Muncă şi unitate, luptă
pentru dreptate!
Publicaţie a mişcării muncitoreşti, editată de Asociaţia România Muncitoare
Colectiv de redacţie:
Ciprian POP (redactor şef), Ion BUCUR (redactor), Marius BUICĂ (tehnoredactor).
Telefon: 0724/717293
E-mail: asociatia.romania.muncitoare@gmail.com
Web: http://asociatiaromaniamuncitoare.blogspot.ro/
OSIM-M-2005-06220; ISSN-1224-2543
Eliminarea companiilor de stat
Eliminarea treptata a companiilor locale si nationale, a companiilor unde statul este actionar majoritar reprezinta pentru mine O actiune de Sabotare a economiei statului respectiv. Statul Nu poate sa prospere, sa se dezvolte distrugandui sursele de finantare.
Toata lumea trebuie sa inteleaga ca statul are nevoie de anumite domenii de activitate, de anumite ramuri ale economiei pe care el (statul) le considera de o importanta strategica.
Banii obtinuti din taxe si impozite sunt insuficienti pentru a sustine sanatatea, educatia, cultura, stiinta, pensiile, bursele,etc.
Nimeni Nu spune cum se imbogatesc uni si falimenteaza altii. De ce mediul privat castiga bani din diferite domenii.. iar statele Nu au voie la ele?
De ce multinationalele impun reguli iar Statele accepta?
De ce Statele Nu isi pot plati datoriile interne si externe?
Toate cele de mai sus se daroreaza eliminarii companiilor de stat, a firmelor de stat din viata economica. Nu este normal ca anumite firme private sa castige bani doar din contractele cu statul, iar altele din diverse programe garantate de stat.
Gandint, analizand poti sa vezi ca si firmele de stat au probleme, ca si cei firmele din mediul privat. La privati te zbati sa nu dai faliment. La cele de stat, astepti pomana de la minister sau buget. Salariile la stat nu sunt reglementate cum ar trebui iar managerii cheltuiesc cat vor cu investii in masini de serviciu si deplasari diverse.
Aici este o problema. Ministerele si Guvernul ar trebui sa se comporte ca intr-o gospodarie. Sa lucreze in beneficiul patrimoniului de stat.
Profitant de neglijenta statelor si de dezinteresul acestora de a investii in companiile de stat, nationale si locale, marile companii internationale reusesc sa falimenteze si sa distruga economiile de stat. Acest lucru permite ca un grup de firme sa faca bani multi, sa scoata banii din fiecare tara si astfel distrug economic si social tara respectiva.
Daca statul ar gandi sunt domenii de unde ar putea castiga. Eliminarea firmelor de stat inseamna condamnarea statelor la prabusire economica, sociala si financiara.
Profiturile companiilor de stat intra in bugetul consolidat al statului si statul poate folosi banii obtinuti si in proiecte sociale, sportive,culturale,etc. Jumatate din profit sa intre la bugetul consolidat al statului iar Jumatate ca investitie in propria firma.
Asadar globalismul a reusit sa distruga patrimonul economic al fiecaruia stat, importante companii de stat au fost eliminate din piata prin comasare cu alte firme private, altele au fost falimentate.
Hadrian
19 miliarde de lei, de unde?
Toata lumea se intreaba ,de unde se face rost de 19 milliarde lei, pentru bugetul pe anul 2024?
Pai, de aici: Diaspora si amenzi si penalitati
Romania primeste anual foarte multi bani de la romanii care lucreaza in strainatate. Aici pun si sezonierii, caci ei pot trimite acasa bani sau vin direct cu ei in tara.
Sa luam doar 6 miliarde euro. Inmultiti 5 lei/euro si iese 30 miliarde lei.
Banii trmisi de romani in tara nu pot fi cuprinsi in buget. La romani vad ca merge.
Mai puneti 1 miliard de lei pe amenzi si penalitati.
Deci din cei 31 miliarde de lei suplimentari, 19 miliarde de lei inchide bugetul. Ce se face cu restul este un mister.
Hadrian
Cine pe cine pacaleste?
Imi pare rau insa "prostia politica" in Romania intrece orice imaginatie.
Nu puteti sa-mi cereti sa va votez, ca nu mai merge asa. Vreti argumente? Hai sa le vedem:
1. Orice spune Uniunea Europeana si Organismele Internationale faceti ca politicieni: distrugeti propria agricultura si cumparati si platiti cu mult in avans echipamente si tehnica militara in detrimentul industriei din tara. Nu faceti nici un efort de a negocia de a partaja intre companiile, producatorii din tara si cei din afara.
2. Pe facturile de electricitate apare un procentaj din ce in ce mai mare ca consum energie bio, produsa de vant si soare. Acest lucru merge 6-7 luni pe an, in Romania. Dar restul timpului?
Pentru punctele de mai sus as fi negociat cu Uniunea Europeana pentru a putea utiliza si termina tot sistemul hidroenergetic, pentru a ajuta sistemul agricol si infrastructura rutiera si feroviara in zona Suceava-Iasi-Portul Constanta. Nu este posibil sa susti singur trei tari.
3. Am o nelamurire vizavi de intrarea in spatiul Schengen a Romaniei. Cum se face ca tot mai multe tari din vestul Europei fac controale la frontierele cu tarile din estul Europei? Germania, Austria, Slovenia, Italia, sunt cateva exemple.
Daca fortele patriotice din fiecare tara a Uniunii Europeane vor castiga Alegerile Europarlamentare ? Credeti ca vor lasa deschise fiecare tara propriile frontiere? Ce tari vor mai iesi din Uniunea Europeana, apoi de Europarlamentare ?
Hadrian
Romania pierzatoare! Da! Nu este o gluma! Din pacate, este realitate
De ce pierzatoare ? Pentru ca Nu poate sau Nu vrea sa vanda realitatea. Cei care conduc Romania anului 2023, chiar nu inteleg ca de multe ori sunt "total pe langa" ce se intampla in Europa si Uniunea Europeana.
1. Toata lumea cauta resurse naturale pentru producerea energiei electrice.
Romania le are si le-a avut. Interesant este ca APA nu este considerata ca resursa naturala de Romania. Acest lucru se vede prin negasirea unor sume de bani, timp de peste 30 de ani, pentru a finaliza niste hidrocentrale ce sunt gata in proportie de peste 75%.
Atunci cand faci un parteneriat, ambele parti impart investiile, beneficiile si pierderile. In Romania statul face marile Investitii, insa pentru mediul privat. Sa ma explic. Micile centrale nucleare sunt proiecte de viitor. Nuclearelectrica este cea care a dat banii pentru inceput.
Complexul Energetic Oltenia da teren si bani pentru un complex de foltovoltaice in parteneriat cu OMV Romania.
Pai statul numit Romania, de ce nu poate face el singur aceste lucruri prin firmele sale?
De ce trebuie in parteneriat cu companii straine?
2. O alta problema care ma ingrijoreaza este tot despre energie electrica. Pretul. Romania prin energia hidro si energia nucleara ar obtine un pret mai mic la energie, lucru ce ar aduce avantage in economie si pentru populatie. Din pacate cei care transporta si distribuie energia electrica prefera sa livreze pe cea mai scumpa in cantitati mai mari si chiar din import. Daca energia hidro+energia nucleara se produce cu 1 leu/kwh, distribuita prefera sa cumpere de la cei care au produs cu 1,2 lei /kwh (solara, vant si import). Ca economist va spun ca acest lucru duce la distrugerea unei economi.
3. Gazele naturale. Pai degeaba le are statul in patrimoniu caci distribuita este la straini.
Pretul ar putea fi mai mic insa distribuita este cea care face Pretul.
4. Dezvoltarea si modernizarea infrastructurii agricole, a agriculturii si industriei alimentare sunt lucruri care ne-ar putea ajuta. Insa cand ai cedat aceste lucruri companiilor straine este greu sa revi.
5. Industria de aparare este lasata la o parte in multe cazuri, se platesc in avans contracte cu companii straine.
6. Eliminarea banilor lichizi inseamna falimentul economic si financiar al statului respectiv. A pune restrictii si impuneri financiare in privinta caseriei unor diferite forme de firme inseamna ca distrugi baza economiei.
7. Datoria totala a Romaniei este de aproape 200
miliarde euro. Cum o vom plati? Vom face ca Ucraina ? Vom da tot patrimonul economic si nu numai unor Fonduri de Investitii straine ?
8. De ce Romania nu poate avea un Fond Suveran ? Dam exemplu ce fac alta tari si ce Investitii au, insa Romania....
Hadrian
The "Worker's Romania” association continues to demonstrate its solidarity with Palestine
The "Worker's Romania” association continues to demonstrate its solidarity with Palestine
This Saturday, December 23, several members of our association gathered at our headquarters in Bucharest to demand a ceasefire in Gaza, a 45 km² Palestinian city at the heart of Israeli bombings.
Since October 7, 2023, the date the war in Gaza began, activists from our association have held several rallies to demand peace, and on two occasions our members joined together and participated in larger community gatherings organized by the Palestinian community from Bucharest.
The spirit of determination and solidarity of our members for the cause of Palestine has always been strong. The death toll since the start of the assault on Gaza, the majority of which consists of women and children, was brought up several times during our meetings.
On several occasions, we have mentioned the number of hospitals and places of worship, places that should have been protected by international humanitarian law, destroyed by Israeli bombs and we continue to talk about the misery and destruction during this holiday season.
The association that I lead here in Bucharest is one of the rare places of the trade union movement and left-wing political groups which regularly displays its opposition to the war.
On several occasions there have also been calls for a boycott of Israeli products and multinationals that continue to trade with Israel, especially in the occupied territories, and letters have been sent to the Israeli embassy in Bucharest demanding an end to the genocide.
Other events are planned for 2024.
We will always support our Palestinian friends!
Ciprian Pop
Secretary General of the "Worker's Romania" association
Cu respect /Best regards/Con atentos saludos/보냄
Asociatia Romania Muncitoare/Romanian Worker's Association
asociatia.romania.muncitoare@gmail.com
http://asociatiaromaniamuncitoare.blogspot.ro/
OSIM-M-2005-06220; ISSN-1224-2543
CUI: 9001670
Act autorizare: 479/12.11.1996
Telephone: 0040/724717293
Cel mai înalt ofițer militar al NATO, Rob Bauer, îi sfătuiește pe cetățeni să aducă un radio și o lanternă în casele lor
Cel mai înalt ofițer militar al NATO, Rob Bauer, consideră că este o idee bună ca oamenii să se pregătească pentru război. "Trebuie să ai apă în casă, un radio alimentat de baterii și o lanternă alimentată de baterii. Ca să poți supraviețui în primele 36 de ore".
Bauer a spus acest lucru în timpul unei conferințe de presă după o întâlnire de două zile a comitetului militar al NATO la sediul său din Bruxelles. În cadrul conferinței de presă, trei lideri militari au sugerat că NATO se pregătește pentru un posibil război pe pământ european.
Săptămâna viitoare, țările NATO vor începe „cel mai mare exercițiu din ultimele decenii”, potrivit generalului american NATO, Chris Cavoli. Operațiunea va implica „aproximativ 90.000 de militari din toți cei 31 de aliați, plus cei de la bunul nostru partener Suedia”. Operațiunea va dura până în luna mai.
Suedia
Prin urmare, Suedia participă, dar încă așteaptă aprobarea Turciei, aliată NATO, pentru a deveni ea însăși membră NATO. La începutul acestei luni, generalul suedez Micael Bydén le-a spus suedezilor că ar trebui să se întrebe dacă sunt pregătiți corespunzător dacă Rusia ar invada Suedia, așa cum s-a întâmplat în Ucraina. Atâta timp cât Suedia nu este încă un membru oficial, țara nu este încă oficial sub protecția NATO.
„Bydén are dreptate”, a spus un soldat senior al NATO, Rob Bauer. Potrivit lui Bauer, este o idee bună ca oamenii să aibă acasă un radio alimentat cu baterii și o lanternă. „Este un lucru simplu, dar de aici începe.” Nu vrea să stârnească neliniște: „Nu spun că lucrurile vor merge prost mâine, dar este bine să ne dăm seama că nu este un fapt stabilit că trăim în pace”.
A coopera
Sfatul adresat cetățenilor de a se pregăti bine este în concordanță cu comentariile lui Bauer cu o zi mai devreme, conform cărora întreaga societate trebuie să coopereze dacă va izbucni un război. „Timp de decenii am avut ideea că avem armate profesioniste și că au rezolvat situații de securitate din Afganistan sau din Irak”. O astfel de armată profesionistă nu este suficientă pentru un nou război, potrivit lui Bauer. El a spus că, prin urmare, este necesar să ne gândim din nou la sisteme precum recrutarea sau chemarea rezerviștilor.
Între timp, NATO consolidează, de asemenea, legăturile cu parteneri strategici din afara NATO, precum Austria, Irlanda și Elveția, precum și din Asia și Oceania, precum Japonia, Coreea de Sud, Noua Zeelandă și Australia.
Țările baltice vor crea o linie comună de apărare la granița cu Rusia și Belarus
Țările baltice vor crea o linie comună de apărare la granița cu Rusia și Belarus
Miniștrii apărării Estoniei (Hanno Pevkur), Letoniei (Andris Spruds) și Lituaniei (Arvydas Anushauskas) au aprobat crearea unei zone comune de apărare baltică la granița dintre Rusia și Belarus.
În următorii ani, aceste țări vor crea o zonă de apărare la granițele lor, constând din diverse instalații de apărare, al cărei scop este de a descuraja și, dacă este necesar, de a proteja împotriva unei amenințări militare. Acest lucru a fost raportat de serviciul de presă al Ministerului Apărării din Letonia.
Elementele de apărare vor fi împrăștiate pe peisaj, ținând cont de rezultatele analizei inamicului și a mediului, precum și de planul de luptă al unităților forțelor de apărare.
Miniștrii Apărării din Estonia și Letonia au semnat, de asemenea, un acord de cooperare pentru a asigura securitatea aeriană NATO de la baza aeriană Lijellvarde din Letonia, în timp ce pista de la baza aeriană Emari este în curs de reparare.
Pregătindu-se pentru summitul NATO de la Washington, în cadrul întâlnirii, miniștrii apărării din țările baltice și-au exprimat sprijinul unanim pentru aderarea Ucrainei la NATO și Uniunea Europeană și au subliniat, în plus, necesitatea consolidării intenționate a apărării aeriene a NATO în regiune.
Cele trei state baltice și-au confirmat hotărârea de a consolida sprijinul pentru Ucraina prin coaliții și de a lucra împreună la dezvoltarea unor astfel de coaliții. De asemenea, va fi continuată pregătirea armatei ucrainene.
A consemnat Ciprian Pop
Germania se pregătește de război cu Rusia. A fost prezis un posibil scenariu
Tabloidul Bild a scris recent despre un document "presupus secret" al Ministerului German al Apărării, care conține ipoteze despre o escaladare între NATO și Federația Rusă în februarie a acestui an și o ciocnire în 2025 cu trupele rusești în regiunea baltică.
Bild a scris că acest scenariu este "legenda" exercițiilor NATO.
Un conflict militar poate avea loc încă din luna februarie a acestui an. Acest lucru este raportat de Bild, referindu-se la scenariul secret prezis al Bundeswehr „Apărarea Alianței 2025”.
Potrivit documentului, în februarie 2024, Rusia va lansa un alt val de mobilizare și va recruta încă 200.000 de militari în armată. Apoi, Kremlinul poate lansa o ofensivă de primăvară - bazându-se pe un sprijin slab occidental în direcția Kiev - care ar putea obține un mare succes până în iunie 2024 și să respingă treptat armata ucraineană.
Conform scenariului, primul atac ascuns și apoi din ce în ce mai deschis al Rusiei asupra Occidentului va începe în iulie.
"Atacuri cibernetice grele și alte forme de război hibrid, mai ales în statele baltice, vor duce la noi crize. Rusia va începe să incite minoritățile etnice ruse în Estonia, Letonia și Lituania", se arată în document.
Se prevăd confruntări pe care, conform scenariului, Rusia le va folosi drept scuză pentru a începe manevre la scară largă „Vest 2024” cu participarea a 50 de mii de soldați în vestul Rusiei și Belarus din septembrie.
Cu toate acestea, ca și în 2021, Rusia va folosi presupusa sa manevră din Belarus pentru o desfășurare masivă de trupe - la granița cu Polonia și Lituania.
Potrivit unui "document secret" al Bundeswehr, acest lucru ar putea duce la o escaladare. În octombrie, Rusia intenționează să mute trupe și rachete cu rază medie de acțiune în Kaliningrad și să își înarmeze în continuare exclava cu minciuni propagandistice despre un atac iminent al NATO. Scopul secret al Kremlinului: capturarea zonei Suwalki - un coridor îngust polono-lituanian între Belarus și Kaliningrad.
Conform scenariului, din decembrie 2024, în zona decalajului Suwalki va începe un „conflict de frontieră” provocat artificial și „revolte cu numeroase victime”.
Chiar în momentul în care SUA ar putea rămâne fără lider timp de câteva săptămâni după posibila realegere a lui Joe Biden, Rusia repetă invazia din 2014 a estului Ucrainei pe teritoriul NATO într-un scenariu de exercițiu Bundeswehr.
La scurt timp după, va avea loc o reuniune de urgență a Consiliului de Securitate al ONU, la care Rusia va acuza Occidentul că pregătește atacuri împotriva imperiului brutal al lui Putin.
Potrivit scenariului exercițiului, în ianuarie 2025 va avea loc o reuniune specială a Consiliului NATO, la care Polonia și statele baltice vor declara amenințarea tot mai mare din partea Rusiei.
Scenariul pentru 2025
Rusia va inversa din nou adevărata situație de amenințare și în martie 2025 va introduce trupe suplimentare în statele baltice și Belarus.
Numai în Belarus, Kremlinul va desfășura două divizii blindate, o divizie de infanterie mecanizată și un cartier general de divizie - un total de peste 70.000 de soldați.
În mai 2025, conform scenariului Bundeswehr, NATO decide asupra „măsurilor de descurajare fiabile” pentru a preveni un atac rusesc asupra coridorului Suvalk din Belarus și Kaliningrad.
În „Ziua X”, conform unui document secret al Bundeswehr, comandantul șef al NATO ordonă transferul a 300.000 de soldați, inclusiv 30.000 de soldați Bundeswehr, pe flancul estic.
A consemnat Ciprian Pop, pe baza materialului aparut in tabloidul german citat si la care mai fac referire si alte surse media
"Fermierii români blochează camioanele ucrainene la graniță", titrează astazi presa franceza prin corespondentii sai din România, Rona David si Laure Sauvage
Fermierii și șoferii de camion se mobilizează de nouă zile în străzile din România. Manifestanții protestează, în special, împotriva impactului economic și logistic al importurilor de produse ucrainene pe pământul românesc.
Manifestația fermierilor la Siret, România
Fermierii demonstrează la punctul de frontieră Siret, angajându-se să facă acolo nopți nedormite până când cererile le vor fi îndeplinite, spun francezii.
Peste 1.100 de camioane de marfă din Ucraina așteaptă la punctul de trecere a frontierei Siret din nord-estul României pentru a li se permite să intre în țară. Traficul este oprit, iar coada se întinde pe douăzeci de kilometri.
De ce acest blocaj? Pentru că fermierii sunt supărați, protestând în principal împotriva intrării cerealelor ucrainene în România. Li s-a promis că nu vor ajunge pe piața românească, totuși au fost vândute în cantități mari în țară de la începutul războiului dintre Rusia și Ucraina.
Șase organizații agricole solicită Bruxelles-ului să restricționeze importurile de produse ucrainene în UE pentru a nu pune în pericol „supraviețuirea” producătorilor europeni
De luni, 15 ianuarie, aceștia blochează cu tractoare mai multe zone de frontieră pentru a alerta autoritățile române asupra situației în care se află și pentru a se asigura că cerealele ucrainene doar tranzitează România.
„Este o concurență neloială și nu putem face față prețurilor care au scăzut atât de mult încât dacă am vinde la aceste prețuri am da faliment”, spune unul dintre fermierii români prezenți la vama Siret.
Camioanele lor blocate la fața locului de către manifestanți, șoferii ucraineni la rândul lor cer primăriei Siret soluții pentru a se putea întoarce în țara lor.
Demonstrație și în portul Constanța
Portul Constanța, la Marea Neagră, nu a scăpat de mobilizare: de la începutul săptămânii, sute de fermieri și transportatori au blocat patru intrări în port.
Echipați cu steaguri și bannere afișate pe camioane, aceștia cer reglementarea produselor ucrainene, dar vor și subvenții pentru combustibil.
„Încercăm să rezistăm în stradă până când reușim să schimbăm ceva. Am vorbit cu transportatorii polonezi și cehi, care primesc o subvenție de la guvernul lor pentru combustibil. Ei recuperează accizele la motorină, nu primim nimic”, a declarat la fața locului un transportator de cereale român.
În fiecare zi, alți manifestanți se alătură celorlalți în stradă: fermierii și șoferii români nu vor să renunțe la mobilizarea inițiată din 10 ianuarie în toată țara, perturbând traficul în mai multe orașe mari.
Manifestațiile din România, care nu sunt coordonate central, protestează de pe urma „costului ridicat al motorinei, primele de asigurare scumpe, măsurile Comisiei Europene în favoarea mediului, impactul importurilor agricole ucraineni”, susține o alta sursa franceza, FranceAgriMer.
Un acord, dar mobilizarea continuă
Ei cer un moratoriu asupra rambursărilor împrumuturilor, plata mai rapidă a subvențiilor și stabilirea de cozi separate la punctele de trecere a frontierei și în portul Constanța pentru a separa camioanele din Ucraina de cele din UE.
De asemenea, au cereri considerate „absurde” de către autorități, precum combustibil gratuit pentru fermieri sau dublarea subvențiilor.
Ministrul Agriculturii și zece asociații de fermieri au declarat luni, 15 ianuarie, că au ajuns la un acord cu privire la cele mai importante măsuri cerute de fermieri, care nu a oprit mobilizarea.
În această joi, 18 ianuarie, vama ucraineană a indicat corespondentului Reuters că pe trecerea autostrăzii care leagă Halmeu (România) de Diakove (Ucraina) este în curs de blocare a fermierilor și a șoferilor de camioane și că acolo a fost suspendat traficul camioanelor care părăsesc Ucraina.
A consemnat Cipran Pop, cu informații din presa franceza
China îi închide ușile lui Zelensky la Davos
Delegația ucraineană nu și-a ascuns intenția de a profita de Forumul de la Davos pentru a organiza o conferință de pace în Elveția. Pentru a face acest lucru, au încercat să se întâlnească cu premierul Li Qiang și cu diplomații chinezi prezenți la summit.
Înaintea summitului din Alpi, șeful cabinetului prezidențial ucrainean, Andriy Yermak, a spus că este imperativ ca "China să se alăture discuțiilor de pace" și a sugerat că "Zelensky va avea ocazia să discute cu premierul chinez Li Qiang în Elveția".
Chinezii le-au închis ușile. Guvernul de la Beijing a vrut să acționeze ca mediator în războiul ucrainean, dar nu a reușit să avanseze nici măcar cu un metru, deoarece Zelensky și oamenii săi au avut urechi doar pentru alte cantece.
Ucrainenii au fost nevoiți să se întoarcă la Kiev cu mâinile goale. Este cel mai recent semn că China nu are intenția de a intra în jocul lui Zelensky.
Delegația chineză din Elveția a avut oportunități ample de a sta în fața omologilor ucraineni, fie la Berna, fie la Forumul Economic Mondial de la Davos. Orice întâlnire ar fi împlinit o speranță de mult timp la Kiev pentru discuții cu înalți oficiali de la Beijing.
Un diplomat american a declarat că China a respins întâlnirea după ce Rusia i-a cerut să pună capăt întâlnirilor diplomatice cu Ucraina. Un altul din Uniunea Europeană a declarat că a cerut Chinei să reia contactul direct cu Zelensky și a subliniat că o întâlnire cu Li în Elveția ar fi fost un pas pozitiv.
A consemnat Ciprian Pop
Netanyahu respinge propunerea de eliberare a ostaticilor israelieni din Gaza
Propunerea a fost redactată de miniștrii israelieni înșiși, iar Netanyahu și-a justificat refuzul cu argumentul că Hamas a vrut să „termine categoric războiul”, așa cum a dezvăluit miercuri Canalul 13 al Israelului.
Marele alibi al sioniştilor pentru agresiunea militară împotriva Gazei a dispărut. În ultimele zile, miniștrii israelieni, pe care canalul nu îi numește, au redactat „schițele unei propuneri care ar putea duce, în cele din urmă, la un acord de eliberare a captivilor israelieni deținuți de Hamas”.
Canalul privat israelian a spus că miniștrii israelieni – pe care nu i-a numit – „au redactat, în ultimele zile, contururile unei propuneri care ar putea duce în cele din urmă la un acord de eliberare a captivilor israelieni deținuți de Hamas.
Era de așteptat ca negocierile să avanseze printr-un mediator, pe care nici canalul nu îl identifică, dar Netanyahu și-a întărit poziția și, în cele din urmă, a respins propunerea miniștrilor săi.
Refuzul lui Netanyahu a fost decis fără coordonare cu miniștrii cabinetului de război Benny Gantz și Gadi Eisenkot, care și-au exprimat furia față de poziția premierului.
Presa israeliană relatează declarațiile mai multor lideri politici împotriva lui Netanyahu, asigurând că „el împiedică încheierea unui acord care vizează eliberarea persoanelor răpite”.
Alte surse politice au spus că „încă lucrează la planul israelian” și că efortul „nu s-a oprit”.
La rândul său, biroul lui Netanyahu își justifică poziția cu subterfugiul că „condiția cerută de Hamas și pe care premierul a respins-o categoric este de a pune capăt războiului”.
Nu se poate spune mai clar că războiul actual interesează doar Israelul și că Hamas este cel care reușește „să pună capăt războiului”.
Israelul spune că Hamas a reținut aproximativ 136 de israelieni în Gaza din 7 octombrie. Hamas, la rândul său, cere o încetare a focului în Gaza și eliberarea prizonierilor palestinieni din închisorile israeliene în schimbul eliberării prizonierilor israelieni.
A consemnat Ciprian Pop
Pakistanul a atacat regiunea de graniță a Iranului
Pakistanul a atacat ceea ce autoritățile sale numesc ca fiind „ascunzătoarile teroriste” din Sistan și Balochistan, din Iran și a subliniat că respectă „suveranitatea și integritatea lor teritorială”
În dimineața zilei de 18 ianuarie, Pakistanul a desfășurat operațiunea Marg Bar Sarmachar, în care au fost efectuate lovituri „înalt coordonate și precise” împotriva „ascunzătoarilor teroriste” din provincia Iranului Sistan și Balochistan. Drept urmare, mai mulți teroriști au fost eliminați, a informat Ministerul Afacerilor Externe pakistanez.
„Din cauza [Iranului] lipsei de acțiune ca răspuns la preocupările noastre serioase, acești așa-numiți Sarmachars au continuat să verse cu impunitate sângele pakistanezilor nevinovați. „Aceste acțiuni de dimineață au fost întreprinse în lumina informațiilor credibile despre activitățile teroriste iminente la scară largă ale așa-numiților Sarmachars”, se arată în declarație.
Ministerul de Externe al Pakistanului a subliniat că respectă suveranitatea și integritatea teritorială a Iranului. Departamentul a numit scopul atacurilor de astăzi „de a-și asigura propria securitate și interese naționale”.
Potrivit presei pakistaneze, districtul Serawan, situat la granița cu Pakistanul, a fost atacat. Ca urmare, trei femei și patru copii care nu erau cetățeni iranieni au murit. Agenția ianiana de știri Mehr, citând o sursă, scrie că atacurile au fost efectuate cu rachete și drone.
Pe 16 ianuarie, Iranul a atacat două baze ale grupului militant baluci Jaish al-Adl (Armata Justiției) din Pakistan. Anterior, un grup de militanți a atacat forțele de securitate iraniene în zona de graniță cu Pakistanul. În urma atacurilor, doi băieți au murit și alte trei fete au fost rănite. Ministerul de Externe al Pakistanului a condamnat atacul și a avertizat că încălcarea suveranității țării ar putea avea consecințe grave.
A contribuit Ciprian Pop
Rusia și Iranul, SUA, Israel si...Pakistanul...„război proxy” în Orientul Mijlociu
În Orientul Mijlociu au loc o serie de evenimente înlănțuite. La începutul acestei luni, cel mai grav atac terorist din istoria Iranului a ucis o sută de oameni. Califatul Islamic își revendică responsabilitatea pentru masacru. Miercuri, Iranul atacă trei țări (Siria, Irak și Pakistan) cu rachete și drone pe o perioadă de 24 de ore și își revendică imediat responsabilitatea pentru lansare.
Corelația de forțe din Orientul Mijlociu s-a schimbat din cauza apropierii irano-saudite mediată de China și a integrării Iranului, Arabiei Saudite, Emiratelor Arabe Unite și Egiptului în blocul Brics.
După cum s-a înclinat balanța, Iranul nu este interesat de niciun război regional, nici Hezbollah, oricât de mult ar face aluzie unele voci, o escaladare a războiului din Orientul Mijlociu, care începe și se termină întotdeauna în Iran. În spatele Hamas este Iran, în spatele houthiștilor este Iranul, în spatele Hezbollah este Iranul, în spatele lui Hashd Al Shabbi este Iranul...
Cu toate acestea, din 7 octombrie, guvernul de la Teheran nu a putut să dea dovadă de mai multă prudență, la fel că Turcia, viețile palestinienilor nu contează în calculele unor puteri, indiferent de azimut. Sprijinul Teheranului pentru Palestina este retoric. Atunci problema depinde de Statele Unite și de Israel... dacă Iranul nu intră în război de unul singur, cum să-l ducă în război? La ce fel de război?
Statele Unite nu pot ataca direct Iranul în speranța unui rezultat pozitiv. Trebuie să recurgă la un „război indirect” sau, după cum se spune acum, la intermediari. S-ar extinde la țările vecine (Irak, Pakistan) pentru a flanca Teheranul la est și vest cu „state eșuate” ușor de manipulat.
Statele Unite trebuie să se concentreze asupra Pacificului și, de asemenea, au o perioadă foarte dificilă fără a controla Orientul Mijlociu, și nu numai pentru petrol, așa cum se vede în Marea Roșie. Destabilizarea în stil libian este o parte esențială a acestui control.
Toți actorii și-au activat pionii în regiune, care sunt variați, unii cu elemente din rândul Houthi, alții, din celălalt azimut, cu independentiștii din Balochistan, kurzii sau MEK (Mujahidin-e-Khalq).
„Iranul se joacă cu focul în Balochistan”, scria revista Foreign Policy în urmă cu un an, făcând aluzie la „tensiunile sectare” dintre șiiți și suniți (1). Un an mai târziu, are loc un atac al Iranului împotriva organizațiilor de independență baluce care operează de cealaltă parte a graniței.
În decembrie, șeful de stat major al armatei pakistaneze, generalul Asim Munir, a călătorit la Washington, unde a stat o săptămână (2). Înainte de a-și asuma conducerea armatei în 2022, Munir a condus serviciile de informații. Este primul ofițer al armatei pakistaneze care nu provine din aceeași armată, este cadru de informații la bază.
În urma vizitei, Pakistanul a lansat o declarație oficială în care subliniază că ambele părți au discutat despre conflictele în curs din regiune și au convenit să „crească interacțiunile” pentru angajamente „benefice reciproc”. Declarația a adăugat că „cooperarea împotriva terorismului și colaborarea în apărare au fost identificate ca domenii cheie”.
Evident, atacurile de miercuri nu au fost îndreptate împotriva Siriei, Irakului sau Pakistanului, așa cum spune presa, ci împotriva bazelor în care Pentagonul antrenează militar organizații armate care se opun guvernului de la Teheran.
În așteptarea războiului, Iranul a făcut presiuni asupra Rusiei să semneze o alianță strategică. Dar, dacă iranienii sunt reticenți în a se angaja până la capăt în cuibul regional de viespi, același lucru este valabil și pentru Rusia.
În decembrie, în timp ce generalul Munir a călătorit la Washington, președintele iranian Ebrahim Raissi a plecat la Moscova. În această săptămână, Ministerul rus al Apărării a raportat că, în sfârșit, Rusia a fost de acord să semneze alianța cu Iranul.
„Ambele părți și-au subliniat angajamentul față de principiile fundamentale ale relațiilor ruso-iraniene, inclusiv respectul necondiționat reciproc pentru suveranitatea și integritatea teritorială a celeilalte, care vor fi confirmate în importantul tratat interguvernamental dintre Rusia și Iran, în timp ce acest document este deja în curs de finalizare”.
Angajamentul Rusiei față de suveranitatea și integritatea teritorială a Iranului face parte din alianță. Ambele părți subliniază importanța problemelor legate de securitatea regională.
Miercuri, Maria Zakharova, purtătoarea de cuvânt a diplomației ruse a declarat că noul tratat va consolida parteneriatul strategic dintre Rusia și Iran și va acoperi toate legăturile lor. „De la semnarea actualului tratat, contextul internațional s-a schimbat, iar relațiile dintre cele două țări se confruntă cu o creștere fără precedent”, a spus Zacharova.
Pe de altă parte, purtătorul de cuvânt al Kremlinului, Dmitri Peskov, a adăugat că așteaptă să stabilească o dată pentru o întâlnire între Putin și Raisi care să sigileze oficial alianța strategică.
Devine foarte interesant și și t de urmărit evoluțiile.
A consemnat Ciprian Pop
Surse folosite:
(1) https://foreignpolicy.com/2023/01/30/iran-protests-baluchistan-sunni-shiite-sectarian-tensions/
(2) https://foreignpolicy.com/2023/12/13/pakistan-army-chief-visit-washington-asim-munir/
100.000 de palestinieni uciși, dispăruți sau răniți în Gaza în 100 de zile
Aproximativ 100.000 de palestinieni au fost uciși, dispăruți sau răniți din 7 octombrie din cauza masacrului israelian care se desfășoară în Fâșia Gaza, a anunțat Euro-Med Human Rights Monitor într-un comunicat, menționând că cifra include pe cei care au dizabilități.
Un total de 31.497 de palestinieni din Fâșia Gaza au fost uciși la 13 ianuarie. Dintre cei uciși în atacurile aeriene și de artilerie israeliene în Fâșia Gaza, 28.951 (92 la sută) erau civili, inclusiv 12.345 de copii, 6.471 de femei, 295 de personal medical, 41 de civili și 113 de jurnaliști.
În plus, 61.079 de persoane au fost rănite, sute dintre ele în stare critică.
Cifrele furnizate de Ministerul Sănătății palestinian includ pe cei dispăruți după ce au fost reținuți de armata israeliană, precum și pe cei care au fost îngropați sub dărâmăturile clădirilor lovite de atacurile artileriei israeliene timp de mai bine de 14 zile consecutiv și, prin urmare, ei sunt presupusi morți.
Aproape două milioane de palestinieni, aproximativ 85% din populația totală a Fâșiei Gaza, au fost strămutate din casele și din zonele rezidențiale din cauza lipsei unui adăpost sigur, cu 69.700 de unități de locuințe complet distruse și alte 187.300 parțial distruse.
Facilitățile vizate de Israel în timpul atacurilor sale includ 320 de școli, 1.671 de unități industriale, 183 de centre de sănătate, inclusiv 23 de spitale, 59 de clinici și 92 de ambulanțe, 239 de moschei, trei biserici și 170 de birouri media.
Israelul atacă în mod deliberat infrastructura civilă pentru a provoca un număr cât mai mare de victime, pierderi materiale și distrugeri generale, ca represalii și pedepse colective.
Curtea Internațională de Justiție examinează în prezent plângerea de genocid depusă de Africa de Sud și va decide asupra măsurilor urgente solicitate de țara africană, dintre care cea mai importantă este încetarea acțiunilor militare ale Israelului în Fâșia Gaza.
Monitorul Euro-Med pentru Drepturile Omului face apel la încetarea stării de impunitate de care se bucură Israelul. Cei responsabili pentru crimele Israelului trebuiesc trași la răspundere. Toți cei care au emis și au executat ordinele brutale împotriva palestinienilor din Fâșia Gaza trebuie aduși în fața justiției și toate victimele trebuie să primească despăgubiri echitabile.
A consemnat Ciprian Pop
Miniștrii de externe nord-coreeni și ruși discută despre „următoarele contacte politice”
Miniștrii de externe ai Coreei de Nord și ai Rusiei,Choe Son-Hui și, respectiv, Serghei Lavrov, au discutat programul pentru „următoarele contacte politice” dintre țările lor în timpul discuțiilor lor de săptămâna aceasta, potrivit presei moscovite.
Miniștrii de externe au purtat discuții la Moscova, marți, înainte de a se întâlni cu președintele rus Vladimir Putin în aceeași zi, pe fondul aprofundării relațiilor bilaterale ca urmare a summitului dintre liderii lor din septembrie.
„A avut loc un aprofundat schimb de opinii asupra problemelor actuale în dezvoltarea relațiilor bilaterale, cu accent pe punerea în aplicare a acordurilor de la summitul din septembrie între liderii celor două țări, la cosmodromul Vostochny, inclusiv pe itinerariul viitorului contacte”, a declarat agenția de știri rusă TASS, citand ministerul rus de externe.
În timpul summitului din septembrie din estul Rusiei, Putin a acceptat invitația liderului nord-coreean Kim Jong Un de a-i vizita țara. Ministerul, însă, nu a oferit detalii despre „contactele politice viitoare”.
În ceea ce privește situația din Peninsula Coreeană și din Asia de Nord-Est, miniștrii de externe și-au confirmat angajamentul de a rezolva tensiunile din regiune, pe care le-au descris ca fiind alimentate de „acțiuni provocatoare iresponsabile ale Statelor Unite și ale sateliților săi”.
Miercuri, Choe s-a întâlnit, de asemenea, cu viceprim-ministrul rus Alexander Novak și a discutat despre extinderea cooperării în comerț și economie, a informat Agenția Centrală de Știri din Coreea de Nord (KCNA).
Într-un articol în limba engleză, KCNA a spus că conversația s-a axat pe probleme practice pentru revitalizarea și extinderea schimburilor bilaterale și a cooperării în diverse domenii, inclusiv comerț și economie, întrucât relațiile de prietenie și cooperare dintre Coreea de Nord și Rusia au atins „un nou nivel strategic”.
Ministerul rus de Externe a declarat că Choe și-a încheiat călătoria de cinci zile în Rusia joi.
După întâlnirea lui Choe cu Putin, Kremlinul a declarat că Rusia este interesată de dezvoltarea în continuare a relațiilor cu Coreea de Nord în toate domeniile, inclusiv în cele „sensibile”.
La randul lor, Washingtonul și aliații săi au acuzat Coreea de Nord că oferă Moscovei sprijin pentru armament pentru a fi folosit în războiul său din Ucraina, în schimbul asistenței Rusiei în dezvoltarea de arme avansate de către Coreea de Nord.
A consemnat Ciprian Pop
Populația Chinei se micșorează pentru prima dată în mai bine de 60 de ani
Populația Chinei s-a micșorat într-un ritm mai rapid anul trecut decât în anii precedenți, deoarece nașterile au scăzut la un nivel record, accelerând o schimbare demografică care ridică provocări semnificative.
China a fost depășită de India, ca fiind cea mai populată țară din lume. Biroul Național de Statistică a declarat că numărul total de oameni din China a scăzut cu 2,08 milioane, sau 0,15 la sută, la 1,409 milioane anul trecut.
Aceasta este mult mai mare decât scăderea populației de 850.000 în 2022, care a fost prima din 1961 în timpul unei perioade de foamete ca urmare a secetei și a recoltelor slabe.
Numărul total de decese a crescut cu 6,6% anul trecut, ajungând la 11,1 milioane, rata mortalității atingând cel mai ridicat nivel din 1974.
Rata natalității este cea mai scăzută de la înființarea Republicii Populare în 1949. A atins un minim de 6,39 nașteri la 1.000 de locuitori, sub rata de 6,77 nașteri în 2022.
Nașterile au atins un nou minim anul trecut. Au scăzut cu 5,7%, până la 9,02 milioane. Scăderea ratei natalității vine în ciuda eforturilor guvernului de a încuraja mai multe cupluri căsătorite să aibă copii, după decenii de politici restrictive privind nașterea.
Sunt mai puține persoane care se căsătoresc și mai puține cupluri care doresc să aibă copii.
Populația activă este, de asemenea, în scădere
Scăderea natalității coincide cu reducerea populației active și îmbătrânirea rapidă a populației: o dublă provocare pentru guvernul chinez, care trebuie să facă față finanțării asistenței medicale și pensiilor pentru cetățenii în vârstă, încercând în același timp să mențină creșterea în o economie cu mai puțini oameni în vârstă de muncă.
Forța de muncă din China, adică cei cu vârste cuprinse între 16 și 59 de ani, a scăzut cu 10,75 milioane anul trecut, adăugându-se la contracția în curs. Populația de peste 60 de ani, la rândul ei, a continuat să crească. Mai mult de o cincime din populație, sau aproape 297 de milioane de oameni, se află acum în această grupă de vârstă.
Numărul tot mai mare de bătrâni obligă să schimbe anumite aspecte ale politicii economice a guvernului. Consiliul de Stat, cel mai înalt organism administrativ al Chinei, a publicat săptămâna trecută o serie de linii directoare pentru a-și adapta serviciile pentru persoanele în vârstă în domeniul locuințelor, sănătății și finanțelor. Autoritățile locale ar trebui să sprijine facilitățile pentru rezidenții în vârstă.
Anul trecut, în cel puțin patru orașe, mii de bătrâni au ieșit în stradă pentru a protesta împotriva reducerilor la prestațiile medicale lunare implementate de guvernele locale pentru a aborda deficitele.
Creșterea economică slăbește
Schimbarea demografică vine într-un moment în care creșterea țării slăbește. Biroul Național de Statistică a confirmat că economia chineză a crescut cu 5,2% anul trecut. Este unul dintre cele mai proaste rezultate economice ale țării în mai mult de trei decenii.
Există rezultate economice care sunt „rele” sau „bune”, în funcție de cine le privește. De exemplu, în decembrie, în China, prețurile caselor noi au scăzut cu cel mai mult în aproape nouă ani.
În ciuda scăderii prețurilor, vânzările de case pe metru pătrat au scăzut cu 8,5% anul trecut, marcând al doilea an consecutiv de scădere.
Din cauza îmbătrânirii populației, calculele prevăd că cererea de locuințe va scădea în următorii ani, ceea ce va trage în jos sectorul și va afecta perspectivele de creștere.
Sectorul imobiliar a jucat un rol principal în economia chineză, reprezentând până la 30% din PIB. Activele imobiliare reprezintă aproximativ 70 la sută, cea mai mare proporție, din averea gospodăriei.
De aproximativ trei ani sectorul a intrat în criză, în urma unei restricții privind împrumuturile acordate dezvoltatorilor promovate de guvern.
Cu toate acestea, producția industrială a crescut cu 6,8 la sută în decembrie, peste așteptări. A fost cea mai rapidă creștere din februarie 2022. Până în 2023, producția industrială a crescut cu 4,6%, față de 3,6% în 2022.
Vânzările cu amănuntul au crescut, de asemenea, cu 7,4% anul trecut, inversând scăderea de 0,2% din 2022.
A contribuit Ciprian Pop
Blocada navală a Mării Roșii
Înainte, rezistența palestiniană avea sprijinul guvernelor arabe, dar acum nu există nimic din toate acestea. Doar organizațiile militante sunt implicate. Dintre aceștia se remarcă Houthi.
Pot părea foarte slabi din punct de vedere militar, dar nu este cazul. Statele Unite, Regatul Unit, Europa și Israelul au mult mai mult de pierdut, ceea ce este de bază în războiul modern. Ceea ce contează nu sunt propriile pierderi, ci cele ale adversarului tău. Câte victime este capabil să îți răpească? Ce daune îți aduce?
Orașul israelian Haifa se află la doar 32 de kilometri de granița cu Liban. Este al treilea oraș ca mărime din Israel, cu o populație de aproximativ 300.000 de locuitori. Este al doilea port ca mărime al Israelului din punct de vedere al tonajului de mărfuri, iar rafinăria de petrol din Haifa (cea mai mare și una dintre doar două din Israel) procesează peste 66 de milioane de barili de țiței pe an, sau mai mult de un milion de barili pe săptămână.
Portul, și în special rafinăria, ar fi ținte principale, iar daune semnificative, în special la rafinărie, ar avea repercusiuni grave asupra economiei israeliene. Hezbollah poate supraviețui fără un port maritim, dar Israelul nu poate.
În atacul forțelor navale ale Statelor Unite și Regatului Unit împotriva houthiilor, aceștia au recurs la raiduri aeriene, precum și la aproximativ 100 de rachete de croazieră, la un cost de peste un milion de dolari fiecare, cu un bilanț foarte slab. : Cinci Houthi au fost uciși.
Statele Unite și Regatul Unit au exacerbat o situație deja volatilă. Nu este nimic mai rău într-un război decât să găsești noi dușmani la fiecare pas și, desigur, după un atac, cel mai rău lucru este că situația nu înrăutățește poziția atacatorului.
După atacurile din parte SUA și Marii Britanii, Asociația Internațională a Proprietarilor Independenți de Petroliere (Intertanko), care reprezintă aproape 70% din totalul petrolierelor, vaselor transportatoare de gaz și chimicale implicate în comerțul internațional, le-a spus membrilor săi „să rămână la o distanță sigură” de strâmtoarea Bab El Mandeb. Navele care călătoreau spre sud prin Canalul Suez au fost obligate să oprească în nordul Yemenului.
Perturbarea majoră a traficului ar putea avea o influență ascendentă asupra prețului petrolului, deoarece vine imediat după anunțul companiei saudite Aramco privind reducerea de 2 dolari pe baril începând din februarie.
Houthiii nu au nevoie să tragă asupra navelor. Simpla amenințare cu atacuri cu rachete a fost suficientă pentru a perturba traficul maritim la Marea Roșie și, la rândul său, aproape tot comerțul internațional.
A consemnat Ciprian Pop
O mișcare agrară de ultimă oră explodează în Germania
Noi mișcări agrare apar în diferite țări europene. Ultima dintre ele a sărit în Germania și proprietatea asupra pământului nu are nicio legătură cu asta.
De zeci de ani în Europa, țărănimea trăiește din ceea ce se numea PAC (Politica Agricolă Comună), care avea doi piloni fundamentali: tarife puternice care protejează piața agricolă europeană de concurență și subvenții publice.
Piața agricolă europeană este o altă dovadă că așa-zisul „neoliberalism” nu a existat niciodată. A fost întotdeauna sub intervenția și puternic reglementat de Bruxelles, în ultima vreme din motive „verzi”.
Ceea ce a provocat mobilizările fermierilor germani a fost sfârșitul subvențiilor la motorină. Lor li s-au alăturat lucrătorii feroviari și șoferii de camioane, provocând o prăbușire totală a transportului.
Motto-ul principal este „Zu viel ist zu viel” („Este suficient”) și a început pe 18 decembrie, când peste 1.500 de tractoare au blocat traficul pe străzile din Berlin. De atunci, sute de mașini agricole circulă în multe alte orașe germane.
Este Agenda 2030, așa că același lucru s-a întâmplat și în alte țări, precum Franța, unde în septembrie guvernul a redus subvențiile la motorină sub pretexte „verzi”. Dar mașinile agricole care funcționează cu motoare electrice nu sunt încă fabricate...
În Germania, guvernul a fost mai explicit: sfârșitul subvențiilor a fost impus din motive clar bugetare. Guvernul acoperea deficitul public cu împrumuturi și în noiembrie instanțele au obligat-o să pună capăt șmecherilor contabile.
Scholz a intenționat să realoce o parte din bugetul neutilizat în 2022 (60 de miliarde de euro), destinat să plătească pentru izolarea pandemiei, către un fond special pentru tranziția energetică. Curtea Supremă Germană a împiedicat-o. Deficitul bugetar al țării nu poate depăși 0,35 la sută din PIB.
Eliminarea masivă a creditelor a fost un coșmar. O mare demonstrație este planificată astăzi la Berlin, chiar înainte ca comisia fiscală a Bundestagului să aprobe bugetul din acest an.
Dar, protestele nu se limitează la lumea agricolă. La proteste s-au alăturat și muncitorii feroviari și șoferii de camioane. În ciuda promisiunilor de campanie ale lui Scholz, când era candidat, să nu majoreze TVA-ul, cotele la produsele alimentare au crescut de la 7 la 19 la sută de la începutul anului, reducând drastic salariile reale ale muncitorilor.
În urmă cu trei ani, guvernul anterior a redus TVA-ul pentru a împiedica restaurantele să intre în faliment în timpul blocajelor, dar factura trebuie să ajungă mai devreme sau mai târziu.
Protestele agrare nu se limitează nici la Germania. După cum vedem la TV, în Olanda fermierii au luat-o si ei pe drumuri și și-au format chiar propriul partid politic.
Ciprian Pop
Consternare în Elveția legat de controlul total al comunicațiilor digitale
Din fericire, încă mai sunt oameni surprinși și scandalizați, de exemplu în Elveția, unde a izbucnit o puternică controversă după ce revista germană Republick a declarat că serviciul de securitate al țării monitorizează masiv cetățenii elvețieni prin telefoanele mobile și computerele lor.
Desigur, serviciul de informații neagă acest lucru. Totul este o minciună, spun ei....
Serviciul Federal de Informații (SRC), agenția federală responsabilă cu securitatea națională, are acces foarte larg la mesajele și e-mailurile cetățenilor țării. „Traficul pe internet al elvețienilor este analizat masiv”, scrie revista. Datele sunt stocate pentru eventuale „investigații retroactive”.
Cu alte cuvinte, atunci când cineva, să-i spunem "un vecin" începe să te deranjeze, rufele lui murdare pe care le-a depozitat sunt scoase pe balcon că sa fie aerisite.
Supravegherea în masă este posibilă printr-o revizuire a legii federale care datează din 2016 și ar urma să fie pusă în practică în anul următor. La acea vreme, guvernul a liniştit "spiritele neliniştite": poliţia și serviciile din Țara Cantoanelor vor putea pătrunde într-un computer, şi chiar într-un mediu privat, dar acest lucru se va face doar în urma unui proces strict.
Elvețienii credeau că poliția va folosi drept „bun” ceva care este intrinsec „rău”, iar legea a fost validată cu două treimi din voturi.
Cum nu se putea altfel, pretextul invocat pentru aprobarea legii a fost „combaterea terorismului”.
Legea autorizează serviciile de informații să stocheze comunicații în căutarea unor termeni specifici: informații despre persoane sau companii străine, numere de telefon, nume de sisteme sau tehnologii de alarmă etc.
Datele sunt colectate direct din comunicații, prin echipamente specifice instalate în infrastructurile companiilor care asigură acces la Internet.
Atunci când unul dintre acești termeni este detectat, mesajul este transmis către Departamentul Federal de Apărare, cu sediul în cantonul Berna, unde analiștii procesează semnalele, de obicei criptate. Dacă reușesc să transforme aceste date într-o comunicare lizibilă, acestea sunt transferate către Serviciul Federal de Informații.
Pe lângă problema supravegherii în masă, mai există și problema stocării informațiilor. Ce se întâmplă dacă pirații informatici reușesc să o captureze? Sunt chiar bine protejate?
Serviciul Federal de Informații neagă categoric concluziile revistei germane. Nu efectuează acest tip de supraveghere și, în plus, activitățile sale sunt supuse unui „control strict” din partea guvernului, spune el.
Cât e de perfect sistemul și dacă chiar funcționează cu precizia ceasornicelor elvețiene...va rămâne de văzut.
Ciprian Pop
Un interesant material semnat de Ali Choukeir:
https://new.thecradle.co/articles/israels-well-oiled-pr-machine-collapses
"Cum eșuează mașinile sioniste de PR"
Un termen ebraic asociat cu eforturile de propagandă globală ale Israelului, „hasbara”, nu a reușit să contracareze narațiunea pro-palestiniană în războiul din Gaza. Ca instrument de primă linie al strategiei de securitate națională a Tel Avivului, pierderea bătăliei de publicitate este echivalentă cu pierderea avantajului său militar calitativ.
„Israelul condamnă decizia Africii de Sud de a acționa ca "avocat al diavolului". Istoria va judeca Africa de Sud pentru complicitatea sa criminală la cel mai sângeros masacru al evreilor de la Holocaust și o va judeca fără milă.” Purtătorul de cuvânt al guvernului israelian, Eylon Levy, și-a exprimat consternarea față de Africa de Sud pentru că a depus o plângere la Curtea Internațională de Justiție pentru genocidul care a ucis peste 24.000 de civili în Gaza.
Pe măsură ce războiul din Gaza intră în a patra lună, Israelul se luptă să modeleze opinia publică internațională prin mașina sa masivă de propagandă „hasbara” și un buget considerabil alocat activităților globale de „diplomație publică”. Statul ocupant pierde războiul de propagandă, cedând imaginea de „victimă” pe care a cultivat-o de multă vreme celei de autor de crime de război oribile.
După 7 octombrie, Israelul și-a intensificat eforturile în media și diplomația digitală, împreună cu acțiunile sale militare și de securitate. Conștient de importanța încadrării acestor evenimente pentru a modela percepția publică, Israelul a făcut tot posibilul pentru a construi narațiuni de neoprit care etichetează acțiunile rezistenței palestiniene drept „terorism”, atât pe plan intern, cât și internațional.
Dar, confruntat cu amploarea fără precedent a activismului pro-palestinian pe rețelele de socializare și pe teren, sub formă de proteste globale, Israelul și aliații săi occidentali au colaborat pentru a suprima aceste contra-narațiuni pentru a construi sprijin pentru armata de la Tel Aviv.
Cartea lui Greg Shupack, „Istoria greșită: Palestina, Israel și mass-media”, evidențiază trei cadre centrale care stau la baza narațiunii Israelului față de Occident: asumarea sarcinii de ambele părți în mod egal, prezentarea „extremiștilor” drept principalul obstacol în calea eforturile de pace și subminarea vocilor moderate și insistă asupra dreptului Israelului la „autoapărare”, chiar și în fața protestelor neînarmate, fără a ține cont de drepturile palestinienilor.
Acest cadru ghidează acoperirea media occidentală a „conflictului israelo-palestinian”. Mai mult, Israelul exploatează pretențiile istorice asupra pământurilor palestiniene și acuzațiile de antisemitism pentru a-și modela narațiunea și a atrage simpatia occidentală.
„Hasbara” folosește mai multe strategii pentru a influența narațiunea media occidentală. Prima este de a face apel la conștiința occidentală: atât la nivel oficial, cât și la nivel popular, aceasta înseamnă asocierea Hamas cu Califatul Islamic („Lumea a învins Califatul Islamic și lumea va învinge Hamas”) și prezentarea zilei de 7 octombrie drept sintagma „Lumea a învins Califatul Islamic și lumea va învinge Hamas”. 9/11.” Această tactică își propune să creeze o conexiune emoțională pentru a reduce ceea ce putem numi „decalajul emoțional”.
În al doilea rând este falsificarea faptelor și fabricarea minciunilor. Această strategie joacă un rol important în a profita de „distorsiunea de ancorare”, care implică prezentarea unei versiuni a evenimentelor care influențează modul în care sunt percepute informațiile ulterioare, cum ar fi celebra acuzație, acum negata, „40 de bebeluși decapitați”. Folosind această strategie, președintele israelian Isaac Herzog, de exemplu, a susținut că luptătorii Hamas aveau instrucțiuni privind fabricarea armelor chimice.
În al treilea rând, utilizarea publicității plătite și a influențelor. În puțin peste o săptămână, Ministerul de Externe al Israelului a difuzat 30 de reclame vizualizate de peste patru milioane de ori pe X/Twitter.
În al patrulea rând, stabiliți ideea de diferență culturală. Prin dezumanizarea palestinienilor și asimilându-i în „alții”, Israelul încearcă să sublinieze legătura sa exclusivă cu civilizația occidentală. Declarațiile oficialilor israelieni, cum ar fi referirea ministrului Apărării Yoav Gallant la „lupta împotriva animalelor” și apelul lui Netanyahu către lumea civilizată de a lupta împotriva „barbarilor”, exemplifică o parte a acestei tehnici.
Războiul informațional ia o întorsătură dramatică
Operațiunea „Inundația Al Aqsa” a constituit un salt calitativ pentru cauza palestiniană în sfera media, dacă credem în rezultatele obținute datorită interacțiunii masive a populației lumii și protestelor ample din multe țări, elemente care încetul cu încetul au devenit știri de prima pagină, "s-au infiltrat" în media, chiar și în cea a marilor companii.
În ciuda disparităților mari dintre palestinieni și israelieni în ceea ce privește mijloacele, tehnologiile, resursele materiale și acoperirea mass-media majoră, rețelele sociale au devenit marele factor de paritate în acest război informațional, făcând din ce în ce mai dificilă sarcina presei oficiale de a ignora discursul palestinian asupra evenimentelor.
Recunoașterea eficienței narațiunii palestiniene în războiul informațional este la fel de importantă pentru eșecul „hasbarei”.
Israelienii sunt acum forțați să-și caute aliații cheie pentru a-și salva narațiunea, cum ar fi atunci când președintele Herzog s-a plâns prim-ministrului britanic Rishi Sunak pentru că nu a definit Hamas ca o organizație teroristă. Cel mai mare grup de știri din Europa, Upday, și-a cerut personalului să acorde prioritate punctului de vedere israelian, să minimizeze acoperirea morților palestinieni, să evite titlurile pro-palestiniene și să încadreze comentariile politicienilor israelieni într-un mod care să-și dezumanizeze oponenții. Aceste tipuri de dezvăluiri i-au făcut pe telespectatorii din întreaga lume să-și ia informațiile din mass-media cu un "sâmbure de sare" (expresie anglo-saxonă cu referire la o serioasă doză de scepticism)
Și mai instructiv este numărul tot mai mare de jurnaliști și personalități politice care și-au părăsit organizațiile în semn de protest față de discursul forțat pro-Israel și că multe celebrități au fost concediate pentru poziții publice care favorizează punctul de vedere palestinian.
Interpretările mass-mediei occidentale și israeliene au slăbit încrederea publicului în discursul israeliano-occidental la scară globală, în special în urma acuzațiilor sălbatice și nefondate care acum s-au dovedit false. Potrivit acestora, Hamas ar fi „decapitat 40 de bebeluși” și își conduce operațiunile dintr-un centru de comandă situat sub spitalul Shifa și dorește să achiziționeze arme chimice. "Confirmarea" lui Biden că bebelușii au fost decapitați, pe baza „fotografiilor autentice”, a influențat de asemenea schimbarea.
Profesioniştii din mass-media şi politicienii subminează tot mai mult discursul israelian prin folosirea termenului „genocid” în loc de „autoapărare”, în mare parte pentru că organizaţiile internaţionale au intervenit pentru a furniza fapte şi cifre care arată că Tel Avivul ucide civili fără discriminare, în număr mult mai mare și cu o putere de foc mai mare decât în orice alt conflict din acest secol.
Ei au început chiar să respingă propriul lor argument bine uzat că „anti-sionismul” este „antisemitism”, iar liderii politici occidentali se grăbesc să diferențieze coaliția lui Netanyahu de restul organismului politic israelian, deși este în principal pentru a obține scăparea din acea coaliție pentru a reabilita imaginea unui Israel postbeliic.
Pro-palestinienii ajung la 4,8 miliarde de vizite
În același timp, narațiunea palestiniană subliniază rezistența la opresiunea necruțătoare a Israelului și a reușit să contextualizeze evenimentele din 7 octombrie ca o rezistență justificată a Gazei, „cea mai mare închisoare în aer liber din lume”, împotriva a 75 de ani neîntrerupți de opresiune inumană – o opresiune pe care lumea a ajuns să o înțeleagă mai bine prin trei luni chinuitoare de genocid pe X/Twitter, Instagram, TikTok și Facebook.
Pentru că mass-media a fost nevoită să restabilească un anumit „echilibru” celor mai importante știri ale momentului, contextul istoric palestinian s-a extins și la știri, așa cum o demonstrează nenumărate interviuri, precum cel al ambasadorului palestinian în Marea Britanie, Husam Zomlot, care ajută la extinderea înțelegerii publice dincolo de evenimentele recente.
În ciuda eforturilor intense ale Israelului de a suprima narațiunea palestiniană în țările occidentale, protestele pro-palestiniene au crescut, iar hashtag-urile precum #StandWithPalestine continuă să domine platformele de socializare. Hashtag-ul a atins peste 4,8 miliarde de vizualizări, depășind #StandWithIsrael pe TikTok, în ciuda numeroaselor restricții în vigoare.
În încercarea de a păstra simpatia globală bazată pe evenimentele din 7 octombrie, dezinformarea și tacticile mincinoase ale Israelului prin intermediul aparatului său global „hasbara” au suferit eșecuri și reacții considerabile, care ar fi putut fi evitate în întregime dacă nu ar fi spulberat Fâșia Gaza.
Uciderea și mutilarea a zeci de mii de civili palestinieni – în principal femei, copii și refugiați – în timpul manifestării aproape vesele de furie de la Tel Aviv a perturbat permanent narațiunea israeliană „David împotriva lui Goliat”. Aliații săi occidentali au suferit aceeași soartă în lumea rețelelor sociale, deoarece fiecare poveste infirmată de Israel a fost repetată cuvânt cu cuvânt în marile capitale occidentale.
Fără îndoială, Gaza a readus cauza palestiniană în lumina reflectoarelor, obținând sprijin popular, rareori obținut la scară globală, crescând presiunea asupra guvernelor, ONG-urilor și mass-media pentru a recunoaște și a combate genocidul israelian în curs.
Având în vedere dificultățile acum evidente cu care se confruntă Tel Avivul pentru a-și atinge obiectivele militare declarate, nici măcar o victorie nominală a lui Netanyahu nu poate compensa prăbușirea „hasbarei” din țară. Este un dezastru de securitate națională care depășește cu mult pierderile militare. Pentru Israel, acest război a fost pierdut în momentul în care a aruncat bombe asupra locuitorilor Fâșiei Gaza."
Robert Kennedy Jr. despre războiul azer din Karabakh în beneficiul „intereselor industriei petroliere”
Invazia Azerbaidjanului în Nagorno Karabakh a fost în interesul industriei petroliere, a declarat candidatul la președinția SUA Robert Kennedy Jr., răspunzând la o întrebare din partea Alpha News.
Un jurnalist de la publicație l-a întrebat pe politician dacă este de acord cu afirmația că „țările puternice ale lumii sunt complice la genocidul din Artsakh (Nagorno Karabah)”, deoarece ar fi putut face multe pentru a preveni curățarea etnică, dar nu au făcut nimic.
„Pot să răspund de ce s-a întâmplat asta. Pot să spun că... Nu cred că a fost doar o invazie a Azerbaidjanului. Cred că acest lucru a fost făcut în interesul industriei petroliere, în interesul altor forțe geopolitice din regiune, inclusiv Turcia, cu care, după cum știți, avem relații destul de dificile.
Deci, nu vă pot spune exact de ce s-a întâmplat asta, dar nu este atât de simplu. Presupun că ați studiat istoria și ați examinat date, inclusiv desecretizate din SUA, Rusia și alte țări.
„Și aceste documente desecretizate arată clar că există manipulare, manevră și complicitate ale unor țări și guverne naționale foarte puternice, precum și un interes petrolier în ceea ce se întâmplă în regiune”, a spus Robert Kennedy Jr.
În ceea ce privește războiul, potrivit candidatului la funcția de lider american, unul dintre principalele sale planuri în calitate de președinte este să distrugă mașina de război:
„Acum avem 800 de baze peste ocean... și fiecare dintre aceste baze începe un război cu cineva. Iar, rolul serviciilor de informații, pe care unchiul meu l-a înțeles foarte repede în patru luni de la preluarea mandatului, este de a oferi complexului militar un flux constant de noi războaie. Aici se fac profituri din războiul din Ucraina. Și acestea sunt aceleași companii, de exemplu, BlackRock, State Street, Vanguard, proprietarii McDonald's, Northrop Grumman, Raytheon, Boeing.
De ce trebuie să extindem NATO? Pentru că atunci când extindem NATO, țara care se alătură alianței trebuie să facă achiziții de arme conform standardelor NATO, iar asta înseamnă imediat miliarde de dolari pentru aceste companii. Și aceste companii sunt cei mai mari proprietari atât ai partidelor democrat, cât și republican. Așa că, cred că, aici se întâmplă un joc rău.
„Americanii citeau mereu benzi desenate, „știi, tipul ăsta este un super răufăcător”, așa că trebuie să incepem război împotriva lui”, a spus el.
Potrivit lui Kennedy Jr., Statele Unite exercită control asupra propagandei și a presei. „Ca președinte, voi pune capăt acestui lucru și voi returna acești bani țării”, a conchis politicianul.
De asemenea, relevant în context este si faptul ca primul președinte al Armeniei, Levon Ter-Petrosyan, a făcut o declarație foarte interesantă într-un interviu acordat canalului public de televiziune din Armenia, pe 26 mai 2021. Se pare că formula „de bază”, așa cum a fost definită la Baku, de a rezolva conflictul din Karabakh, adoptat la summitul OSCE de la Lisabona din decembrie 1996, a fost presată de proprietarii de petrol din Texas.
De asemenea, merită amintit că Armen Sarkissian, care a fost președinte al Armeniei și cetățean britanic în timpul războiului de 44 de zile din Nagorno-Karabah, a garantat încă de la începutul conflictului armat că trupele armene nu vor ataca infrastructura petrolieră a Azerbaidjanului, deţinut parţial de Marea Britanie.
A consemnat Ciprian Pop
Planurile Israelului de a deporta palestinieni și de a coloniza Fâșia Gaza
Anexarea israeliană a teritoriului Gazei a fost aprobată ca politică oficială a guvernului de la Tel Aviv. La 1 ianuarie, ministrul israelian al Securității Naționale, Itamar Ben Gvir a declarat că războiul este o „oportunitate de a se concentra pe încurajarea migrației rezidenților din Gaza”, proclamând următoarele: Nu ne putem retrage din niciun teritoriu în care ne aflăm. Fâșia Gaza. Nu numai că nu exclud stabilirea evreilor acolo, dar cred că este și ceva important.”
La rândul său, și Ministrul israelian de Finanțe, Bezalel Smotrich, a făcut ecou acestor puncte de vedere ale lui Ben Gvir, în timpul unei întâlniri a Partidului Religios Sionist, argumentând că „soluția corectă [este] încurajarea migrației voluntare a rezidenților din Gaza către țări care acceptă să primească refugiați”.
Adresându-se membrilor partidului său, Smotrich a prezis că „Israelul va controla permanent teritoriul Fâșiei Gaza” și va restabili așezările acolo. Cu câteva zile mai devreme, într-un interviu acordat Canalului 12 al Israelului, el a adăugat: „Vom guverna acolo [în Gaza], iar pentru a guverna în siguranță pentru o lungă perioadă de timp, va trebui să avem civili”.
Luni, liderul partidului Yisrael Beytenu („Israelul este casa noastră”), Avigdor Liberman, cunoscut pentru poziția sa extrem de radicală, a pledat pentru ca Israelul să reocupe sudul Libanului, pe care l-a ocupat între 1982 și 2000.
Liberman a susținut că Israelul nu va anexa și nu va construi așezări în Liban, dar a propus: „Între [râul] Litani și Israel totul trebuie să fie sub controlul IDF [armata israeliană]”.
„Dacă Libanul nu plătește cu teritorii, nu vom fi realizat nimic”, a adăugat Liberman.
Pe 27 decembrie, Tzivka Foghel, un membru al Partidului "Putere Evreiască" al lui Ben-Gvir, a declarat radioului israelian Kan că Hamas „va plăti prețul [...] Vom controla zona și vom aduce așezări evreiești”. Foghel a clarificat că nu dorește doar să restabilească așezările din care s-a retras Israelul în 2005, ci și să preia întregul nord al Fâșiei Gaza.
Soluția corectă este soluția finală
Parlamentarii israelieni fac presiuni pentru ca coloniștii israelieni să se întoarcă în Fâșia Gaza și chiar să colonizeze Libanul.
Guvernul israelian a alocat recent 4,3 milioane de șekeli (1,2 milioane de dolari) în noiembrie pentru a „documenta” colonizările israeliene din Gaza, care au fost eliminate în 2005. Proiectul este condus de ministrul israelian al Patrimoniului, Amihai Eliyahu, care a făcut titlurile în ultimele luni după ce a cerut bombe nucleare care urmează să fie aruncate asupra Gazei!!!
Peste noapte, 600.000 de șekeli au fost alocați pentru a consolida ocuparea Ierusalimului de Est ca și „capitală turistică națională” și alte 4,3 milioane pentru a „documenta” așezările israeliene din Gaza, abandonate în 2005.
În timpul unei întâlniri a sute de israelieni în orașul Ashdod, în noiembrie, Yossi Dagan, șeful Consiliului Regional Samaria, organismul guvernamental care supraveghează așezările din nordul Cisiordaniei ocupate de Israel, a încurajat participanții să se adreseze reprezentanților lor pentru a sprijini recolonizarea Gazei. Dagan a spus mulțimii: „De aici fac un apel către toți miniștrii guvernului și șeful lor, prim-ministrul: faceți-vă vocea auzită acum, ridicați capetele. Să se știe că sprijiniți apelul de a reînnoi așezările evreiești în toată Fâșia Gaza. Națiunea vă așteaptă.”
Dagan conduce în prezent mișcarea Homecoming, o coaliție de 11 organizații formată din mii de oameni care încearcă să răstoarne Legea retragerii din 2005 care interzice prezența civililor israelieni în Gaza. Inițiativa a primit deja sprijin din partea guvernului. Parlamentarii israelieni din partidul Likud al primului ministru Netanyahu au introdus un proiect de lege pentru modificarea Legii retragerii și pentru a acorda israelienilor libertatea de mișcare în Gaza după război.
„Soluția corectă” la actualul conflict palestino-israelian este „încurajarea migrației voluntare a rezidenților Gaza către țări care acceptă refugiați”, „Israelul va controla permanent teritoriul Fâșiei Gaza”,
În martie anul trecut, parlamentul israelian a abrogat o parte din legea care interzicea colonizările israeliene în nordul Cisiordaniei, după ce Dagan a făcut eforturi pentru aceasta. Dagan a fost evacuat dintr-una dintre cele patru așezări din nordul Cisiordaniei în 2005.
Israelul a ocupat Fâșia Gaza în 1967 în timpul Războiului de șase zile și a stabilit prima colonie în 1970. În 2005, Israelul a demontat blocul de 17 așezări, cunoscut sub numele de Gush Katif, și a evacuat aproximativ 9.000 de coloniști israelieni.
Conform dreptului internațional, un teritoriu este ocupat sau nu și de către cine, este acolo în controlul efectiv. Hamas a guvernat Gaza pe plan intern, dar pentru că Israelul a menținut o blocare aeriană, maritimă și terestră a Fâșiei și a controlat cine și ce a intrat în Gaza și cine și ce a părăsit Gaza, acesta este puterea ocupantă.
Apelurile coloniștilor de a se întoarce în Gaza au început de îndată ce a avut loc retragerea, iar ideile guvernului de a restabili așezările în Fâșie s-au materializat în culise.
În 2018, armata israeliană și-a schimbat operațiunile ofensive din Gaza de la bombardare la desfășurarea de misiuni care „vor pătrunde în Gaza și o va separa în două și chiar ocupă părți semnificative din ea”.
Israelul a realizat mai multe planuri de-a lungul deceniilor pentru a muta populația din Fâșia Gaza. Chiar înainte ca Israel să ocupe Gaza în 1967, a încercat să expulzeze refugiații palestinieni din Gaza în Libia și Irak și, după ocuparea sa, a început să încurajeze emigrarea în Cisiordania. În 1969, Israelul a încercat să trimită 60.000 de palestinieni din Fâșia Gaza în Paraguay cu o plată și cu promisiunea de cetățenie. Planul a fost întrerupt când doi palestinieni transferați au ucis un oficial al ambasadei Israelului la Asunción.
După ce anul trecut parlamentul a votat pentru abrogarea unei părți a Legii de retragere din 2005, parlamentarii israelieni s-au declarat în favoarea întoarcerii în Gaza. Deputatul Son Har-Melech i-a îndemnat pe israelieni să nu devină mulțumiți. „Nu trebuie să ne odihnim pe lauri sau în euforia momentului”, a spus Son Har-Melech. „Trebuie să facem… să ne întoarcem acasă, în regiunea Gush Katif, care a fost abandonată [în 2005] într-un act de nebunie teribilă și a devenit un cuib de teroare.”
Într-o conversație cu Channel 7 israelian, ministrul Misiunilor Naționale, Orit Strock al Partidului Religios Sionist a spus: „Cred că, la sfârșitul zilei, păcatul retragerii va fi inversat”. Ca răspuns, ONG-ul israelian Peace Now a spus: „Este clar că, pe lângă lovitura de stat judiciară, are loc o revoluție mesianică. Acest guvern ne va distruge inevitabil țara. „De asemenea, va adânci ocupația, va da foc regiunii și va restabili un regim supremacist evreiesc de la râu la mare”.
Pe măsură ce impulsul de a recoloniza Gaza se extinde, Lynk consideră că opțiunea de reinstalare în Gaza este exclusă, chiar și cu cel mai de dreapta guvern al statului avut vreodată, explicând că „dacă americanii au spus deja că nu sunt în favoarea reinstalării palestinienilor din Fâșia Gaza în Egipt sau în altă parte a lumii, poți fi sigur că americanii, pe cât de mult au protejat Israelul, ar fi împotriva oricărei idei de restabilire a coloniilor israeliene în Gaza”.
În timp ce Netanyahu pare să fi respins ideea unei reinstalări israeliene în Gaza, spunând în decembrie că „nu este un obiectiv realist”, el a susținut controlul militar al Fâșiei. „Gaza va fi demilitarizată și nu va exista nicio amenințare militară la adresa Israelului din Fâșie. Pentru ca acest lucru să se întâmple, este necesar controlul zonei”, a spus Netanyahu.
Ideea a fost reiterata de ministrul israelian al Apărării, Yoav Gallant, săptămâna aceasta, când si-a dezvăluit planul său postbelic pentru Gaza, în baza căruia Israelul va menține controlul de securitate al Fâșiei, cu un organism palestinian condus de Israel asumându-și responsabilitățile administrative.
Mairav Zonszein, analist la International Crisis Group, nu crede că israelienii care iau decizii cu privire la Gaza vizează relocarea. Totuși, nici ea nu exclude această posibilitate.
„Nu este pe agenda lor, dar asta nu înseamnă că nu poate ajunge într-un punct în care să facă parte din ceea ce vedem, doar pentru că... devine mai mult un război de uzură”, a spus Zonszein, subliniind că dacă "este posibil să nu fie scopul lui Netanyahu, totuși nici nu i-a condamnat pe politicienii care susțin relocarea".
Ideea de a recoloniza Gaza capătă amploare și în rândul populației israeliene. Imagini cu soldați israelieni fluturând steaguri din așezările Gush Katif din Gaza au circulat online. Cântăreții israelieni Hanan Ben Ari și Narkis au cântat despre întoarcerea în așezări atunci când cântă pentru soldați.
Cântăreața israeliană Hanan Ben Ari a cântat la o bază militară israeliană din apropierea barierei din Gaza „Ne întoarcem la Gush Katif”. Cu 18 ani în urmă, Gush Katif era o așezare israeliană situată în inima Fâșiei Gaza.
Un sondaj realizat de Canal 12 în noiembrie a constatat că 44% dintre israelieni sunt în favoarea reînnoirii coloniilor din Gaza. La întrebarea ce ar trebui să se întâmple cu Gaza când se încheie războiul, 32% au răspuns: „Israelul ar trebui să rămână permanent și să reînnoiască așezările evreiești”.
Pentru a coloniza Gaza, o companie imobiliară israeliană, Harei Zahav („Munții de Aur”), a publicat o imagine cu planuri de locuințe folosind fotografii și hărți virtuale care suprapun case de lux pe imaginile clădirilor distruse de bombardamentele israeliene. Sloganul publicitar este „O casă pe plajă nu este un vis”.
A contribuit Ciprian Pop
Judecătorul israelian al Curții Internaționale de Justiție susține ocuparea Palestinei
Guvernul de la Tel Aviv l-a numit pe Aharon Barak, fostul judecător șef al Israelului, în echipa de judecători care va decide procesul de genocid din Gaza intentat de Africa de Sud într-un proces în fața Curții Internaționale de Justiție care începe mâine.
Pe lângă cei cincisprezece judecători permanenți ai Curții Internaționale de Justiție cu sediul la Haga, fiecare dintre părțile în litigiu poate desemna un judecător care să participe la deliberări. Deciziile se iau cu majoritate.
Potrivit canalului israelian Channel 12, numirea lui Barak la Curte a fost aprobată personal de Netanyahu. El îl trimite să acopere crimele pe care Israelul le comite împotriva palestinienilor din Gaza.
Judecătorul are 87 de ani și este un colonist tipic născut în Lituania. Părinții săi s-au stabilit în Palestina sub mandat britanic în 1947, cu un an înainte de „nakba” care a dus la crearea Statului Israel.
Între 1975 și 1978 a ocupat funcția de procuror general al statului Israel și apoi a petrecut trei decenii ca judecător al Curții Supreme, unde a devenit președinte. Sentințele lor sunt un model de apartheid și discriminare față de palestinieni.
În 2004, Curtea Internațională de Justiție a emis un aviz consultativ, hotărând că zidul de separare al Israelului din Cisiordania ocupată este ilegal. Cu toate acestea, Curtea Supremă a Israelului, din care era membru Barak, a refuzat să se pronunțe cu privire la legalitatea acesteia.
În schimb, Curtea Supremă a respins construirea unor părți mici de zid în anumite zone, deși ulterior a aprobat marea majoritate a construcției acestuia.
Aproape douăzeci de ani mai târziu, zidul încă străbate pământul și proprietățile palestiniene, în ciuda deciziei Curții Internaționale de Justiție.
De asemenea, Curtea Supremă israeliană nu a pus niciodată obstacole legale în calea coloniilor israeliene ilegale construite în teritoriile palestiniene ocupate, care sunt contrare dreptului internațional.
Hotărârile Curții Supreme Israeliene au servit întotdeauna ca acoperire, astfel încât soldații să nu poată fi judecați în fața Curții Penale Internaționale pentru crimele lor.
Barak nu și-a ascuns niciodată părerea favorabilă despre războiul din Gaza. „Ar putea fi proporțional să ucizi cinci copii nevinovați pentru a ataca liderul”, a spus el pentru Globe and Mail în noiembrie. El a justificat, de asemenea, întreruperea alimentării cu combustibil a Fâșiei, argumentând că ar fi putut fi folosit de rezistența palestiniană.
„Sunt complet de acord cu ceea ce face guvernul”, a spus el, referindu-se la felul în care armata israeliană bombardează fără discriminare populația civilă din Gaza. Numărul palestinienilor uciși de la izbucnirea războiului din 7 octombrie depășește 23.000 numai în enclavă.
Într-o plângere de 84 de pagini, Africa de Sud susține că atrocitățile Israelului în Gaza sunt „de natură genocidă, deoarece au scopul de a provoca distrugerea unei părți substanțiale a grupului național, rasial și etnic palestinian”.
A consemnat Ciprian Pop
De la Phenian, în Coreea de Nord: Kim Jong-Un avertizează că „nu va ezita să anihileze” Coreea de Sud
Liderul nord-coreean a dat însă asigurări că nu va declanșa „unilateral” un conflict.
Kim Jong-un nu intenționează să reducă tensiunile din jurul peninsulei coreene. Liderul Coreei de Nord a cerut, de fapt, o descurajare nucleară consolidată și a avertizat că nu va ezita să „anihileze” Coreea de Sud, „principalul inamic al Phenianului”, a informat miercuri presa de stat.
Însoțit de înalți oficiali militari și de partid, liderul nord-coreean a vizitat luni și marți mai multe fabrici de muniție. El a declarat cu această ocazie că prioritatea Phenianului trebuie să fie „întărirea capacităților militare de autoapărare și a descurajării nucleare în primul rând”, potrivit agenției oficiale KCNA.
Coreea de Nord nu va declanșa „unilateral” un conflict, a explicat el, dar „și nici nu intenționează să evite un război”. „Dacă (Coreea de Sud) îndrăznește să încerce să-și folosească forțele armate împotriva (Coreei de Nord) sau să-i amenințe suveranitatea și securitatea (...), nu vom ezita să anihilăm (Coreea de Sud) prin mobilizarea tuturor mijloacelor și forțelor” în posesia noastră, a avertizat Kim Jong-un conform agenției oficiale.
Cele două Corei sunt încă în război din punct de vedere tehnic de la sfârșitul conflictului din 1953, care s-a încheiat cu un armistițiu și nu un tratat de pace. De mai bine de șaptezeci de ani, peninsula a experimentat perioade de tensiuni sporite și relativă relaxare. Relația lor este în prezent la cel mai scăzut punct din ultimele decenii.
Anul trecut, Coreea de Nord și-a consacrat statutul de putere nucleară în constituția sa și a tras mai multe rachete balistice intercontinentale. Statele Unite, Coreea de Sud și Japonia acuză Phenianul că încalcă sancțiunile internaționale prin trimiterea de rachete în Rusia, aflată în război cu Ucraina.
Ciprian Pop
Ecranizari, în Franța despre spionajul american în aceasta tara
Două seriale de televiziune s-au ocupat, fiecare în felul său, de rolul CIA în afacerile secrete franceze.
"Bureau de legendes" sezonul 6, despre care unii critici spun ca este unul dintre cele mai bune seriale TV realizate în Franța!
"Totems" (Totemuri) este, de asemenea un serial de spionaj care are loc în timpul Războiului Rece. Între thriller și romantism, creat și scris de Olivier Dujols și Juliette Soubrier și regizat de Jérôme Salle, Antoine Blossier și Frédéric Jardin, povestea are loc în 1965, în mijlocul Războiului Rece. Omul de știință francez Francis Mareuil (Niels Schneider) își vede viața răsturnată atunci când serviciile secrete franceze și CIA îl contactează pentru a recupera un document important de la ruși, referitor la următorul lor proiect spațial. Alunecând în pielea unui spion în timpul misiunii sale, o întâlnește pe Lyudmila Goloubeva, o pianistă obligată să colaboreze în secret cu KGB. Între cei doi protagoniști din clanuri opuse, înflorește o poveste de dragoste. Dar, toată lumea va trebui să dezlege realitatea de ficțiune, între sentimente sincere și șmecherii politice, pentru a-și salva pielea.
Dacă am lamurit despre subiectul celui de-al doilea, ei bine, primul tratează, printre alte povesti , una de-a dreptul interesantă. La 10 februarie 1995, ministrul francez de interne a anunțat expulzarea a cinci americani care lucrau la ambasada Statelor Unite. Aceste expulzări au fost doar consecințele unei afaceri de informații economice în care se infruntau Franța și Statele Unite în 1993: afacerea Baumgartner.
Anii 1990 au fost marcați pentru prima dată de runda Uruguay de negocieri cu GATT. Prin aceste discuții, Statele Unite și-au propus să impună o mercantilizare a culturii, în special a sectorului audiovizual, pentru a favoriza exportul de produse americane.
Aceste negocieri au întâmpinat totuși o puternică opoziție în Franța. Mulți jucători francezi din domeniul audiovizualului au vorbit, de fapt, pentru a apăra ceea ce au descris ca fiind a „excepție culturală”. Această noțiune importantă face posibilă conceperea culturii nu ca un simplu produs industrial, ci ca un element necomercializabil. Totuși, obiectivul Statelor Unite era să exporte masiv produse americane, sau mai general, un anumit "stil de viață american". Afacerea este, așadar, nuanțată de o problemă de soft power, un concept care era puțin înțeles în Franța în această perioadă. Pentru a urmări acest obiectiv, Statele Unite au, prin urmare, desfășurate resurse semnificative, inclusiv o rețea de agenți CIA la Paris.
Sub acoperirea Dallas Market Center, această rețea a fost responsabilă cu obținerea de informații cu privire la argumentul pe care guvernul francez intenționa să îl prezinte împotriva liberalizării sectorului audiovizual. Succesul acestei misiuni ar fi trebuit să permită Statelor Unite să distrugă argumentele franceze la încheierea negocierilor.
În această perspectivă a căutării rezultatelor, în 1993, Mary-Ann Baumgartner, în fruntea rețelei CIA, l-a abordat cu succes pe Henri Plagnol, actualul Secret de stat pentru reforma de stat, pe atunci responsabil de cultura. Cu toate acestea, acesta din urmă a fost contactat rapid de către Direcția de Supraveghere Teritorială, care l-a folosit împotriva Statelor Unite.
După câteva luni de desfășurare a operațiunii, "otrăvirea" s-a dovedit a fi un succes. Agenții americani întocmesc un raport în care afirmă că Franța va rămâne pe pozițiile sale și va împiedica orice încercare de liberalizare a sectorului cultural. Potrivit CIA, argumentele franceze ar fi, astfel, bine întemeiate și imposibil de contracarat. Afacerea s-a încheiat cu expulzarea a 5 „diplomați” americani la 10 februarie 1995. Să remarcăm în treacăt că este excepțional faptul că o putere politică franceză a îndrăznit să ia o astfel de decizie în privința Statelor Unite ale Americii.
Dar, să nu uităm că fusese precedată cu câțiva ani mai devreme de o foarte importantă rețea de spionaj DGSE care spiona companiile americane de pe teritoriul american. Jurnalistul Jean Lesieur de la L'Express a relatat despre această afacere pe 6 mai 1993 într-un articol lung intitulat „CIA-DGSE: acest comic război”. În 1990, FBI a demontat o rețea franceză de aproximativ cincizeci de agenți, care lucraseră timp de opt ani în 49 de companii americane... Cele mai cunoscute dintre acestea au fost IBM, Texas Instruments și Hewlett Packard. La acel moment, companiile de peste Atlantic specializate în domeniul microprocesoarelor de citire foarte rapidă erau vizate de DGSE având în vedere provocările pe care le ridică tehnologiile informaționale.
Disconfortul presei americane din cauza expulzării agenților CIA de către autoritățile franceze
Presa americană abia a raportat despre această criză temporară dintre Paris și Washington. Doar The Washington Post a menționat-o când a abordat consecințele politice dăunătoare pe care afacerea le-a avut asupra guvernării lui Balladur în Franța. Presa britanică a considerat cu ușurință afacerea ca un succes american mai degrabă decât un succes francez, cu titluri precum „Ministrul francez a dat secrete CIA” sau chiar „Fostul ministru francez plătit pentru secrete” de o femeie spion CIA”.
Mai întâi trebuie subliniat că afacerea a demonstrat apariția unei anumite sinergii în Franța. Apărarea audiovizualului francez și această concepție franceză a culturii au implicat de fapt profesioniștii audiovizualului, opinia publică, presa, guvernul francez dar și serviciile de contraspionaj. Această sinergie se reflectă în special prin instituirea unui sistem de impozitare a biletelor de cinema, acest sistem permițând Centrului Național al Cinematografiei (CNC) să finanțeze producția audiovizuală franceză bazată pe succesele de la Hollywood proiectate în Franța. Guvernul și acțiunea DST au contribuit la protejarea acestui mecanism, precum și a profesioniștilor francezi din domeniul audiovizualului. Cooperarea dintre DST și Henri Plagnol a permis agenților francezi să fie conștienți de problemele de soft power referitoare la cultura și cinematografia franceză.
În plus, reacția DST și a guvernului francez a făcut posibilă și protejarea mass-media audiovizuală franceză pe termen lung. Într-adevăr, mai multe încercări americane de destabilizare au fost dejucate ulterior. Această rezistență este doar consecința faptului că Franța a reușit să impună o formă de standard în ceea ce privește concepția asupra culturii și, astfel, să unească o parte a statelor europene în jurul acestei concepții.
A contribuit Ciprian Pop
