P O V E S T E D E S PR E O R I E N T U L D E A P R O A P E

P O V E S T E    D E S PR E   O R I E N T U L    D E   A P R O A P E

Era  odată,  prin anii ' 70, o altă față a Orientului de aproape. Nu erau războaie, întreprinderile noastre, care atunci existau, exportau în zonă utilaj petrolier și ofereau asistență țărilor importatoare, iar relațiile dintre oameni păreau să evolueze în bună înțelegere. Exista mai ales o ţară mică dar frumoasă, o adevărată perlă a zonei, o țara prosperă cu oameni de etnii și religii diferite care se înțelegeau bine, un loc unde părea că pacea va fi mereu stăpână. Dar, iată că norii negri ai războiului civil s-au ridicat brusc, fără ca cineva să înțeleagă motivul, iar războiul acela a durat ani şi ani pînă ce ţara frumoastă a fost făcută praf şi pulbere. Eforturile de celor care doreau pacea, ca şi a celor care se prefăceau doar că o doresc au fost inutile, apoi la fel cum a început. conflictul s-a stins. Prea tîrziu însă! Între timp, în zonă izbucniseră suficiente conflicte, de data asta provocate de puternicii lumii, foarte îngrijoraţi de lipsa democraţiei.

Cînd nimeni nu se aştepta, mica ţară ce tocmai începuse să se refacă este confruntată cu un atentat asupra primului ministru. Din nou mai marii planetei se arată îngrijoraţi, participă la funeralii şi atată cu degetul spre o ţară vecină, dar nu reuşesc să  provoace un conflict. Era însă evident că totul avea un scop.

După o vreme, cînd lucrurile păreau să se mai liniştească în zonă, apar nişte organizaţii teroriste de tip fundamentalist care, culmea, încep un război cu oameni  de aceeaşi credinţă. Cu acelaşi gen de manipulare pe care l-am simţit şi noi este iarăşi acuzată ţara care nu se reuşise a fi destabilizată odinioară. De data asta, manipularea reuşeşte, cu ajutorul grupurilor fundamentaliste, ţara este transformată în ruină, iar " campionii democraţiei" sunt iarăși ocupaţi să restabilească pacea.

Din păcate, o singură voce pare a fi lucidă, o voce care se gîndeşte doar la mulţimea  celor care mor sau fug din calea urgiei, cea a Papei care, odată cu intrarea în Postul Paştelui a cerut credincioşilor creştini, dar şi de alte religii să se roage pentru pace."Nu se poate elimina un rău tot cu un rău." afirmă acesta.

Dar, apelul său la oprirea conflictelor nu-i va emoţiona probabil de potentaţii lumii, care vor bogățiile altora luate aproape pe nimic şi poziţii strategice, Restul nu contează. Nu contează mai ales oamenii, pe care îi folosesc doar ca pretext pentru iteresele lor, a celor care cred că pe ei războiul nu-i poate atinge.

Şi acum să facem un rezumat : Liban, Afganistan, Irak, iar acum Siria. Tări făcute pulbere pentru resurse şi putere militară de către cei care cred că războiul se poartă doar pe teritoriile altora. Din păcate, aşa şi e, deocamdată....

Asta e doar o poveste. Cu altă ocazie, poate, analiza unor realităţi. Pentru că ce

va fi, doar Dumnezeu ştie!  Amaranta