Muncă
şi unitate, luptă pentru dreptate!
ROMÂNIA
MUNCITOARE
Colectiv
de redacţie:
Ciprian
POP (redactor şef), Ion BUCUR (redactor), Marius BUICĂ
(tehnoredactor).
Adresa
de corespondenţă:
Str.
Dr. Louis Pasteur, 20, Sector 5, 050 535, Bucureşti.
Telefon:
0724/717293
Publicaţie
a mişcării muncitoreşti, editată de Asociaţia România
Muncitoare - Nr.232 din Septembrie 2015
OSIM-M-2005-06220;
ISSN-1224-254
Editorial
CINE
SE TEME DE ÎNTÂLNIREA CU ISTORIA ŞI, MAI ALES, DE CE AR VREA SĂ
ÎI ÎNCHIDĂ GURA?
Parafrazând
proverbul românesc “satul arde şi baba se piaptănă” şi în
loc să încerce să stopeze adevăratele probleme sociale cu care se
confruntă România “anului de graţie” 2015, când există
comunităţi rurale care nu au acces la apă curentă, la
electricitate, unde elevii sunt fortaţi să parcurgă kilometrii
întregi pe jos pentru a ajunge la şcoli, ca să nu mai vorbim
despre fenomenul migraţiei, cu toate consecinţele sale
psiho-emoţionale, pe care le aduce cu sine exodul părinţilor spre
pieţele forţei de muncă din Occident, aleşii din Parlamentul
“anului de graţie” 2015 au ajuns la concluzia că trebuie să
îngrădească inclusiv libertatea de exprimare a unor nostalgici.
La
27 iulie 2015 a apărut în Monitorul Oficial legea 217/2015, un act
normativ care modifică şi completează o Ordonaţă Guvernamentală
din 2002 privind interzicerea organizaţiilor şi simbolurilor cu
caracter fascist, rasist sau xenofob şi a promovării cultului
persoanelor vinovate de săvârşirea unor infracţiuni “contra
păcii şi omenirii”. Extrapoland şi citind cu atenţie legea,
constatăm că ea “pune practic stavilă” şi exprimărilor
nostalgice faţă de fostul Şef al Statului din 1965 şi până în
fatidicul decembrie '89, Nicolae Ceauşescu, chipurile, acuzat de un
aşa-zis “genocid”.
Am
considerat extrem de necesar acest editorial, atât pentru a ne
exprima liber un punct de vedere, în cel mai pur exerciţiu
democratic, dar şi ca o lămurire amplă pentru membrii noştri din
ţară, care au adresat numeroase întrebări legate de
repercursiunile acestei legi, cerând o părere.
România
Muncitoare,
atât ca asociaţie, ca ONG, cât şi prin prisma publicaţiei sale
lunare, respinge rasismul, fanatismul, şovinismul, exclusivismul,
celelalte concepţii şi manifestări care au ca scop învrăjbirea
între oameni, încălcarea drepturilor şi libertăţilor
individuale ale acestora, a principiilor şi normelor democratice.
Am
definit foarte clar în statutul nostru că ARM
respinge extremismul de orice fel, terorismul de stat, de grup sau
individual este
împotriva totalitarismului, a dictaturii de orice fel şi a cultului
personalităţii şi că militează
pentru dezvoltarea relaţiilor de prietenie cu toate ţările lumii
pe baza normelor şi principiilor dreptului internaţional, respectă
toate acordurile şi tratatele internaţionale.
Ne
pronunţăm aşadar energic împotriva manifestărilor extremiste şi
fascistoide, dar suntem în acelaşi timp pentru LIBERTATE
DE EXPRIMARE
şi considerăm că nicio etapă istorică nu poate să rămână în
afara unei judecăţi drepte, dupa principiul “TEMPUS
REGIT ACTUM”. Considerăm
că nu putem fi impăcaţi cu prezentul renegand trecutul sau
episoade ale lui, indiferent de, să-i spunem, culoarea acestora.
Pornind
de la un bine-cunoscut principiu din jurisprudenţă, AUDIATUR
ET ALTERA PARS,
considerăm normală exprimarea tuturor părerilor, suntem de părere
că ar fi cu certitudine nedrept şi, mai ales, absurd ca persoane
nostalgice sau simplii români să nu se poată manifesta liber, să
nu poată să pună, dacă dânşii aşa doresc, o floare la
mormântul soţilor Ceauşescu, considerăm că aste extrem de fals,
dacă cumva, cineva, i-ar considera pe aceştia “o ameninţare”
sau ca facând o faptă la limita legii.
Cunoaşterea
istoriei consituie o componentă esenţială în procesul complex al
definirii identităţii naţionale. Secolele, mileniile de istorie
ale fiecărui popor au modelat o anumită fizionomie specifică
diverselor comunităţi naţionale, iar membrii lor îşi revendică
apartenenţa nu numai prin istorie, ci şi prin factura psihică, în
formarea căreia, ca unii vor vrea să recunoască sau nu, trecutul
joacă un rol important.
Să
negăm rolul cu siguranţă patriotic pe care l-a jucat în istorie
un nume ca Nicolae Ceauşescu ar însemna să trecem cu vederea un
moment obiectiv şi cu încărcătură naţională, cum a fost acel
21 august 1968, când România aceluiaşi Nicolae Ceauşescu s-a
pronunţat pentru construcţia propriei căi şi împotriva violenţei
şi amestecului în treburile interne, refuzând să participe la
atacul concertat al Pactului de la Varşovia pentru înnăbuşirea
“Primăverii de la Praga”.
Nu
putem nega nici momentul iunie 1967, când, în timpul Războiului de
Şase Zile, între Israel şi Egipt, România lui Ceauşescu a fost
singurul stat din Est care a menţinut relaţiile politice,
economice, culturale şi militare cu Tel Aviv-ul.
Nu putem nega nici faptul că în anii '70, aceeaşi Românie a lui
Nicolae Ceauşescu ajunsese la o rată anuala de dezvoltare de 12%,
fapt care în acel moment impresiona şi deranja, în egală măsură,
atât în sânul CAER, cât mai ales în Occident, unde reprezenta un
contra-argument la propaganda oficială, conform căreia economia
socialistă ducea la subdezvoltare.
După
1990, în România îşi face apariţia fenomenul sărăciei de
durată şi care cuprinde din ce în ce mai mult din populaţia
ţării. Starea de sărăcie provoacă deteriorări psihologice
profunde, cu consecinţe grave pe termen lung. În acest sens, citez
un specialist, anume Prof. Dr. Cătălin Zamfir, care arată că
“gravitatea
socială a sărăciei nu constă în primul rând în inconvenientele
de moment, ci în consecinţele pe termen lung, ea putând crea o
scindare a colectivităţii, cu marginalizarea şi excluderea socială
a persoanelor şi a grupurilor atinse de sărăcie”.
Există,
aşadar, dacă privim prin comparaţie, suficiente motive obiective
şi concludente pentru ca aşa – zişii “nostalgici” să vrea
să ducă o floare la mormântul lui Ceauşescu. Considerăm că nu
este drept să fie împiedicaţi de către nimeni şi de nimic să
facă acest lucru, dacă doresc.
Considerăm,
de asemenea, că nu putem opera în analiza vieţii sociale în
România “anului de graţie” 2015 cu sofisme şi că trebuie să
dăm dovadă de responsabilitate în analiza istoriei şi că negarea
unei etape istorice este o gravă eroare, iar îngrădirea analizei
şi exprimărilor poate avea şi consecinţe psiho-emoţionale.
Ca
să conchid, credem că ar fi necesară o re-analizare a legii nu
numai din perspectiva strict juridică, ci şi cu, concursul unor
sociologi, istorici şi a unor oameni din toate paturile sociale şi
operarea unor schimbări, desigur, o dată ce se va ajunge la o
coeziune a părerilor.
Ciprian
POP
Secretar
General al Asociaţiei România Muncitoare (ARM)
“LE
RAISON D'ETRE” AL ROMÂNIEI MUNCITOARE
ASOCIAŢIA
NOASTRĂ SE PRONUNŢĂ ENERGIC PENTRU:
- Dreptul la muncă, hrană, locuinţă, precum şi la îngrijiri medicale pentru toţi românii.
Dreptul
la muncă este unul dintre drepturile principale ale omului, iar
modul de asigurare al acestui drept este unul dintre criteriile
importante pentru determinarea caracterului mai mult sau mai puţin
progresist al sistemului social. Ne pronunţăm pentru garantarea
unui loc de muncă stabil şi suntem împotriva tendinţelor unor
angajatori care folosesc şomajul şi munca “la negru” ca pe
nişte pârghii pentru a creşte intensitatea muncii şi a exploata
realmente mâna de lucru la cel mai scăzut preţ posibil.
- Suntem, de asemenea, împotriva creării de către angajator a unui climat de nesiguranţă în care angajatul trăieşte sub ameninţarea permanentă de a fi concediat.
- Suntem pentru un rol clar şi bine pronunţat pentru SINDICATE.
- Sancţiuni pentru patronatele care nu îşi respectă angajamentele şi contractul.
- Dorim revenirea celui de-al 13-lea salariu.
- Exprimăm, de asemenea, dorinţa ca angajatorul să ofere angajatului PRIMA DE CONCEDIU.
- ARM doreşte şi încurajeaza consultarea angajaţilor în decizii strategice şi pentru o protecţie sporită din partea statului pe relaţia cu patronii.
- ARM doreşte şi crearea unui sistem de consultare cu Autoritatea Naţională pentru Protecţia Consumatorului şi cu alte instituţii similare în folosul cetăţeanului, deoarece categoriile defavorizate şi muncitorii sunt cei mai loviţi de calitatea proastă a produselor.
- Nu în ultimul rând, ARM se pronunţă pentru un climat de respect la locul de muncă.
ARM
a primit mesaj salutar, cu dorinţa de colaborare din partea
Confederaţiei
Oamenilor Muncii din Republica Populară Democrată Coreeana
(RPDC),
din partea Confederaţiei
Sindicale a Celor ce Muncesc
din Brazilia, cu sediul la Sao Paolo, din partea Blocului
Stângii
din cadrul Federaţiei
Sindicale a Austriei,
precum şi din partea Federaţiei
Generale a Sindicatelor din Republica Arabă Siriană.
23
August 2015 nu a trecut fără să fie comemoraţi eroii care au
luptat împotriva fascismului în cel de-al II-lea Război Mondial de
către noi, comuniştii din PCR şi Asociaţia
Scânteia
şi Asociaţia
România Muncitoare
(ARM),
au depus coroane de flori la Monumentul
Eroilor
din faţa Academiei Militare din Bucureşti.
SĂ
NU UITĂM NICIODATĂ!!!!!
La
30 august 1940, urmare a aşa-zisului “Arbitraj de la Viena”,
aveau să se desprindă din trupul însângerat al Ardealului 520243
de kilometri pătraţi, cu o populaţie românească de 1.304.894 de
suflete. 8 judeţe din cele 23, câte număra Ardealul atunci au fost
înstrăinate în întregimea lor, în timp şi alte 3 judeţe au
fost spintecate în două, creându-se hotar artificial în însăşi
inima românismului. Prin Dictatul
de la Viena
a fost atribuită Ungariei, pe atunci a Amiralului fără mare, nume
de tristă amintire, Miklos
Horthy,
comună ca Ponoara,
din Judeţul Bihor, unde dintre cei 10108 locuitori, numai unul era
ungur, sau ca Surduc,
din acelaşi judeţ, în care, din circa 830 de localnici, 828 erau
români.
Din
ziua de 30 august 1940 şi până la 30 octombrie acelaşi an, au
fost ucişi în Ardeal 919 români, bărbaţi, femei şi copii, au
fost torturate 771 persoane şi au fost lovite în mod grav şi
maltratate alte 3.373, conform surselor oficiale.
Avem
datoria să nu uităm niciodată şi să cinstim memoria acestor
martiri ai neamului românesc.
Comuna
Traznea
a fost ocupată la 9 septembrie 1940. În clipele imediat următoare,
un veritabil iad s-a deslănţuit: 100 de morţi, dintre care 68 nu
au putut fi ulterior identificaţi. Alt nume scris cu litere de
sânge, comuna Ip. Şi aici, un număr de 155 de barbati, femei şi
copii au fost exterminaţi de bandele horthyste.
După
23
august 1944,
România a întors armele împotriva Germaniei şi, implicit,
împotriva regimului horthyst de la Budapesta. Convenţia de
Armistiţiu încheiată de România cu aliaţii la 12
septembrie 1945
a declarat nul şi neavenit Dictatul
de la Viena,
Ardealul întorcându-se iarăşi la familia sa firească. Rănile
istoriei au rămas, însă. În fiecare an sau, ori de câte ori ne
întoarcem la vetrele Transilvaniei, merită să ne amintim şi să
cinstim memoria celor care la: Traznea,
Ip,
Camar,
Ciumarna,
Simleul
Silvaniei,
Mureşenii
de Câmpie,
Huedin,
dar şi în alte locuri au pierit sub focul horthyst pentru singurul
fapt că erau români.
SFÂNTUL
APOSTOL TOMA A VĂZUT ÎNĂLŢAREA PREASFINTEI NĂSCĂTOARE DE
DUMNEZEU
Apostolii
şi ierarhii au cântat laude Preasfintei
Născătoare de Dumnezeu
şi cu cinste au înmormantat sfântul ei trup în Ghetzimani,
după cum ea însăşi dorise. Între timp, Apostolul
Toma,
singurul care prin iconomia lui Dumnezeu nu fusese de faţă la
înmormantarea Maicii
Domnului,
a pornit spre Ghetsimani.
Pe drum, însă, a văzut deodată o femeie urcând la ceruri.
Atunci, ea şi-a scos brâul pe care îl purta şi l-a aruncat lânga
el. Ucenicul lui Hristos a luat brâul şi şi-a continuat drumul
spre Ghetsimani. După 3 zile, când a ajuns la Ghetsimani, ceilalţi
apostoli i-au povestit despre Adormirea Maicii Domnului. Brâul
Pururea Fecioarei Maria se păstrează până astăzi în Sfânta
Mănăstire Vatopedu
din Sfântul
Munte Athos
şi săvârşeşte nenumărate minuni.
Aşezarea
în raclă a
Cinstitului Brâu al Preasfintei Născătoare de Dumnezeu
se prăznuieşte de Biserica noastră pe
31 august.
|
COMUNICAT
DE PRESĂ AL ASOCIAŢIEI ROMÂNIA MUNCITOARE (ARM)
BUCUREŞTI,
24 AUGUST 2015
Urmare
a incidentelor apărute la graniţa dintre cele două state
coreene datorită plasării unor megafoane de către Coreea
de Sud,
cu scopul de a transmite mesaje propagandistice în contextul
războiului psihologic împotriva R.P.D. Coreene, autorităţile
de la Phenian au cerut încetarea imediată a acestor acţiuni,
pe care le consideră o provocare directă şi un gest ofensiv .
La
data de 20
august
anul curent, elemente ale forţelor armate ale Coreei
de Sud
au executat trageri cu obuze de artilerie, circa 36 la număr,
peste Zona Demilitarizată, în direcţia teritoriului R. P. D.
Coreene, incident care, din fericire, nu a produs victime.
Ulterior acestui incident, autorităţile de la Phenian au
transmis Seulului un mesaj conciliant, prin intermediul unei
scrisori adresate lui Kim
Kwan – Jin,
Consilier de Securitate al Preşedintelui sud corean, Park
Geun - Hye,
scrisoare semnată de catre Kim
Yang Gon,
Director al instituţiei de la Phenian care coordonează politica
de apropiere şi reconciliere cu Seulul.
În
legatură cu aceste evenimente regretabile, membrii ARM
îşi exprimă deplina îngrijorare faţă de escaladarea
tensiunilor la frontiera dintre cele două State coreene şi
apreciază că autorităţile de la Seul se vor abţine de la
astfel de acţiuni şi gesturi de natură să conducă la
tensionarea nejustificată a situaţiei în Peninsulă şi să
provoace R.P.D. Coreeana. Asociaţia
România Muncitoare
(ARM)
apreciază că în aceste momente dificile, ambele părţi vor
putea găsi soluţiile cele mai potrivite pentru aplanarea
tensiunilor apărute şi vor adopta cât mai urgent măsuri
menite să le aproapie şi să reia drumul reunificării paşnice
al Peninsulei Coreene prin crearea Confederatiei Koryo, după
proiectul Cartei reunificării pe baza celor 10 puncte.
Totodată,
în legătură cu recentele evoluţii din Peninsula, ARM
îşi exprimă speranţa deplină că în cele din urmă, va
triumfa dialogul, pacea şi colaborarea şi nu spiritul
războiului şi că autorităţile de la Seul vor agrea crearea
cadrului favorabil pentru detensionarea relaţiei cu fraţii lor
de la Phenian şi transpunerea în practică a măsurilor menite
să instaureze pacea în regiune, renunţând la politica de
forţă şi de provocare şi, nu în ultimul rând, respectând
dorinţa R.P.D. Coreene de a se dezvolta liber, conform voinţei
şi aspiraţiilor sale.
Considerăm
că numai acceptarea acestor premize va aduce cu sine pacea,
înţelegerea şi încrederea reciprocă, pecetluind calea
reunificării paşnice a poporului coreean.
Ciprian
POP
Secretar
General al Asociaţiei România Muncitoare
|
|
|
9
SEPTEMBRIE 1948, ZIUA NAŢIONALĂ A REPUBLICII POPULARE DEMOCRATE
COREENE
Acum
câteva mii de ani, în timp ce HWANUNG,
fiul Cerului guverna peste oameni,
un tigru şi un urs doreau neapărat să se transforme în oameni.
Cei
doi l-au rugat
pe Hwanung
să le îndeplinească doriţa, iar acesta le-a
promis că îi va transforma,
dar le-a
pus o condiţie. Transformarea lor va fi posibilă numai dacă vor fi
capabili să stea într-o
grotă timp de 100 de zile şi să mănânce doar usturoi. După
câteva zile, fiindu-i
frică de întunericul din peştera şi simţind nevoia să vâneze,
tigrul s-a
dat bătut, iar după numai 21 de zile
ursul s-a transformat în femeie
şi i-a
cerut lui Hwanung să-i
găsească un soţ. Cuplul a dat naştere unui fiu,
DANGUN,
regele care a creat GOJOSEONUL,
primul regat din peninsula
coreeana.
Această
frumoasă legendă stă la baza fondării a ceea ce este astăzi
plastic cunoscută drept “ţara
dimineţilor liniştite”,
Choson,
în limba coreeana sau Coreea, pentru români.
Originile
vieţii şi ale primelor civilizaţii pe pământ coreean se pierd în
negura timpului. Ustensilele de piatră datând din paleoliticul
inferior au fost descoperite în grota calcaroasă de la Keunmuru,
localitatea Sangweun,
în vecinătatea capitalei R.P.D. Coreene, Phenian. Dovezile
arheologice aduc cu sine urmele unei societăţi matriarhale şi în
care principala activitate economică o constituia vânătoarea.
Strămoşii coreenilor fondează în secolele
8-7 I. Hr.
primele lor formaţiuni statale, Gojoseon,
Buyeu
şi Djinguk.
Gojoseonul, aşa cum am arătat, are reputaţia de a fi intrat în
istorie drept prima formaţiune statală a Peninsulei
Coreea
şi care se întindea pe un vast teritoriu, cuprinzând nord-vestul
peninsulei coreene de astăzi şi provinciile Liaodong
şi Liaohe
din China
de astăzi.
Populaţia
celor trei regate avea aceeaşi origine antropo-etnica şi vorbea
aceeaşi limbă. Produsele metalice introduse în perioada celor trei
regate au avut un rol însemnat asupra ţărilor vecine Coreei, având
o mare influenţă chiar şi asupra dezvoltării civilizaţiei
japoneze. În anul
586,
Capitala
Gojoseonului
este transferată în fortăreaţă Djang
– An,
în Phenianul de astăzi, din această perioadă datând şi
introducerea budismului
în Coreea, în secolul al 4-lea.
Koryo,
primul stat coreean unificat vede lumina zilei în 918,
cuprinzând întregul teritoriu coreean şi va dăinui sub această
formă timp de 470
de ani.
În
1403,
coreenii crează prima
tipografie din lume
cu litere metalice, iar în anul
1446,
o comisie de savanţi sub conducerea poetului Son
– Sam Mun
elaborează alfabetul
naţional coreean.
Anii
de dominatie japoneza nu au reusit sub nicio forma sa stirbeasca
unitatea natioanla a poporului coreean, care, mai mult decat atat, a
iesit din anii grei de lupta de guerila impotriva regimului
militarist japonez cu mult intarit.
La
scurt timp dupa eliberarea Coreei, la 15 august 1945, urmare a unor
triste conjuncturi geostrategice, norii negrii ai divizarii incep sa
planeze asupra Tarii Diminetilor Linistite.
In
fata acestei situatii, Partidul Muncitoresc Coreean a propus, in
martie 1948, reunificarea tarii prin constituirea unui organism
legislativ suprem, urmare a unor alegeri generale care sa aiba loc in
toata Coreea, avand ca punct terminus formarea unui guvern popular si
democratic, care presupunea unirea tuturor fortelor, atat din Nord,
cat si din Sud. In aprilie 1948 are loc la Phenian o conferinta
comuna a reprezentantilor partidelor si organizatiilor sociale de pe
ambele laturi ale paralelei de 38 de grade, cu participarea a 695 de
delegati din 56 de organizatii. La invitatia lui Kim Il Sung, un mare
numar de personalitati sud coreene iau parte la acest major
eveniment.
In
cele din urma, conferinta adopta “Rezolutia
cu privire la situatia politica a Coreei”
si “Apelul
catre toti coreenii”,
condamnand alegerile separate din Coreea de Sud si preconizand
instaurarea unui guvern unic. Pe
aceasta baza, la 9 septembrie 1948, este proclamata Republica
Populara Democrata Coreeana.
In
concordanta cu Articolul 17 al Constitutiei Socialiste din 1998,
“independenta,
pacea si solidaritatea sunt ideile de baza ale politicii externe si
principiile activitatilor externe promovate de RPDC”. Cu
atat mai mult, “statul trebuie
sa stabileasca relatii diplomatice, cat si politice, economice si
culturale cu toate tarile prietene, pe principiul completei egalitati
in drepturi, independentei si respectului mutual, al neamestecului in
treburile interne si al castigului reciproc”.
RPDC
este membra a majoritatii organizaiilor internationale, la data de 17
septembrie 1991, fiind admisa in ONU.
Romania
si RPD Coreeana au stabilit relatii diplomatice la 26 octombrie 1948,
la aproape doua luni de la proclamarea statului coreean, tara noastra
fiind al patrulea stat care a recunoscut Guvernul condus de Kim Il
Sung. In 1951 se deschid in ambele capitale si misiunile diplomatice.
Partea romana a dat dovada de solidaritate sincera cu poporul coreean
in anii grei ai razboiului, trimitind ajutoare umanitare in valoare
de circa 160 milioane de lei, precum si mai bine de 200 de vagoane de
alimente si medicamente. Peste 200 de copii si tineri coreeni au
beneficiat de aportul cultural si stiintific al invatamantului
romanesc, pastrand frumoase amintiri din perioada in care s-au
desavarsit intelectual, studiind in tara noastra.
Dacie
1310 pe strazile Phenianului (fotografie din arhiva personala a
autorului)
Pana
in 1989, romanii au construit in “tara
diminetilor linistite”
o fabrica de tractoare, una de ciment, una de medicamente si doua
spitale complete (la Phenian si Nampo).
Cele
doua tari au astazi orientari politice diferite, insa romani simplii,
precum si partide de stanga si asociatii au stranse legaturi cu
poporul coreean, luand cunostinta si sprijinind tendintele sale
progresiste. Iata, asadar, ca nici distanta
mare care desparte tarile noastre, si nici scbhimbarea de regim nu a
impiedicat si nu poate impiedica popoarele roman si coreean sa se
simta aproape si sa dezvolte intre ele o prietenie trainica.
Ciprian
POP
GRUPAJ DE STIRI INTERNATIONALE
Egiptul deschide navigatiei noul tronson al Canalului Suez
“Bun
venit in Egipt”, se poate citi la intratrea in noua artera de
navigatie internationala. Captura
foto: Reuters
Inaugurarea
in august a noului tronson al canalului Suez, este considerata cel
mai important rezultat al administratiei noului presednite egiptean,
Abdel Fattah El Sisi, care doreste ca tara sa sa isi recapete pozitia
de putere regionala.
In
prezenta mai multor reprezentanti ai comunictatii internationale,
autoritatile egiptene au inaugurat in august un nou tronson de
navigatie al canalului Suez, fapt ce va permite dublarea traficului
international in zona, aducand insemnate beneficii si deschizand si
mai mult economia acestui stat arab african.
In
discursul de inaugurare, Seful Statului egiptean Abdel Fattah El
Sisi, a precizat ca noua realizare de infrastructura reprezinta “un
adevarat cadou oferit de catre autoritatile egiptene comunitatii
internationale”. Canalul, cu o lungime de 73 de kilometri, a carui
constructie a durat aproximativ un an, a costat cicra 4 miliarde de
dolari si se estimeaza ca va scurta traversarea la 7 ore, cin cekle
18, cat dureaza astazi.
Acest
nou tronson a fost construit cu sprijinul unor firme straine, din
SUA, Belgia, Olanda si Kuweit, intr-un timp record de un an, desi
prioiectul intitial prevedea terminarea lucrarilor in 3 ani.
Raspunsul Uniunii Europene fata de noile si triestele episoade ale crizei migratorii
La
scurt timp dupa recenta scufundare in largul coastelor libiene a unei
ambacatiuni cu circa 600 de oameni la bord, UE a emis un comunicat in
care deplange incidentul care a dus la moartea a 25 de persoane.
Captura
foto: Agence France Press (AFP)
Bruxelles-ul
a aprobat o finantare de 2,4 miliarde de euro, reprezentand ajutoare
acordate timp de 6 ani unor tari, mai ales Italia si Grecia,
confruntate cu cresterea numarului de imigranti clandestini. Italia
va primi cea mai mare parte a ajutorului, aproape 560 milioane, in
timp ce Grecia va primi circa 473 de milioane.
La
Callais, unde imigrantii incearca sa intre in Eurotunel, s-au
inregistrat cele mai multe decese de imigranti in aceasta luna,
aminteste Reuters.
Comisia
Europeana (CE) a emis un comunicat prin care insista ca tarile membre
ale blocului comunitar sa ia masuri imediate si in comun pentru a
incerca sa diminueze criza migratorie si in speta, pentru a se evita
tragediile de amploare ca cele petrecute in ultimele luni in Marea
Mediterana. Comunicatul recunoaste si esecul politicilor anterioare
care nu au avut niciun efect si a reiterat, o data in plus,
necesitatea unui raspuns comun al statelor UE, menit sa reduca aceste
efecte si sa evite tragediile umane, tema care va fi abordata intr-o
reuniune de inalt nivel ce uremaza sa aiba loc in malta, in luna
noiembrie a acestui an.
Conform
unor estimari ale Organizatiei Internationale pentru Migratie (OIM),
mai mult de 2 mii de suflete au pierit in Mediterana de la inceputul
anului pana acum, o tragedie de proportii, fapt ce reclama masuri
urgente din partea tuturoro actorilor regionali.
Aurescu
cere statelor cu minoritati romanesti sa le conserve identitatea.
Ministrul
roman al Afacerilor Externe a spus luni, 10 august, la cea de-a doua
editia a Scolii de Vara ca doreste ca statele care gazduiesc
minoritati romanesti sa adopte “masuri adecvate” pentru
conservarea identitatii etnice a romanilor de acolo, “cel putin
similare” celor promovate de tara noastra in favoarea minoritatilor
de pe teritoriul sau, potrivit Mediafax.
“Trebuie
sa fim constienti ca toate comunitatile romanesti din afara au nevoie
de sprijin atent directionat si de raspuns concret pentru problemele
cu care se confrunta. Doresc sa va asigur de toata imlicarea mea
personala in identificarea celor mai potrivite solutii care sa
raspunda acestor nevoi”, a mai spus Aurescu, citat de presa locala
si de stirile TVR.
Autoritatile afgane aresteaza elemente ale Statului Islamic (ISIS)
Autoritatile
afghane, sprijinite si de alti actori regionali si internationali au
intensificat lupta impotriva militantilor si operativilor ISIS, care
recruteaza noi membrii prin activitati deschise prin intermediul
retelelor sociale.
Serviciul
National de Securitate al Statului afghan (DNS, sau “Riyasat-e
Amniyat-e Milli”,
dupa numele sau in limba pashtuna), a arestat la inceputul lunii
august la Kabul 6 operativi ai asa-zisului Stat
Islamic (ISIS).
Cei
sase: Abdul Fatah, Sayed Mus tafa, Mohammed Qasin, Noor-ul-Ha di,
Eidi Mohammed si Amir Sabib, realizau activitati de racolare de
membrii cu ajutorul ...retelelor de socializare, in special Facebook.
Conform
comunicatului remis de catre structura de informatii afghana presei
locale, cetateanul Noor-ul-Haq, primea sprijin financiar din
provincia afghana Herat de la entitati si oameni care anterior
facusera parte din miscarea talibana.
Autoritatile
afghane si intreaga comunitate internationala au devenit si mai
sensibile la activitatile ISIS in mediul social, deoarece, pe langa
racolarea de tineri pentru activitati teroriste, ISIS se mai ocupa si
de trafic de copii si femei, cu precedare pe teritoriul Siriei si al
Irakului.
In
egala masura, Reprezentantul Special al Secretariartului General al
ONU impotriva violentei sexuale in conflictele armate, Zainab
Bangura, a denuntat intr-un document oficial aceste practici
documentate ale ISIS in zona Orientului Mijlociu si a chemat la o si
mai stransa colaborare internationala menita sa contracareze
actiunile gruparii.
Publicatia
noastra primeste scrisorile cititorilor si, mai cu seama, doreste sa
faca cunoscute cazuri sociale, precum si situatii in care semeni ai
nostrii nu sunt tratati omeneste la locul de munca. Va rugam sa nu
ezitati sa ne scrieti, fie cu numele, fie, daca exprimati in scris
acest lucru, pastrandu-va anonimatul.
Mai
jos redam randurile primite de la un tanar craiovean, cu privire la
experienta de nerepetat pe care domnia sa a avut-o la o pensiune din
imprejurimile Bucurestiului, unde incerca sa castige un ban cinstit:
Amintiri
de la “Casa de Piatra”…
24
ianuarie 2014 o zi cu profunde semnificatii istorice dar in aceasi zi
a anului trecut eram martorul unor fapte si scene desprinse din niste
vremuri de trista amintire…
Povestea
mea incepe in ianuarie 2013 cand am gasit un anunt de angajare ca
receptioner In Hotelul “Casa de Piatra” Pustinicul –Ilfov, insa
ceea ce aveam sa gasesc si sa constat acolo nu doar ca m-a socat dar
am inceput a ma intreba cum este posibil oare asa ceva la iesirea din
Bucuresti, oras ce se pretinde Capitala Europeana unde drepturile si
libertatile cetatenilor se pretind a fi aparate si respectate, dar
care drepturi?...
In
dimineata zilei de 24 ianuarie 2013 in jurul orei 3 dimineata ma
suiam in tren de pe peronul garii unui oras din provincie pentru a
ajunge la Bucuresti intrucat incepand cu ora 8.30 urma o sesiune de
recrutare cu un angajator grec pentru diferite posturi pe timp de
vara intr-un resort turistic din Grecia ce sa tinut la Hotel Ibis
Gara de nord. Eu am terminat treaba cu angajatorul grec in jurul orei
12 moment in care am coborat la Metrou pentru a ajunge la statia
Republica de unde sa iau mai departe microbuz.
Am
ajuns la statia Republica dupa vreo 35 de minute cu aproximatie dupa
care m-am indreptat spre statia de maxi taxi pentru ajunge la iesirea
din Comuna Pantelimon spre comuna Branesti peste podul de calea
ferata(ce duce spre Constanta si vechiul drum rutier) , acolo la
poalele podului este situat acest hotel al groazei si al deznadejdii
Casa de Piatra Pustnicul. Desi peisajul era foarte incantator si
placut creat de padurea de jur imprejur si de o parte de zapada inca
netopita acesta avea sa contrasteze foarte puternic cu caracterul
infect si josnic al conducerii.
Imediat
dupa ce am coborat din microbuz si am trecut pe sub pod am ajuns si
m-am prezentat in receptia hotelului.
(
orele 13). Receptia hotelului arata mai degraba a hol de casa de la
tara, in biroul de receptie nu exista calculator, cheile erau
atarnate in perete, maldare de registre toate “rezervarile” si
“cazarile” se consemnau manual de mana in caiete studentesti,
singurele lucruri moderne erau o casa de marcat unde se batea poate
doar la iesirea din ture, un minifiltru de cafea instant Tassimo si 2
frigidere unde se pastrau racoritoare si bauturi alcoolice.
Dupa
aprox 20 de min a iesit si patroana si fara a ma saluta si fara a
face nici o introducere si a se prezenta m-a poftiti afara sa astept,
au mai trecut alte 30 de min si intrucat mi se facuse frig am intrat
din nou in receptie dupa care a revenit si de de data asta a tipat la
mine sa ies afara ca nu am dreptul sa stau in receptie. Am mai stat
alte inca 30 de min dupa care a venit angajatul ei fidel Pierre(lucra
de 3 ani acolo) care mi-a solicitat actele ce le aveam la mine i-am
dat cateva copii xerox dupa diplomele de absolvire a facultatii si
buletinul in original pentru i le duce patroanei, timp in care eu am
stat tot afara. Atat Pierre cat si ceilalti “lucratori” , 2 frati
erau imbracati ca de camp sau atelier fapt care initial nu l-am
inteles dar aveam cateva ore mai tarziu a-l intelege.
Dupa
ce patroana a iesit afara si a plecat, Pierre m-a mai tinut afara
inca 2 ore timp in care imi motiva ca are inca treaba de facut, mi-a
aratat imprejurimile si indatoririle ce urma sa le am care nici de
departe nu era in fisa postului de receptioner, in tot acest timp
petrecut cu el afara mi a spus ca urma sa intru in tura la ora 20
seara pana la ora 8 dimineata a 2 a zi.
Principala
indatorire era facutul focului si intretinerea acestuia in centrala
termica pe baza de lemne ce functiona la subsol, curatenia
camerelor,a holurilor si a curtii interioare. Dupa ce m-am tot plans
ca imi este frig si am inghetat in jurul orei 16.00 m-a condus spre
camera de odihna din hotel unde l-am intalnit pe unul din cei 2 frati
aflati acolo de 3 saptamani, mai exact pe cel cu care aveam sa impart
tura de noapte. Baiatul avea 37 de ani cu 11 ani mai mare ca mine,
l-a inceput abia m-a salut, doar ne-am prezentat, dupa care am facut
o miscare cu care l-am “cumparat” cel putin pe moment dar care
datorita tacerii lui de a doua zi am putut pleca in siguranta acasa.
Mai
exact mi-am impartit pachetul de drum cu el i-am oferit 2 placinte cu
branza si o cutie de bere, moment dupa care devenit prietenos si a
inceput a-mi povesti cum sta treaba acolo. A inceput a-mi povesti
grelele cazne si suplicii pe care el si fratele lui le suportau zi de
zi, injuraturi si jigniri la tot pasul, munca foarte grea la care se
mai adauga si foamea. Intrucat acolo masa nu se oferea pentru
lucratori iar el bani nu avea de acasa, colegul ceruse in fiecare
saptamana patroanei cate 50 de ron bani care bineinteles ca se
scadeau din salariu si din care incerca sa se hraneasca o saptamana.
Hrana
acestuia consta dintr-o paine, parizer si margarina din care manca de
2 ori pe zi, lucratorii nu aveau voie sa manance in camera, isi tine
a mancarea afara intr-o debara si tot acolo si manca.
Mi-a
povestit pe langa multe altele o intamplare cum intr-o zi in timp ce
vorbea cu fratele lui in camera l-a surprins pe Pierre spionand si
tragand cu urechea la usa lor.
S-a
apropiat imcet de usa a deschis-o repede spre interior si cum Pierre
era rezemat de usa s-a parabusit la pamant in camera in momentul
deschiderii usii. Putin a mai lipsit ca cei 2 frati sa se puna cu
bataia pe acest spion turnator cum s-a si dovedit ulterior ca este.
Desi
eram de la 16 in camera si abia la ora 20 incepea tura pe la 18.30
colegul a fost sunat de Pierre sa ne pregatim de treaba ca avem de
curatat 2 camere asta pe langa multe ce aveau sa vina... Am iesit cu
colegul si ne am indreptat spre camerel de curatat, echipamentul de
curatenie avea 3 sau 4 ustensile un carucior unde era un simplu mop
cu burete, un praf gen tixx se arunca de 2-3 ori in cada de dus (si
asta era toata dezinfectia baii), cearceafurile se strangeau si se
trimiteau la o spalatorie din zona; si o perie de covoare ce tinea
loc de aspirator... cu acea perie se curatau atat podelele camerelor,
cat si ale holului hotelului si al receptiei se curata manual fara
nici un detergent sau solutie.
Dar ce
era mai greu abia urma sa vina si anume facutul si intretinutul
focului. In curte spre spatele hotelului erau busteni cu lungimea
intre 1 -1,5m care ii transportam la gramada cu roaba pana la subsol
unde ii coboram un nivel pe o scara de beton dupa care intram in
incapere si ii bagam in centrala imensa.
In
roaba incarcam intre 5-7 busteni, iar pe ora duceam cel putin 5 – 7
roabe daca nu si mai mult pentru a se mentine caldura si apa calda in
hotel. Cel mai mult a fost de lucru pana in jurul orei 21 cand a
plecat din hotel din birou si fica propietarilor si astfel am putut
sa mai scadem putin ritmul dar nu atat de suficient incat sa te poti
odihni.
In
jurul orei 22 incepusem deja sa ma resimt, afara ploua marunt cu
lapovita iar apa imi patrunsese prin geaca de fas si imi ajunsese la
piele, voiam sa ma incalzesc dar era destul de greu in receptie era
la fel de frig ca afara si desi erau 2 calorifere nici nu se simtea
cald inauntru pentru ca pe timp de zi usile de afara erau larg
deschise si tot frigul de peste zi ramanea in receptie chair si dupa
2-3 ore dupa ce usile fusesera inchise.
Probabil
ca va intrebati cine erau clientii, venea lume? Sincer mai mult
tranzituri de nevoi fiziologice. Permanent stateau niste muncitori de
la Petrol care ocupau 3-4 camere la etajul 1. Era deja ora 23.00 si
in sfarsit am realizat ca vreau sa ma intorc inapoi acasa, ca insasi
faptul ca acceptasem si ramasesem in tura fusese o greseala.
As fi
plecat chiar in acel moemnt dar nu puteam pentru ca buletinul meu
fusese oprit de patroana si abia a doua zi dupa 8.00 aceasta venea la
hotel. Desi se purtau cum se purtau cu lucratorii, cand era vorba de
evitat contraoale si amenzi din partea autoritatiilor statului brusc
deveaneau constienti si tematori de lege un exemplu este ca inainte a
de a pleca acasa fica proprietarilor mi-a comunicat ca in caz de
control sa spun ca ori sunt cazat ori in vizita la cineva din hotel.
Pe la
miezul noptii au venit niste muncitori sa reclame ca le picura apa in
pat, dar n-am avut ce sa le facem, a incercat si i-a linsitit cumva
colegul dar tot cu buza umflata s-au intors in camera.
Si
inca un amanunt, desi teoretic a doua zi la 8 se incheia tura, la
modul practic se incheia pentru cel din tura de noapte dupa ce preda
incasarile si fisetul din casa de marcat patroanei si nu de multe ori
erau cazuri cand ea nu venea la timp, de cateva ori chiar a venit pe
la 12 si uite usa bietului om fara voi lui i se diminua si mai mult
timpul de odihna care si asa nu era respectat.
In
sfarsit a venit si ora 1 noaptea si dupa ce am tot cautat motive si
i-am dat de inteles colegului ca a doua zi renunt m-am dus in camera
personalului unde se odihnea fratele lui si m-am bagat in celalalt
pat sa dorm.
La 6
dimineata fratele colegului s-a trezit si m-a rugat si pe mine s-a ma
trezesc spunandu-mi ca daca raman in camera imi asum riscuri, mai
exact in cazul in care patroana venea mai devreme si ma gasea in
camera mi ar fi cerut achitarea sumei de 100 de ron pentru faptul ca
am dormit in camera in loc sa fiu la lucru. M-am imbract bineinteles
mi am facut si bagajul si m-am dus in receptie.
Colegul
cu care eram pe tura a fost la inceput in primele 30 -40 de min cam
suparat pe mine ca ramesese singur cu treaba ca isi facuse sperante
sa aibe ajutor, ulterior i-a trecut am pus totul pe seama oboselii,
l-am mai ajutat putin cu inca vreo 2-3 roabe dar cam atat.
Intre
timp afara frigul se intetise si incepuse sa ninga viscolit, in
receptie curent usile larg deschise se matura se faceau ultimele
pragatiri inainte de a veni patroana, chiar si in centrala unde se
facea focul se facuse curat si nici acolo numai puteam sa intru sa ma
incalzesc. Intre 7 -7.30 a venit si Pierre si primul lucru a inceput
sa-l critice si sa-l ia la rost pe colegul din tura de noapte legat
de activitatea prestata.
Vazandu-ma
ca tremur si ca imi e frig m-a invitat sa ma duc in camera si sa mai
stau vreo 20 de minute langa la calorifer sa ma incalzesc dar numai
mult pentru a nu risca cu patroana.
Pe
la orele 8.20 si-a facut aparitia si patroana cu un Bmw cu multi cai
putere, iar Pierre ca un adevarat “majordom de curte imperiala”
s-a apropiat , i-a deschis portiera si mergea in spatele ei in urma
tinand plasele “stimabilei”.
Am
interpelat-o pe patroana direct solicitandu-i buletinul motivand ca
vreau sa plec acasa iar aceasta a repliacat:
“ – Ce
este aici? Sat fara caini? Vi si pleci cand ai tu chef?” la care a
continuat a ma lua peste picior si a face bascalie de studiile mele
superioare.
Dupa
10 min am fost chemat in biroul ei si inainte de a-mi inapoia
buletinul m-a rugat sa semnez intr-o condica plina de nume,
spunandu-mi ca sa “faci si tu experienta”.
Am
semnat mi-am luat buletinul si am plecat rasufland usurat ca am
scapat... Cateva ore mai tarziu in timp ce eram in tren am vorbit la
telefon cu colegul de tura si mi-a spus ca imediat dupa ce am plecat
eu patroana l-a intrebat daca m-am culcat noaptea in hotel, i-a
raspuns ca nu, ca m-a trimis sa stau pe afara.
Nu
stiu daca a facut-o pentru mine sau pentru el; cert e faptul ca la
cateva zile dupa plecarea mea acesta m-a sunat si mia spus ca hotarat
si el si fratele sau sa plece bineintles cu injuraturi si istericale
bonus din partea patroanei, si cat credeti ca au primit pe 3
saptamani lucrate? 50 de ron in mana fiecare, in conditiile in care
salariul promis era de 1200 ron/luna.
I-am
sfatuit sa mearga la ITM sa faca o plangere unde s-au si dus, si se
pare ca la cateva zile au fost chemati iar la Casa de Piatra sa le
mai dea 200-300 de ron dar nici decum suma promisa. De atunci nu mai
stiu nimic de ei...
