duminică, 27 iulie 2025

Tragic History: The Massacres in Northern Transylvania (1940-1944)

 

Tragic History: The Massacres in Northern Transylvania (1940-1944)

The massacres in Northern Transylvania, 1940-1944, refer to the atrocities committed by the Horthys against Romanians and later Jews. In the fall of 1940, following the ceding of part of Transylvania to Miklós Horthy's Hungary, Hungarian troops massacred Romanians and Jews in several Transylvanian localities. These atrocities continued until the end of 1944.

Massacres in Northern Transylvania, 1940-1944

Among the most famous and well-documented such massacres are:
• The Treznea Massacre
• The Ip Massacre
• The Sărmaşu Massacre
• The Moisei

Massacre Massacres also took place in other localities such as: Nuşfalău, Cerişa, Marca, Breţcu, Mureşenii de Câmpie, Mihai Bravu, Ciumărna, Zalău, Huedin, Belin, Zăbala, Halmăşd, Sântion, Cosniciu de Sus, Camăr, Aghireş, Sucutard, Ditrău, Suciu de Sus, Tărian, Prundu Bârgăului, Cătina, Răchitiş, Şincai, Turda, Ozd, Gădălin.


• 1 General data and premises of these atrocities

• 2 Massacres against the Romanian population in the fall of 1940
o 2.1 Nuşfalău, September 8, 1940
o 2.2 Treznea, September 9, 1940
o 2.3 Ip, September 13/14, 1940 o
2.4 Cerişa, September 15, 1940
o 2.5 Marca, September 15-16, 1940
o 2.6 Breţcu, September 16, 1940
o 2.7 Mureşenii de Campie, September 20, 1940
o 2.8 Chronology of other massacres

• 3 Massacres against the Romanian population in the fall of 1944
o 3.1 Band, Grebeniş, Oroiu, September 1944
o 3.2 Sărmaşu, September 15, 1944
o 3.3 Tărian, September 29, 1944
o 3.4 Prundu Bârgăului, October 10, 1944
o 3.5 Moisei, October 14, 1944
o 3.6 Chronology of other massacres

• 4 The aftermath of the massacres in Northern Transylvania
o 4.1 Official data on the abuses committed by the Horthyists
o 4.2 Participating members
o 4.3 Hungarian reactions to the atrocities committed under the Horthyist occupation

General data and premises of these atrocities

After the Vienna Dictate of August 30, 1940, NW Transylvania came under Hungarian occupation. Throughout this article, we understand by Transylvania or Transylvania both the historical region of the same name as well as Crişana and Maramureş. An area of 43,492 square km was ceded, representing half of the territory of Transylvania with a population of 2,667,000 inhabitants, of whom:
• 50.2% Romanians
• 37.1% Hungarians and Szekler
• 12.7% Germans, Jews and other nationalities.


Vienna Dictate - area ceded to Hungary


The territory occupied by the Hungarians during World War II remained in history under the name of Northern Transylvania and included the northwest of the region of the same name as well as the Szekler lands. A total of 8 counties out of the total of 23 that made up Transylvania were alienated in their entirety, another 3 were split in two, thus creating an artificial border that reached the middle of Romanian land.
After the announcement of the Vienna decisions, the great drama for Romanians followed: the refuge from the occupier and the evacuation of Romanian institutions from the ceded area. Thousands of Romanians, especially intellectuals, left the ceded area. Among them was the teaching staff of the University of Cluj, formed by elite personalities such as: Sextil Puşcariu, Iuliu Haţeganu, Onisifor Ghibu or Emil Racoviţă.

Attempting to classify the massacres that took place in the territory occupied by the Hungarian authorities, it can be observed that the vast majority took place in the autumn of 1940, immediately after the establishment of the Hungarian regime, and in the autumn of 1944, after Romania sided with the Allies. The atrocities against Romanians and Jews that occurred between September and October of 1944 took place in the first phase in the Romanian territories located in the immediate vicinity of the border with occupied Transylvania, during the rapid Hungarian offensive against Romania, and later during the withdrawal of the Horthyist armies from the Transylvanian lands.

Thus, a first classification of the massacres in Transylvania can be the following:


• The massacres in the autumn of 1940 in the occupied territories
• The massacres in September and October 1944.
These atrocities can be divided according to the ethnicity of those targeted by the Horthyists into:
• Massacres directed against the Romanian population
• Massacres directed against the Jews.
The massacres against the Romanian population in the autumn of 1940


Miklós Horthy and his wife Magdolna Purgly received with ovations in occupied Transylvania, 1940


Five days after the Vienna Dictate, on September 5, 1940 at 7:00 AM, the first Hungarian unit crossed the border at Sighetul Marmaţiei. Two Hungarian armies entered the territory of annexed Transylvania:
• The First Army – with a strength of 208,000 soldiers, which operated in the north-eastern part of Transylvania
• The Second Army – with a strength of 102,000 soldiers, which operated in the Oradea-Cluj area.

On the first day, the main cities occupied were Carei, Satu Mare, Sighetul Marmaţiei and Ocna Şugatag. 9 stages of advance were established, each of 40-80 km. The last localities taken under control on September 13, 1940 were Sfântu Gheorghe and Târgu Secuiesc.[2] The advance of the Hungarian troops took place in peaceful conditions, with only a few scattered incidents with the retreating Romanian soldiers in the territory of "southern" Transylvania. The Horthyist army was welcomed with joy by numerous Hungarian locals, and images of the Hungarian troops parading through the main cities of the ceded Transylvania have survived to this day.

Only 3 days after the Hungarian occupation army entered Romanian territory, a series of massacres against the Romanian civilian population began. These intensified in the first two weeks after the annexation of Northern Transylvania. Thus, in just 11 days, the Hungarian criminals killed approximately 1,000 Romanians. The most affected by the Horthyist terror was Sălaj County, where 477 Romanians were massacred.

Nuşfalău, September 8, 1940

Nuşfalău is a commune in Sălaj County, located 39 km from the city of Zalău. After the Hungarian army entered Şimleul Silvaniei on September 7, 1940, and occupied Zalău a day later, a new massacre against Romanian civilians took place in the commune. The victims were 11 people, two women and 9 men from the Bihor village of Almaşu Mare, who were on their way home to Nuşfalău.

The facts were established by the People's Tribunal of Cluj, by Decision No. 1, public sentence of March 13, 1946. On the morning of September 8, 1940, at the exit from Nuşfalău, the people were stopped on the road by the local resident Zoltan Szinkovitz from the commune and a Hungarian soldier who accompanied him. The court sentence shows that these two Hungarians brought the victims back to the center of the village, searched them, without finding anything compromising against them, took their personal belongings, systematically beat them and shot them with bayonets, after which the two women were released. The 9 men were loaded into a military cart, which was driven towards the commune of Zăuan and at a distance of approximately 500 meters from this last commune, where the Romanians were killed by bayoneting in the heart. At the same time, two other Hungarian locals, on their own initiative, caught the two women who had been released, taking them to the site of the massacre where they shared the same fate as the 9 men.

All the bodies were summarily buried and covered only with leaves, and their burial in the cemetery of the village of Nuşfalău took place only a few days later, at the insistence of the inhabitants, after the bodies had begun to decompose. The names of the ethnic Hungarians are known and they were punished by the People's Tribunal of Cluj, while the Hungarian soldiers remained unidentified.

Treznea, September 9, 1940

Among the greatest tragedies against Romanians committed by the Horthy army in its advance on the territory of annexed Transylvania is the massacre at Treznea, a commune located in Sălaj County, 15 km from the city of Zalău. Hungarian troops belonging to the 22nd Debreșin Border Guard Battalion under the command of Lieutenant Akosi entered the village on September 9. The first victims were children grazing with their cattle, their bodies being later discovered on the communal slope. After occupying the village, the Hungarian units unleashed the slaughter. Romanians and Jews were massacred with machine gun fire, pierced with swords and bayonets, and houses were attacked with grenades and set on fire. As a result of these incidents, 93 people died, of whom 87 were Romanians and 6 were Jews.[6]
The official version given in Budapest was that the Hungarian troops who entered the commune of Treznea were attacked with gunfire by the daughter of the local priest and other locals, a version that is false because there is evidence that the massacre was premeditated, the Horthyist army turning from its march to attack the Romanians in the village. The Hungarian version is refuted even by a Hungarian general, who intervened at the last moment, diminishing the size of the disaster and reprimanding Lieutenant Akosi, stating verbatim:

Ip, 13/14 September 1940

The greatest and most horrific atrocity committed by the Hungarian army in complicity with the local ethnic Hungarians, where the most innocent victims fell -157 dead[4]- during the occupation of Transylvania, was that of Ip, a town in Sălaj County, located 45 km from the city of Zalău. The manner in which this massacre took place was established by the People's Tribunal of Cluj on 13 March 1946.

Under the pretext of revenge for the two Hungarian soldiers killed in an explosion in the commune of Ip on 7 September 1940, during the passage of troops through the town, Lieutenant Vasvári Zoltán of the Horthy army left the locality of Nuşfalău where he was stationed on 13 September 1940, heading with his company towards the commune of Ip. The motivation for the killing of the 157 locals is once again fictitious, as the explosion occurred due to a defect in the ammunition packaging, as evidenced by the fact that the four arrested Romanians were released after about a month.

On the night of September 13 to 14, around 11 o'clock at night, Lieutenant Vasvári Zoltán arrives in the Ip commune. Immediately, together with several ethnic Hungarians, he begins to hunt down the Romanian houses. They are awakened from their sleep and then brutally killed. The Hungarian locals were especially used to indicate the Romanian households. The next morning, by order of the lieutenant, several locals were ordered to dig a hole in the village cemetery, and other villagers were taken out with carts and went from house to house to pick up and transport the bodies to the cemetery.
Every year on September 14, the villagers of Ip commemorate the victims of this massacre at the monument in the village dedicated to them.

Cerişa, September 15, 1940

Without there being any reason for reprisals in this case either, a company of unidentified Hungarian soldiers, led by two officers, entered, on the morning of September 15, the village of Cerişa, Sălaj County. We learn about the massacre from the same sentence of the People's Tribunal of Cluj. These soldiers gather 64 Romanians from the village, whom they take to the hill near the commune. While gathering the villagers, the same soldiers shoot 7 people. Arriving at the mentioned place, one of the officers ordered the Jews to come forward and thus 5 people came out, who were guided, under guard, to the other side of the hill. Then the 59 remaining Romanians were ordered to flee down the hill, which the Transylvanians did, and the soldiers, on the officer's order, opened fire on them. The luck of those thus condemned to death was that they managed to hide in time through the ravines and folds of the hill, so that only a certain Herţa Gavril from the commune of Cosniciul de Jos was fatally shot.

At the same time as this terrible operation, on the other side the same procedure was carried out with the 5 Jews, 4 of whom were shot.

Marca, September 15-16, 1940

On the morning of the day following the massacres at Ip, a company of Hungarians who were part of the unit stationed at Şimleul Silvaniei appeared in the commune of Marca, in Sălaj County, 55km from the town of Zalău. This company was also accompanied by civilians from Ip, some of whom were dressed in military uniforms so as not to be recognized. On September 15 and 16, 1940, these soldiers, under the leadership of Ösz Arpad as their guide and Incze Ştefan, both from the commune of Ip, shot two Jews, 3 Slovaks and 6 Romanians in the fields and in the courtyards of the inhabitants. In Hungarian documents, the reason for the killing of the 11 people was military retaliation. The pretext is not a valid one here either, because in this commune not only did they have nothing to repress because nothing had happened to them, but the Hungarian troops had not even passed through the Marca.

Breţcu, September 16, 1940

On September 12, 1940, Boldea Niculae from Breţcu commune, Covasna county, and his older son with the same name, were imprisoned at the town hall, on the grounds that the father complained that his son had been beaten by a Hungarian local. The Hungarian army entered the commune on September 13, and the captain commanding that unit ordered the continued detention of the Romanians. On the night of September 13 to 14, 1940, the houses of approximately 20-30 Romanians were devastated by the villagers and soldiers. On September 14, Boldea's youngest son, aged 14, was also imprisoned.

On September 16, 1940, several Hungarian soldiers went to the Boldea family home, under the pretext of taking clothes and food necessary for the expulsion of the men to Romania. After taking the necessary things, the soldiers returned to the town hall, where they ordered the victims to be loaded into a truck, which then set off towards the border. However, the soldiers stopped on Măgheruş peak, where Boldea and his sons were shot and then buried.

Mureşenii de Campie, September 20, 1940

The tragedy of the family of the Romanian priest Andrei Bujor from the Cluj village of Mureşenii de Campie and other inhabitants of the commune took place after the official establishment of the Hungarian military administration in occupied Transylvania. Hungarian army soldiers were stationed in the town, led by Lieutenant Gergely Csordás, from the 19th Hungarian Regiment from Nyiregyhaza.

The manner in which this atrocity unfolded was established by the same Cluj court, the People's Court, on March 13, 1946. Several Hungarian soldiers were stationed in the house of the Romanian priest, who was married and had 3 children. Being disturbed by the aggressiveness of the soldiers, the priest left for Cluj to request the intervention of the military command, but returned on the evening of September 20, without obtaining anything. Lieutenant Gergely Csordás immediately sent a patrol of 12 armed soldiers to the house of priest Bujor with the precise order to exterminate him together with his entire family, as well as those arrested that same afternoon: the cantor Gurzău Ioan and his wife Valeria, the teacher Petrea Gheorghe together with his wife Natalia, the 5-year-old daughter Rodica and the mother-in-law Ana Miron. The soldiers sent comply with the order received and shoot everyone present in the parish house, namely the members of the Bujor family in the bedrooms, and the others in the courtyard. The priest's maid, the Hungarian Juhasz Sarolta, shared the same fate. All the victims, 11 in number, were buried the same night in the courtyard of the house. It was later proven before the Cluj court that the massacre was committed at the instigation of Count Wass Albert, who hated Father Bujor because of a hunting ground and because he saw in him a great Romanian.

Chronology of other massacres

• September 7, 1940, in the Bihor village of Mihai Bravu, the series of atrocities against ethnic Romanians begins. By September 7, 1940, Bihor County is completely occupied by the Hungarian army. In this context, the tragedy in the mentioned locality also takes place when 22 Romanian peasants, including two children, are gathered in the field and shot by Hungarian soldiers.
• September 8, 1940, in the village of Ciumărna in Sălaj County, Hungarian troops killed 11 people, in their advance towards the center of Transylvania.
• September 9, 1940, in Zalău, unidentified Hungarian soldiers entered the houses of Romanians Vicaş Grigore and Prunea Gheorghe. They shot and killed Vicaş Grigore along with his wife and brother, as well as Prunea Gheorghe's wife, who was pregnant in the last month. In the corner of Vicaş's house, these same soldiers also killed a peasant from the commune of Treznea, named Pop Nicolae, who had come to Zalău with milk.
• September 10, 1940, in Huedin, the Hungarian occupation troops, on their march towards Cluj-Napoca, mistreated and killed the Orthodox archpriest Aurel Munteanu and the policeman Gheorghe Nicula.
• September 13/14, 1940, in the communes of Belin and Zăbala in the interwar Trei Scaune county, today Covasna, the Hungarian troops arriving in these localities attacked and vandalized the homes of Romanians, the people being beaten and mistreated in the hope of determining them to cross the border into Romania. Several families left their homes, leaving for the Kingdom, and others were expelled by the Hungarian authorities, their properties being confiscated.
• September 16, 1940, Hungarian fascists, who remained unidentified, shot dead 3 Romanian residents in the commune of Halmăşd, Sălaj county, and on the morning of September 17, 1940, 7 members of the Maticec family were shot, including a boy of only 5 months. All these facts were included in the sentence of March 13, 1946 of the Cluj Tribunal.
• September 16/17, 1940, in the Bihor commune of Sântion, the family of the peasant Tipănuţ Gheorghe was mistreated by several Hungarian soldiers. His wife was hit with a revolver and kicked, and Tipănuţ together with his two sons were shot. Of the 3 men, only the youngest son escaped with his life.
• September 16, 1940, in the village of Cosniciu de Sus, Sălaj County, a group of Horthy soldiers took several Romanians out of their homes, 11 of whom were killed. On September 18, 1940, another group of soldiers caught and shot the resident Costelaş Dumitru. Throughout the massacres, the soldiers were accompanied by civilians from neighboring communes, who remained unidentified, who pointed out the houses of the Romanians.
• September 18, 1940, in the commune of Camăr, in Sălaj County, 4 Romanians were killed in the Zăuan forest, after they had previously been tortured and mutilated.
• around September 18-21, 1940, in the commune of Aghireş in Cluj, a new Romanian was killed and mistreated. In the fall of 1940, Kovacs Iosif, as mayor of the locality, carried out hostile activity against the Romanian and Jewish population, which he denounced to the military commander, drawing up lists of those who were to be mistreated. Thus, the villager Gheorghe Boc was taken from his home on the evening of September 18, 1940 by a Horthy patrol, and was subjected to terrible torture for several days. He was then forced to dig his own grave, was shot and his body cut with swords. He is later buried on the edge of a river, where the body was discovered by chance, shortly after the victim's murder.
• September 22, 1940, in the village of Sucutard, in Cluj County, 2 other Romanians and Jews are killed. At the instigation of the Hungarian Wass family of counts from the locality, Moldovan citizens Iosif and Câţ Ioan are arrested, who in 1938 initiated a criminal case against Count Wass Albert for bodily harm. Sisters Mihaly Estera and Rozalia were also detained, suspected by Wass of communist activity and denunciations of him to the Romanian authorities. On September 22, 1940, the 4 arrested were taken under military guard to the commune of Ţaga, where the next morning they were shot and thrown into a mass grave.
• October 1, 1940, in the commune of Ditrău in Harghita, the Romanian forester Ilie Ţepeş is killed.
• October 1943, in the commune of Suciu de Sus, interwar Someş county, today Maramures county, two Romanians are shot while trying to hide from the Hungarian military.

Massacres against the Romanian population in autumn 1944

The series of crimes against the Romanian population in occupied Transylvania was resumed in autumn 1944, immediately after the conclusion of the armistice between Romania and the Allies. Atrocities were also committed in several localities in Transylvania belonging to Romania, these settlements being in the immediate vicinity of the border.

Band, Grebeniş, Oroiu, September 1944

Immediately after Romania concluded the armistice with the Allies, armed ethnic Hungarian locals in collaboration with the border guards from the Hungarian picket in the commune of Band, Mureş county, attacked the Romanian border by surprise, killing Sergeant Predescu. Dozens of Romanians from the village of Mărăşeşti were taken from their homes and locked in handcuffs in a cellar, their homes also being vandalized.

Then, crossing the border, the same gang looted the commune of Grebeniş, shooting 3 locals and picking up the Romanians who had not managed to take refuge. Taking them to the border, the Hungarians made them kiss the boundary stones and give thanks for arriving on the holy territory of Hungary. Two other Romanians from the village of Oroiu were then beaten and later killed.

Sărmaşu, September 15, 1944


The cemetery on Suscut hill on the edge of the Cămăraşu commune in Cluj, of the 126 Jews from Sărmaşu killed by the Horthys


After the Vienna Dictate of August 30, 1940, Sărmaşu remained within Romania, being less than an hour's walk from the Hungarian border.[17] At the beginning of the war, the town had a population of approximately 3,200 people, divided by ethnic group almost equally between Romanians and Hungarians, with about 200 Jews.[18] On August 23, 1944, Romania switched sides to the Allies, with the German and Hungarian armies launching a powerful offensive against the new enemy and penetrating the Transylvanian Plain to a depth of about 30–60 km beyond the then existing border line. On September 5, 1944, the Hungarian army occupied the commune. From this moment on, oppression against the Jews and Romanians here began. The Hungarian population in the area who supported the Hungarian cause, in their desire to regain all of Transylvania, together with the Hungarian Guard, began to loot the homes of Jews and Romanians.[19] On September 9, 1944, the team of Hungarian gendarmes removed from their homes several Romanians who had held important positions in the administration of the commune, and they were taken to an improvised camp in the locality. For several days, they were all subjected to hostile treatment by the occupiers. From the sentence given on June 28, 1946 by the People's Tribunal of Cluj we also learn the following: "In the camp, they were subjected to the most inhumane treatment possible, consisting of beatings, mistreatment and staged executions during the night. For example, once all the Romanians in the camp were taken out into the yard, made to kneel ("At the church"), and after this exercise, everyone, regardless of age, was made to turn their heads until they were exhausted."

Sarmasu, between September 5 and October 10, 1944 (for 35 days) was under the occupation of the Hungarian Horthyist invasion. During these days and nights, the Hungarian gendarmes with their cocked feathers and the Hungarian National Guards, under the command of Gendarme Captain Laszlo Lancz, shot or took away over 126 Jews and 39 Romanians from the area, soldiers taken prisoners of war from the fierce battles of Oarba de Mures _ Ludus _ Chetani. The Jews shot by the Horthyist gendarmes in the Plasei Sarmasu area are mentioned by Matatias Carp in the volume SARMASU, ONE OF THE MOST HORRIBLE FASCIST CRIME (Publishing House Atelierele grăfice SOCEC, SAR, Bucharest, 1945) and Vasile T. Suciu in the volume WHERE DOES THIS HATE COME FROM?

We will only mention the Romanian martyrs, for whom no research and investigations were carried out by the authorities. Here are the Romanian martyrs and heroes identified by us, in the Plasei Sarmasu area; Dr. Banu Vasile (b. 1918, commune of Mociu/Cluj, the first praetor of Plasei Sarmasu, shot on the outskirts of the town); Plut. Maj. Teodor Jucan (b. 1882 Buza/Cluj, former head of the gendarmerie post in Sarmasu/Mures, shot on the edge of the forest of the commune of Camarasu/Cluj); IULIU MOLDOVAN (Ovidiu's father) (b. 1916, commune of Catina/Cluj, the accountant/collector of Plasei Sarmasu/Mures); Ioan Moldovan (b. 1906, mayor of commune of Gabud/Alba); Alexandru Fizesean (b. 1896, com. Catina/Cluj, shot at the corner of the Camarasu/Cluj forest; he left behind 5 orphaned children); Vasile Micu (71 years old, priest, com. Sarmasu/Mures, participant in the Great Union of December 1, 1918 from Alba Iulia); Petru Cadar (61 years old, Romanian peasant from Sarmasu/Mures); Letitia Rusu (17 years old, shot at the fountain in Catina/Cluj); Solomon Istoc (18 years old, from Grebenisu de Campie/Mures); sergeant Iulian Predescu (head of the Marasesti/Band Border Guard Picket); Zachei Seulean (71 years old, peasant from Grebenisu de Campie/Mures); private Barbu Radu (22 years old, border guard, born in the commune of Petresti/Dambovita, shot at the Visuia picket); Ioan Gorea (b. 1925, in Visuia); Maria Gorea (mother, Visuia village/Bistrita-Nasaud); Sofia Harsan (b. 1874, mother, Visuia village/Bistrita-Nasaud); Eugen Harsan (b. 1925, son, Visuia village/Bistrita-Nasaud); Ioan Loga (70 years old, from Geaca/Cluj); Ioan Miron (71 years old, from Geaca/Cluj); Ilonka Takacs (27 years old, from Geaca, Hungarian, married to a Romanian, she left behind 5 orphaned children); Maria Rusu (2 years old, Hungarian mother); Ioan Teglas (20 years old), Vasile Suciu (52 years old); Ilisie Suciu (42 years old); Cioba Viorel (3 years old); Maria Catinean (49 years old); Tanasie Baciu (23 years old, soldier from the 83rd Infantry Regiment _ Turda, arrived home that day on leave); Ioan Lucaciu (40 years old); Miron Filip (67 years old), all from Geaca/Cluj; Mihaly Estera (19 years old, Jewish); Mihaly Rozalia (Jewish, 17 years old); Iosif Moldovan (peasant); Ioan Cat (peasant), all from Sucutard/Cluj; Private Ioan Gainusa, (22 years old, born in Magureni/Prahova); Private Gheorghe Pana (22 years old, border guard, shot at Sarmasel/Mures); Private Nicolae C. Nicolae (22 years old, born in Hotcarau/Prahova, shot at Pogaceaua); Private Florian Popa (border guard, 22 years old, born in Corbesti/Bihor, shot at Pogaceaua); Private. Gheorghe Ciulei (23 years old, born in Ramnicu Valcea/Valcea, shot in Iclandu Mare/Mures); Ioan Craifalean (born in 1888, former mayor, shot in Iclanzel/Mures); Vasile Padurean (54 years old, peasant from Valea Larga/Mures); Private Alexandru Bexa (border guard, born in Cacuciu/Mures), Private Gheorghe Florea (from the 7th Alba Iulia Border Guard Regiment, killed in Valea Larga/Mures).

From the archival documents studied and from the statements of witnesses given at the People's Tribunal in Cluj, it results that the crimes and massacres were committed on their own initiative on a local level, without having had an order or official directive from above. The proof in this regard is the fact that when the gang of Captain Lancz Laszlo, the commander of the gendarmerie in Plasa Sarmasu/Mures, was preparing to repeat the massacre of the night of September 16/17, 1944, having "prepared" another 45 Jews and Romanians arrested from their hiding places, with the humanitarian intervention of the Hungarian lieutenant colonel Ujhazi, the massacre did not take place, freeing them from the Camp at the house of the piker Ioan Pop in Sarmasu/Mures, restoring their life and freedom.

In memory of the 126 Jews massacred by the Hungarian gendarmes, a cemetery was arranged and a monument was erected, and research was carried out. For the Romanians shot or disappeared from the face of the earth, nothing has been done so far.


Tărian, September 29, 1944

In the conditions of the fluctuations of the advance and retreat of the front in September 1944, the village of Tărian in Bihor County was reoccupied by German-Hungarian troops on September 29, 1944 and since this settlement had been in the part of Transylvania ceded, by the Vienna Dictate, the Hungarian gendarmes who made up the public guard also returned to the locality. Two guard teams were formed, both for the village of Tărian and for the neighboring settlement, Girişu de Criş.

In the evening, the team responsible for the locality in question, led by Vitéz Harmathi Alexandru junior, began harassing Romanian households. Thus, 15 people were killed, and several were seriously injured. After committing these crimes, the guard moved to the neighboring village of Girişu de Criş, with the aim of committing identical acts there. However, they were stopped by the guard team there, under the command of the resident Vagaszki Alexandru, who disarmed Harmathi.

Prundu Bârgăului, October 10, 1944

On October 10, 1944, when battles were being fought in the Bârgăului area by Romanian and Soviet troops against the occupier, another moment of repression against the Romanian civilian population was recorded. In the autumn of 1944, the 27th Szekler Border Guard Division and the 33rd Hungarian Mountain Hunters Regiment were stationed here, in retreat.

Several military commanders picked up approximately 20 Romanian residents of the Bistrița commune of Prundu Bârgăului, who were sent to Bistrița, but were released after 2 days. However, 7 of them were arrested again and imprisoned in a cellar. On the night of October 10, the Romanians were taken out and led to the edge of an anti-aircraft defense ditch, where they were shot and thrown into the ditch. One of the victims, priest Pop Augustin, was slightly wounded, managing to escape and escape with his life. At the same time, the civil servant Popovici was picked up from his home and taken to an unknown destination, never to return.

Moisei, October 14, 1944

The series of atrocities directed against the Romanian civilian population also includes the massacre in the commune of Moisei, Maramures County. A total of 31 Transylvanian peasants were gathered in a house and killed by retreating Hungarian soldiers, leaving only two people alive. They were interned in labor camps in the Maramureș town of Vișeu de Sus, accused of "treason". From here, the 31 Romanians were taken by truck to Moisei, the village being completely evacuated of its inhabitants. 12 of them were locked in a wooden house, being shot by Hungarian soldiers, who fired through the windows and door. The other Romanians were then killed. The massacre happened around 3 pm, that same night, with the soldiers setting fire to the village and burning about 300 houses. The bodies, already rotting, were buried two weeks after the crimes were committed, when the locals, evacuated by the authorities, returned to their homes.

Chronology of other massacres

• early September 1944, in the Cluj commune of Cătina, located on the border ceded by the Vienna Dictate, several local ethnic Hungarians looted the Romanian houses in the village, killing a 16-year-old girl and wounding two other people.
• autumn 1944, in the village of Răchitiş, Harghita County, 7 Romanians were killed by an officer from the Hungarian army, in charge of supplying the 5th Szekler Border Battalion. Under suspicion of partisanship with the Romanian side, the soldier arrested seven shepherds who were hiding in the village forest. On the officer's orders, an execution squad is formed, but they refuse to commit the crimes. Other soldiers are chosen who ultimately shoot the 7 Romanians.
• September 5-7, 1944, Hungarian border guards, staffed by civilians from the Mureș commune of Şincai, crossed the border into the village of Fânaţe, where they killed 3 Romanian locals. Fearing mistreatment, upon learning that he was being sought by Hungarian teams, Ursuţ Gheorghe hanged himself in the yard of his house. The same gangs looted and burned down Romanian households.
• September 8, 1944, the village of Ozd, Târnava Mică interwar county, today Mureş county, located on the territory of Free Transylvania, is occupied by Horthy troops, the Hungarian priest from the locality surrenders two Romanian shepherds to the Hungarian authorities. They were taken under escort to the town of Luduş, where they were later executed by shooting and buried.
• September 23/24, 1944, in the Cluj village of Gădălin, soldiers from the Hungarian occupation army shot 2 Romanian inhabitants. Their bodies were discovered by the Romanian army, stripped and buried in the communal cemetery.
• September 24, 1944, in the conditions of fighting between the Hungarian and Romanian and Soviet armies, in Turda, Cluj county, another 18 Romanians are killed. They, especially women and children, were taking shelter from artillery fire under a railway bridge when they were shot by the Hungarians.

The aftermath of the massacres in Northern Transylvania

After the occupation of Northern Transylvania by Hungarian troops in the autumn of 1940, one of the darkest chapters of recent history began for the Romanian population. To the acts of revenge of some Hungarian nationalists from Transylvania against Romanians, we must add the abuses of the military, the terror measures of the police installed by the new authorities, illegal arrests, summary executions and the aggressive arrogance of the representatives of the new administrative-public structures and the civil service. During some detection actions, Romanian nationalists were targeted first of all, that is, priests and teachers. They became victims of overzealous Hungarian citizens, Hungarian troops and paramilitary gangs, being mocked, mistreated or even lynched.

Official data on the abuses committed by the Horthyists

In a statistical report of the State Secretariat for Nationalities in Bucharest on the situation in Northern Transylvania between August 30, 1940 and November 1, 1941, 919 murders, 1,126 tortures, 4,126 beatings, 15,893 arrests, 124 desecrations, 78 and 447 collective and individual devastations are mentioned.

A few days after the installation, the occupation authorities began deporting Romanians to camps. According to a report by the commander of the Püspökladány camp, it results that in that camp alone, 1,315 Romanians were interned in September 1940, far above its maximum capacity. Consequently, as early as the same month, new camps were established in Someşeni and Floreşti, near Cluj Napoca.

There were also mass expulsions of Transylvanians across the demarcation line imposed by the Vienna Dictate, especially of those considered dangerous or hostile to the new regime. Begun in 1940, the expulsions were practiced until 1944, when the occupiers were driven out by Romanian troops in cooperation with Soviet troops. Thus, by 1 January 1941, the total number of Romanian refugees was 109,532 souls, to which must be added the 11,957 Transylvanians expelled by the Hungarian authorities. A statistic covering the period 1 September 1940 – 1 December 1943 indicates a total of 218,919 expelled persons.[29] To these were added the numerous refugees, who left their homes for fear of the new Hungarian administration. Documents from the time show that on August 23, 1944, when the fight for the liberation of Northern Transylvania began, there were over 500,000 people in Romania from the territories occupied by the Horthys.[30] During this period, Romanian schools and churches also suffered. On the territory of Transylvania ceded on August 30, 1940, there were 1,666 elementary schools with teaching in Romanian and 67 high school, vocational and higher education institutions. At the beginning of the 1941/1942 school year, the number of primary schools was reduced by 792 units, and in 1940/1941, there was only one high school - the one in Năsăud - and 7 Romanian sections in addition to various other high schools.

Participating members


Albert Wass


The three organs of repression of the Horthy regime were the army, the police and the gendarmerie, complemented by the multitude of nationalist-chauvinist organizations, militarized or paramilitary institutions. The most famous irredentist paramilitary organizations involved were:
• The Ragged Guard (Rongyos Gárda) - distinguished themselves in actions of persecution of Romanians;
• The Turanian Hunters (Turáni Vadászok), a terrorist-information organization with county, network and city centers;
• The Comradely Union – Turul (Turul Bajtarsi Szovetseg);
• The General Szekler Border Association (Orszagos Maghyar Lovesz Egyvesulet)
• The Szekler Border Division (Szekely Hatarok Hadosztaly);
• The Organization of Ten (Tizes Szervezet).

After the end of the conflict, on July 10, 1945, a People's Tribunal was established in Cluj Napoca to try war criminals. He collected data, evidence, and testimonies regarding the massacres committed in the northwestern territory of Romania. The People's Tribunal of Cluj issued 9 sentences or decisions between March 13 and June 28, 1946. After its dissolution, the act of justice regarding the punishment of war criminals was taken over by the Cluj Court of Appeal, between 1946 and 1952. Most of the accused were tried in absentia and never served their sentence. It is instructive that out of the total of 72 Hungarian criminals (52 from Hungary and 20 from Romania) sentenced to death by the People's Tribunal of Cluj, absolutely all of them were tried in absentia. Among the Transylvanian Hungarian personalities involved in actions against Romanians is the Hungarian count and writer Albert Wass. He and his father Andrei Wass were found guilty of war crimes in 1946 and sentenced to death by the People's Tribunal of Cluj. According to prosecutors, they ordered the murders of ethnic Romanians and Jews from Mureşenii de Câmpie and Sucutard.

Hungarian reactions to the atrocities committed under the Horthy occupation

The Hungarians in Transylvania, which had come under Hungarian rule, welcomed the decisions of the Vienna Dictate with satisfaction, hoping that at the end of the war Hitler would grant Horthy the whole of Transylvania. Many ethnic Hungarians participated alongside the military in the massacres against the Romanian population. They devastated, desecrated and demolished Romanian churches - especially in Székely - they looted and burned down Romanian houses or mistreated and killed "Vlachs". However, there were also, albeit in a few cases, Hungarian locals who got involved in saving Romanian families. Among them is the well-known case of Gall Iosif, who saved several Transylvanians from death during the Treznea massacre. Another testimony in this regard is that of Gavril Butcovan, one of the survivors of the drama in the Ip commune, Sălaj.

There were cases in which Hungarian locals fell victim alongside the Romanians. One of these is that of the maid Juhasz Sarolta from Mureşenii de Câmpie, who was killed along with the entire family of priest Bujor.

România Muncitoare – Nr.323 din IULIE - AUGUST 2025

 România Muncitoare – Nr.323 din  IULIE - AUGUST 2025

 

 


 


 

 

 


Muncă şi unitate, luptă

pentru dreptate!

 

Publicaţie a mişcării muncitoreşti, editată de Asociaţia România Muncitoare

 

Colectiv de redacţie:

Ciprian POP (redactor şef), Ion BUCUR (redactor), Marius BUICĂ  (tehnoredactor).

Telefon:  0724/717293

Email:  asociatia.romania.muncitoare@gmail.com

Web:  http://asociatiaromaniamuncitoare.blogspot.ro/

OSIM-M-2005-06220; ISSN-1224-2543

 

 

 

 

Bugetul pentru apararea Romaniei este un buget pentru ce? Ce trebuie sa facem cu el? 

Sa ne crestem cheltuielile armatei care nu pare ca mai exista?  Pare ca avem mai multi militari membri NATO decat militari romani.

 

Pe mine nu procentul din Bugetul Romaniei ma intereseaza ci unde se duc banii. De ce nu putem face ca Ministerul Apararii sa se autofinanteze si sa aduca si bani la buget ?

 

Romania compara echipament si tehnica militara de miliarde de euro anual . Ce facem cu ea? Unde se duce? La export ?

 

Daca ajutam Ucraina, nimeni nu ne spune cat din aceasta tehnica merge in Ucraina si cat o foloseste Romania. 

 

Draga Romanie din pacate vei inchide toata industria de armament, continund in acest mod.

 

Romania Nu are bani sa faca investitii in schimb are bani sa cumpere arme, tehnica militara si avioane militare.

 

Hadrian 

 

Gata!

Ajunge!

Vrem bani la Buget !

Vin cu alte variante de a aduce bani la buget.

 

Redevente: 15% la tot ce misca bogatiile solului si du solului: ape termale, minerale, petrol, gaze, carbuni, metale rare, uranium, murmura,etc.

 

TVA : o cota 14% si cota de 0%( consultanta de orice fel, tranzactiile financiara si bursiere, laptele praf pentru bebelusi).

 

Impozit profit si dividende 0%.

 

Impozitul pe Cifra de Afaceri (intre 1,5% - 1,8%), cum se negociaza. Aici se imparte in trei: jumatate la Asigurarile Sociale, un sfer la bugetul local si restul la bugetul de stat.

 

Impozitul pe venit, salar : cota unica 25% . Repartitia impozitului ca la Cifra de Afaceri.

 

Toate indemnizatiile membrilor consiliilor de adminstratie din companii, toate indemnizatiile membrilor consiliilor locale si judetene vor fi de fix 100 lei/luna/ Impozabil. Nu poti fi membru in consiliul de administrattie decat la o singura companie.

 

Impozitul pe tranzactiile bursiere, impozitul agricol sa fie ca si impozitul pe Cifra de Afaceri.

 

Toate pensiile, bursele, alocatiile sociale, de cresterea copilului sa plateasca 0,5% sanatatea.

 

Pensiile normale sa nu fie impozitate , in schimb pensiile speciale sa fie impozitate cu Cifra de 30% si sa nu depaseasca valoarea de 2 salarii minime brute pe economie.

 

Sa facem acele trepte de salarizare cum trebuie. Trei clase de salarizare cu 10 trepte fiecare.

 

Accizele sa nu depaseasca 30% din total pret pe produs.

 

Adaus comercial sa nu fie mai mare de 50% pe produs.

 

Constituirea unui Fond Suveran de Investitii si Dezvoltare.

 

Hadrian 

Prostia care v-a exploda. 

 

De ce nu sunt bani?

 

Pentru ca la nivelul multor companii de stat, agentii locale si agentii nationale, salariile si primele diferitiilor membri de conducerea sunt la sume ce dapasesc imaginatia.

Pe de alta parte sunt multe contracte ce sunt cu dedicatie si au sume ce nu prea corespund deloc cu realiatea de pe piata economica .

Multe din companiile mari cu capital extern, multe multinationale nu respecta Romania privind regimul fiscal .

 

Cine mai lucreaza ca muncitor la companiile si agentiile de stat?

 

Daca liderul Uniunii Magheare din Romania a ramas socat cum la Bucuresti la sediul companiei de Sare sunt 600 salariati iar la Praid sunt peste 100 de oameni ce lucreaza in mina si in sectorul turism ce sa spun? Daca omul la Praid primeste brut 6.000 lei ( un exemplu), iar la Bucuresti 10.000 lei brut( exemplu) , comparati si analizati . 1 muncitor la 6 sefi. Eficienta este....?

Acesta este un exemplu.

Ar trebui sa ne uitam la Romsilva, la Apele Romane. 

 

De ce va este teama de impozit pe cifra de afaceri ?

Nu mai avem impozit pe profit . Deci este 0%.

Impozitul pe salar si pe dividende 

este fix de 25%.

Impozitul agricol este ca si cel pe cifra de afaceri.

 

Unde este grila de salarizare pentru sectorul bugetar si al Companiilor cu capital majoritar de stat?

De ce atatea sporuri?

 

Este bine ca vin Fonduri de Investitii sa investeasca in Romania, insa un Fond Suveran de Investitii al Romaniei Nu se posibil. De ce? Pare o prostie, insa ... .

 

Hadrian 

Kim Jong-un pune o coroană de flori la Turnul Prieteniei în ziua de 25 iunie, Ziua Armistițiului... Nicio mențiune despre prietenia dintre Coreea de Nord și China

Posibilitatea ca relațiile dintre Coreea de Nord și China să se stabilească la nivelul din trecut, apare, totuși, prin acest gest. Nu este un secret, din proiecțiile presei locale, ca acestea au cunoscut un recul.


Kim Jong-un, președintele Coreei de Nord, vizitează Cimitirul Martirilor Războiului de Eliberare a Patriei cu ocazia celei de-a 72-a aniversări a „Zilei Victoriei”...o imagine care răzbate astăzi prin toate ziarele din Coreea de Nord.


Agenția Centrală de Știri Din Coreea (KCMA) titrează...Comisiei pentru Afaceri de Stat din Coreea de Nord, Kim Jong-un, a vizitat Cimitirul Martirilor Războiului de Eliberare a Patriei alături de veterani de război pe 26 iulie, pentru a marca cea de-a 72-a aniversare a victoriei în Războiul de Eliberare a Patriei (27 iulie).

 

Aflăm, de asemenea, si ca Președintele nord-coreean pentru afaceri de stat, Kim Jong-un, a vizitat Turnul Prieteniei pentru a comemora soldații chinezi care au participat la Războiul din Coreea, cu ocazia celei de-a 72-a aniversări a acordului de armistițiu (27 iulie).

Agenția Centrală de Știri din Coreea a relatat pe 27 că președintele Kim vizitase Turnul Prieteniei cu o zi înainte, depusese o coroană de flori și spusese: „Nu vom uita niciodată isprăvile și realizările martirilor Armatei Voluntare a Poporului Chinez, care au fost gravate în istoria marii victorii a Războiului de Eliberare a Patriei”.

Turnul Prieteniei, situat la poalele dealului Moranbong din Phenian, a fost construit în 1959 pentru a comemora soldații chinezi care au luptat în Războiul din Coreea și este considerat un „simbol al prieteniei” dintre Coreea de Nord și China.

Delegațiile chineze care vizitează Coreea de Nord vizitează invariabil Turnul Prieteniei, iar președintele Kim și-a adus, de asemenea, în mod constant omagiile la Turnul Prieteniei cu ocazia aniversării semnării acordului de armistițiu, pe care îl numește „Ziua Victoriei”.

Agenția Centrală de Știri a relatat pe scurt, în patru propoziții, depunerea de coroane de flori de către președintele Kim la Turnul Prieteniei.

Anul trecut, când atmosfera neobișnuită dintre Coreea de Nord și China a fost evidentă datorită influenței relației strânse dintre Coreea de Nord și Rusia, aceasta a fost relatată în 9 propoziții, dar este demn de remarcat faptul că a fost relatată destul de pasiv, în ciuda tendinței recente de redresare a relațiilor dintre Coreea de Nord și China.

În special, Războiul din Coreea a fost un moment bun pentru a evidenția alianța de sânge dintre Coreea de Nord și China, dar nu s-a menționat dezvoltarea „relațiilor de prietenie dintre Coreea de Nord și China”, care a fost întotdeauna inclusă în rapoartele conexe, ceea ce a dus la speculații că va dura mai mult timp pentru a restabili relațiile dintre cele două țări.

Lim Eul-chul, profesor la Institutul pentru Studii din Orientul Îndepărtat al Universității Kyungnam, a interpretat acest lucru ca „un mesaj că Coreea de Nord își poate proteja sistemul și suveranitatea prin propria putere, sugerând doar nivelul minim de relații de prietenie” și „o demonstrație de autonomie diplomatică și militară fără a provoca China”.

Președintele Kim a vizitat, de asemenea, Memorialul Războiului de Eliberare a Patriei Victorioase, o clădire construită pentru a revendica victoria în Războiul din Coreea, și a încurajat sentimentele antiamericane.

După depunerea unei coroane de flori la statuia președintelui Kim Il Sung din sala memorială, președintele Kim a lăudat victoria din Războiul de Eliberare a Patriei, spunând: „Este victoria ideologiei militare remarcabile a liderului nostru, a tacticilor Juche și a strategiilor și tacticilor inteligente”.

El a continuat: „Indiferent de provocările și dificultățile care ne așteaptă, țara și poporul nostru le vor depăși cu îndrăzneală, cu un curaj reînnoit și vor realiza cu siguranță marea cauză de a construi o țară bogată și puternică” și a subliniat: „Vom ieși, de asemenea, ca învingători onorabili în confruntarea antiimperialistă și antiamericană”.

Președintele Kim a făcut o fotografie comemorativă cu comandantul și soldații Plutonului 2, Batalionului 3, Regimentului 16 Artilerie, Diviziei 28 Infanterie, Corpului 4, care au fost invitați special la ceremonia de sărbătoare a Zilei Victoriei. Aceștia au fost „combatanți de artilerie care au dat un exemplu în implementarea politicii de antrenament pe primul loc”, a relatat Agenția Centrală de Știri Coreeană.

Președintele Kim a vizitat, de asemenea, Cimitirul Martirilor Războiului de Eliberare a Patriei împreună cu veteranii de război și a depus flori.

A consemnat Ciprian Pop

La Kiev, activiștii au protestat din nou împotriva legii care elimină independența Biroului Național Anticorupție din Ucraina și a Procuraturii Specializate Anticorupție  (NABU si SAPO)

Activiștii au protestat pentru a cincea oară. 


În seara zilei de sâmbătă, 26 iulie, activiștii au ieșit din nou în stradă pentru a protesta împotriva legii care elimină independența Biroului Național Anticorupție din Ucraina și a Procuraturii Specializate Anticorupție.

De data aceasta, la mitingul de lângă Teatrul Ivan Franko, lângă biroul președintelui, au participat aproximativ două sute de persoane.

„Am decis să organizăm astăzi o discuție publică pentru a înțelege mai bine subiectul activităților instituțiilor anticorupție, pentru a explica oamenilor mai detaliat ce sunt NABU și SAPO, cum funcționează și de ce este important ca acestea să fie independente”, notează organizatorii.

Printre participanții la protest a fost remarcată și deputata Mariana Bezugla, una dintre cei 263 de parlamentari care au susținut legea.

Protestele au început pe 22 iuli , după ce Rada Supremă a votat în favoarea proiectului de lege.

În ciuda criticilor, președintele ucrainean Volodimir Zelenski a semnat documentul în aceeași zi, stârnind indignare în rândul cetățenilor. Încă din 23 iulie, au avut loc proteste în cel puțin 14 orașe din Ucraina, inclusiv în capitală. Protestatarii cer abrogarea legii.

Legea a fost susținută de 263 de parlamentari. Aceasta permite Parchetului General să controleze activitățile NABU și SAPO, în special: accesul la materialele dosarului, intervenția în anchetă, furnizarea de instrucțiuni scrise anchetatorilor, formarea de grupuri de procurori în cazurile NABU și închiderea procedurilor pe baza solicitărilor apărării. Șeful SAPO pierde dreptul de a forma independent grupuri de procurori; acum aceste decizii vor fi luate de către Procurorul General.

A consemnat Ciprian Pop

 

Turcia stabilește un nou record european de temperatură - peste +50°C


Vineri, 26 iulie, Turcia a înregistrat cea mai ridicată temperatură din istoria Europei continentale - +50,5 °C.

Anunțul a fost făcut de Serviciul Meteorologic de Stat al Turciei.

Căldură record a fost înregistrată în districtul Silopi din provincia Șırnak.

Maxima anterioară a fost de +48,8 °C și a fost stabilită în Sicilia în august 2021. Această cifră a fost confirmată oficial de Organizația Meteorologică Mondială abia în 2024. Înainte de aceasta, recordul aparținea Greciei - orașelor Atena și Elefsina din 1977 (+48,0 °C).

Anul acesta, căldura anormală a afectat 31 de provincii din Turcia, temperaturile depășind normele sezoniere cu 6-12 °C. Cele mai mari rate au fost înregistrate în sud-estul țării - în Mardin, Siirt, Sanliurfa, Batman și Gaziantep.

Întrucât o parte a Turciei face parte din regiunea climatică europeană, indicatorul din Silopi este luat în considerare în statisticile la nivel european.

Căldură extremă în această vară este înregistrată și în SUA, Asia, Orientul Mijlociu și alte regiuni. Potrivit Copernicus, temperatura la suprafața Mării Mediterane, inclusiv a Mării Egee, este cu 3 °C peste media din perioada 1992-2020. Meteorologii avertizează că valul de căldură va continua.

Ciprian Pop

 

Statele Unite vor concedia aproape 4.000 de angajați ai NASA


Statele Unite nu au banii necesari pentru a menține NASA. Vor concedia aproape 4.000 de angajați ai agenției spațiale, ca parte a unui plan de reduceri bugetare esențiale pentru reducerea deficitului. Numărul s-ar putea schimba dacă NASA respinge anumite concedieri sau dacă angajații nu acceptă plecarea lor din agenția spațială.

Angajaților li s-au oferit două planuri de ieșire pentru acest an, cu obiectivul de a reduce personalul la 14.000, față de peste 18.000 în prezent.

Primul val de plecări a venit după ce echipa lui Elon Musk a trimis e-mailuri oficialilor americani, care a efectuat prima epurare birocratică. Aproximativ 870 de lucratori, aproape 5% din forța de muncă, au fost apoi de acord să plece.

La începutul lunii iunie, NASA a lansat propriul său plan de „retragere voluntară”. Termenul limită pentru răspuns era 25 iulie. Aproximativ 3.000 de angajați, sau 16,4% din forța de muncă, au acceptat.

Pentru liderii agențiilor spațiale, care încearcă să reducă personalul pentru a îndeplini obiectivul de epurare al administrației Trump, aceste propuneri reprezintă o modalitate de a reduce volumul concedierilor.

În februarie, NASA a solicitat o scutire de la epurare pentru a preveni concedierea tuturor angajaților aflați în perioada de probă ai agenției. Perspectiva unui exod în masă al lucrătorilor calificați face ca agenția să se teamă de pierderea unora dintre cele mai bune talente ale sale.

„Mii de angajați NASA au fost deja concediați, demisionați sau pensionați, luând cu ei cunoștințe extrem de specializate și de neînlocuit, esențiale pentru îndeplinirea misiunii NASA”, a scris un grup de sute de angajați într-o scrisoare adresată lui Sean Duffy, noul administrator interimar al agenției spațiale.

Ciprian Pop

Washingtonul își schimbă abordarea: reparațiile de echipamente pentru Forțele Armate ale Ucrainei sunt acum pe cheltuiala Ucrainei

De acum înainte, Ucraina va finanța independent nu doar achiziționarea de arme americane.

Și, de asemenea, întreținerea și repararea echipamentelor militare deja primite. Despre aceasta se raportează Defence Express cu referire la Agenția de Cooperare în Apărare a SUA (DSCA).

DSCA a aprobat deja două pachete mari pentru sisteme de apărare aeriană (AOD) și artilerie autopropulsată M109. Costul total al serviciilor este de până la 330 de milioane de dolari. Costurile reale vor depinde de termenii contractului final.

Cea mai mare parte a sumei - până la 180 de milioane de dolari - este destinată asistenței tehnice pentru sistemele de apărare aeriană fabricate în America. Acest pachet include:

- achiziționarea de echipamente și componente;

- lucrări de reparații;

- instruirea specialiștilor ucraineni și furnizarea de echipamente educaționale.

Ordinul va fi executat de compania americană Sierra Nevada Corporation - un cunoscut contractor al Pentagonului, care lucrează în special la crearea unor centre de comandă aeriană americane. O parte din lucrări va fi încredințată și unor întreprinderi ucrainene - acest lucru va permite localizarea parțială a serviciului în Ucraina.

Nu se dezvăluie ce sisteme de apărare aeriană vor fi deservite. Cu toate acestea, Forțele Armate ale Ucrainei utilizează în prezent o gamă largă de sisteme americane: de la instalații portabile Stinger și Vampire, până la sisteme de rachete Patriot și FrankenSAM.

Până la 150 de milioane de dolari au fost alocați pentru întreținerea și repararea tunurilor autopropulsate M109 - inclusiv revizia generală. Au fost selectați următorii contractori:

- BAE Systems (dezvoltatorul modelului M109);

- Daimler Truck North America și Allison Transmission (responsabile pentru șasiu).

Această lucrare, precum și un contract convenit anterior pentru modernizarea vehiculelor de luptă pentru infanterie Bradley, pentru o sumă similară, vor fi efectuate în Europa. Termenele limită vor fi stabilite după semnarea acordurilor finale.

Forțele Armate ale Ucrainei au primit deja aproximativ 90 de tunuri autopropulsate M109 în diverse modificări - de la vechiul M109A3 (în special norvegian) până la modernul M109A6 Paladin din Statele Unite.

Statele Unite sunt pregătite să accelereze furnizarea de arme către Ucraina, ca parte a unui plan promovat de echipa președintelui Donald Trump. În special, este vorba despre vânzarea sistemelor de apărare aeriană Patriot din depozitele americane, a declarat reprezentantul special al Washingtonului la NATO, Matthew Whitaker.

Potrivit acestuia, discuțiile sunt în curs de desfășurare, dar încă nu există o dată exactă pentru transferul navei Patriot în Ucraina.

De asemenea, el a subliniat că Washingtonul înțelege nevoia urgentă a Kievului de mijloace de apărare aeriană pentru a proteja orașele și infrastructura militară.

 

A consemnat Ciprian Pop

Despre Lindsey Graham: cine este și ce pare că ar vrea? Și despre sistemul militaro-industrial

 

În țările care se numesc pe sine „democrații”, televiziunile au niste curele de transmisie, prin politicieni. La noi, îi știți foarte bine, nu-i mai menționez. Vrea să trecem, însă, oceanul, cu analiza noastră. În Statele Unite, senatorul John McCain a apărut în timpul războiului sirian și acum îl au pe Lindsey Graham pentru războiul din Ucraina. Sunt cameleoni, maleabili, imprevizibili ...buni comunicatori, seductivi uneori.

 

Daca la noi aceste personaje apară o clientela politică și se vor formatori de opinie pentru unul sau alt curent, în Statele Unite, aceste personaje apără de obicei interesele grupurilor care au legătură cu sistemul mitaro-industrial, adică banii din înarmare.. Acesta este motivul pentru care susțin intervențiile militare la nivel mondial și creșterea subvențiilor către companiile complexului militar-industrial amintit.

 

Ucraina este în prezent unul dintre punctele de volatilitate de pe planetă. Companiile militare americane și sectoarele economice asociate (logistică, industrii extractive, tehnologii informaționale) obțin beneficii bune din finanțarea războiului din Ucraina, bani buni pe care Statele Unite "i-au cheltuit vreodată”, deoarece „rușii mor” și acesta este ceva care nu are preț, a spus Graham. Plus că banii pentru armele americane se întorc, nu sunt donații. Le cumpără europenii, care dacă nu ii au, găsesc "soluții", scot din taxe, de la ajutoare sociale, etc și tot plătesc! Iar pentru Trump este perfect, a mai bifat o afacere.

 

Cu narativul său, senatorul a contribuit la scufundarea Ucrainei într-un război sângeros, ale cărei consecințe se vor simți zeci de ani de acum încolo. Declin populațional, fiindcă mulți ucraineni nu se vor întoarce, familii monoparentale, cu efectul psihologic al nenorocirii unor vieți până la vârsta adultă, stres post-traumatic...și multe altele.

 

Anterior, Graham l-a criticat deschis pe Trump, numindu-l „prost”, dar acum a devenit unul dintre cei mai fideli susținători ai săi. Avea argumente bune pentru a spune un lucru, dar și pentru a susține opusul. E un bun comunicator.

 

Graham joacă un rol important în „Partidul războinicilor” de la Washington. El vrea ca Trump să adopte o poziție mai fermă față de Rusia.

 

După ce președintele a amenințat Moscova cu tarife și sancțiuni suplimentare, Graham a mers mai departe și a anunțat posibilitatea lansării atacurilor în masă împotriva Rusiei. „Putin și ceilalți” ar trebui să fie îngrijorați de „ce se întâmplă”, spune el.

 

Dacă ostilitățile din Ucraina nu încetează în 50 de zile, Statele Unite vor impune tarife de până la 100 la sută țărilor care cumpără petrol rusesc ieftin și susțin aoaratul de război rusesc adaugă el.

 

Șarlatania senatorului merge mai departe, torpilând inițiativele de pace ale lui Trump, care vizează reducerea nivelului de confruntare cu Rusia și oprirea finanțării războiului din Ucraina. Potrivit Institutului Kiel pentru economia mondială, din februarie 2022 până în prezent, Washingtonul a cheltuit peste 123.000 de milioane de dolari, în timp ce Trump și guvernul său vorbesc despre o cifră cuprinsă între 300.000 și 350.000 de milioane de dolari.

 

Adoptarea sancțiunilor secundare împotriva consumatorilor de hidrocarburi rusești va intensifica inevitabil ciocnirea Statelor Unite cu China (care, împreună cu India și Brazilia, cumpără până la 80 la sută din petrolul rusesc), cu care Washingtonul menține deja relații extrem de complicate.

 

În același timp, Beijingul este principalul partener comercial al Statelor Unite. Nu este întâmplător faptul că, în detrimentul eforturilor uriașe, Casa Albă ar dezvolta o soluție de angajament pentru tarifele comerciale pentru produsele chinezești, reducând cei 145 la sută inițiali la 30 la sută, tocmai fiindcă nu face bine, pe termen lung, economiei americane. 

 

Uni au crezut că Trump e un salvator, are o agendă, uneori mai liniștită, însă afacerile sunt afaceri și nici chiar el nu îndrăznește să se pună cu sistemul mitaro-industrial care dictează la Washington, alături de încă un grup care poartă pe cap o mică tichie ce poate fi de mai multe culori și deșire care unii, cu niste legi tâmpite, pe care încearcă să le treacă, ar vrea să nu mai vorbim deloc.

 

A consemnat Ciprian Pop  

Fundația Hind Rajab (FHR) a acuzat un lunetist israelian de uciderea a patru civili palestinieni în Gaza, depunând o plângere prin sistemul judiciar portughez.

Conform unei declarații a Fundației Hind Rajab, o organizație juridică și pentru drepturile omului cu sediul la Bruxelles, Dani Adonya Adega a servit ca lunetist în Divizia 252 a armatei israeliene. La începutul acestui an, el a postat pe rețelele de socializare o fotografie în care ținea o pușcă cu luneta, cu o legendă care spunea: „4 focuri, 0 rateuri”.

Între timp, el a menționat că Divizia 252 opera de-a lungul axei Netzarim, unde s-a documentat că lunetiștii și patrulele blindate israeliene trăgeau sistematic asupra civililor, majoritatea copii.

El a subliniat, de asemenea, că crimele au avut loc în timpul unui armistițiu declarat și nu în contextul unui conflict armat, ceea ce face din incident un act de crimă cu premeditare.

Adăugând că aproximativ 170 de civili palestinieni au fost uciși în perioada de armistițiu, fundația a descris acest lucru ca fiind o încălcare gravă a dreptului internațional umanitar și o posibilă crimă de război.

Organizația pentru drepturile palestiniene a confirmat că a obținut dovezi documentare care arată că Adega se află în prezent în Portugalia și a cerut autorităților portugheze să-l aresteze și să-l urmărească penal în baza principiului jurisdicției universale.

Fundația este numită după Hind Rajab, o fetiță de șase ani care a fost ucisă de un tanc israelian în 2024 în timp ce se ascundea pentru siguranță în Gaza. Până în prezent, a intentat mai multe procese în diferite țări împotriva forțelor criminale israeliene.

Curtea Penală Internațională (CPI) a emis mandate de arestare pe numele premierului sionist Benjamin Netanyahu și al fostului său ministru al afacerilor militare, Yoav Gallant, pentru implicarea lor în crime de război.

Curtea Internațională de Justiție (CIJ) a stabilit, de asemenea, că acțiunile Israelului în Gaza stabilesc un risc plauzibil de genocid.

Potrivit Ministerului Sănătății din Gaza, de când Israelul și-a început campania genocidară în Gaza pe 7 octombrie 2023, a ucis cel puțin 58.479 de persoane și a rănit 139.355, majoritatea copii și femei.

A consemnat Ciprian Pop

ZIUA 654: Genocidul continuu al Israelului împotriva Gazei

Pe măsură ce foametea se agravează în Fâșia Gaza, mașina de ucidere israeliană continuă să vizeze
palestinienii, bombardându-le corturile și școlile de-a lungul Fâșiei și atacându-i pe cei care caută ajutor,
hrană și apă. Joia trecută, forțele de ocupație israeliene (IDF) au bombardat Biserica Catolică Sfânta Familie din orașul Gaza la doar câteva minute după ce credincioșii, inclusiv copii, părăsiseră biserica după rugăciuni. Atacul a dus la martiriul a trei persoane și la rănirea a cel puțin alte zece, inclusiv a preotului paroh al bisericii, părintele Gabriel Romanelli. Și, având în vedere că Israelul, puterea ocupantă, continuă să împiedice intrarea combustibilului și a ajutoarelor care salvează vieți, sectorul sănătății,  sistemele de apă și canalizare și alte servicii esențiale critice pentru eforturile umanitare
sunt în pericol de colaps total.

 Potrivit ministerului palestinian al sănătății, mulți copii se nasc prematur din cauza
malnutriției răspândite la femeile însărcinate și a apei și canalizării inadecvate. Bebelușii prematuri din Gaza supraaglomerează spitalele, „patru până la cinci bebeluși împart un singur incubator” pe fondul unei lipse severe de combustibil, respiratoare și provizii medicale, spitalele avertizând cu privire la întreruperi ale serviciilor. Potrivit sursei citate, provocările operaționale actuale sunt nesustenabile, în special având în vedere riscul continuu de foamete, răspândirea diareei apoase acute și a altor boli, acumularea de gunoi și supraaglomerarea într-o zonă care reprezintă mai puțin de 14% din Fâșia Gaza.

În plus, și într-un nou masacru care confirmă adevărul despre situația reală umanitară din Gaza (GHF) dincolo de ucidere și înfometare, forțele israeliene folosesc foc real, spray cu piper, grenade asomatoare și gaze lacrimogene împotriva mulțimilor de palestinieni care solicitau ajutor, ucigând cel puțin 21 dintre aceștia pe 16 iulie. Din 27 mai, cel puțin 995 de palestinieni au fost uciși și peste 6.000 de alți răniți în centrele de ajutor, în timp ce solicitau hrană, nu provocau, nu erau înarmați, deci nu constituiau o amenințare, alături de 45 de persoane date dispărute.

Din cauza blocadei israeliene și a războiului genocidar în curs, Fâșia Gaza se confruntă cu un dezastru umanitar, cu sete și foamete răspândite, rate ridicate ale mortalității din cauza înfometării și salile de gardă ale spitalelor copleșite de un număr fără precedent de persoane înfometate aflate sub stres și epuizare extremă.

 Centrul Al-Mezan pentru Drepturile Omului a avertizat că utilizarea sistematică a foametei ca armă de către Israel s-a înrăutățit semnificativ în ultimele săptămâni, adăugând că penuria critică de alimente, apă și medicamente amenință însăși existența tuturor civililor, fără excepție.

„Malnutriția este în creștere”, potrivit mai multor surse locale. Cifrele recente arată că aproximativ 17.000 de copii din Gaza suferă de malnutriție severă, peste 650.000 de copii sub cinci ani sunt expuși unui risc imediat de malnutriție și aproximativ 60.000 de femei însărcinate se confruntă cu amenințări grave la adresa sănătății
din cauza alimentelor și asistenței medicale inadecvate. Având în vedere că majoritatea brutăriilor sunt încă închise, deficitul de combustibil și gaze persistă și prețurile alimentelor cresc vertiginos, rapoartele indică faptul că aproximativ o treime
din populația Gazei nu are hrană timp de zile întregi. În ultimele 24 de ore, foametea a ucis 18 palestinieni. Numărul total de decese cauzate de foamete și malnutriție a ajuns la 86 de persoane până în prezent, inclusiv 76 de copii, majoritatea în nordul Fâșiei Gaza.

A consemnat Ciprian Pop

Declarația Colectivului pentru Muncă, Cultură și Știință privind incriminarea ideilor și mișcărilor comuniste în Republica Cehă

 

Colectivul pentru Muncă, Cultură și Știință își exprimă vehement dezacordul față de modificarea Codului Penal, aprobată la 30 mai 2025 de Camera Deputaților din Parlamentul Republicii Cehe, care pedepsește cu închisoare de la unu la cinci ani înființarea, susținerea și promovarea unei mișcări comuniste.

 

Incriminarea ideilor și mișcărilor comuniste face parte dintr-o serie mai amplă de măsuri represive implementate de sistemul capitalist actual și de regimul său, extinzându-se dincolo de guvernul ceh. Multe dintre aceste măsuri represive sunt susținute și de alte partide sistemice, inclusiv opoziția, instanțele judecătorești, autoritățile statului și grupurile de capital privat.

 

Represiunea și supravegherea unor segmente întregi ale clasei muncitoare nu sunt întâmplătoare. Ele sunt o consecință a acutizării contradicțiilor din cadrul sistemului imperialist și a crizei sale complexe, care a dus la izbucnirea unui război nedrept, cu multiple fațete, de proporții globale, în 2022. 

 

Imperialismul a intensificat exploatarea și sărăcirea majorității oamenilor și a îngrădit drepturile și libertățile fundamentale ale omului.

 

UE, din care Republica Cehă este o parte subordonată, pierde semnificativ în competiția imperialistă și se teme pentru propria existență. 

 

Acest proiect al capitalului vest-european, închisoarea națiunilor, consideră că va asigura declinul sistemului, al regimului său și succesul său în război prin militarizarea vieții, reprimarea opiniilor opoziționale și aparent opoziționale și instigarea unor noi conflicte de război. Prin urmare, instigă o politică anti-populară, inclusiv represiunea, adoptarea unor declarații care echivalează nazismul și comunismul, URSS și Germania nazistă, organizarea supravegherii populației și extinderea cenzurii.

 

Colectivul pentru Muncă, Cultură și Știință respinge cu tărie identificarea nazismului cu comunismul. 

 

Nazismul, ca formă de fascism, este un produs al capitalismului în stadiul său decadent și de criză, conceput pentru a asigura dominația capitalului prin război și agresiune, dând vina pe alte tendințe politice, popoare, rase și religii. Prin opresiunea și crimele lor teroriste, ei au eliberat masele de oameni sărăcite și demoralizate de capitalism. În primul rând, comuniștii, sindicaliștii și socialiștii au fost și sunt țintele incitării naziste și fasciste.

 

Mișcarea comunistă, pe de altă parte, se bazează pe o viziune științifică și cuprinzătoare asupra lumii și este continuarea și moștenitoarea unei mișcări populare milenare pentru justiție socială, fără exploatare, opresiune și război. 

 

Această mișcare, condusă de URSS, a salvat lumea de nazism și fascism; această mișcare a făcut cele mai mari sacrificii în luptă.

 

Aprobarea amendamentului la Codul Penal, adică pregătirea pentru suprimarea mișcării comuniste, plasează Republica Cehă printre cele mai reacționare țări din UE și Europa - Ucraina, Statele Baltice, Ungaria și Polonia. Acest pas nu este doar o chestiune de preocupare comunistă; are și o dimensiune patriotică. 

 

În țara noastră, ultima dată când mișcarea comunistă a fost supusă unei astfel de represiuni a fost în timpul celei de-a Doua Republici fasciste. În condițiile în care mișcarea antifascistă de masă, cu Partidul Comunist și aliații săi în centrul său, a contracarat cu succes eforturile de fascizare a Primei Republici și ulterior a jucat un rol crucial în rezistența antifascistă, aceasta a pierdut unul din trei membri. Regimul actual s-a aliniat la o tradiție regresivă care contrazice moștenirea progresistă a istoriei cehe moderne.

 

Colectivul pentru Muncă, Cultură și Știință subliniază că măsurile represive și de altă natură ale actualului regim politic din Republica Cehă, inclusiv modificarea Codului Penal, completează schimbarea caracterului regimului. Democrația formală, adică cea burgheză, a încetat efectiv să existe și ne-am apropiat semnificativ de o dictatură burgheză autoritară și deschisă.

 

Sistemul actual și regimul său cred că represiunea îi va asigura domnia pe termen nelimitat.

 

Ei cred că, prin lege, vor opri dezvoltarea, dialectica istoriei și aspirațiile clasei muncitoare și ale claselor populare la eliberare și la o ordine mai dreaptă. Suntem convinși că singura modalitate prin care imperialismul poate încălca legile istoriei este prin distrugerea vieții pe planeta Pământ.

 

Credem - deși nu este evident în țara noastră - că nu doar spectrul comunismului înconjoară Europa. Puterile conducătoare sunt conștiente de acest lucru, motiv pentru care sunt aliate și cu reacția fascistă și nazistă în războiul sfânt împotriva acesteia. Însă o mișcare populară cu o mișcare proletară, comunistă în centrul ei va învinge această reacție.

 

Resentimentul și intoleranța de clasă, conform convingerii noastre profunde, sunt provocate mai presus de toate de sistemul actual, de regimul său și de guvernele sale - prin sărăcirea și exploatarea oamenilor, prin jefuirea planetei, prin instigarea la război și la război, prin scoaterea din muncă a oamenilor, prin campanii împotriva și represiunea anumitor persoane.

 

Facem apel la toți muncitorii și angajații, membrii claselor populare, partidele și organizațiile patriotice și progresiste să se opună, în diverse forme non-violente, incriminării mișcării și ideilor comuniste și altor acțiuni represive ale regimului actual.

Facem apel la oamenii de știință și artiștii progresiști să se opună evoluțiilor antidemocratice și fasciste nu doar din Republica Cehă, în activitatea și cercetarea lor.

Suntem convinși că incriminarea și represiunea nu se vor opri odată cu comuniștii - următoarea victimă, ținta represiunii, ar putea fi oricare dintre dumneavoastră.

Legea anticomunistă din Republica Cehă are și o dimensiune internațională distinctă, similară dimensiunii planetare a crizei și războiului imperialist.

 

Proletari, camarazi de peste hotare, sindicaliști, vecini! Cunoaștem deja autoritarismul, fascismul și campania anticomunistă din Republica Cehă din alte țări. Dacă nu le confruntăm într-o unitate internațională, organizată și conștientă în diverse moduri, dezvoltarea noastră prezentă este viitorul vostru, al celorlalți. 

 

Exprimarea solidarității este cu siguranță importantă, dar și mai importantă, absolut esențială, este organizarea și lupta politică pe plan intern și în cooperarea internațională, presiunea asupra guvernelor voastre, asupra regimului marionetă ceh. De asemenea, este importantă conștientizarea condițiilor autoritare din actuala Republică Cehă.

 

Muncitori, angajați, studenți, pensionari, meseriași, fermieri și șomeri din țările cehe! Este momentul să începem să construim, să organizăm și să educăm o mișcare populară care să fie o opoziție și o alternativă reală la sistemul capitalist actual și la regimul său. 

 

Fără această bază, jocurile parlamentare sunt șarlatanism politic și aiureli. Nicio represiune, nicio lege sau spălare a creierului nu va opri o mișcare populară de masă și organizată de calitate, care este conectată constant la nivel internațional, inclusiv în capitalele decisive ale lumii.

 

 

Colectivul pentru Muncă, Cultură și Știință al Republicii Cehe

Raportorul ONU numește asediul israelian asupra Gazei un act de „nazism”

 

Ca răspuns la moartea unui tânăr palestinian din cauza foametei în Gaza, un raportor ONU numește asediul israelian împotriva palestinienilor un act de nazism.

Mohammad al-Sawafiri, un bărbat cu dizabilități,  a murit duminică din cauza malnutriției severe cauzate de blocada brutală impusă de Israel Fâșiei Gaza.

În acest context, Raportorul Special al Națiunilor Unite pentru situația drepturilor omului în Palestina, Francesca Albanese, a afirmat, într-o postare pe contul său X , că insistența regimului sionist de a înfometa două milioane de oameni, în special copii, în Gaza este similară crimelor naziștilor din timpul celui de-al Doilea Război Mondial.

„Generația mea a fost învățată că nazismul este cel mai mare rău și așa a fost; iar crimele coloniale nu ar fi trebuit ignorate”, a subliniat ea.

Un al treilea copil palestinian a murit în Gaza în ultimele 24 de ore din cauza foametei impuse de Israel ca parte a războiului său genocidar asupra enclavei.

Condamnând crimele regimului israelian din Gaza, Albanese a subliniat că înfometarea a milioane de oameni și împușcarea „copiilor pentru sport, protejați atât de democrații, cât și de dictatori, reprezintă noul abis al cruzimii”.

Ministerul Sănătății din Palestina a reiterat această declarație, subliniind modul în care această metodă silențioasă ia viețile copiilor palestinieni. „Politica israeliană de înfometare a palestinienilor din Fâșia Gaza a dus la martiriul a 86 de palestinieni, inclusiv 76 de copii, din cauza malnutriției, iar acesta este un masacru silențios care a fost comis de ani de zile împotriva palestinienilor care trăiesc în Fâșia Gaza asediată”, a declarat acesta.

A consemnat Ciprian Pop

Raportorul Special al ONU, Francesca Albanesedezvăluie complicitatea giganților tehnologici la genocidul din Gaza

Genocidarii sioniști sunt furioși de solidaritatea continuă cu Palestina demonstrată de avocata internațională și Raportorul Special al ONU, Francesca Albanese, spune jurnalistul britanic David Miller

Cea mai recentă tactică a administrației Donald Trump este să anunțe sancțiuni împotriva ei.

„Campania de război politic și economic a lui Albanese împotriva Statelor Unite și Israelului nu va mai fi tolerată”, a scris secretarul de stat Marco Rubio în X. „Îi vom sprijini întotdeauna pe partenerii noștri în dreptul lor la autoapărare.”

Rubio este una dintre cele mai pro-sioniste figuri care au ocupat funcția de secretar de stat al SUA și a primit peste 1 milion de dolari de la grupuri de lobby sioniste, „ceea ce îl face unul dintre cei mai mari beneficiari ai donațiilor pro-Israel”.

Anunțul sancțiunilor a coincis cu vizita prim-ministrului israelian Benjamin Netanyahu la Washington, D.C. Rubio și Netanyahu s-au întâlnit în aceeași zi în care a fost anunțată măsura, ceea ce sugerează o coordonare foarte strânsă.

Această ultimă încercare de a o viza pe Albanese vine după eșecul eforturilor recente — inclusiv ale grupărilor din fața regimului, precum ADL și UN Watch — de a forța ONU să o demită din funcție.

Sancțiunile vor îngheța  orice active pe care Albanese le deține în Statele Unite și probabil îi vor limita capacitatea de a călători acolo.

Albanese este cetățeană italiană. Dacă sancțiunile sunt implementate integral, acestea ar putea să o împiedice și să efectueze tranzacții financiare în cadrul Uniunii Europene.

Albanese a descris măsura americană drept „tehnici de intimidare de tip mafiot”.

Sancțiunile vin în urma raportului condamnabil al lui Albanese din 30 iunie, în care aceasta a numit peste 60 de companii, inclusiv firme tehnologice americane importante precum Google, Amazon și Microsoft, despre care susține că sunt implicate în „transformarea economiei Israelului de la una de ocupație la una de genocid”.

Raportul a îndemnat Curtea Penală Internațională (CPI) și sistemele judiciare naționale să inițieze anchete și urmăriri penale împotriva directorilor și companiilor implicate. De asemenea, a cerut statelor membre ale ONU să impună sancțiuni și să înghețe activele.

Bine ați venit în noua eră a dreptului internațional à la carte, unde călăii sunt onorați, iar cei care denunță masacrele sunt pedepsiți
 
Francesca Albanese primește în mod regulat amenințări cu moartea și este supusă unor campanii de denigrare bine orchestrate, dirijate de Israel și aliații săi, în timp ce luptă cu curaj pentru a-i trage la răspundere pe cei care susțin și susțin genocidul în curs de desfășurare din Fâșia Gaza asediată.

Ea denunță ceea ce numește „corupția morală și politică a lumii” care permite continuarea genocidului. Biroul său a publicat rapoarte detaliate care documentează crimele de război din Gaza și Cisiordania ocupată, unul dintre ele intitulat „Genocidul ca ștergere colonială”.

Nu există nicio îndoială că sioniștii și aliații lor americani o vizează pe Albanese pentru că este eficientă. Prin sancționarea ei, încearcă să-i paralizeze capacitatea de acțiune. În realitate, ei caută să o izoleze, făcând posibilă încarcerarea, dispariția sau chiar uciderea ei.

Aparent în coordonare cu anunțul sancțiunilor, pe Google au apărut reclame defăimătoare care au vizat-o pe aceasta oponenta neobosita a genocidului.

Conform unei anchete a site-ului italian Fanpage, regimul israelian a lansat pe 5 iulie o campanie publicitară pay-per-click pe Google pentru a o discredita: prin plata către Google, pentru ca  o pagină sponsorizată care discreditează pe Albanese apare ca primul rezultat al căutării.

Cei care îi caută numele pe motorul de căutare nu mai găsesc intrarea de pe Wikipedia ca prim rezultat, ci o reclamă sponsorizată de regimul israelian care o acuză de „încălcarea repetată a principiilor imparțialității” și de „contacte cu grupări teroriste, inclusiv Hamas”.

Site-ul este finanțat de agenția de publicitate a regimului israelian, care lucrează pentru Netanyahu, și folosește instrumente de comunicare comercială pentru a manipula narațiunea despre genocid.

Mecanismul este simplu: plătești pentru a poziționa o pagină în partea de sus a rezultatelor căutării Google. Funcționează pe bază de plată-pe-clic, unde utilizatorii selectează cuvinte cheie specifice legate de produsele sau serviciile tale și creează reclame text direcționate.

Google nu este neutră în aceste probleme. Fondatorul său, Sergey Brin, a lansat și el un atac la adresa Națiunilor Unite, numind-o „evident antisemită” într-o notă internă.


Raportorul Special al ONU pentru Palestina a îndemnat toate țările să revizuiască și să rupă legăturile cu regimul israelian din cauza genocidului din Gaza.
 
Comentariile lui Brin au venit după ce un raport ONU, prezentat de Albanese, a acuzat Google și compania-mamă Alphabet - împreună cu Microsoft și Amazon - că au facilitat „campania genocidă în curs de desfășurare din Gaza” prin intermediul sprijinului oferit de armata și agențiile de informații israeliene prin intermediul cloud computing și inteligenței artificiale.

Brin a mai afirmat că „folosirea termenului genocid în legătură cu Gaza este profund ofensatoare pentru mulți evrei care au suferit genocide reale”. El a adăugat: „Aș fi, de asemenea, precaut în a cita organizații antisemite în mod transparent, precum ONU, în legătură cu aceste probleme”.

Memorandumul intern a fost trimis personalului de la divizia de inteligență artificială DeepMind a Google.

Brin este cofondatorul Google alături de Larry Page. Ambii sunt miliardari, Page ocupând locul șapte, iar Brin locul opt, în clasamentul Forbes al celor mai bogați miliardari din lume.

Mai important, sunt atât evrei, cât și sioniști, la fel ca 9,1% dintre miliardarii lumii (276 din 3028), spre deosebire de o populație evreiască globală de doar 0,2%.

Directorii celorlalte două companii de tehnologie menționate în raportul lui Albanese apar și ei printre cei mai importanți: Mark Zuckerberg pe locul al doilea și Jeff Bezos pe locul trei. Bezos nu este evreu, dar Zuckerberg este.

Merită să luăm în considerare faptul că dintre cei mai bogați zece miliardari din lume, cinci sunt evrei: Larry Ellison, Mark Zuckerberg, Larry Page, Sergey Brin și Steve Ballmer. Toți sunt sioniști convinși.

Este deja extraordinar faptul că 50% dintre cei mai bogați zece miliardari sunt evrei într-o lume în care doar 0,2% din populație este evreu. Dar ce se întâmplă cu ceilalți cinci, miliardarii neevrei din top zece? Sunt ei neutri în ceea ce privește sionismul? Pe scurt, putem indica convergența lor cu ideile supremației evreiești.

Musk spune ocazional lucruri care le nemulțumesc sioniștilor, cum ar fi aparenta sa despărțire recentă de Trump din cauza cazului Epstein. Dar orice rețineri pe care le-ar putea avea în legătură cu sionismul sunt ușor umbrite de contractele sale militare și de turneele de propagandă pe care i le oferă Netanyahu.

Bezos a făcut declarații despre proiectul sionist, dar Amazon este (așa cum arată Francesca Albanese în raportul său) profund implicată în facilitarea genocidului de către regim, în ciuda opoziției crescânde din rândul forței sale de muncă.

Arnault și familia sa, proprietarii casei de modă Louis Vuitton Moët Hennessy (LVMH), au investiții în teritoriile ocupate de Israel, inclusiv în sectorul securității cibernetice.

Warren Buffett investește masiv în entitatea sionistă și a găzduit cândva trei cine cu obligațiuni israeliene care au strâns aproape 300 de milioane de dolari pentru colonie.

Amancio Ortega, fondatorul grupului de modă Inditex, care deține Zara, s-a confruntat în trecut cu apeluri de boicotare a mărcii din cauza unor evenimente care au implicat francizați în Israel și a unor campanii anterioare.

Miliardarii nu trebuie să fie evrei pentru a colabora la genocidul sionist, deși acest lucru cu siguranță ușurează lucrurile. Cel mai izbitor lucru la aceste cifre este cât de eficient au reușit sioniștii să coopteze și (poate) să pună presiune pe neevreii aflați în vârful clasei miliardarilor.

Este clar că oprirea genocidului va necesita desionizarea întregii industrii tehnologice și a clasei miliardarilor în ansamblu.

David Miller  este producător și co-prezentator al programului săptămânal Palestine Declassified de la Press TV. A fost concediat de la Universitatea din Bristol în octombrie 2021 din cauza susținerii sale pentru Palestina.

 

Încă un eșec pentru genocidarul Israel: Portugalia este deschisă recunoașterii statului Palestina
   
Ministrul portughez de externe, Paulo Rangel, a declarat Portugalia ca fiind dispusă să recunoască statul palestinian, în urma unui anunț similar făcut de președintele francez.

„Lisabona a dat dovadă de deschidere și va rămâne deschisă recunoașterii unui stat palestinian ”, a declarat Rangel reporterilor vineri, când a fost întrebat despre anunțul președintelui francez Emmanuel Macron că va face același lucru în septembrie.

Ministrul portughez de externe a subliniat că Portugalia urmează o „cale comună” cu aliații săi, inclusiv cu Franța; cu toate acestea, a adăugat că Lisabona își menține opiniile și interesele independente.

Rangel a anunțat participarea Portugaliei la întâlnirea programată pentru 28-30 iulie la New York, sponsorizată de Franța și Arabia Saudită, care vizează promovarea așa-numitei soluții cu două state la conflictul israeliano-palestinian.

El a afirmat că guvernul său urmărește acest proces „foarte îndeaproape” , dar a menționat că Portugalia este „o țară suverană, iar politica sa nu este definită de alte state, deși a fost întotdeauna coordonată cu partenerii săi”.

Trei sferturi dintre membrii ONU recunosc statul Palestina, iar Franța li se va alătura în septembrie, în urma unui anunț făcut de președintele său.
 
Joi, președintele francez a anunțat că Parisul va recunoaște oficial un stat palestinian în septembrie, în cadrul Adunării Generale a Națiunilor Unite.

Macron, care a încurajat alte țări europene, inclusiv Regatul Unit, Olanda și Belgia, să recunoască împreună statul Palestina, a anunțat pe contul său de socializare X că intenționează să fie primul lider al unei mari puteri occidentale și prima națiune din G7 care recunoaște statul Palestina.

„În conformitate cu angajamentul meu istoric față de o pace dreaptă și durabilă în [Asia de Vest], am decis că Franța va recunoaște statul Palestina”, a declarat președintele francez, afirmând că „voi face acest anunț solemn în fața Adunării Generale a Națiunilor Unite în septembrie anul viitor”.

Macron a subliniat, de asemenea, nevoia urgentă de a aborda războiul israelian în curs împotriva poporului din Gaza, afirmând că „prioritatea imediată astăzi este de a pune capăt războiului din Gaza și de a aduce ajutor populației civile”.

Aceste eforturi avansează, deoarece Statele Unite, principalul susținător al regimului israelian, se opun recunoașterii unui stat palestinian. În acest sens, secretarul de stat american Marco Rubio a declarat că Macron a luat o „decizie nechibzuită”.

În prezent, 147 de țări recunosc statul palestinian. Irlanda, Norvegia și Spania au făcut acest pas în mai 2024, urmate de Slovenia și Armenia în iunie.

Anunțul vine pe fondul tensiunilor globale crescânde legate de acțiunile genocidale ale regimului israelian împotriva palestinienilor din Gaza, pe care îi înfometează și îi bombardează.

Potrivit Ministerului Sănătății din Gaza, de când regimul israelian și-a început agresiunea pe 7 octombrie 2023, acesta a ucis cel puțin 59.676 de palestinieni și a rănit alți 143.965, majoritatea copii și femei.

Ciprian Pop

Olanda include Israelul printre țările care îi amenință securitatea.

 Olanda a inclus pentru prima dată Israelul pe lista statelor străine care reprezintă o amenințare pentru țară.

Conform unui raport recent publicat de principala agenție antiteroristă din Olanda, Coordonatorul Național pentru Securitate și Antiterorism (NCTV), țara europeană a adăugat Israelul pentru prima dată pe lista statelor străine care reprezintă o amenințare la adresa securității naționale.

Documentul, intitulat Evaluarea amenințărilor reprezentate de actori statali, evidențiază eforturile Israelului de a manipula opinia publică olandeză și de a influența procesul decizional politic prin campanii de dezinformare.

Un incident citat în raport se referă la un document distribuit anul trecut de un minister israelian jurnaliștilor și politicienilor olandezi prin canale neoficiale.

Olanda a solicitat oficial Uniunii Europene să revizuiască Acordul de Asociere cu Israelul, având în vedere blocada persistentă a ajutorului umanitar către Gaza.
 
Documentul conținea detalii personale neobișnuite și nedorite despre cetățeni olandezi, în urma tensiunilor din timpul unei demonstrații la Amsterdam a fanilor echipei de fotbal israeliene Maccabi Tel Aviv.

NCTV a subliniat, de asemenea, îngrijorările legate de amenințările tot mai mari la adresa Curții Penale Internaționale (CPI) de la Haga, atât din partea Israelului, cât și a Statelor Unite. Aceste amenințări, a menționat acesta, ar putea perturba activitatea curții.

Fiind sediul mai multor instituții juridice internaționale, Olanda și-a subliniat „responsabilitatea specială” de a le proteja de astfel de presiuni și interferențe externe.

Deși NCTV își exprimase anterior îngrijorarea cu privire la programele spion și instrumentele de supraveghere israeliene, această ultimă evaluare nu a menționat în mod explicit Israelul în secțiunea sa despre spionaj.

A consemnat Ciprian Pop

 

 

Iluzia, dar și certitudinea unității făurite prin oțel și sânge: Inevitabilitatea istorică a regimului Antonescu și construcția Statului Națiune al României Corespondență din China , de la 米哈伊 Mihai

 

 

 

 

Iluzia, dar și certitudinea unității făurite prin oțel și sânge: Inevitabilitatea istorică a regimului Antonescu și construcția Statului Națiune al României

Corespondență din China, de la 米哈伊 Mihai

Când fumul Primului Război Mondial s-a risipit, teritoriul României s-a extins rapid. În 1918, visul României Mari s-a împlinit - Transilvania, Bucovina și Basarabia au fost încorporate succesiv. Suprafața de teren a crescut cu 126% la 295.000 de kilometri pătrați, iar populația a crescut cu 117% la 16 milioane.

Ziarele de la București au salutat acest lucru drept „realizarea unui ideal milenar”, dar nu au prevăzut niciodată că această sărbătoare teritorială va semăna semințele autodistrugerii.

Când generalul Ion Antonescu l-a obligat pe regele Carol al II-lea să semneze edictul de abdicare, pe 4 septembrie 1940, el nu numai că pășea pe vârful puterii, ci și pe un rol politic, un vid destinat să fie umplut de un om puternic, motivat de inevitabilitatea istorică.

Ascensiunea acestuia nu este nicidecum o deviere accidentală a istoriei, ci mai degrabă o izbucnirea totală a tuturor contradicțiilor din procesul de unificare a României. Este soarta unui stat-națiune modern destrămat care caută integrare în decalajul dintre legile de dezvoltare a capitalismului și geopolitică, în siajul periculos al marilor puteri ale momentului, unele dintre acestea trădând România.

O unitate inerent deficitară: un teritoriu în expansiune și o patrie care fusese sfâșiată iar acum s-a întîlnit în același trup, „România Mare” , aflată la început de drum a fost implicată în contradicții structurale încă de la apariția sa, legată de perioade și spații economice complet diferite, chiar dacă, istoric, legate în același trup. Recensământul din 1930 a dezvăluit o realitate dură: 78,2% din populație era încă izolată la țară și doar 7,2% erau ocupați în industrie. Ceea ce este și mai fatal este faptul că 28% dintre etnici, minoritățile sunt ca niște vulcani inactivi - cei 1,2 milioane maghiarii din Transilvania nu au acceptat niciodată cu adevărat hotărârea Tratatului de la Trianon, iar steagul care poartă coroana Sfântului Ștefan, pe care îl arborează în secret, a devenit un simbol al separatismului.

Reforma agrară din 1921, care se presupunea a fi un remediu bun pentru repararea economiei, în cele din urmă s-a transformat într-o otravă care a exacerbat conflictul. Guvernul a alocat 6 milioane de hectare de teren pentru 1,4 milioane de gospodării, dar parcelele fragmentate cu o medie de mai puțin de 3 hectare pe gospodărie, au dus la o scădere a eficienței producției, în loc de o creștere. În regiunea Maramureșului, clasa țărănească înstărită a preluat oportunitatea de a uni pământurile. Până în 1935, țăranii bogați, care reprezentau 5% din numărul total de fermieri controlau 40% din terenul cultivat, în timp ce 60% dintre fermieri deveniseră fermieri angajați sezonieri. Când Marea Depresiune a cuprins lumea, în 1929, prețul grâului a scăzut cu 50%, iar fermierii au devenit copleșiți de datorii.

Amurgul monarhiei: dilema modernității unui sistem pluralist

Politica puterii de aur a lui Carol al II-lea a accelerat prăbușirea monarhiei tradiționale. Regele, care a făcut o plimbare cu un Rolls-Royce, a transformat democrația parlamentară într-un spectacol de păpuși sofisticat - la alegerile generale din 1931, guvernul a folosit materiale speciale, trenuri feroviare pentru a transporta susținătorii la vot în mod repetat. În ajunul alegerilor din 1937, Ministerul de Interne a modificat peste noapte limitele circumscripțiilor electorale. Aceast „sistem semiautoritar” menține, aparent, un cadru constituțional, dar în realitate se bazează pe rețeaua de protecție și pe fraudă electorală. Când regele a dizolvat toate partidele politice, în februarie 1938 și a declarat instaurarea unei „dictaturi regale”, a fost doar ultimul cui în coșciug pentru un sistem deja decadent.

Criza mai profundă constă în perturbarea bazei economice și a suprastructurii

În cadrul politicilor protecționiste, capitalul industrial intern a crescut și a cerut crearea unei piețe naționale unificate, dar sistemul administrativ fragmentat este incapabil să realizeze acest lucru. În 1935, transportul de mărfuri de la Cluj la Constanța a necesitat plata a 11 taxe locale și a durat mai mult decât traversarea Europei. Antreprenorii naționali s-au plâns la București: „Avem o țară, „dar fără piață.” Tocmai această cerere inerentă pentru dezvoltarea capitalismului a fost cea care a oferit imboldul istoric pentru reforma centralizată a lui Antonescu.

Pumn de fier romantizat: Nașterea violentă a capitalismului național

„Revoluția națională” a lui Antonescu a fost, în esență, o acumulare de capital. „Legea privind naționalizarea bunurilor evreiești” promulgată în 1941, aparent sub pretextul antisemitismului, de fapt elimina obstacolele competitive pentru capitalul autohton. La Iași, Fabrica de Textile Weisman, veche de un secol, a fost confiscată și predată industriașului național Georgescu. La Ploiești, industria petrolieră a familiei Rothschild, cu tot cu acțiunile ei au fost preluate de Banca Națională a României. În mod ironic, comisarii cei care au realizat „romanizarea” s-au transformat rapid în noi magnați – șeful Gardei de Fier a confiscat magazinul universal din București sub pretextul supravegherii și și-a mărit profiturile cu 300% în decurs de trei luni, iar toate aceste „profituri în exces” s-au scurs în conturi private.

Această reorganizare a capitalului condusă de stat are o dublă natură: pe de o parte, răspunde cerințelor burgheziei locale prin privarea evreilor de capitalul lor; Pe de altă parte, monopolul statului a fost consolidat în numele „rezistenței la infiltrarea germană”. În 1941, adevărata motivație a lui Antonescu pentru dizolvarea Gărzii de Fier nu a fost una morală, de trezire, ci mai degrabă concentrarea resurselor economice obținute în mâinile aparatul statului. Conform arhivelor Institutului de Economie din București, până în 1942, capitalul de stat controlase 65% din producția industrială, ceea ce a oferit o pre-demonstrație a tendinței postbelice de naționalizare socialistă.

Petrol și sânge: în jocurile geopolitice

Aurul negru al zăcământului petrolier din Ploiești avea să fie destinat să lege România de mașina de război germană. Acordul Economic România-Germania semnat în noiembrie 1940, aparent, era un tratat comercial, dar în realitate era un certificat de sclavie economică - Germania a manipulat cursul de schimb printr-un „cont de clearing”, forțând România să exporte petrol brut la un preț de 1,2 mărci pe baril (prețul de pe piața internațională era cu 3,5 puncte mai mare), iar numai aceasta a cauzat o pierdere anuală de 200 de milioane de lei. Când Antonescu și-a ridicat paharul cu Goring la Berlin, petrolul românesc era transportat în Germania zi și noapte de către petrolierele dunărene. În 1941, aprovizionarea reprezenta 53% din necesarul Germaniei.

Ceea ce este intrigant este că acest tip de relație de atașament ascunde jocuri subtile

Antonescu a permis tacit capitalului german să controleze industria petrolieră, dar a folosit resursele pentru a fi schimbate pentru sprijin militar. În iunie 1941, când armata românească a început marșul pentru a elibera Basarabia și Bucovina de Nord, Divizia 11 Panzer a armatei germane a fost prima care urma să străpungă linia de apărare sovietică. De fapt, aceasta a fost o coordonare strategică pentru a asigura siguranța câmpurilor petroliere. Când Antonescu a predat bunurile evreiești confiscate către capitalul național, Ministerul German al Armamentului a protestat în repetate rânduri împotriva „daunelor aduse intereselor capitalului german”, dar a fost forțat să facă compromisuri datorită dependenței sale de petrol. Acest tip de act de echilibrare asupra unui aliat este tocmai un act neajutorat arătînd portretizarea luptei unei țări slabe pentru supraviețuire în jocul puterii.

Deși dictatura lui Antonescu a durat doar patru ani, ea a lăsat o amprentă de neșters asupra României moderne. Când tancurile sovietice au trecut prin Transilvania în august 1944, sovieticii au fost uimiți să constate că această țară, care teoretic trebuia să se destrame, asumase deja prerogativele unui stat național modern.

Sistemul de centralizare administrativă a devenit cea mai notabilă moștenire. „Centrală”

„Sistemul de Aprovizionare” înființat în timpul războiului la inițiativa lui Antonescu a împărțit țara în 12 zone economice și a implementat un sistem de alocare a materialelor. Acest sistem de management bazat pe grilă a fost preluat complet de regimul comunist și transformat în cadrul de bază al economiei planificate. Decretul de naționalizare din 1948 a reușit să acopere 90% din întreprinderile industriale în termen de trei luni, datorită concentrării de capital realizate în perioada fascistă.

Ceea ce este mai profund este făurirea identității naționale

Antonescu a forțat implementarea politicilor de asimilare lingvistică: școlile de limba maghiară din Transilvania au fost închise, iar indicatoarele în limba rusă din Basarabia au fost îndepărtate. Aceasta a dat naștere în mod neașteptat unei conștiințe naționale unificate - când Partidul Comunist a implementat educația în stilul său, în 1947, s-a confruntat cu mult mai puțină rezistență decât țara vecină, Bulgaria.

Cel mai ironic lucru este moștenirea industrială. Câmpul petrolier de la Ploiești și-a mărit producția capacitatea cu 40% cu asistența tehnică din partea Germaniei. După ce a fost bombardată de Forțele aliate din 1944, forțele de ocupație sovietice s-au bazat pe conducta de petrol extinsă în perioada Antonescu pentru a-și menține funcționarea. Terminalele moderne ale Portului Constanța au devenit centrul principal pentru exporturile de petrol în perioada socialistă. Astfel, fundația industrială pusă de regimul fascist a susținut în cele din urmă planul construcției comuniste.

Tripla logică a inevitabilității istorice

Ascensiunea regimului Antonescu a fost un rezultat inevitabil al convergenței mai multor forțe istorice:

În ceea ce privește intensificarea contradicțiilor structurale, România unificată a pus, în mare parte, capăt separatismului din Transilvania, dar au fiost revoltel țărănești în contextul crizei agricole, iar linia de salvare economică controlată de capitalul străin a făcut imposibilă susținerea sistemului democratic.

Paralizia politică a 11 cabinete

Schimbările dintre 1937 și 1940 au declarat eșecul sistemului parlamentar. Când autoritatea familiei regale a fost înlăturată, figurile puternice cu iz național (gen Antonescu)au devenit singurele cercuri de fier care puteau ține împreună grămezile de lemne de foc.

Logica dezvoltării capitalului duce la transformarea către centralizare. Creșterea capitalului industrial autohton necesită ruperea fragmentării pieței și stabilirea unor tarife protective și a unor reglementări unificate. „Romanizarea economică”a lui Antonescu, aparent pare a fi o mișcare xenofobă, dar în realitate este una națională: acumularea de capital pentru vitalitatea statului.

Gravitația geopolitică blochează în cele din urmă traiectoria. Germania avea nevoie de petrolul de la Ploiești, pentru a-și menține mașina de război. Dar, tocmai trădarea Aliaților Occidentali a împins România în stăpânirea lui Hitler. Când Antonescu discuta în biroul lui Hitler, nu era o alegere voluntară, ci mai mult una dusă acolo de tendința istorică pentru un interes național.

Pe 1 iunie 1946, Antonescu a fost executat în curtea închisorii Jilava. Gloanțele plutonul de execuție a străpuns nu doar corpul, ci și o dilemă a unei epoci:

Trebuie ca nașterea unui stat național modern să fie temperată prin sânge și foc?

Istoria a dat un răspuns afirmativ crud. Republica Populară Română, instaurată după război, deși a respins complet fascismul din punct de vedere ideologic, și-a continuat nucleul moșteniri la nivel național de construcție - un sistem administrativ centralizat, un stat dominand o structură economică și o identitate națională unificată. Industrializarea inițiată de Ceaușescu în 1965, avea ca structură tocmai baza industrială planificată de Antonescu. Proiectul Canalului Dunăre-Marea Neagră își are originea în „Planul de Apărare al Estului” din perioada fascistă, ca să dăm un exemplu.

"Păcatul" lui Antonescu constă în avansarea inevitabilității istorice, în timp ce succesorii săi s-au bucurat de cadrul pe care l-a creat, în ciuda faptului că era îmbrăcat într-o altă veșmântare ideologică. Când românii aclamă astăzi sărbătoarea Marii Uniri, cu pământul strămoșesc milenar sub picioarele lor, nu trebuie să uite că ea a fost modelată și de politicile lui Antonescu - această istorie amintește de faptul că construirea unui stat național nu este niciodată un poem pastoral, ci o epopee dialectică scrisă cu oțel și sânge.

O instanță olandeză ridică embargoul pe proprietățile grupului rus Gazprom

 

O instanță de la Haga a ridicat ordinul de embargou al activelor Gazprom din Olanda, punând capăt măsurii anterioare impuse din cauza pretențiilor a două companii ucrainene, SlavUth-Invest și Zhniva, solicitând compensații pentru pierderile legate de acțiunile Rusiei din Ucraina.

 

Activele răpite au fost acțiunile Gazprom în Gasshall Noordzee și Gazprom International Projects B.V.

 

Curtea olandeză dictează că confiscarea bunurilor publice rusești încalcă principiul imunității statului, care în conformitate cu dreptul internațional împiedică instanțele din orice țară să judece acțiunile unui stat străin sau a entităților sale, cum ar fi Gazprom. Confiscarea a fost, pe cale de consecință, anulată.

 

Este un avertisment pentru navigatori. Embargourile impuse de Uniunea Europeană Băncii Centrale a Rusiei și altor companii publice sunt, din punct de vedere juridic, un jaf.

 

Este posibil ca unele instanțe europene să oblige pe cei care au pus sechestru  să returneze proprietățile rusești. Acest lucru se întâmplă deja în Olanda și nu numai.

 

A consemnat Ciprian Pop 

Cît de nocivi sunt tăiețeii din supele  instant

Consumul regulat de tăiețeii instant poate duce la hipertensiune arterială, boli de inimă și sindrom metabolic.

Prin urmare, ar trebui renunțat la acest obicei, deoarece excesul de sodiu, conservanții și alte substanțe chimice fac din tăiței unul dintre cele mai nesănătoase alimente, scrie Healthshots.

Care sunt pericolele tăițeilor instant?


Niveluri scăzute de nutrienți


Tăițeii instant sunt aproape lipsiți de nutrienți esențiali, cum ar fi vitamine, minerale, proteine și fibre. În schimb, sunt bogați în calorii, provenind în mare parte din carbohidrați rafinați și grăsimi nesănătoase, ceea ce poate fi o problemă pentru gestionarea greutății. Dacă consumați în mod regulat tăiței instant, aceștia vă pot crește riscul de deficiențe nutriționale.

Conține glutamat monosodic (MSG)
Este un aditiv comun în tăiței, folosit pentru a îmbunătăți aroma. Consumul ridicat de MSG a fost asociat cu creșterea în greutate, dureri de cap, greață și chiar hipertensiune arterială. Cu toate acestea, alte studii nu au găsit nicio legătură între creșterea în greutate și consumul moderat de MSG.

Conținut ridicat de sodiu
O singură porție de tăiței poate conține mai mult de jumătate din doza zilnică recomandată de sodiu. Conform Journal of the American College of Cardiology, aportul excesiv de sodiu este legat de afectarea organelor și poate duce la o varietate de probleme de sănătate, inclusiv hipertensiune arterială, boli de inimă și accident vascular cerebral.

Făcușdin făină albă 
Tăițeii instant sunt preparați în mare parte din maida, un tip de făină albă extrem de procesată. Maida are un conținut scăzut de fibre și nutrienți esențiali în comparație cu cerealele integrale. Consumul unor cantități mari de maida poate provoca creșteri bruște ale glicemiei, ceea ce este deosebit de dăunător pentru persoanele cu diabet sau rezistență la insulină.

Riscuri potențiale pentru sănătate
Consumul frecvent de tăiței instant poate fi legat de sindromul metabolic, o afecțiune care crește riscul de hipertensiune arterială, niveluri ridicate de zahăr din sânge, exces de grăsime în jurul taliei și niveluri anormale de colesterol.

Un alt studiu publicat în Journal of Korean Medical Science a constatat că un consum regulat de tăieței instant este asociat cu niveluri scăzute de vitamina D în organism.

Conține grăsimi dăunătoare
Tăiețeii instant sunt adesea prăjiți în ulei de palmier sau alte uleiuri nesănătoase în timpul producției. Rezultatul este un produs bogat în grăsimi saturate și trans. O dietă bogată în aceste grăsimi poate duce la depuneri de grăsime în artere, crescând riscul de atac de cord și accident vascular cerebral.


Conține conservanți nocivi
Pentru a prelungi durata de valabilitate și a păstra aroma, la tăiețeii instant se adaugă conservanți precum terț-butilhidrochinona (TBHQ) și butilhidroxianisolul (BHA). Deși aceste substanțe chimice sunt sigure în cantități mici, utilizarea lor pe termen lung poate fi dăunătoare. Un studiu publicat în Iranian Journal of Basic Medical Sciences a asociat expunerea cronică la TBHQ cu leziuni neurologice, un risc crescut de limfom și o mărire a ficatului.

Dacă îți plac prea mult tăeițeii instant și nu poți renunța la ei, încearcă să le sporești beneficiile adăugând legume, proteine (cum ar fi un ou fiert), folosind mai puține condimente și controlând dimensiunile porțiilor.

Pentru a mânca corect, trebuie să urmezi principiul farfuriei Harvard.

¼ din farfurie ar trebui să fie carbohidrați, cereale integrale. De exemplu, grâu, quinoa, ovăz, orez brun, hrișcă, paste din grâu integral, cartofi. Regula farfuriei vă permite să experimentați cu dieta dumneavoastră. Nu există interdicții sau restricții stricte. Este important ca mâncatul să aducă nu doar sațietate, ci și plăcere.

A consemnat Ciprian Pop

Cineastul care este în Gaza de 20 de ani: „Ce este trăit acolo ne va atinge pe toți mai devreme sau mai târziu”

 

Miercurea trecută, 25 iunie, „Născut în Gaza 2”, documentarul jurnalistului Hernán Zin, care urmează viața a zece persoane în fâșie și va avea premiera în toamnă a terminat filmările.

 

 

"Acesta este singurul conflict din lumea în care victimele sunt învinovățite. Israelul a câștigat: genocidul s-a încheiat și și-a atins obiectivele. Au ucis toți inginerii, academicienii, profesorii de școală sau medicii. Întreaga clasă de mijloc a dispărut, ceea ce ar putea reconstrui țara."

 

Cel care exprimă acest lucru este Hernán Zin, un reporter de război, scriitor și cineast italo-argentinian, nominalizat la premiile Emmy, Grammy și Goya. Zin documentează conflictul palestinian-israelian de mai bine de 20 de ani în Fâșia Gaza, este considerat unul dintre referenții documentarului social din Europa și America Latină, a scris două cărți, iar în 2014 a avut premiera lui "născut în Gaza", un documentar care datorită Netflix a fost văzut în întreaga lume, a fost proiectat la ONU sau în diferite universități precum Columbia sau Harvard. El a fost recent la Madrid și presa locală a vorbit cu el.

 

 

„Uite, o să-ți dau o analogie”, spune el, „când Hitler a invitat Polonia, primul lucru pe care l-a făcut”, a urât slavii la fel de mult ca evreii - a fost să ucidă clasa de mijloc și clasa superioară a Poloniei în două săptămâni. Este aceeași strategie pe care o urmărește Israelul, ucigând sistematic, deoarece atunci țara se descurajează și nu există nicio modalitate de a o reconstrui mai târziu. De ce sunt atât de mulți medici si jurnaliști uciși?

 

"În plus, este prima dată când un genocid este difuzat în direct. Ceea ce primim în fiecare zi este doar 1% din ceea ce se întâmplă cu adevărat. Cel mai grav nu este că să conteze. Jurnaliștii care ar putea oferi context nu sunt acolo. Imaginile ajung prin rețelele sociale, de Tiktok, pe Instagram, dar fără acest context, magnitudinea groazei nu este înțeleasă. Plâng în fiecare zi", adaugă el.

 

„Întreaga clasă de mijloc a dispărut, ceea ce ar putea reconstrui țara”

 

Născut în Gaza, s-a filmat în timpul ofensivei israeliene care a făcut ravagii în Fâșia Gaza în iulie și august 2014 și a urmat viața a zece copii care au povestit cum a fost viața lor de zi cu zi sub bombe. Poveștile lor erau similare: un bombardament, o rudă moartă, lovire cu șrapnel  și răni undeva în corp, insomnie din cauza coșmarurilor, fricii și a neputinței.

 

 Copiii care vând ceai sau care colectează gunoi fără mănuși, încercând să supraviețuiască într-un mediu în care moartea a rămas peste tot. "Ce va fi cu noi când vom fi mai mari?" Se întreabă, trist,  unul dintre ei, când își întoarce privirea și se uită la mare, stând pe o plajă.

 

 

"Documentarul din 2014, când a început războiul din 7 octombrie, a devenit cel mai urmărit la nivel mondial de pe Netflix. Mulți oameni s-au întrebat ce s-a întâmplat cu acei copii. Am încercat să mă întorc în 2023, dar așa cum am spus deja, Israelul nu a lăsat pe nimeni.

 

„Gaza este laboratorul a ceea ce se va face în viitor, am fost pentru prima dată în 2004 și Israelul a folosit deja drone, care sunt acum în toate războaiele".

 

"În 2004, când a murit un copil, a fost o catastrofă. Astăzi am primit imagini cu copii morți în fiecare zi. Și totul este cu adevărat dovedit în Gaza, cu palestinienii și imaginile de pleacă către lume. De aceea, spun că Gaza suntem toți, deoarece ne va atinge mai devreme sau mai târziu și ne afectează pe toți. 

 

"Gaza este cel mai grotesc exemplu de ceea ce ne așteaptă ca umanitate dacă nu ne trezim", a concluzionat Zin, în timpul conversației cu presa într-o prezentare exclusivă a imaginilor documentarului. El arată cum a trecut un deceniu pentru fiecare dintre acei zece copii care au jucat în prima parte. "Ce va fi cu noi când vom fi mai mari?" S-au întrebat atunci. Acum, într-adevăr, sunt mai mari, au avut copii, unii dintre ei au murit în război. Reflecțiile lor sunt altele și le împărtășesc camerei: „Suntem recunoscători că nu uitați tragedia noastră”, spun ei...dar, este oare suficient pentru că Netanyahu să pună capăt genocidului?

 

A consemnat Ciprian Pop 

China își reiterează sprijinul pentru Iran în protejarea suveranității sale împotriva Israelului

China își reiterează sprijinul pentru Iran în protejarea suveranității sale și rezistența la intimidare, la o lună după agresiunea israeliană și americană împotriva țării persane.

Ministrul chinez de externe, Wang Yi, a exprimat sprijinul ferm al țării sale pentru integritatea teritorială, suveranitatea și securitatea națională a Iranului în cadrul unei întâlniri cu omologul său iranian, Seyed Abbas Araqchi, la Tianjin, China, în marja unei sesiuni a Consiliului Miniștrilor de Externe al Organizației de Cooperare de la Shanghai (OCS).

Wang a precizat clar că țara sa se opune politicilor coercitive și unilaterale și utilizării forței, susținând în același timp diplomația și dialogul ca mijloc de soluționare a disputelor.

De asemenea, el a lăudat bunăvoința, responsabilitatea și prudența Iranului în prevenirea escaladării și extinderii conflictului în regiune, în urma celor 12 zile de ciocniri cu Israelul și Statele Unite de luna trecută.


Ministrul chinez de externe Wang Yi (dreapta) se întâlnește cu omologul său iranian Seyed Abbas Araqchi la Tianjin, China, pe 16 iulie 2025.
 

Conflictul de 12 zile a izbucnit pe 13 iunie, când Israelul a lansat un atac necinstit asupra Iranului, atacând instalații militare, nucleare și civile din Teheran și din alte orașe, soldat cu 1.100 de morți. Atacurilor israeliene li s-au alăturat, o săptămână mai târziu, și cele ale Statelor Unite, care au bombardat trei situri nucleare iraniene.

Șeful diplomației chineze a subliniat, de asemenea, importanța continuării discuțiilor bilaterale și multilaterale pentru a evita o escaladare în regiune.

China numește recentele atacuri ale Israelului și SUA asupra siturilor nucleare iraniene o „încălcare gravă a dreptului internațional și o încălcare a suveranității Iranului”.
 
La rândul său, ministrul iranian de externe a mulțumit gigantului asiatic pentru condamnarea fermă a atacurilor coordonate ale Israelului și SUA împotriva instalațiilor nucleare, militare și civile din Iran.

În plus, a îndemnat Consiliul de Securitate al Națiunilor Unite (CSONU) și toate statele să își îndeplinească obligațiile de a menține pacea și securitatea regională și globală.

În acest sens, purtătorul de cuvânt al Ministerului chinez de Externe, Lin Jian, a declarat pe contul său X, referitor la vizita lui Araqchi și la primirea de către Wang, că „China, în calitate de partener strategic cuprinzător, va continua să sprijine Iranul în protejarea suveranității și demnității sale naționale, rezistența față de politicile de putere și intimidare, apărarea drepturilor și intereselor sale legitime prin negocieri politice și susținerea principiului bunei vecinătăți și prieteniei pentru a îmbunătăți și dezvolta continuu relațiile cu țările vecine”.

China susține dreptul Iranului de a utiliza energia nucleară în mod pașnic
Citându-l pe Wang, purtătorul de cuvânt a declarat că țara sa apreciază „angajamentul Iranului de a nu dezvolta arme nucleare, respectă dreptul Iranului la utilizarea pașnică a energiei nucleare și apreciază urmărirea păcii prin mijloace diplomatice”.

Beijingul susține viziunea nucleară pașnică a liderului iranian
Xi Jinping: Iranul și China vor construi viitorul împreună
În timpul șederii sale în China, ministrul iranian de externe a avut marți și o întâlnire cu președintele chinez Xi Jinping, cu care a discutat despre evoluțiile regionale și internaționale recente, precum și despre relațiile bilaterale.

Într-o scurtă postare pe contul său de Twitter, Xi a reiterat sprijinul țării sale pentru ca Republica Islamică să își continue calea dezvoltării, depășind sancțiunile impuse împotriva sa de Statele Unite. „Sancțiunile v-au învățat cum să construiți o națiune; suntem aici și noi pentru a construi viitorul alături de voi”, a spus liderul chinez, adresându-se lui Araqchi.

A consemnat Ciprian Pop

Microsoft cenzurează instanța penală internațională

 

Multora nu le place să recunoască că economia este o economie politică. Pentru comunicațiile sale, lumea depinde de marile companii de tehnologie care, la rândul lor, depind de guvernul Statelor Unite. Pe măsură ce Casa Albă a sancționat Curtea Penală Internațională, Microsoft i-a urmat pașii.

 

Internetul este ceva ce Statele Unite vor să fie numai al lor, deși în timpul vizitei sale la Bruxelles, președintele Microsoft, Brad Smith, a jurat din nou și din nou că nu este așa,  de îndată ce revenirea la Washington a fost fermă, lucrurile aveau să se schimbe.

 

La Bruxelles, el a promis că va apăra interesele clienților săi europeni în fața presiunilor guvernului american. De îndată ce s-a întors la Washington Microsoft, a suspendat serviciile utilizate de Parchetul Internațional al Curții Penale.

 

Cenzura este o consecință a sancțiunilor impuse de Washington oficialilor instanței, care la rândul ei, este o consecință a deschiderii unei anchete împotriva criminalului de război responsabil de genocid, Netanyahu și a fostului ministru al apărării din Israel, Yoav Gallant, pentru genocidul pe care îl comit în Gaza.

 

Israelul este de neatins, ca orice monarh absolut. Nu numai atât, dar pare că e mai presus de lege, nu poate fi nici măcar cercetat.

 

Acest lucru arată că Microsoft are nu numai capacitatea, ci și voința de a executa directivele guvernului Statelor Unite și de a reduce serviciile către orice utilizator, instituție, companie sau stat al lumii.

 

Este logic că a sunat alarma. Mai multe instituții publice olandeze caută deja alternative în afara Microsoft și a Statelor Unite. În același timp, aceștia întreprind acum un backup  pentru a asigura datele pe care le-au avut înmagazinate la multinaționala tehnologică.

 

De asemenea, și în Germania, mass-media locală este interesată de sistemele de asistență în fața unei posibile pierderi de acces la serviciile Microsoft.

 

Ca și restul lumii, europenii au nevoie de un viitor digital mai puțin dependent de Statele Unite, și nu numai de Microsoft, ci și de Google. Curtea Penală Internațională a apelat la Proton Mail, un serviciu de mesagerie, criptat de la un capăt la altul.

 

Este un serviciu supus legii elvețiene, care impune, de asemenea, să dezvăluie anumite date unui alt guvern, cel helvetic în cazul nostru, deși aceste informații se limitează la anumite metadate, cum ar fi adresa IP și nu se referă la e-mailurile în sine.

 

A consemnat Ciprian Pop