implicate cu privire la participarea lor și responsabilitatea lor de a îndeplini sarcina. Șefii agențiilor respective știu ca trebuie sa ai tot sprijinul de care ai nevoie. (…) Președintele a indicat procurorului general că ultimul capitol despre Cuba nu a fost încă scris. „Trebuie făcut și se va face”. [3]
Cu toate acestea, cu puțin timp înainte de izbucnirea crizei din octombrie, Operațiunea Mangusta fusese deja învinsă de Revoluția cubaneză. Principalele acțiuni de informații și subversiune ale CIA au fost demontate de Securitatea Statului; bandele și organizațiile contrarevoluționare se aflau într-o situație foarte nefavorabilă în interiorul țării, iar programele de sabotaj și atacuri împotriva liderilor Revoluției nu și-au atins obiectivele, având în vedere capacitatea de răspuns cu forță a poporului cubanez și confruntarea oportună a organele Ministerului de Interne.
Cu toate acestea, pericolul unei invazii militare directe împotriva Cubei a persistat, deoarece în cele mai înalte sfere ale Guvernului Statelor Unite se evaluase deja că, dacă diferitele faze ale Operațiunii Mangoose eșuează și revolta internă de pe insulă nu are loc, care a justificat-o, atunci s-ar fabrica pretextele necesare care să permită oricum Washingtonului să-și împlinească dezideratul.
Apoi, în octombrie 1962, așa-numita „Criză a rachetelor”, [4] care a adus lumea în pragul holocaustului nuclear, a oprit momentan planurile americane și s-a încheiat cu un acord între Statele Unite și URSS de retragere a rachetelor nucleare. Sovieticii le-au instalat pe Insulă, fără a ține cont de criteriile celei mai înalte conduceri cubaneze. În schimb, Statele Unite aveau să demonteze luni mai târziu ceea ce aveau în Turcia și promiteau că nu invadează Insula.
Cu toate acestea, Cuba a fost cea mai dezavantajată în ceea ce privește soluționarea crizei, întrucât garanția cuvântului președintelui SUA, așa cum a fost deja evidentiat cu alte ocazii, avea foarte puțină valoare. [5] O soluție adevărată și definitivă a crizei ar fi fost în îndeplinirea celor „Cinci puncte de demnitate” propuse de liderul Revoluției cubaneze. [6]
A fost o eroare politică morală, etică și strategică a conducerii sovietice să lase Cuba în afara negocierilor cu Statele Unite pentru retragerea rachetelor . Dacă nu ar fi făcut-o, Moscova ar fi putut să-și consolideze poziția față de Washington, pe lângă faptul că ar fi arătat respect față de aliatul său strategic, chiar dacă ar fi o țară mică, așa cum se cuveneau relațiilor dintre Cuba și URSS, și încrederea pe care conducerea cubaneză o acordase, in acea etapa istorică, Moscovei.
La fel, ar fi fost posibilă înfrângerea Statelor Unite în confruntarea politică și diplomatică produsă de criză; [7] dat fiind că atât din punct de vedere politic, cât și moral, Cuba avea dreptul deplin de a avea armele necesare pentru apărarea sa, chiar dacă erau rachete nucleare, și se afla la nouăzeci de mile de teritoriul Statelor Unite.
Dacă ar fi prevalat concepția cubaneză, propusă de la început de Fidel Castro, atât în ceea ce privește instalarea rachetelor —dacă nu ar fi fost făcută făcută în secret—, cât și în ceea ce privește termenele și momentul în care ar fi trebuit să se negocieze retragerea acestora, încheierea Crizei din octombrie ar fi servit drept bază pentru rezultate fundamentale în dezvoltarea ulterioară a confruntării Cuba-Statele Unite, împiedicându-l astfel pe Kennedy să profite din plin de ea. [8]
Cu toate acestea, ceea ce poate, puțini știu, este că Kennedy a încercat să stabilească comunicarea cu Fidel în cele mai tensionate zile ale crizei . [9] La un eveniment intre istorici desfășurat la Havana în 2002, când se împlineau 40 de ani de la aceste evenimente, cercetătorul meticulos al războiului rece, James G. Hershberg, a făcut referire la acest pasaj istoric interesant:
„… în timpul Crizei din octombrie – și aceasta este povestea la care lucrez cel mai profund, dar voi aduce doar în discuție cele mai importante aspecte – Kennedy a devenit atât de doritor să găsească o modalitate de a evita războiul nuclear și de a ieși din criză, incat el este cel care a decis să-i transmită un mesaj direct lui Fidel; dar, temându-se de consecințe politice, nu l-a identificat ca un mesaj american, deși l-a aprobat. Pe 27 octombrie, a fost predat Guvernului Braziliei pentru ca Brazilia să-l prezinte lui Fidel Castro ca mesaj brazilian; totuși, fiecare cuvânt a fost revizuit de Kennedy și a fost, de fapt, un mesaj american”. [10]
În perioada 16-22 octombrie, când Kennedy a anunțat lumii prezența rachetelor nucleare sovietice în Cuba, ideea de a-i propune lui Fidel un acord în schimbul retragerii rachetelor a fost dezbătută în secret în mai multe rânduri de Comitetul Executiv al Consiliului Național de Securitate.
Dar, abia pe 26 octombrie, Kennedy a aprobat inițiativa de a trimite un mesaj lui Fidel prin Guvernul Braziliei , care și-a exprimat în mod repetat interesul de a servi ca mediator în conflictul dintre Statele Unite și Cuba.
În ciuda opoziției directorului CIA, John McCone, care a insistat asupra eforturilor continue de a doborî „regimul Castro”, Kennedy a apărat ideea mesajului pacifist!
În esență, chiar dacă a existat, mesajul avea, pe alocuri, spun cercetătorii, un ton nu foarte real in privința așteptărilor: dacă Cuba ar rupe legăturile cu Uniunea Sovietică, ar renunța la susținând mișcările de eliberare din America Latină și ar retrage rachetele nucleare și trupele sovietice staționate pe insulă, s-ar putea aprecia multe schimbări în relațiile dintre Cuba și OEA, iar Statele Unite nu și-ar distruge bunele relații cu Statele din zona printr-o invazie. Să cităm câteva dintre paragrafele fundamentale ale mesajului:
„Lumea știe deja, fără îndoială și în detaliu, natura și dimensiunea creșterii capacității de rachete ofensive sovietice în Cuba. Nimeni nu poate discuta în mod legitim această problemă. Acțiunile Uniunii Sovietice în utilizarea teritoriului cubanez pentru a plasa rachete nucleare ofensive capabile să lovească aproape toată emisfera vestică au pus serios în pericol viitorul regimului Castro și bunăstarea poporului cubanez. (…) Nu numai că Uniunea Sovietică a încetat să sprijine Cuba în această chestiune, dar înalți oficiali sovietici au sugerat guvernelor aliate să-și schimbe pozițiile în Cuba în schimbul unor concesii în alte părți ale lumii de către țările NATO… Deci, nu sunteți folosit doar în scopuri care nu sunt în interesul niciunui cubanez,
(…) Țările amenințate nu pot rămâne inactive cât timp amenințarea împotriva lor crește. Vor trebui luate noi măsuri împotriva Cubei și vor trebui luate foarte curând. Castro trebuie să-și amintească că președintele Kennedy a spus public că între Castro și Statele Unite există doar două probleme nenegociabile: legăturile politico-militare cu URSS și atitudinea agresivă față de afacerile interne ale altor țări din America Latină. Această poziție este împărtășită de alți membri ai sistemului inter-american. Este clar că aceasta înseamnă renunțarea la capacitatea nucleară ofensivă care se montează în Cuba și trimiterea înapoi a personalului militar sovietic, pentru care Cuba poate primi ajutor dacă are nevoie. Din aceste acțiuni pot fi derivate multe schimbări în relațiile dintre Cuba și țările OEA.
La întrebările ce ar fi venite din partea cubaneza, cu privire la serioase garanții de securitate, potrivit materialelor de arhivă, ambasadorul brazilian, Bastián Pinto trebuia să răspundă că este sigur că Organizatia Statelor Americane (OEA) nu va accepta o invazie a Cubei odată ce rachetele au fost retrase și că Statele Unite ale Americii Statele nu vor risca să strice solidaritatea emisferică cu o invazie a Cubei stabilită în mod clar pe un curs pașnic. [unsprezece]
Mesajul urma să fie transmis lui Fidel Castro pe 28 octombrie, dar emisarul brazilian, generalul Albino Silva, a sosit la Havana pe 29, când Nikita Hrușciov acceptase deja să scoată rachetele. Prin urmare, mesajul nu a ajuns în Cuba la timp și nu a fost prezentat în forma sa originală din cauza circumstanțelor schimbate.
În ianuarie 1963, când operațiunea Mangoose a fost întreruptă oficial, în cadrul Departamentului de Stat al Statelor Unite a fost creat un Comitet pentru coordonarea afacerilor cubaneze, la care au participat diverse agenții, cu responsabilitatea de a promova propuneri de acțiuni ascunse împotriva Cubei, analizate și aprobate sau nu de un grup special prezidat de consilierul pentru afaceri de securitate națională, McGeorge Bundy.
Acest comitet de coordonare a fost desemnat lui Sterling J. Cottrell, care, conform recomandării Departamentului de Stat, a făcut o treabă solidă în conducerea Grupului de lucru inter-agenții pentru Vietnam. [14]
Dar, politica față de Cuba a fost formulată în 1963 într-un mod mai larg de către un Grup Permanent al Consiliului de Securitate Națională -creat în aprilie- la ordinele Președintelui, compus din: Robert Kennedy, Procuror General; Robert McNamara, secretar al Apărării; John McCone, noul director al CIA; Theodore Sorensen, consilier special al președintelui; W. Averell Harriman, subsecretar de stat pentru afaceri politice; generalul Maxwell D. Taylor, președintele șefilor de stat major comun; Henry H. Fowler, secretar adjunct al Trezoreriei; Edward R. Murrow, director al USIA; David E. Bell, administrator al Agenției pentru Dezvoltare Internațională (AID) și mai sus menționatul McGeorge Bundy, care avea să servească drept președinte al grupului.
Din toate aceste reajustări în ceea ce privește luarea deciziilor cu Cuba, se poate deduce fără prea multă dificultate că președintele Kennedy dorea ca controlul politicii față de Cuba să rămână mai mult în ramura executivă și nu atât în domeniul CIA si al Pentagonului. În acest fel, deciziile CIA cu privire la Cuba au fost, din acel moment, subordonate oficial executivului SUA, deși, în culise, agenția a continuat să ia decizii pe cont propriu și să desfășoare acțiuni necunoscute executivului.
Robert F. Kennedy avea să acționeze ca reprezentant personal al executivului în sarcinile CIA împotriva Revoluției cubaneze.
Totuși, tot în 1963, însăși experiența Crizei din octombrie și tot ceea ce ar fi putut deriva din aceasta a avut un impact semnificativ asupra conduitei și viziunii politice a președintelui Kennedy. În acel an, Kennedy a încercat să caute o relansare relativă cu Uniunea Sovietică. Kennedy este cel care a rostit celebrul său discurs la Universitatea Americană în iunie, care a fost interpretat de mulți ca un discurs pacifist, crescând ura și respingerea în sectoarele de extremă dreaptă. Și tot Kennedy este cel care, în septembrie 1963, a autorizat într-o manieră foarte compartimentată utilizarea diplomației secrete cu Cuba pentru a comunica indirect cu Fidel. Toate elementele pe care mulți autori le consideră că ar fi putut fi cuprinse în motivele care au dus la conspirația împotriva vieții sale.
Pe 22 noiembrie 1963, când a avut loc asasinatul la Dallas, liderul Revoluției se întâlnea cu jurnalistul francez Jean Daniel, care a adus un mesaj verbal conciliant de la președintele Kennedy.
Astfel, în timpul administrației Kennedy, au avut loc evenimentele celei mai mari confruntări dintre Cuba și Statele Unite și, în același timp, pentru prima dată după ruptura relațiilor diplomatice din ianuarie 1961, că într-o manieră limitată și secretă primul contacte în căutarea unei relaţii mai civilizate între cele două ţări.
Ce a fost „Operațiunea Mangusta”: Programul subversiv al SUA împotriva Cubei după înfrângerea sa militară, politică și diplomatică de la Playa Girón (Golful porcilor). Aprobat ca viitor instrument esențial și de bază al politicii față de Cuba. A fost cel mai mare program întreprins vreodată de guvernul Statelor Unite împotriva unei națiuni străine în anii 1960. Chiar și astăzi, există secrete cuprinse în acea operațiune care sunt considerate printre „bijuteriile CIA”, adică secrete de maximă siguranță națională. Peste 5.000 de acte de sabotaj și acte teroriste au fost comise împotriva Cubei în mai puțin de 10 luni, în cadrul Operațiunii Mangusta. Programul subversiv a fost înființat de Consiliul Național de Securitate al SUA după eșecul lui Girón.
Criza din octombrie sau criza rachetelor: La 22 octombrie 1962, când SUA au decretat o blocada navală împotriva Cubei și au creat toate condițiile pentru a bombarda și invada Insula, a fost declanșată așa-numita Criză din octombrie. Kennedy a cerut retragerea armelor strategice sovietice cu sediul în Cuba și a declarat o blocadă navală, la care armata cubaneza au răspuns cu alarma de luptă pentru toate unitățile sale. Criza din octombrie, care a durat până la 28 octombrie, a devenit unul dintre cele mai dramatice evenimente ale Războiului Rece și, în opinia unor specialiști, dintre toate crizele cunoscute in relațiile internaționale contemporane.
Ciprian POP
Note:
[1] Ulterior, la 3 februarie 1962, Kennedy a aprobat una dintre cele mai agresive măsuri împotriva Cubei și care a supraviețuit până în zilele noastre, „embargoul” total asupra comerțului cu Insula (cu excepția alimentelor și medicamentelor) care, începând cu data de Pe 23 martie, a fost extins și la toate mărfurile de origine cubaneză sau fabricate cu componente cubaneze. La 14 martie 1964, sub președinția lui Lyndon Johnson, Departamentul de Trezorerie avea să extindă sfera blocadei, interzicând vânzarea de alimente și medicamente către Cuba.
[2] La 18 ianuarie 1962, Lansdale a prezentat Grupului Special extins un proiect care conținea 32 de sarcini împărțite în domeniile de informații (4 sarcini), politică (9), economie (13), psihologice (4) și acțiuni militare. (5).
[3] Citat de Oficiul pentru Publicații al Consiliului de Stat al Cubei, în: „Girón 40 years later. Conferința academicilor și actorilor istorici cubanezi și nord-americani”, Havana, 22-24 martie 2001. Materiale informative, Dosar nr. 2 P. 83.
[4] Denumită în mod obișnuit Criza rachetelor din Statele Unite nu a fost, așa cum au susținut unii autori, un moment în care, bazându-se exclusiv pe prezența rachetelor nucleare în Cuba, lumea a fost adusă în pragul celui de-al treilea război mondial, ci mai mult decât că, a fost momentul în care Statele Unite au trebuit să facă față consecințelor acumulate ale tuturor actelor sale de agresiune împotriva Cubei. Criza din octombrie, sau așa-numita Criză a rachetelor, nu a durat nici treisprezece zile. Aceasta a durat în perioada 14-16 octombrie, când Kennedy a fost oficial informat și a luat la cunoștință de existența rachetelor nucleare în Cuba, până în aproximativ 30 noiembrie, când avusese loc discuția dintre Mikoyan și Kennedy, pozițiile privind acordurile finale ale crizei au fost fixate. Pe scurt, concentrarea crizei în cele treisprezece zile este un alt mod de a spune că prezența rachetelor în Cuba a determinat criza. Criza a avut și mai multe începuturi. Pentru Cuba, a început de când Eisenhower și-a început campania de ostilitate împotriva Insulei.. În timp ce, pentru lume și poporul Statelor Unite, și al URSS, această criză a început când președintele Kennedy s-a adresat adresa națiunii pe 22 octombrie, propunând primele măsuri de răspuns. Acest eveniment este cunoscut și sub denumirea de Criza din Caraibe, un nume dat de sovietici. Fragmente preluate din opera lui Esteban Morales Domínguez, „Criza rachetelor sau criza octombrie?”, Contracorriente, nr. 6,
[5] În ciuda promisiunii de ne-invazie a Cubei, Statele Unite vor continua „să invadeze” insula la scară mică. Întreaga structură a războiului subversiv împotriva Cubei ar fi menținută. De fapt, anul 1963 a fost unul dintre cele mai notorii în ceea ce privește agresiunea violentă împotriva Insulei și cele mai mari acțiuni ale contrarevoluției interne. În acest sens, cercetătorul cubanez José Luis Méndez a scris că, în 1963 au avut loc 137 de acțiuni contrarevoluționare împotriva coastelor și navelor cubaneze, cel mai mare număr din întreaga perioadă revoluționară. Vezi: José Luis Méndez, Terorismul de origine cubaneză 1959-1996, teză de doctorat în științe juridice, Havana, 1997.
[6] Cele cinci puncte ridicate de Fidel au fost: încetarea blocadei economice și a tuturor măsurilor de presiune comercială și economică exercitate de Statele Unite în toate părțile lumii împotriva Cubei, încetarea tuturor activităților subversive, lansări și aterizări de arme și explozivi pe calea aerului și pe mare, organizarea invaziilor mercenare, infiltrarea spionilor și sabotajului, toate acțiunile efectuate de pe teritoriul Statelor Unite și al unor țări complice, încetarea atacurilor piraților efectuate din bazele existente în Statele Unite și Puerto Rico, încetarea tuturor încălcărilor spațiului aerian și naval de către avioanele și navele de război americane și retragerea din Baza Navală de la Guantanamo și întoarcerea la suveranitate cubaneza a teritoriului cubanez ocupat de Statele Unite.
[7] Pentru mai multe informații vezi: Esteban Morales: „Missile Crisis or October Crisis?”, în: Contracorriente, nr.20, Havana, 2004, pp.20-24.
[8] Ibid.
[9] Pentru a extinde acest pasaj istoric interesant, a se vedea James G. Hershberg, „The United States, Brazil, and the Cuban Missile Crisis, 1962” (Part 1, Part 2), Journal of Cold War Studies, 2004.
[10] Videoclip al Conferinței internaționale privind criza din octombrie, desfășurată la Havana în 2002, cu ocazia celei de-a 40-a aniversări, Centrul pentru Studii Emisferice și ale Statelor Unite (CEHSEU).
[11] Departamentul de Stat Draft Cable 13136 către Casa Albă, 26 octombrie 1962, Top Secret. Arhiva Securității Naționale: http://www.gwu.edu/~nsarchiv/NSAEBB/NSAEBB395/ (Tradus de autori).
[12] Videoclip al Conferinței internaționale privind criza din octombrie, desfășurată la Havana în 2002, cu ocazia celei de-a 40-a aniversări, Centrul pentru Studii Emisferice și ale Statelor Unite (CEHSEU).
[13] Ibid.
[14] Tomás Diez Acosta, Ultimele 12 luni ale lui JF Kennedy și revoluția cubaneză, Editura Politică, Havana, 2011, p. 18.
A consemnat Pop Ciprian-Dorel
