duminică, 16 august 2020

România Muncitoare – Nr.289 din AUGUST 2020

 

România Muncitoare – Nr.289 din AUGUST 2020

 

 


 

 

Muncă şi unitate, luptă

 

pentru dreptate!

 

Publicaţie a mişcării muncitoreşti, editată de Asociaţia

România Muncitoare – Nr.289 din AUGUST 2020

 

Colectiv de redacţie:

Ciprian POP (redactor şef), Ion BUCUR (redactor), Marius BUICĂ  (tehnoredactor).

Telefon:  0724/717293

E-mail:  asociatia.romania.muncitoare@gmail.com

Web:  http://asociatiaromaniamuncitoare.blogspot.ro/

OSIM-M-2005-06220; ISSN-1224-2543

 

 

 

Ajunge, domnilor guvernanți!

 

 

O parte din naţia asta după atîtea luni de dispreţ arogant şi dispoziţii dictatoriale, date de nişte indivizi al căror "înalt profesionalism" nu-l putem verifica, pentru că nu ştim cine e Comandamentul care dispune de vieţile noastre, ştiind, spre deosebire de o parte a populaţiei acestei ţari că ei sunt în slujba noastră şi nu noi suntem la dispoziţia capriciilor lor, le poate spune acestor domni care guvernează că au încălcat legea în mai multe rînduri şi că ne pun viaţa în pericol sub ipocritul pretext că ne vor binele. Acţiunile lor nu sunt doar păguboase şi periculoase, dar ajută la comiterea mai multor infracţiuni, precum:

 

1. Atentează la dreptul nostru la sănătate şi pun în pericol vieţile multor oameni care nu numai că nu s-au infectat cu virusul, dar au şi respectat măsurile demente ale autorităţilor de tot felul pentru că: 1) în ambiţia lor oarbă de a face pe stăpînii au internat "asimtomatici", pe baza unui test care ulterior s-a dovedit că a dat un rezultat fals şi , nerepetîndu-l imediat întrucît omul nu avea niciun simtom ar fi trebuit sa le ridice un semn de întrebare, au infectat oameni sanătoşi băgîndu-i în spitale, intrînd astfel sub incidenţa Codului Penal. atît pentru zadarnicirea luptei cu virusul, cît şi pentru lipsire de libertate. 2) au neglijat, ca să nu spunem altfel, bolnavii cu boli cronice, care, datorită blocării spitalelor pentru bolnavi cu covit 19, nu au mai avut unde se trata. 3) nu au oferit posibilitatea testării gratuite a tuturor celor care doreau sa o facă, dar nu aveau bani, fiind insă platitori de asigurări medicale, testînd pe criterii doar de ei ştiute şi împiedicîndu-i pe cei care , orientîndu-se după practicile din alte ţări, voiau să ajute cu aceste testări.

 

2.Incălcarea fără drept a unor drepuri şi libertăţi ale oamenilor, fără a exista justificarea unor astfel de restrîngeri  Acesta cu toate avertismentele Curţii Constituţionale . Chiar şi după ce au fost atenţionaţi au continuat cu dispoziţiile neconstituţionale, mergînd pîna la instigarea cetăţenilor să nu respecte dispoziţiile Curţii.

 

3.Inducerea fricii invocînd argumente nereale, atît despre boală, despre care se pare că nu ştiu absolut nimic, regulile limitîndu-se la 3, spălat pe mîini, mască şi păstrarea unei distanţe relative (intre 1 şi 3 metri duă plac) , de la începutul unei pandemii nedeclarată niciodată cu acte în regula cît şi despre numarul de infectări.

 

4. Atentat la siguranţa naţională prin blocarea activităţilor economice, cu consecinţe dramatice pentru populaţie, mult mai grave decît s-a dovedit a fi virusul pina în acest moment fara ca o astfel de blocare să fie cu adevărat necesară. În plus o totală lipsa de masuri raţionale şi eficiente, de coordonare, şi de atragerea colaborării populaţiei în gestionarea pandemiei.

 

5. Alte fapte care pot cădea sub incidenţa Codului Penal cum ar fi : achiziţionarea la preţuri uriaşe a unor aparate şi materiale sanitare, neutilizarea unor aparate de urgentă necesitate prin nepunerea lor în funcţie, punerea în circulaţie a unor măşti şi materiale sanitare neconforme, cu riscul de a înbolnăvi oamenilor, manipularea cifrelor privind bolnavii şi mortii în urma pandemiei, la morţi fiind trecuti şi oameni care nu avuseseră covid, iar la declararea numarului de infectaţi neprecizîndu-se cîţi au fost şi au rămas asimtomatici, cîţi s-au îmbolnăvit ulterior şi ce forma a avut boala, cîţi au decedat fără să fi avut nici o altă boală şi cărora, complicaţiile infectăti cu virusul doar le-au grăbit sfîrţitul.

 

Ar mai fi multe de observat, dar acestea ar fi suficiente pentru a le cere socoteală celor care vor "dictarura medicala"  cum se exprima recent un manager de spital, care ar fi trebuit deja să îşi prezinte demsia sau sa fie dat afară. Ciprian Pop

 

Haosul si anarhia

 

Cam aşa începea un titlu dintr-un ziar în 1991 la căderea guvernului Roman. "Haosul şi anarhia au învins democraţia!" era titlul complet. Astăzi nu cade un guvern, deşi nu ar fi rău, cel mai trist, cade ţara. Şi se întîmpla pe motive de incompetenţă şi de ... ticăloşie. Pentru că nu văd cum altfel se poate numi dorinţa oarbă de înavuţire şi de putere ? Mai putem adauga incompetenţa şi prostia. Incompetenţa a dus ţara în haos şi prostia îi va pierde. Aceşti domni nu realizează două lucruri esenţiale: că lumea nu va suporta situaţia asta la infinit şi că nu mai suntem pe vremea lui Stalin, deci nu au aceleaşi pîrghii. Chiar dacă mai încet, lumea se deşteaptă. Văd şi ei ce se petrece pe la alţii şi îşi pun tot mai multe întrebări. Una este cum dracu' vreţi să faceţi alegeri, cînd susţineţi că, în curînd, în ţară va fi jale, pentru că oamenii, vezi Doamne, nu respectă regulile. Şi ce credeţi, în timpul campaniei electorale ori în secţia de votare le vor respecta ? Sau cînd aveţi interes, nu contează ? Repetaţi la nesfîrşit că vreţi binele oamenilor, dar cu fiecare zi ce trece, ies la iveală slaba pregătire a celor de la DSP, a miniştrilor de toate felurile şi mizeria cu manipularea din partea unei mari părţi a presei. Asta ca să nu mai vorbim de modul în care, responsabilii pentru binele nostru se contrazic unii pe alţii în fiecare zi. Aspectul e de ţară neguvernată, de care haosul e doar la un pas. Imi amintesc o declaraţie a domnului Orban dinainte de a ajunge la guvernare, cînd cerea insistent puterea: PSD a adus ţara pe marginea prăpastiei, noi vom face un pas înainte!" Şi l-au făcut! ne-au aruncat în fundul gropii! Sincer, nici măcar nu văd pe cineva care să ne scoată din situaţia asta, pentru că nu mai există opoziţie reală, sau e atît de puţină încît nu contează. În vremea asta cele doua partide mari se aşteaptă după colţ cu ciomagul, fără să-şi dea seama că, pentru situaţia creată şi pentru modul cum şi-au dat mîna pe sub masă vor deconta ambele, nu doar unul. Chiar dacă unul mai mult decît altul . Şi în contextul în care nu se mai poate vorbi de democraţie, s-ar putea ca la alegeri, oricînd vor fi, să se trezească toţi cu o surpriza cît casa! Ciprian Pop

 

 

OPERAȚIUNEA COVRIG A SCOS LA IVEALĂ CINE CONTROLEAZĂ LUMEA

 

România nu mai aparține românilor, ci unor străini. Iar proprietarii străini ai României nu ar accepta niciodată să fie furați. Prin urmare ceea ce primesc politicienii și marionetele lor nu este furt, ci plata pentru serviciile aduse de ei intereselor străine.

 

"Un om care a fost demoralizat nu este capabil să evalueze informaţia adevărată."

 

"Revin la un subiect ce ține de implementarea agendei globalist-sataniste sub acoperirea plandemiei. Anvergura planetară a operațiunii COVID-19 a arătat în mod izbitor că aceasta este plănuită și înfăptuită dintr-un singur centru de comandă. Nebuloasa numită convențional ”globaliștii” de fapt reprezintă o vastă rețea de structuri de putere, precum Comisia Trilaterală, Clubul Bilderberg, Forumul Economic Mondial de la Davos, Institutul Tavistok, Clubul de la Roma etc., care concentrează elitele demonizate din cercurile oculte, organizate în loji masonice, ținta cărora este instaurarea Noii Ordini Mondiale conduse de un Guvern Mondial.

 

Strategia acestor oficine ale complotiștilor împotriva omenirii este una veche, perfidă și constantă. Iar cine urmărește cu atenție felul în care se manifestă prezența lor în istoria modernă, își dă seama că întreaga poveste cu enigmaticul și ucigătorul virus nu este decât un spectacol al acestora. Iar scopul este depopularea masivă a planetei și înrobirea supraviețuitoriulor genocidului într-un lagăr de concentrare mondial.

 

Însă niciodată până la actuala plandemie existența unui singur centru de comandă global n-a ieșit în vileag într-un mod atât de flagrant. Tentaculele caracatiței globaliste au pătruns pretutindeni, iar distrugerea libertăților și năruirea economiei ca operațune sub un drapel fals au decurs într-o manieră perfect sincronizată. Noua Realitate, predicată de către portavocile globaliștilor, își impune la scară mondială, cu o duritate draconică, regulile de înrobire a maselor paralizate de starea de isterie și frică.

 

Suveranitatea național-statală, așa limitată sau chiar formală cum era în condițiile de până la farsa COVID-19, a fost aneantizată definitiv de artizanii GULAG-ului electronic global. Succesul înregii operațiuni de îngenunchere și decimare a omenirii este asigurat la scara fiecărei țări în principal de către trei tagme, și anume:

 

1. Politicienii

 

Politicienii sunt cei care și-au demonstrat totala slugărnicie față de stăpânii din exterior. Puținii oameni de onoare și curaj, care au mai rămas în orice societate, spun pe bună dreptate: Suntem sub un regim de ocupație, un regim străin, ostil poporului nostru. Executarea cu zel de soldat a tuturor ordinelor de înrobire a propriilor popoare – oricât de absurde, ilegale și abuzive ar fi acestea – arată în mod univoc faptul că ne aflăm sub cea mai sinsitră formă de dominație străină. Aceasta țintește nu doar lipsirea noastră de toate drepturile legale și omenești și sărăcirea noastră până la înfometare în masă, ci și subjugarea psihologică și intelectuală și chiar lipsirea de rațiune prin intermediul programelor Inteligenței Artificiale.

 

Iar starea de obediență față de stăpânii din exterior nu este doar apanajul exculsiv al guvernanților, ci e asumată din plin și în egală măsură de către opozanți. Mascarada macabră COVID-19 a smuls măștile de pe chipurile pudrate ale politicienilor de toate culorile, dezvăluind întreaga lor hidoșenie.

 

Ne aflăm în stare de război. Iar în arta războiului principiul este următorul: Cunoaște-ți dușmanul. Fără a însuși acest principiu nu ai nici o șansă să adopți o strategie de apărare valabilă față de agresor. Tocmai din acest motiv este extrem de important să nu cădem în capcana care se numește eroare de perspectivă. Aceștia nu sunt decât niște marionete ale unor prestidigitatori care trag cu abilitate sforile și își determină fantoșele să dănțuiască după cum se întoarce mâna manipulatorului. Altfel zis, dacă primești un baros în frunte sau ți se taie capul, de vină nu e nici barosul, nici securea, ci mânuitorul acestor unelte. Desigur, cei care devin cozi de topor merită din plin disprețul. Doar că e cazul să nu facem această confuzie de planuri, atribuind unor valeți locali rolul de subiecți care ar decide ceva în mod autonom.

 

Încă o dată. Cei care își mai leagă speranțele de vreun partid sau personaj politic sunt demni de toată mila. Lunile care s-au scurs de la instituirea acestui regim dictatorial și până în prezent au scos în vileag întreaga lor nulitate intelectuală, lipsă de onoare și de viziune asupra proceselor ce afectează la ora actuală întreaga lume. Aceștia se încadrează de minune în proverbul ”Prostul, când îi arăți luna, se uită la deget”. Iar cei seduși de scandalurile și păruielile dintre diverși scamatori politici nu sunt decât niște naivi incurabili, pe care îi paște inevitabil decepția. Nici un politician mai răsărit n-a schițat nici un gest, n-a făcut nici o declarație, n-a luat nici o atitudine față de Oculta Mondială și față de planurile în plină desfășurare ale acesteia de aservire a omenirii. Și nici nu mai contează dacă întreaga faună politică e alcătuită doar din cretini sau printre ei sunt și unii care pricep cam ce se întâmplă, dar din oportunism preferă să tacă mâlc. Sub aspect moral nu contează câtuși de puțin. Toți deopotrivă s-au lepădat de Dumnezeu și de Neam.

 

2. Jurnaliștii

 

Jurnaliștii și-au dovedit aceeași servilitate jalnică și degradantă față de stăpânii din centrala globalistă, pe care au vădit-o politicaștrii de pretutindeni.

 

Reușita vastei operațiuni de dezinformare și de manipulare a maselor ar fi fost imposibilă fără asentimentul și cooperarea activă a presei.

 

Anume prin intermediul mijloacelor de spălare pe creieri a maselor s-a reușit răspândirea principalelor mituri ale diversiunii COVID-19, impunerea unui discurs dominant și a unei (pseudo) gândiri unice, a unei interpretări obligatorii a narațiunii oficiale. Aflată la cheremul sacului cu bani. Linia impusă prin intermediul Organizației Mondiale a Sănătății și executată de papagalii din guvernele locale a fost și rămâne cea de care se ține cu fidelitate de lacheu media dominantă, acest instrument scârbos de îndobitocire a maselor. Televiziunile, fiind cele mai influente mijloace de intoxicare a oamnenilor, își fac treaba josnică în mod metodic și fără a avea nici o urmă de îndoieli sau remușcări. Iar celelalte structuri de presă mai mărunte le țin hangul cu osârdie, înscriindu-se în vastul concert cacofonic al lichelelor din această tagmă decăzută la cele mai abisale trepte ale nerușinării. Și aici excepțiile doar confirmă regula.

 

Peste tot în lume presa dominantă cenzurează și calomniază oamenii onești, care contestă discursul dominant. Iar marile platforme virtuale precum YouTube, Facebook și altele suprimă cu o viteză și o amploare uriașă vocile disidente. Nimeni nu e în drept să pună la îndoială narațiunea Ministerului Adevărului.

 

3. Medicii

 

Medicii cumpărați au habar că se plănuieşte falimentarea României? De ce sunt complici la distrugerea ei?

 

Putem afirma fără nici o exagerare că este vorba despre un fenoment de o gravitate fără precedent în istoria mondială a acestei tagme, și anume despre trădarea medicilor. Fără complicitatea doctorilor la crima de instrumentare a unei false pandemii, care a paralizat întrega planetă, operațiunea COVID-19 s-ar fi prăbușit din capul locului. Anume ei reprezintă breasla care, în virtutea pregătirii profesionale, înțeleg prea bine ce e o adevărată pandemie. Însă larga majoritate a medicilor – ca să nu zicem că mai toți, cu mici excepții – a preferat să țină capul la cutiuță.

 

Tăcerea lor a însemnat tăinuirea lașă și iresponsabilă a adevărului. Trecem peste porta vocile mai zgomotoase din mediul doctorilor, cei din cohorta șefilor și a lingăilor oricărei guvernări, care s-au angajat cu ardoare în campania de promovare a agendei oficiale a operațiunii COVID-19. Ăștia sunt propagandiștii minciunii, locul cărora este la stâlpul infamiei.

 

Dar nici evitarea rostirii adevărului nu e prea departe de minciunile rostite ritos și arogant de către nomenclatura din pătura medicilor. În fața riscului de a fi sancționat sau de a-și pierde serviciul, medicii au preferat să ia apă în gură. Pentru absoluta majoritate dintre ei astfel de noțiuni precum Jurământul lui Hipocrate, datorie profesională, misiune de onoare, răspundere morală față de pacienți nu sunt decât niște vorbe goale, niște abstracțiuni lipsite de orice noimă.

 

Civilizația banilor nu tolerează alte priorități. Orice gest, orice atitudine, orice faptă este raportată la singura valoare a omului comun de azi – banii. Iar medicii, sărmanii de ei, vorba cronicarului sunt și ei ”sub vremi”.

 

Oare să nu știe doctorii că virusul respectiv nu există și mortal precum pretinde Oculta Mondială prin intermediul satrapilor săi de la Organizația Mondială a Sănătății? Știu, desigur. Dar de vreme ce încadrarea în acest spectacol global sinistru le aduce satisfacție financiară, ce mai contează sănătatea și viața bieților pacienți?

 

Câtă pregătire profesională în domeniul medicinei trebuie să ai, de pildă, pentru a realiza că așa-zisa autoizolare, dar de fapt, arestul la domiciliu, este extrem de dăunător pentru sănătate? Lipsa de oxigen suficient, hipodinamia, sentimentul încarcerării abuzive, lipsa de comunicare cu mediul social obișnuit, frica de spațiile închise sau claustrofobia, dar și lipsa de asisitență medicală la timp ar fi doar câțiva dintre factorii care afectează grav sănătatea fizică și psihică a oricărui om.

 

Și ce mare descoperire ar fi să se înțeleagă faptul că omul care și-a pierdut veniturile din cauza pierderii locului de muncă sau a falimentării micii sale afaceri ajunge să fie devastat psihic și cuprins de disperare? Statisticile din mai multe țări arată că în ultimele luni rata sinuciderilor a crescut brusc. Cauza e psihoza inculcată prin intermediul TV și deznădejdea adusă la limită din cauza prăbușirii economice.

 

Dar oare câte cunoștințe medicale trebuie să ai ca să pricepi că masca nu protejează câtuși de puțin de imaginara răspândire a enigmaticului virus? Impunerea purtării obligatorii a măștilor afectează în primul rând psihicul omului. Chipul lui desfigurat, acoperirea expresiei feței, sugrumarea vocii, împiedicarea unei respirații normale stresează profund sistemul nervos al omului.

 

Masa de inși cu fețele bandajate, care trec asemeni unor stafii pe străzi, agravează și mai mult starea de deprimare. Dar cel mai grav aspect al acestei măsuri ucigașe este reducerea drastică a cantității de oxigen, care pătrunde în organismul uman, adică are loc subalimentarea cu oxigen care provoacă hipoxie. Iar hipoxia este determină agravarea din cauza insuficienței de oxigen în sânge.

 

Prin urmare, forțele demonice, care instrumentează această reprezentație halucinantă, impun la modul direct autoasfixierea, înăbuşirea, sufocarea omului și deci uciderea lui deliberată, fie și mai lentă decât gâtuirea directă de către un criminal care te omoară într-un acces de furie.

 

Obligarea oamenilor de a păstra distanța socială (sau, ma curând, distanța antisocială!) se înscrie și ea în șirul de măsuri care afectează grav starea sănătății oricărui om. Pretextul de ordin medical e de-a dreptul ridicol, iar acest lucru îl știu chiar și medicii care au fost codași la facultate. Omul este o ființă socială. El are nevoie de comunicare directă și nemijlocită cu semenii săi, el simte nevoia de a strânge mâna celuilalt, de a-l avea în preajmă, de a-i simți căldura.

 

Iar măsura aberantă de îndepărtare a oamenilor urmărește provocarea suspiciunii reciproce, a repulsiei pe motivul unei presupuse contaminări, a înstrăinării și a singurătății. Cum se reflectă această măsură asupra sănătății omului, o înțeleg prea bine cei care activează în sistemul, care mai e numit din inerție al ocrotirii sănătății. Deși mai corect ar fi să i se spună, de când cu falsa pandemie, sistemul distrugerii sănătății și al eutanasierii propriilor cetățeni.

 

Dar poate cele mai grave crime împotriva fiecărui om și a umanității în ansamblu se produce prin trucarea premeditată și cu rea credință a numărului celor infectați și a celor decedați de COVID-19. Anume acestea sunt elementele cheie care asigură succesul respectivei diversiuni de proporții planetare, care justifică toate restricțiile diabolice impuse pretutindeni în lume. Dar în loc să demaște aceste minciuni și să recunoască faptul că li se impune măsluirea cifrelor, falsificarea testelor sau utilizarea unor teste irelevante, doctorii dănțuiesc în hora generală dirijată de globaliști. Și ceea ce este deosebit de grav, incalificabil chiar, e falsificarea cauzelor morții oamenilor.

 

Pretutindeni în lume, medicilor li se cere – iar aceștia acceptă cu nerușinare! – să atribuie în mod arbitrar cât mai multor decedați aceeași cauză a morții – COVID-19. Astfel de cazuri sunt sesizate în permanență. Puținii medici din diverse țări, care și-au păstrat verticalitatea și au îndrăzneala să vorbească deschis și răspicat, arată că nu există nici o țară din lume unde rata mortalității din această perioadă a anului ar fi depășit pe cele din anii precedenți. Iar atunci când nu e vorba de falsificarea grosolană a cauzei morții, medicii recurg la o plastografie, indicând drept cauză a decesului coronavirusul, în timp ce în cel mai bun caz este vorba despre ceea ce în limbajul lor profesional se numește comorbiditate.

 

La fel stau lucrurile și la capitolul impunerii învățământului online. Medicii tac și în acest caz. Asta în timp ce orice om normal înțelege, iar medicii o știu la un nivel profesional superior, că această măsură dăunează puternic sănătății copiilor.

 

Trecem peste calitatea lamentabilă a însușirii materiilor școlare și menționez doar cele mai evidente efecte asupra sănătății. Aflarea zilnică în fața calculatorului timp de ore în șir afectează organismul din cauza unui nivel de radiație ridicat, pe care îl emană respectivele aparate. Asta prejudiciază vederea copiilor, creează irascibilitate, dureri de cap și slăbește în ansamblu capacitatea lor intelectuală. În plus, copiii au nevoie să se afle împreună, să socializeze, să comunice, să se joace, adică să aibă un mod de viață sănătos pentru vârsta lor.

 

Dar oare planul de vaccinare forțată a întregii populaţii n-ar necesita niște reacții publice competente din partea comunității medicilor? Și se știe bine că anume asta ni se pregătește. Și în acest caz ei preferă să se abțină de la luarea unor poziții tranșante. Nici asupra ideii de cipare care se pune la cale nu se pronunță.

 

Medicii nu au luat atitudine nici atunci când practic toate instituțiile medicale au refuzat timp de luni de zile să consulte și să trateze pacienții. Cum să calificăm aceste asasinate în masă? Drept pierderi colaterale într-un pretins război global contra unui virus care nu există?

 

Iată de ce suntem în drept să afirmăm că și tagma medicilor a dezertat în mod rușinos de la datoria profesională și morală. Nu întâmplător prestigiul cadrului medical a fost zdruncinat puternic în ultima vreme. Și asta dincolo de farsa cu aplauze, cu victimizări și glorificări de doi bani, pe care o inspiră sforarii din Oculta Mondială. Oare câți dintre cei care au făcut studii medicale în ultimele decenii sau se avântă să intre la Medicină sunt ghidați de aspirații superioare și de sentimente nobile? Nu cumva cam toți se înghesuie să ocupe o nișă socială care să le asigure niște venituri mai bunicele?

 

Nici nu vreau să aud de justificări de genul ”Dar ce pot să fac? Eu nu am nici o vină. Așa mi se ordonă de sus”. Orice călău are aceeași justificare. Orice procuror, polițist sau judecător, care nenorocește pe cineva la indicația superiorilor, se acoperă cu astfel de scuze fățarnice.

 

Concluzie

 

Cele trei tagme, politicienii, jurnaliștii și medicii, care constituie grosul armatei de mercenari, aruncați în lupta împotriva propriului popor comit o gravă eroare de calcul. Ei se dau cu puterea globalistă, având iluzia că astfel își protejează propriile interese meschine de moment. Însă postura lor de cozi de topor este nu doar una dezonorantă, ci și ingrată. Faptul că preferă să-și trădeze semenii prin complicitatea cu dictatura globalistă nu-i va scuti de soarta tragică a semenilor lor după ce își vor îndeplini misiunea rușinoasă. La ora actuală ei sunt folosiți de regimul dictatorial globalist pe post de ”idioți utili”.

 

Iar după ce ”privilegiații regimului” își vor scoate la capăt opera lor nedemnă, aceștia vor fi sacrificați pe altarul Guvernului Mondial fără nici o cruțare sau selecție preventivă. Așa că ar fi bine să se trezească din amorțirea spirituală și paralizia intelectuală, în care zac în momentul de față. Iar până atunci, mă văd obligat să le spun în față". Iurie Roșca

 

 

Competența și necompetența

Un articol despre contractele semnate de Ministerul Sănătății și alte două companii din domeniul medical in vederea ajutorului în lupta contra virusului Coronavirus a autorităților publice din Republica Moldova, mi-a atras atenția.

Curtea de Conturi a României a tras atenția că se încalcă prevederile legale. Răspunsul este curios al persoanelor din Ministerul Sănătății. Suntem obosiți, unii nu sunt competenți pentru acel domeniu, etc.

Parcă îmi amintesc de cei 15000 de specialiști ai guvernului României sprijinit de Convenția Democratică unde au fost amestecați și puși în poziții total neconforme cu specialitățile persoanelor respective.

Ajungem la competența și necompetența. Din păcate oameni competenți care pot face, pot gândi ceva pentru instituția sau compania la care lucrează nu sunt lăsați să-și facă datoria.

Facem întâlniri, discutam și facem în mare parte așa cum ne dictează linia politica sau interesul.  Mai nou sunt vizate posturile de conducere pentru salariile mari din sistemul de stat. Acum înțeleg de ce nimeni Nu dorește o grilă de salarizare corectă în sistemul de stat.

Bătaia pentru voturile electoratului a început prin meciul guvernului cu opoziția pentru pensii și alocațiile copiilor. În timpul acesta mai multe instituții și agenții de stat își majorează salariile și sporurile. Nimănui nu-i pasă! La un salariu de 50000 brut majorezi cu 20% și vezi ce iese. Dacă nu se majorează salariile sau pus diverse sporuri. Câte alocații pentru copii și câte pensii minime s-au pierdut la majorare cu 10000 lei? Așadar, chiar nu mai are rost să scriem căci în față ni se cere votul iar in spate ei împart posturi și sume de bani între ei. Mă refer aici la partidele politice.

 

Ministrul agriculturii constată că agricultura României este, in mare parte, în proprietatea investitorilor privați și că sunt foarte multe persoane care se ocupă de acest sector la nivel național. Ar dori înființarea Camerelor Agricole. Ce să facă acelea? Să facă ce ar face Direcțiile județene Agricole? Pe cine să ajute ele? Mai trebuie înființate posturi? Mă uit la candidații la alegerile locale din diverse zone ale României și spre surprinderea mea mare parte sunt copiii sau nepoții diverșilor foști politicieni români ai anilor 1990-2000. O parte dintre ei( părinții acestora) se luptă cu justiția pentru diverse presupuse fapte de corupție sau fraude economice și financiare.România pare că nu poate și nu înțelege că vine iarna iar măsurile necesare pentru relansarea economiei naționale nu sunt clare iar campania electorală v-a distruge tot ce mai are bun economic aceasta tara.

Vom trăi cu boli dar vom muri de foame și nu vom avea unde lucra. Hadrian

 

Ce este cercul hermeneutic?

                             Student drd. Cerasela Nițu

 

Abstract. De-a lungul vremii, cercul hermeneutic a reprezentat ideea fundamentală a doctrinei hermeneutice, cu precadere a problemei circularității negative. În fond, această problemă apare încă din antichitate la Platon și Aristotel, accentul fiind pus pe caracterul interpretării discursului filosofic, dar această problematică este preluată și dezvoltată de gânditorii hermeneuticii moderne, precum Hans-George Gadamer, Martin Heidegger, Paul Ricoeur, Wilhem Dilthey și în filosofia transcendentală a lui Immanuel Kant. În antichitate, interpretarea discursului filosofic ca o formă vie avea să redevină o parte a filosofiei oratorice antice, în schimb în perioada modernă, accentul este pus pe interpretarea textuală și pe înțelegerea textului, de către interpret, prin revenirea la sensul inițial al textului  (la originea textului).

Jean Grondin consideră că cercul hermeneutic, este una dintre cele mai fundamentale și discutabile doctrine a teoriei hermeneutice, în fond o superbă metaforizare intuitivă și interactivă a acestei teoretizări doctrinare filosofice. Mergând înapoi în timp, către retorica antică în sens hermeneutic (interpretativ), conceptul de cerc aparține atât întregului cât și părților componente ale întregului (ale unui text). Antichitatea introducea în filosofie, prin intermediul dialogurilor, începând cu etapa socratică a lui Platon, pe lângă valorile morale ale Binelui, Adevarului și Frumosului, conceptul de perfecțiune descriptivă a sferei și a cercului. Așa că rădăcinile expresive ale cercului sunt adânci în filosofie.

Cuvinte cheie: cercul hermeneutic, arcul hermeneutic, Ricoeur, circularitate, tradiție culturală, Gadamer, interpretare textuală.

Scopul cercetării. Așa după cum a menționat și  despre Jean Grondin[1], eseul de față își propune să analizeze, din punct de vedere terminologic, conceptul de cerc hermeneutic, dintr-o perspectivă ontologică și istorică, având ca punct de reper filosofia lui Gadamer și a lui Wilhem Dilthey. În acest sens, putem considera faptul că, este necesară expunerea problematicii, începând încă din perioada greacă (folosind interpretarea discursului filosofic, pe care Platon îl oferă în lucrarea sa Phaidros) și desigur, evidențierea cercului hermeneutic în viziunea gânditorilor moderni. Astfel, pe parcursul lucrării se va dori să se răspundă la următoarele întrebări: Ce este cercul hermeneutic? Este configurarea unui arc circular, sau a unei circularități hermeneutice? Făcându-se referire la funcția circulară a textului, se poate avea în vedere și perspectiva hegeliană, a circularități sau acesta se poate încadra doar în perspectiva istorică?

În perioada modernă, cei care se preocupau de problema cercului hermeneutic considerau că doar prin aparteneța la părțile unui text, sau la oricare alt corp (al unui text), care conține semnificație (a unui corp inclus într-o idee generală a întregului său), se poate accede la realizarea unei înțelegeri/interpretări, a întregului prin înțelegerea/interpretarea părților sale. În ambele versiuni interpretative (referitor la întreg sau la părți), ideea de bază rămâne aceeași, și anume că nu există o altă formă de înțelegere fără implicarea presupunerii sau a presupozițiilor. Heidegger ar menționează esențialul „Structura anticipatorie” (Vorstruktur)[2] de înțelegere, iar Gadamer menționează „prejudecățile”, care ar putea fi productive sau înșelătoare, fiind o critică ideologică a unui concept de cunoaștere a intereselor de orientare. În același timp, alți hermenuți pot menționa că hermeneutica este un fundal sau un  cadru de înțelegere, care ar putea fi determinată de cultură, istorie, limbă și chiar de educație. Discutarea acestor presupoziții pot constitui o chestiune de polemică. O hermeneutică tradițională, mai înclinată modului metodic, le-ar privi cu suspiciune această temă (a hermeneuticii moderne care are în vedere presupozițile) și s-ar strădui să le elimine noutățile în numele obiectivității. Astfel, hermeneutica clasică și metodică au dorit să evite cercul hermeneutic al unui interpretări care ar fi fost afectate de presupozițiile, premisele sau de erorile ipotezelor sale, despre întregul sau despre intenția unei operei, care urmează a fi interpretată.

Introducere. Cercul hermenetic al circularității hermeneutice, este o cale de reprezentare (din perspectivă hermeneutică) printr-o întoarcerea de la punctul de plecare a cercului hermeneutic, dar poate fi în acelașii timp și o abatere către locul de plecare, dar pentru aceasta este nevoie de un topos de prejudecăți (pre-judecări). Câteva exemple în acest sens, sunt judecătorul care pleacă în judicativul (judecata sa) de la fapta comisă, criticul care pleacă în judicativul său de la textul de interpretat și teologul care pleacă în judicativul său, de la o predică în fața unei mulțimi de oameni (oameni care interptetează acea predică).[3] În hermeneutica contemporană este folosită interpretarea și înțelegerea anumitor presupoziții, de la care pornește în demersul său interpretul respectiv. În retorica antică, accentul era pus pe noțiunea de cerc și este analizat întregul text dar și părțile sale. Așadar, se pot infera două presupoziții, și anume, prima presupoziție se referă la faptul că se poate înțelege doar o parte dintr-un text, sau anumite semnificații care pot oferi o înțelegere generală a textului (semnificația unui cuvânt, care oferă imaginea de ansamblu al textului). Cea de-a doua presupoziție este exemplificată prin faptul că, nu se poate dobândi o înțelegere a textului, dacă nu sunt înțelese părțile sale (acest demers fiind unul circular, adică înțelegerea textului rezidă din înțelegerea parților lui componente). Așadar, în ambele situații se are de a face cu înțelegerea textului datorită presupoziților lui.

Noțiunea de cerc hermeneutic este prezentă încă din perioada antică, cu precădere în retorica platoniciană și se referă la forma de interpretare a discursului, anume prin interacțiunea întregului cu parțile sale constitutive. Aceasta interacțiune (a întregului cu părțile sale) era o necesitate în perioada veche, pentru compunerea și scrierea textelor, dar mai apoi în perioada modernă, aceasta devine un mod de înțelegere a respectivului text. Un exemplu, în acest sens este textul Phaidros sau despre frumos, unde Platon afirmă că Socrate, în dialog cu Phaidros susținea că fiecare discurs (264 c) este constituit asemenea unei ființe vii: să aibă un trup care să fie doar al ei, astfel încât să nu-i lipsească nici capul, nici picioarele; să aibă deci o parte de mijloc și extremitățile, menite să se potrivească unele cu altele și toate cu întregul,[4] iar acestă idee este preluată de Aristotel în lucrarea Poetica atunci când spune că subiectele tragediilor: să poarte asupra unei singure acțiuni, întregi și complete, avand un început, un mijloc și un sfârșit, pentru că – una și întreagă, ca orice organism – să poată produce desfătarea care-i este proprie. (23, 1459 a 20).[5] Platon are în vedere o componentă importantă a retoricii antice: anume că părțile unui text sau ale unui discurs, trebuie să fie concepute în vederea întregului său, un întreg care trebuie să formeze un organism organic.

Astfel, cheia nu este scaparea din cercul hermeneutic, căci după filosoful Martin Heidegger, soluția este să se intre pe calea cea dreaptă. Aceasta înseamnă pentru Heidegger, în primul rând că trebuie recunoscut faptul că există anticipații în orice înțelegere; în al doilea rând, că se pot sorta prin înțelegerea de sine a înțelegerii (numită Auslegung - interpretare, elucidare) și, în al treilea rând, că trebuie să se renunțe la falsele anticipări, prin „distrugere”, impuse asupra lucrurilor în sine pentru a le face mai autentice.[6]  Astfel, în istoria gândirii occidentale, Heidegger are speranța de a găsi o înțelegere mai originală a Ființei, văzută ca fiind calea de a se intra în cercul hermeneutic al înțelegerea Ființei. Scopul său a fost acela de a evidenția cercul hermeneutic, ca fiind acela de eliberare a umanității de la modelul alienării.

 

Cercul hermeneutic din perspectiva filosofului Hans-Georg Gadamer

 

Interpretarea cercului hermeneutic la Gadamer, menționată în opera sa Adevăr și metodă, își bazează teoria pe experiența hermeneutică a autorului, cu privire la noțiunea lui Heidegger despre cercul hermeneutic. Aici Gadamer anunță, în primul rând, descoperirea sa, anume că cercul are un caracter pozitiv și o semnificația ontologică[7], descoperire pe care și Gadamer o va reinterpreta în acest proces. Cercul este considerat pozitiv, deoarece nu este un cerc vicios care ar trebui evitat, și în sens ontologic, deoarece sunt înrădăcinate în existența ființelor umane, întrebările și așteptările, care nu pot decât să ducă la înțeleagerea pornită din unele anticipații, care au fost moștenite.

În lucrarea Adevăr și metodă, Gadamer oferă o interpretare a cercului, având în vedere înțelegerea hermeneutică a perspectivei ontologice heideggeriene, din structura circulară a înțelegerii Dasein-ul[8], în perspectiva științelor spiritului. Astfel, în lucrarea Ființă și timp[9], miza lui Heidegger este de a expune interpretarea ontologică a ființei numită Dasein. Heidegger își pune întrebarea referitoare la determinarea ființarii în ființă sa[10]. Astfel, interpretând cercul hermeneutic din perspectivă heideggeriană, Gadamer oferă cercului următoarea definiție „cercul nu are voie să fie unul viciosum, fie acesta și unul tolerant. În el ascunde posibilitatea pozitivă a cunoașterii celei mai originare, însă ea nu poate fi în mod veritabil, decât dacă explicitarea își asumă sarcina primă, permanentă și ultimă, să nu permită impunerea credințelor și vederilor ei predicabile, nici a anticipărilor ei prin intermendiul unor idei pripite și a unor noțiuni populare, ci să-și asigure tema științifică prin dezvoltarea anticipărilor sale conform lucrurilor însăși.”[11]Se poate observa faptul că interpretarea gadameriană asupra cercului hermeneutic, din filosofia heideggeriană are o înțelegere pozitivă asupra ontologicului (acesta dispune de ceva pozitiv). Deși, Gadamer când se referă la cercul hermeneutic are în vedere natura prejudicativă a înțelegerii umane, în raportul ei cu înțelegerea umană asupra textului respectiv. În cele din urmă, se poate expune o „istorie eficientă”, sau ceea ce Gadamer numește Wirkungsgeschichte, care lucrează în spatele fiecărui efort de înțelegere, o influență a lui care, ca Ființă finită, de care omul nu este niciodată total conștient (cercul hermeneutic devine astfel o variantă a clasicei idei, că oamenii sunt fii și fiicele timpului lor).

Gadamer are un scop diferit de mentorul său Heidegger. Problema lui Gadamer este legată de ideea că prejudecățile sunt dăunătoare înțelegerii și ar trebui eliminate cu orice preț, un concept care rage înapoi către iluminare și propriile „prejudecăți” împotriva prejudecăților. Cercul hermeneutic exprimă astfel pentru Gadamer că nu există înțelegere fără prejudecăți.[12] Intenția lui Gadamer, este o justificare a sa asupra modului de cunoaștere a umanității, care se află desigur că în continuitatea vechii idei de hermeneutică, care chiar este diferită de cea a lui Heidegger. Aceasta este considerația lui Gadamer, despre elementele cercului însuși.

 

Cercul hermeneutic din perspectiva filosofului Wilhelm Dilthey

Din perspectiva lui Paul Ricoeur[13], hermeneutica modernă este depărtată de interpretarea cercului hermeneutic pe care îl propune Dilthey, deoarece hermeneutica modernă are în vedere aprofundarea anumitor noțiuni (cum sunt cele propuse de Heidegger și Gadamer) și distanțarea față de  hermeneutica istoricistă dar și de noțiunea psihologică (prin care Dilthey propune conceptul de comprehensiune) atât în științele naturii, cât și în științele spiritului. 

Dilthey aparține unei perioade critice în filosofie și în hemrneutică, deoarece problema hermeneutică ( a cerului hermeneutic părea rezolvată de predecesori săi, precum Scheiermacher care introduce noțiunea de cerc interpretativ, avându-l în prim plan pe interpret care putea să înțeleagă textul doar prin interpretarea acestuia), acest lucru l-a determinat pe Dilthey să aibă în vedere interpretarea textelor din punct de vedere al cunoașterii istorice. Astfel, înaintea lui Dilthey, Scheiemacher propune o perspectivă epistemologică a cercului hermeneutic, pe când Dilthey consideră că perspectiva psihologică și istoricistă a comprehensiunii este demnă de urmat. Având în vedere întrebarea de la care am pornit în abstract și anume: făcându-se referire la funcția circulară a textului, se poate avea în vedere și perspectiva hegeliană, a circularități sau acesta se poate încadra doar în perspectiva istorică? Putem răspunde în felul următor, epoca în care trăiește Dilthey pare că a respins cunoașterea științifică, dar și experimentală, astfel, a respins și hegelianismul. Prin urmare, din această perspectivă  filosofia hegeliană a circularități este respinsă de Dilthey prin conferirea unei viziuni științifice a cunoașterii istorice: în consecință, singura modalitate de a face dreptate cunoașterii istorice părea în a consta în a-i conferi o dimensiune științifică, comparabilă cu cea pe care o dobândiseră științele naturii, pentru a răspunde pozitivismului. [14]

 

Filosoful Wilhelm Dilthey are în vedere două concepte principale în hermeneutică, și anume conceptele de explicație și cel de interpretare. Dilthey oferă o viziune instoricistă în ceea ce privește  interpretarea  și înțelegerea unui text. Primul concept din filosofia sa, este definit prin modelul de intelegibilitate, care este împrumutat din științele naturii către științele pozitive, iar cel de-al doilea concept de interpretare, este transfigurat în forma derivată a comprehensiunii, în care vedea atitudinea fundamentală a științelor spiritului.[15]

Din perspectiva lui Dilthey, hermeneutica are în vedere două elemente fundamentale. Primul element face referire la interpretarea textuală și la modul în care un interpret înțelege semnificația textului respectiv (care ține de contextul textului), iar cel de-al doilea element este evidențiat prin teoria operațiilor comprenshiunii, care are în vedere interpretarea textelor. Pentru a înțelege această problemă, Dilthey mizează pe două întrebări fundamentale, și anume Cum poate omul să fie capabili să înțeleagă un text din trecut? Cum poate trece omul la o înlănțuire istorică?[16]

În această înțelegere descriptivă a cercului la Dilthey, ca cerință de coerență, accentul se pune pe relația dintre întreg și părțile sale, relație întâlnită în obiectul de înțelegere, anume în interpretandum.[17]  Cercul care este destinat aici este cercul logic, care face referire la o petitio principii: în cazul în care interpretarea servește doar pentru a apăra prestabilitul punct de vedere al interpretului, poate deveni o întreprindere circulară și inutilă. Conștientizarea circularității, din lucrarea lui Wilhelm Dilthey, vede în cercul hermeneutic întregului și părțile unei fundamentale "aporii" a hermeneuticii, bogată în ideii epistemologice de obiectivitate pe care o asigura succesul științelor exacte: ele produc rezultate metodice fiabile care pot fi verificate pentru că nu depind de punctul de vedere al omului de știință.

Concluzii. Cercul hermeneutic este prezent atât în perioada antică (cu precădere la Platon și Aristotel) care au în vedere forma vie a discursului (dar si a corpului unui text), cât și în perioada modernă fiind analizat de hermeneuți modernității din perspectivă epistemologică (Ricoeur),ontologică (Heidegger) , dar și istoricistă (Dilthey) .

Pentru a interpreta cercul hermeneutic, Gadamer are în vedere filosofia heideggeriană a ființei numite Dasein, dar are în vedere anumite presupoziți de la care pleacă, precum termenul de cerc vicios, spre deosebire de Dilthey care are în vedere pactul dintre hermeneutică ți istorie( prin introducerea termenului de istoricism între o cultură  și capodoperele literere, filosofice din acea cultură (din acel timp).

Jean-Luc Marion menționează faptul că experiența hermeneutică, poate fi înțeleasă și interpretată după ce a fost consumată (acel Mine care mi-a dezvoltat și actualizat continuu Eul), dar a murit și rescrie eul într-un mine care acționează mereu nou și dinamic. Tocmai de aceea ființa umană se întoarce ciclic, la experimentele și experiențele ei vechi, menționate în texte ei de valoare, nu numai pentru a le interpreta dar și pentru a le dezvolta. Limitarea spațio-temporară a existenței umane, face ca resursele informaționale să fie reduse sau limitate. De aceea, omul revine într-un mod ciclic, la valorile vechi pe care dorește să și le aprofundeze și să și le dezvolte. Astfel, pot fi înțelese metaforizările cercului hermeneutic la Hans-Georg Gadamer cât și interpretarea la cercul hermeneutic în perspectiva lui Dilthey.

Filosoful Paul Ricoeur continuă să perfecționeze circularitatea hermenutică dar și circularitatea prejudicativului, ca specii ale hermeneuticii, introducând și termenul de arc hermeneutic, care este o definită ca o mișcare în dublu sens. Din perspectivă lui Dilthey, cercul are în vedere o infinitate de puncte, iar cercul din perspectiva lui Riceour, are din infinitatea de puncte, două puncte definitorii, la care să se delimiteaze pentru realizarea recursivității circularității. Aceste două puncte de pe cercul ciclic, creează în cazul lui Paul Ricoeur arcul ciclic, cu cele două puncte de inflexiune, menționate mai sus, care ambele se pot altera între a fi punctul inițial dar și cel final al mișcării ciclicității arcului.

 

Bibliografie

-          Aristotel, Poetica, (traducere de D.M. Pippidi), Editura Academiei Republcii Populare Române, București, 1965.

-        H.-G. Gadamer, Wahrheit und Methode (1960), Gesammelte Werke, vol. 1, Tübingen: Mohr Siebeck, 1986, 271; Truth and Method, Second Revised Edition, New York: Crossroad, 1990.

-        Martin Heiddeger, Ființă și timp, Editura Humanitas, București, 2002.

-        Paul Ricoeur, Eseuri de hermeneutică, Editura Humanitas, București, 1995.

-          Platon, Phaidros sau despre frumos, Editura Humanitas, București, 1993.

-        Prof. Dr. Viorel Cernica, Concepte și aplicații în hermeneutica pre-judicativă, Suport de curs pentru studenții la Școala Doctorală, Doctorat anul I, 2019.

-        Revised version (2017) of an essay published in N. Keane and C. Lawn (eds.), The Blackwell Companion to Hermeneutics (Oxford, Blackwell, 2016).

Jos "mâinile" de pe Hidroelectrica!

Nu vă mai faceți că o aparati și că o ajutați!

Cum să mai aibă contracte de distribuție către populație și firme când toată distribuția energiei electrice aparține companiilor private sau companiilor străine. Dacă te uiți la pachetul de energie vezi că undeva sub 50% este luat de la Hidroelectrica. Nu este nici o problemă, pină aici.

Problema vine , de la producător, la transportator (Transelectrica) și apoi la consumator. Întotdeauna energia electrică făcută în hidrocentrale este mai ieftină. Prețul ajunge cu 25%-50% mai mare la consumator. Cine câștigă? Cine pierde?

 

De ce nu vă gândiți, domnilor guvernanți, politicieni cum să facem să ajutăm să exportăm energia electrică produsă de Hidroelectrica, să cumpărăm companii de distribuție ( pe zone)? Cine a făcut această împărțire pe zone de distribuție a energiei electrice?

Credeți că firmele actuale vor lăsa să scape o sursă sigură de câștig. De câștig și de lichiditate ridicată.

 

De ce aruncați vina pe companie și spuneți că nu este in stare să facă rost de un număr de "N" abonați?

De ce nu ajutați domnilor guvernanți Hidroelectrica să poată vinde ea direct la marii consumatori din România ( companii ca Dacia, OMV, InterAgro, Ford) , ajutând astfel și marile proiecte ale companiilor și așa mai departe.

 

Păcat că guvernul României Nu înțelege că o firmă de stat ( mai ales în domeniul energiei electrice) poate fi un motor pentru relansarea economiei și o sursă de finanțare pentru alte activități.

Acum când toată lumea economică europeană este in căutarea de soluții pentru relansarea economică și financiară, când statul este cel care ajută, noi luăm la întrebări de ce nu reușesc să facă mulți abonați? Și din cauza aceea a pierdut o licență.

Mare păcat că România prin intermediul oamenilor politici pierde foarte mult, iar acest lucru se v-a resimți in iarna ce urmează. Hadrian

 

Prostia se plătește

România primește o palmă in fiecare zi de la orice organizație sau organism Internațional. Răspunsul se găsește la partidele politice din România.

 

De fiecare dată când intri la guvernare sau in opoziție dai vina pe celălalt partid sau pe cealaltă alianță politică  "că distruge" economia și viața socială a României.

Tot ei prin același manevre își bat joc de imaginea țării în străinătate. Aruncă vina de la unul la altul atunci când Nu iese ceva bun și când suntem sancționați pentru orice.

Lipsa "unei singure voci" în domeniul politicii externe, faptul că nu avem o unitate în comportamentul europarlamentarilor români față de România ne face să fie ultimii în multe cazuri și nimeni Nu ia în considerare ce facem pentru România ci doar dacă ajută și țările din care provin.

 

Toată lumea se pregătește de alegeri. Anul acesta sunt două: locale și parlamentare. Nimănui nu-i pasă ( doar un singur europarlamentar = doamna Crețu) a tot tras și mai trage atenția că în viitorul apropiat transportatorii rutieri români și est europeni vor avea probleme de ordin financiar și administrativ. Transportatorii rutieri vor trebui să revină după 8 săptămâni în România, să stea o perioadă de timp; sfârșitul de săptămână trebuie făcut în hoteluri de șoferi și nu în cabină ( că în prezent). Toate acestea și altele vor încărca factura cu cheltuieli al companiilor de transport rutier. Apoi mai este un pas pină la insolvență și chiar faliment.

De ce tac ceilalți europarlamentari? Oare știu de acest lucru?

Domnilor guvernanți  ajutoarele pentru finanțarea întregii economii românești la valori ce se învârt în jurul sumei de 1,5 miliarde euro pentru diverse domenii de activitate, Nu pot salva decât undeva sub o treime din firme. Unde sunt cele cca 30 miliarde euro primiți de la Uniunea Europeană și care sunt proiectele?

Unde sunt amplasați banii pe care Ministerul Finanțelor îi tot împrumută?

Este foarte greu de înțeles cum după 30 ani nu există nici o autostradă ce leagă România de țările din regiune. Mai mare râsul. După 10 ani de război intern, țările fostei Iugoslavi au legate între ele o autostradă ce leagă Belgradul de Croația, Slovenia de orașul italian Trieste.  Hadrian

 

Politolog bulgar asupra evenimentelor din Belarus: “există, cu siguranță, un indicator extern”

Scenariul bielorus al protestelor este similar cu cel bulgar, potrivit politologului de la Sofia, Plamen Paskov, citat de canalul TV Belarus 1.

 

"În ultimele două sau trei săptămâni, aproximativ același scenariu a avut loc în Bulgaria", a declarat Plamen Paskov. El a menționat că, în locul a trei femei, cum a fost cazul la Minsk, în țara natală, Bulgaria, opoziția față de autorități (când se schimbă parlamentul) este reprezentată de trei bărbați. Sprijinul le este oferit, potrivit politologului, de către Occident”. 

"Logica abordării este întotdeauna aceeași. Ceea ce se întâmplă în Belarus nu a fost o surpriză pentru mine", a spus el.

Printre tehnicile tipice preluate din cărțile și manualele occidentale și aplicate în Belarus, el a numit atracția unui nucleu pregătit, inclusiv unul străin. Structuri externe, bine finanțate deja „încărcă” mulțimea cu dispozițiile necesare, în special tineretul. "Știu foarte multe despre ce s-a întâmplat în anii '90. Exact asta s-a produs în ultimii 10-15 ani în Rusia și Ucraina și se tot întâmplă și în alte tari din Est (Fenomenul Hasthag Rezist de la București nu face deloc nota discordanta, în acest sens).

Politologul de la Sofia semnalează că, dacă în Belarus, Lukashenko nu ar fi fost reales, atunci republica s-ar fi confruntat cu 90% dezindustrializare, 60% din populație nu ar avea nimic de trăit, ar exploda somajul, lucru care ar duce si la o catastrofa demografica, realuizandu-se un exod catre Occident al celor rămași fără loc de munca. Există suficiente exemple atât de evidente în acest sens în toata Europa Centrala și de Est", a concluzionat politologul bulgar.

Este de reținut faptul ca Presedintele Lukashenko s-a opus asa-zisei “terapii cu șoc” susținute de Occident în timpul tranziției post-sovietice, care în anii 1990 a salvat Belarusul de recesiunile devastatoare produse în alte state post-sovietice, cum ar fi în Federația Rusă, Romania, sau Ucraina, de exemplu. Pentru politicianul de la Minsk, industria a fost pe primul plan, permitand buna funcționare a țării, spre deosebire de altii, pe care nu îi numesc daci, care, candva în anii ’90, spuneau la București ca industria românească este doar “un ghem de fiare vechi”. Consecințele acelei mentalități le trăim astăzi! Ciprian POP

Daunele provocate de explozie în portul Beirut depășesc 15 miliarde de dolari

Conform estimărilor preliminare, daunele asociate exploziei puternice din portul Beirut, din 4 august, depășesc 15 miliarde de dolari, potrivit serviciului presă al Președintelui libanez, Michel Aoun.

Potrivit companiilor de asigurări, pierderile cauzate de explozia din portul Beirut sunt estimate, în mod provizoriu, la 3 miliarde de dolari. Guvernatorul Capitalei libaneze a spus, în schimb, că ar trebui 12-15 miliarde de dolari pentru reconstrucția orașului. Aceeași sursă a raportat un număr de 4.000 de clădiri parțial sau complet distruse de explozie. De asemenea, cel puțin 601 de clădiri de interes istoric și arhitectural și un sit de patrimoniu cultural UNESCO. Potrivit autorităților libaneze, 70 dintre ele s-ar putea prăbuși dacă nu se iau măsuri cât mai curând posibil, potrivit agenției China Noua (Xinhua), care citează surse locale.

„Vom face toate eforturile pentru a obține fonduri pentru restaurarea și conservarea acestor clădiri, deoarece acestea reprezintă arhitectura tradițională a Beirutului”, a declarat Ministrul libanez al Culturii, Abbas Murtada. El a cerut agenților imobiliari să nu cumpere aceste clădiri în scopul demolării și construcției de noi dotări moderne și, de asemenea, a apelat la cetățeni pentru a păstra istoria și cultura orașului.  Ciprian POP

 

Aproape 40% din familiile cehe au pierdut o parte din veniturile lor din cauza asa-zisei pandemii de COVID-19, iar 4% au pierdut toate veniturile, potrivit celui mai recent studiu al Asociației bancare cehe

Potrivit experților, consecințele, în plan social și economic, nu pot fi numite "încă critice", dar în toamnă concluziile analizei socio-economice vor fi decisive.

În același timp, potrivit previziunilor experților cehi, în aceasta toamna, situația se poate schimba în rău, întrucât Statul ceh va opri unele dintre măsurile de sprijin, iar cetățenii vor începe din nou să ramburseze împrumuturile.

Informații negative parvin și de la antipozi. Numărul șomerilor din Australia a depășit pentru prima dată 1 milion, iar rata șomajului în iulie a crescut cu 0,1 puncte procentuale, ajungând la 7,5%, potrivit Biroului Național de Statistică din Australia, citat de mediile locale.

De asemenea, se raportează că o creștere a numărului total de șomeri (114,7 mii de persoane). Numărul de angajați din țară, până la sfârșitul lunii iulie, este cu încă 500 de mii mai mic decât în luna martie.

Analistii australieni prevad o nouă creștere a șomajului pana la finele lui august, mai ales în Statul Victoria, unde autoritățile continua măsurile distopice și draconice, iar apoi, în octombrie, când vor fi oprite plățile în cadrul programului de ajutoare pentru șomaj al guvernului.

 

Conform prognozei Băncii Naționale a Australiei, rata șomajului în țară va ajunge la 10% până la sfârșitul anului și va fi de cel puțin 7% în următorii doi ani. Ciprian POP

94 de ani de la nașterea unui mare om, Fidel Castro

 

În fiecare an, pe 13 august, ne amintim de Fidel Castro, importantă personalitate al poporului cubanez și binecunoscut luptător antiimperialist.

 

Fidel Castro a pus bazele sistemului socialist pentru prima dată în emisfera occidentală și și-a dedicat întreaga viață prosperității insulei și poporului cubanez.

 

Sub conducerea comandantului său, Fidel Castro, poporul cubanez a construit statul socialist și a pus capăt analfabetismului, în ciuda agresiunii brutale, a ingerintelor SUA și a blocadei injuste care încă afectează țara.

 

Cu toate acestea, Cuba este în prezent pe primele locuri în America Latină în sectoarele educației și sănătății publice.

 

Triumful revoluției și calea mândră a Cubei de astăzi ar fi fost de neimaginat fără îndrumarea lui Fidel, deoarece spiritul său este prezent în inima poporului cubanez și este motorul cauzei socialiste. Să ne amintim, așadar, de un mare om. Ciprian Pop

 

Vietnamul a protestat față de manevrele militare ale Chinei în Marea Chinei de Sud

Ministerul vietnamez al Afacerilor Externe considera aceste acțiuni „inacceptabile”

Vietnamul protestează împotriva manevrelor militare navale și aeriene ale Chinei în arhipelagul Spratly, disputat de cele doua tari, din Marea Chinei de Sud, potrivit declarațiilor ce aparține Șefului Departamentului de Informații și Presă al Ministerului Afacerilor Externe al Republicii Socialiste Vietnam, Le Thi Thu Hang, publicat vineri de ziarul central, Nhan Dan.

 

Comentând rapoartele presei chineze potrivit cărora, în 2 și 4 august, forțele navale al Republicii Populare Chineze și aeronavele militare aparținând Chinei au efectuat manevre în apele arhipelagului Spratly, diplomatul vietnamez a numit aceste acțiuni „inacceptabile” și a semnalat pentru presa ca "Vietnamul protestează ferm și energic împotriva acestor manevre. Astfel de acțiuni nu contribuie la menținerea păcii, stabilității și securității în Marea de Est", a mai spus Le Thi Thu Hang.

 

Le Thi Thu Hang a amintit că arhipelagul Spratly și insulele Paracel vecine sunt parte integranta a Vietnamului.

 

Arhipelagul Spratly și Insulele Paracel sunt o sursă de tensiune în Marea Chinei de Sud de mai mulți ani. Principalele State implicate în disputa privind drepturile asupra acestor teritorii sunt Vietnamul și China. Pe lângă acestea, Bruneiul, Malaezia, Taiwanul și Filipinele au emis, și ele, solicitări teritoriale cu referire la insule. Pe lângă amplasarea strategică a acestora, la răscruce de rutele maritime din Oceanul Indian și Pacific, valoarea insulelor este determinată și de faptul că, conform estimărilor experților, rezerve importante de petrol și minerale sunt concentrate în subsolul acestora. Ciprian POP

Agențiile de informații americane cred că Beijingul vrea să împiedice realegerea lui Trump

Directorul Centrului Național pentru Contrainformații și Securitate al SUA, William Evanina, a declarat că Beijingul își extinde influența pentru a contura climatul politic din Statele Unite.

Autoritățile chineze doresc ca președintele american Donald Trump să nu fie reales la alegerile din noiembrie. O astfel de evaluare este cuprinsă într-o declarație scrisă publicată vineri de directorul Centrului Național pentru Contrainformații și Securitate al SUA, William Evanina.

 "Conform estimărilor noastre, China ar prefera ca Președintele Trump, pe care Beijingul îl consideră imprevizibil, să nu fie reales”, a spus Evanina. Potrivit acestuia, Beijingul „va continua să cântărească riscurile și beneficiile acțiunilor agresive, dar în declarațiile sale publice din ultimele luni, critică din ce în ce mai mult răspunsul administrației actuale [SUA] la COVID-19, închiderea consulatului general chinez de la Houston și alte probleme."

 

Potrivit contraspionajului american, Republica Populara Chineza „a criticat puternic declarațiile și acțiunile administrației americane cu privire la Hong Kong, [rețeaua socială] TikTok, statutul juridic al Mării Chinei de Sud și eforturile Chinei de a domina piața rețelelor 5G”. "Beijingul recunoaște că toate aceste eforturi pot afecta cursa prezidențială", a concluzionat Evanina.

 La sfârșitul lunii iulie, purtătorul de cuvânt al Ministerului de Externe chinez, Wang Wenbin, a declarat că “China nu este interesată să intervină la alegerile prezidențiale din SUA” și a solicitat politicienilor americani să înceteze speculațiile și blamarea companiilor chineze. Diplomatul a amintit că, recent, Washingtonul a căutat diverse pretexte pentru a pune presiune asupra companiilor chineze. Ciprian POP

Trump: "SUA ar fi încântate să încheie un acord de neproliferare nucleară cu Rusia"

Potrivit liderului american, Washingtonul lucrează acum cu Moscova la acest document

"Acum lucrăm cu Rusia la un acord privind neproliferarea nucleară. Dacă am rezolva ceva de genul acesta, ar fi grozav", a spus liderul american. Șeful Statului american a vorbit despre aceasta tema, printre  altele, în apropiere de Tampa, la o întâlnire cu oficialii din Florida pentru a aborda modalitățile de răspuns ale autorităților locale la apropiatul sezon de uragane.

Trump a avut în vedere, aparent, consultările ruso-americane cu privire la perspectivele controlului armamentelor, privind măsurile pentru reducerea și limitarea, în continuare, a armelor ofensive strategice (așa-zisul START, denumit neoficial și START-3).

Acest acord va expira la începutul anului 2021, dacă Moscova și Washingtonul nu acceptă extinderea acestuia. Tratatul a fost semnat de cele două State în 2010. În conformitate cu termenii săi, fiecare parte își reduce armele ofensive strategice, astfel încât, la șapte ani de la intrarea sa în vigoare și ulterior, numărul lor total sa nu depaseasca 700 de rachete balistice intercontinentale (ICBM), rachete balistice submarine (SLBM) și bombardiere grele (TB) cu un număr de 1.550 focoase pe acestea. Contractul rămâne în vigoare timp de 10 ani (până la 5 februarie 2021), cu excepția cazului în care este înlocuit cu un acord ulterior înainte de această dată. De asemenea, poate fi prelungit pentru cel mult cinci ani (adică până în 2026) prin înțelegerea părților.

 Moscova solicită Washingtonului să nu întârzie posibilitatea de extindere a tratatului și îl caracterizează drept “standardul de aur” în domeniul dezarmării. După cum a subliniat președintele rus, Vladimir Putin, într-un interviu acordat Financial Times în iunie 2019, dacă acest acord încetează să mai existe, „atunci, de fapt, în lume, nu vor mai exista instrumentele necesare pentru a restrânge cursa înarmării”. Ciprian POP

Directorul FBI, Christopher Wray, avertizează în legătură cu pericolul spionajului chinez

 

Directorul Biroului Federal de Investigații (FBI), Christopher Wray, a declarat că actele de spionaj și furt din partea guvernului Chinei reprezintă „cea mai mare amenințare pe termen lung” pentru viitorul SUA.

 

Vorbind în cadrul unei conferințe organizate la Institutul Hudson din Washington, Wray a descris pentru cei prezenți o campanie de spionaj chinez, cu mai multe paliere.

 

El a spus că Beijingul a început să vizeze resortisanții chinezi care trăiesc în străinătate, existând situații când aceștia sunt nu doar cointeresați, dar chiar constrânși să accepte o colaborare de asemenea natură.

 

„Miza nu poate fi mai mare în aceste timpuri”, a spus Wray, adăugând: „China este angajată într-un efort întreg de stat pentru a deveni singura superputere a lumii, prin orice mijloace necesare".

 

Într-un discurs de aproape o oră, marți, directorul FBI a prezentat o imagine clară a imixtiunilor chineze, o campanie de anvergură de spionaj economic, furt de proprietate intelectuală și activități politice ilegale, folosind mită și șantaj pentru a influența politica SUA.

 

"Am ajuns acum la un punct în care FBI deschide acum un nou caz pe linie de contrainformații legat de China la fiecare 10 ore", a spus Wray. "Din cele aproape 5.000 de cazuri pe linie contrainformații economice și contraspionaj active, în curs de desfășurare în toată țara, aproape jumătate sunt legate de China."

 

El a mai spus și că Președintele chinez Xi Jinping ar fi lansat și s-ar fi implicat chiar personal într-un program numit „Vânarea Vulpii”, orientat către resortisanții chinezi care locuiesc în străinătate, văzuți ca amenințări pentru guvernul chinez, până nu sunt aduși la colaborare.

 

"Vorbim despre rivalii politici, disidenți și critici care încearcă să expună încălcările extinse ale drepturilor omului din China", a spus el. "Guvernul chinez vrea să-i forțeze să se întoarcă în China, iar tactica Chinei pentru a realiza acest lucru este șocantă".

 

El a continuat: "Când nu a reușit să localizeze o țintă "Fox Hunt", guvernul chinez a trimis chiar un emisar pentru a vizita familia țintei aici, în Statele Unite. Mesajul pe care au spus să îl transmită? Tinta avea două opțiuni: revenirea promptă în China sau presiuni asupra acestuia, presiuni inimaginabile, care pot duce chiar la sinucidere. "

 

Nu este prima dată când directorul FBI, Christopher Wray, a catalogat China drept „cea mai mare amenințare pe zona informativ-operativă” pentru SUA, dar marți a punctat din nou acest aspect, concentrându-se pe „efortul întregului stat” de la Beijing pentru a deveni singura superputere a lumii.

 

Directorul FBI semnalează clar că Washingtonul vede acum Beijingul nu numai ca un adversar agresiv, ci și un concurenț ambițios pentru conducerea globală, prin orice mijloace. Ciprian Pop

 

Presedintele Ghanei demască planurile "pandemiei" mondiale. Probabil, cea mai importantă reliefare a planului criminal al Ocultei

 

Înțelegeți acum trădarea decidenților noștrii, înțelegeți complicitatea lor la acest plan diabolic ?

 

Nu știu ce să zic, chiar dacă materialul e procesat pe marginea acestui document, astfel încât să aibă cu mai mare impact, adică audio-video ... tot ce trăim azi, tot ce fac "autoritățile", se potrivește al naibi de bine cu planul dezvăluit aici. Vedem ce urmează.

 

Într-un DOCUMENT REAL al Fundației Rockefeller PLANUL lor -> al OCULTEI + Bill Gates, Fauci, George Soros :

⚠️MANIPULAREA ȘI VACCINAREA POPULAȚIEI prin SIMULAREA unei EPIDEMII GLOBALE cu un VIRUS SLAB și care NU E MORTAL,

⚠️Prezentand NUMĂR de CAZURI INEXISTENTE, PLANIFICAREA DECESELOR de Covid, chiar dacă oamenii NU AU AVUT covid și NU AU MURIT de covid,

⚠️Sa se exagereze indicele de mortalitate pana la CAZURI de MOARTE care NU AU NICIO LEGATURA cu VIRUSUL pentru a menține FRICA și ASCULTAREA pana la maxim,

⚠️MENȚINEREA OAMENILOR în CARANTINA CAT de MULT pentru a DISTRUGE ECONOMIA din acea regiune + a CREA TULBuRĂRI SOCIALE + a RUPE lanțul ALIMENTAR + a CREA ÎNCEPUTUL unei LIPSE de HRANĂ + DETERIORAREA SISTEMULUI IMUNITAR prin LIPSA de INTERACȚIUNE cu alți oameni, bacterii și alte lucruri ce țin sistemul nostru imunologic în alertă și activ,

⚠️CA SA AJUNGEM SUSCEPTIBILI de ÎMBOLNĂVIRI, căci DEBILITEAZA sistemul nostru imunitar, apoi, MINTINDU-NE ca NUMAI VACCINUL OBLIGATORIU poate lupta cu virusul,

⚠️CONTINUAREA EXTINDERII CARANTINEI facand ca LUMEA sa PROTESTEZE și sa se RAZVRATEASCA,

⚠️SA se continue cu EXAGERAREA CAZURILOR între august-septembrie 2020 folosindu-se de MORȚILE din BOLI OBISNUITE,

⚠️URMAND o NOUA FAZA de CARANTINARE între octombrie-noiembrie 2020 la un nivel MULT mai EXTREM și MAI MULT decat PRIMA FAZA (prima stare de urgență) și a INVINUI PROTESTATARII pt “cresterea cazurilor”,

⚠️PEDEPSE cu ÎNCHISOAREA pt “neascultatori” (cei NESUPUȘI)

⚠️DUPĂ 6 LUNI sau MAI MULT sa se facă un PLAN de VACCINARE OBLIGATORIE a POPULATIEI,

⚠️URMEAZĂ și o FAZA a 3-a DACĂ MAJORITATEA SE OPUNE agendei ocultei,

⚠️INSTITUIREA unui NOU SISTEM de ECONOMIE Patent Microsoft 060606 (666-semnul diavolului)- sistem Criptomoneda care UTILIZEAZĂ DATE ale ACTIVITĂȚII CORPORALE și care este bazat pe COMPORTAMENTUL UMAN și pentru SUPUNERE.

Se pare însa că documentul nu se mai afla pe site-ul fundatiei Rockefeller: https://www.nommeraadio.ee/meedia/pdf/RRS/Rockefeller%20Foundation.pdf

Sursa videi:

https://youtu.be/9fska-JPbNI

Ciprian POP

 

Covin-19:  Exposing The Grand Psyop:

Implementing the Corporate, Globalist, and Deep State Agenda

1. Ruin the economy; destroy the middle class;

2. Create a war with China (a real money maker $$$ for the MIC);

3. Ban cash (it’s infected), making the way toward a digital currency. Oh, and don’t forget the coin shortage;

4. Outlaw public and large non public gatherings making protesting illegal and shutting down freedom of religion;

5. Vote by mail (rig elections);

6. Increase surveillance, test, track and trace (data harvesting, and control and monitoring of the populace); encourage and employ identification technologies:

7. Drastically hype the numbers to turn a SARS virus into a world wide pandemic to keep people in a constant state of fear and lowering their immunity;

8.  Emphasize public safety (while taking away personal freedoms);

9. Keep people isolated (preventing communication and social interaction); create division by encouraging snitches;

10. Social distancing: Keep people six feet apart to train them for biometric tracking and facial recognition, while chanting “We’re all in this together” (pure doublespeak);

11. Keep people wearing face masks (lessening oxygen intake) and out of the sun (depriving them of vitamin D), weakening their immune systems and making them sick (more $$$ for meds); stifle human expression and display of emotion;

12. Develop more vaccine programs (depopulation), tests, and medications (big pharma profits),

13. Suppress alternative therapies and cures like colloidal silver, turmeric, zinc, and vitamin C by arresting doctors who promote these approaches;

14. Create a world government and currency, following the WHO model;

15. Massive debt spending so the Fed can buy everything with money they create out of thin air;

16. Shutter small businesses, many closed permanently, while large corporate owned businesses remain open increasing their monopolies;

17. Massive bailouts for large corporations while providing a pittance for small businesses and the unemployed;

18. Evict tenants for non payment of rent while the FED, wealthy investors, and businessmen can scoop up properties for pennies on the dollar; wealth transfer on steroids;

19. Negative rates: decimate savers and the middle class, while using borrowed money to further pump the stock market (mostly wealthy); more wealth transfer;

20. Create even more debt, turning most people into debt slaves;

21. Continue to suppress the price of precious metals with fake paper supply to keep the public out of the market, while the .01 percent accumulate physical metals hand over fist at bargain basement prices;

22. Use the symptoms of COV-19 to mask the effects of 5G as we wend our way to the transhumanist technocracy;

23. Have the government distribute funds to get people used to government handouts and other Socialist policies, such as universal basic income.

24. Move everything online for MAXIMUM control. Tele-medicine, tele-retail, tele-education, tele-everything, limiting freedom of movement.

25. Smart everything for the Internet of Things and ultimate control.



[1] Jean Grondin,  (născut pe 27 august 1955) este un profesor și filosof Canadian, specializat în gândirea filosofilor Immanuel Kant, Hans-Georg Gadamer și Martin Heidegger. Cercetările lui Grondin se axează pe hermeneuticăfenomenologie, filosofie clasică germană și pe istoria metafizicii. (Sursă: 29 aprilie 2019 https://en.wikipedia.org/wiki/Jean_Grondin )

[2] Revised version (2017) of an essay published in N. Keane and C. Lawn (eds.), The Blackwell Companion to Hermeneutics (Oxford, Blackwell, 2016), 299-305, p. 1.

[3] Prof. Dr. Viorel Cernica, Concepte și aplicații în hermeneutica pre-judicativă, Suport de curs pentru studenții la Școala Doctorală, Doctorat anul I, 2019.

[4] Platon, Phaidros sau despre frumos, Editura Humanitas, București, 1993, p. 106 – 107.

[5] Aristotel, Poetica, (traducere de D.M. Pippidi), Editura Academiei Republcii Populare Române, București, 1965, p. 87.

[6] The Blackwell Companion to Hermeneutics – Op. Cit., p. 2.

[7] H.-G. Gadamer, Wahrheit und Methode (1960), Gesammelte Werke, vol. 1, Tübingen: Mohr Siebeck, 1986, 271; Truth and Method, Second Revised Edition, New York: Crossroad, 1990, p. 266.

[8] Gadamer, Adevăr și metodă, p. 202 (în lucrarea Ființă și timp, Heidegger discută despre Dasein ca ființă a ființării. (prezentă aici și acum).

[9] Martin Heiddeger, Ființă și timp, Editura Humanitas, București, 2002.

[10] Ibidem, pp.12-13.

[11] Ibidem, p. 202.

[12] The Blackwell Companion to Hermeneutics – Op. Cit., p. 12.

[13] Paul Ricoeur, Eseuri de hermeneutică, Editura Humanitas, București, 1995.(În lucrarea sa,  Ricoeur are în vedere analiza amanuțită a conceptelor hermeneutice care sunt expuse de Dilthey în lucrarea Studii de Hermeneutică. Acesta are în vedere conceptul de înțelegere și interpretare- acestea fiind conceptele universale și necesare din opera lui Dilthey.)

 

[14] Paul Ricoeur, Eseuri de hemeneutică,Op.cit, p 75

[15]Ibidem, p. 75

[16]Ibidem, p. 74.

[17] The Blackwell Companion to Hermeneutics – Op. Cit., p. 5.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu