1 M A I ...muncitoresc ?!

1  M A I ...muncitoresc ?!

Îmi amintesc că altădată se sărbătorea 1 Mai cu fast şi demonstraţii. Era ziua muncii şi oamenii chiar considerau munca onorantă. Azi e, pentru unii, o sursă de supravieţuire, iar pentru alţii, o sursă de bani, bani care le permit obţinerea unor bunuri şi distracţii superficiale (o maşină "cool", posibilitatea de a cheltui prin diverse cluburi de fiţe, etc.), nici vorbă de necesitatea de a fi util şi cu atît mai puţin, de a contribui la binele societăţii. Nu zic, există şi excepţii, dar la noi regula e asta.

Pe 2 mai era altădată ziua tineretului. Şi tinerii de atunci ştiau să petreacă, oricît îşi închipuie azi "tinerii frumoşi şi liberi" că nu! Desigur nu cu muzică decadentă, cu valuri de alcool ori cu droguri!

Şi, fiindcă veni vorba de tineri, i-am văzut cu cît entuziasm au umpult trenurile spre mare (că tot le-a dat PSD-ul transport gratis, asta ca premiu că au contestat în stradă guvernul); am văzut şi modul cum îşi petrec aceste zile, dar pun pariu că 90% din ei habar nu au că 1 MAI nu e o sărbătoare comunistă! Originea acestei sărbători nu o ştiu, dar poate caută pe net şi îşi îmbogăţesc cunoştiinţele !

Din păcate, nici sindicatele nu par interesate să sărbătorească ziua de 1 Mai aşa cum ar trebui, aşa cum o sărbătoresc, în general, sindicatele din Europa şi din lume. Dar de ce mă mir ?! Ei nu sînt capabili să se adune nici măcar atunci cînd le sînt lezate interesele. Ceea ce s-a petrecut în ultimii ani a fost edificator în acest sens. În schimb, lucru pe care nu l-am mai întîlnit în mişcarea sindicală, mai mulţi lideri de sindicat par gata să conteste legea salarizării, care le cam dă tuturor salarii mai mari, doar pentru că nu le-a fost trimisă mai întîi lor. Asta, deşi aveau posibilitatea să o consulte, dacă nu erau prea orgolioşi, să o acceseze singuri de pe internet.

Nu ne rămîne deci, decît să privim cum de ziua muncii oamenii se distrează cu mici şi bere! Asta e!

M-am uitat cu invidie la sindicaliştii din Portugalia strînşi pentru a onora cei 40 de ani de la începutul Revoluţiei garoafelor roşii (aflandu-ma in mijlocul lor pe strazile principale din Capitala lusitana) şi nu mă mai întreb de ce ei au reuşit să înfrîngă o dictatură instalată de multă vreme, pe cînd nouă nu ne reuseste nici macar sa obtinem beneficii pentru cei multi si cu probleme, din lupta cu acei care ne doreau "eliberaţi de comunism" pentru a ne lua ei în stăpînire, pentru a declara industria "un ghem de fiare vechi" si a-si umple ei buzunarele. Şi ne-au luat! Cu tot ce s-a creat în timp de 50 de ani!

Desigur, mişcarea sindicală de la noi, care aproape că nu mai există astăzi în înţelesul ei adevărat, nu s-a ridicat împotriva a tot ce li s-a întîmplat oamenilor, aşa cum astazi nu e capabilă să organizeze nici măcar un miting de 50.000 de persoane în cinstea zilei de 1 Mai ! Şi atunci mă întreb, mai putem vorbi de 1 Mai muncitoresc ? Colectivul de REDACTIE