România
Muncitoare
IULIE
2018
Muncă
şi unitate, luptă
pentru
dreptate!
Publicaţie
a mişcării muncitoreşti, editată de Asociaţia
România
Muncitoare – Nr.267 din IULIE 2018
Colectiv
de redacţie:
Ciprian
POP (redactor şef), Ion BUCUR (redactor), Marius
BUICĂ (tehnoredactor).
Telefon: 0724/717293
E-mail: asociatia.romania.muncitoare@gmail.com
OSIM-M-2005-06220;
ISSN-1224-2543
A
N U L C E N T E N A R U L U I
Se
pare că nimănui nu-i pasă prea mult de anul în care ne aflăm şi
de ceea ce ar dori românii pentru acest eveniment.
Pot
să înţeleg că domnul preşedinte, care nici măcar nu stăpânește
bine limba română şi, în nenumărate rânduri, a demonstrat că
nu iubeşte nici ţara, nici oamenii, nu este interesat de centenar.
El se simte confortabil în funcţia de preşedinte, unde a ajuns cu
largul sprijin al unui cancelar de care se simte, evident, mai ataşat
decît de noi, deşi e convins că acolo nu ar fi obţinut nici măcar
un mandat de parlamentar. Aşa că, aşteptările noastre se pot
ridica, eventual, la puţin respect pentru cei care chiar doresc să
se bucure de ceea ce semnifică acest an pentru cei mai mulţi
români. Domnul preşedinte nu a fost capabil să respecte nici asta.
Să vedem dacă şi noi vom ţine minte lucrul ăsta la vot!
În
ceea ce-i priveşte pe alţii, marea ruşine o reprezintă PNL,
partid care îşi zice şi naţional, deşi de "naţional"
nu mai are nimic. Prezenţa domnului Orban la şefia partidului
liberal (discutabil şi asta), prestaţia sa şi, mai ales,
aberaţiile pe care le debitează de fiecare dată, probabil îi fac
pe Brătieni, cei care chiar au înfăptuit unirea, să se răsucească
în mormînt de ruşine. Dar, ce-i pasă domnului Orban, secondat de
vorbăreţa doamnă Turcan, dacă nouă ne tihneşte sau nu anul
acesta aniversar. Domnul Orban ţopăie prin pieţe în sprijinul
unei doamne de care sperăm că am scăpat, totuşi, doamna Turcan
uită cum îi ridica osanale Elenei Udrea şi amândoi, ca şi alţii
din partidul ăla, chiar ne cred tîmpiţi. Noi, nu numai că nu
uităm cum se comportă ei, dar ţinem cont şi de faptul că ne
strică centenarul.
De
USR nu merită să vorbim, ăia chiar nu ştiu pe ce lume se află şi
tot ce-mi doresc e să nu-i mai vedem prin parlament. De circ şi tot
felul de aberaţii chiar suntem sătui! Măcar parlamentul să dea
dovadă de demnitate!
Nu-i
uit nici pe cei de la putere. În afară de unele manifestaţii pe
care le face Ministerul de Externe prin diverse ţări, asta pentru
că domnul Meleşcanu chiar este un profesionist, restul nu-şi prea
bat capul. Nu am văzut ca ministerele vizate, în special Ministerul
Culturii, să fie preocupate de sărbătoare. Ba unii cred că au şi
uitat în ce an ne aflăm. Deja a trecut prea multă vreme, anul a
fost trist şi plin de conflicte pe teme de interes de grup, aşa că
prevăd un 1 Decembrie destul de şters, departe de ceea ce ar trebui
să fie un centenar. Pentru că sunt slabe şanse să se trezească
cineva!
R E S P E C T Ă M O A R E C O N S T I T U Ţ I A ?
După
chinuri îndelungate şi căutări de soluţii in extremis, domnul
preşedinte s-a decis să emită decretul de demitere a doamnei de la
DNA. Zice că nu a intenţionat să încalce Constituţia, oricît
l-ar fi rugat domnul Orban şi veşnicii protestatari numiţi USR.
Deocamdată de ultimii ne mai salvează din când în când Curtea
Constituţională. Nu de alta, dar prea au scăpat mulţi nechemaţi
prin parlamentul nostru de Dîmboviţa.
Momentul
plecării doamnei a fost penibil pentru cel puţin două motive:
primul a fost patetismul care nu prea şade bine unui om de bun simţ
şi, cu atît mai puţin, unui procuror; al doilea motiv a fost
apariţia aceea ciudată, cu nişte oameni înşiraţi pe scări,
oameni care prin ţinută (tricouri şi haine colorate), te făceau
să te gîndeşti mai degrabă la o agenţie de turism decît la o
instituţie care luptă cu o problemă atît de importantă cum e
corupţia :))) Mă rog, aşa pare să fie moda la DNA, pentru
că succesoarea s-a prezentat în ţinută de vacanţă! Dar asta
ţine de altceva, de ştiinţă sau mai degrabă de consilieri.
Dar,
să ne întoarcem la, de acum, fosta şefă a DNA. Probabil că o fi
aflat deja că se poate fără ea, că nu în activitatea ei stă
lupta cu adevărata corupţie. Păcat pentru ea că nu a ştiut la
timp zicala românească :"E plin cimitirul de oameni de
neînlocuit!". Poate că asta ar fi pus-o pe gînduri şi ar fi
putut să o determine să fie mai puţin arogantă. Restul
consecinţelor le va vedea mai tărziu. Deocamdată, a avut grijă
prietenul familiei s-o pună la adăpost. Dar, pentru cîtî vreme ?
Locul unde a fost adusă nu i se potriveşte pentru că nu prea merge
să pui într-o astfel de funcţie pe cineva care a încălcat de
vreo două ori Constituţia. Asta ca să nu mai vorbim şi de alte
legi. Foarte curînd, dacă nu a avut suficient tact să se facă o
vreme nevăzută, vor începe nu doar comentariile şi criticile, ci
şi plîngerile penale. Dar, se pare că nici doamnei, nici
protectorului său nu le pasă de morală sau de lege. Iar, dacă
doamna va încerca, din poziţia pe care o ocupă,să plătească
poliţe, va veni probabil altă încălcare a Constituţiei. Dar, mai
respectă cineva, începînd cu Preşedinţia, Constituţia ? Pînă
acum am avut destule exemple că nu! Numai că nu prea a plătit
nimeni pentru asta. Şi, dacă nu va plăti, mai mulţi se vor gîndi
că pot să nu respecte Constituţia. Iar asta înseamnă deja lipsa
regulilor.
I
A R N E - AM D A T C U
S T Î N G U' N D R E P T U L !
Mare
şedinţă mare la Bruxelles, NATO în toată splendoarea lui! Aveam
ocazia să ne purtăm cum se cuvine. Dar, e lucru greu, trebuie să
ai clasă, şi dacă nu o ai, te informezi, că de aceea există
consilieri. Domnul preşedinte iar a dat-o în bară! În loc să se
preocupe de ce avea de susţinut acolo, el a mers din gafă în gafă.
Cea mai mare a fost că nu şi-a putut ţine nervii şi a lăsat
naibii problemele discutate la întrunire (nici nu mi-a părut foarte
interesat), pentru a-i răspunde domnului Dragnea la un interviu dat
în ţară. Şi, ne mai mirăm că nu ne bagă nimeni în seamă!
Cu
aşa comportament, cam greu! Nu că ceilalţi ar fi grozavi, dar
măcar respectă unele reguli, ceea ce ar trebui să învăţăm şi
noi. Dar, domnul preşedinte nu-şi poate stăpîni proasta
dispoziţie. Nu prea ştie nici ce se face şi ce nu, vezi ochelarii
de soare şi faptul că era ca....înaintea oilor, lăsînd cu cel
puţin un metru în urmă pe miniştrii de externe şi apărării şi
pe domnul ambasador. Dacă măcar se uita în jur, vedea că toţi
ceilalţi mergeau fie alături, fie grupaţi.După toate astea
aproape nu a mai contat că l-a scos pe ministrul apărării din
poză. Eram deja la noi acasă şi domnul ministru e convins că noi
ştim meritele sale şi fără poza de la Cotroceni. Bine că nu l-a
scos şi pe domnul Meleşcanu, ca să umble de unul singur! Din
păcate, cu acest tip de comportament nu ajungem nicăieri. Domnului
preşedinte nici nu-i pasă, pentru el important e doar confortul
domniei sale, de dragul căruia e capabil să treacă peste orice.
Poate
învaţă şi românii să mai deschidă ochii cînd votează şi să
nu mestece toate clişeele pe care le servesc unii. Să-şi
folosească propriul cap, dacă mai au ceva în el sau să nu se
plîngă. Personal, urmărind cine au fost prezenti la Bruxelles,
revin la ideea de "republică parlamentară". Am scăpa de
aşa zişi preşedinţi cu comportament de dictatori de America
Latină (şi acolo au cam dispărut), am termina şi cu dorul unor
politicieni, dar şi cetățeni de "tătucul la care să se
închine", dar şi de o campanie electorală perpetuă, care ne
face atât de rău şi să ne punem în sfârșit pe treabă. Aşa,
cu o persoană aleasă pe anumite criterii, pe un singur mandat ales
acum şi durând până ce va fi alt parlament să aleagă noul
preşedinte, ar învăţa poate şi parlamentarii noştri să
negocieze în loc de a se da mereu în spectacol, făcîndu-l pe
marele Caragiale să mai moară odată de invidie.
Amaranta
Cooperativa Agricola de Producție
După
anul 1990 în România tot ce a fost bun pentru economie a trebuit
eliminat deoarece era "învechit și purta emblema comunist".
Împroprietărirea
țăranilor a făcut ca zeci de suprafețe de teren sa nu mai fie
cultivate corespunzător și cu timpul ele au rămas nelucrate și
/sau vândute.
Nici
un guvern, nici un ministru al agriculturii nu a mai încercat sa
pună pe masă numele de cooperare agricola. Nimeni nu a mai
explicat ca este necesară o astfel de asociere, ca este nevoie de
cineva care sa colecteze și apoi vinde produsele, decât cu o
excepție : cei de la Curtici în județul Arad.
Nu
vreau sa scot în evidență prin asta decât ca lipsa de
comunicare, lipsa de interes pentru a ajuta fermierii, noii
proprietari de teren agricol a adus la dispariția proprietății
românești în detrimentul proprietății străine.
Cooperativa
Agricola de Producție nu este decât o formă de asociere a unor
persoane care doresc să valorifice terenul agricol mai bine și sa
poată vinde apoi produsele realizate.
Curios
este ca presa economica a început în ultimii ani sa încurajeze
acest tip de asociere. Păcat ca au trecut 30 de ani sa înțelegem
avantajele acestei asocieri și ca ne întoarcem în timp. Hadrian
Energia românească
Planul
inițial, început în anii 1980, cuprindea 5 unități care sa
producă energie electrica pentru România.
Primele
doua unități sunt funcționale și produc deja energie electrica
în timp ce celelalte nu sunt gata.
Nimeni
nu spune de ce durează așa de mult construcția celorlalte
unități. Se semnează documente, însă, atât.
România
are șansa sa dețină uraniu și fabrica de apa grea de la Drobeta
Turnu Severin. Asa cum, recent, Compania Naționala a Uraniului a
fost salvata de la faliment prin exclusivitatea acordării
contractului de uraniu cu Centrala Nucleara Cernavodă, asa și
Uzina de Apa Grea ar putea putea primi exclusivitate la
contractul cu cei de la Cernavodă.
Miza
ar fi protecția locurilor de munca, resursele naturale sunt
utilizate în folosul României.
Cred
ca Nuclearelectrica ar putea sa absoarbă, prin fuziune, Uzina de
Apa Grea din Drobeta Turnu Severin.
Lăsând
la o parte speculațiile politice despre economie cred ca Fondul
Suveran de Investiții și Dezvoltare poate întării forța
statului în economie, în folosul comunității și a țării.
Hidroelectrica
nu trebuie lăsată pe mâini străine. Nu este normal ca statul
care a investit uriașe sume de bani și materiale, dar și resurse
umane sa dea pe sume de nimic o adevărată "mina de aur"
care este întreg complexul hidroenergetic românesc.
Nu
mi se pare corect sa asistam la repartiții făcute la
hidrocentralele românești de firme străine, iar cea care le-a
produs sa fie la mina firmelor ce câștiga licitații. Cea care a
produs turbinele se numește Uzina Constructoare de Mașini Reșița.
Nu
mi se pare normal nici sa avem o firma de stat numita HidroServ,
care desfășoară aceeași activitate ca cei de la Reșița însă
până acum nu s-a dorit fuziunea lor. Bizar.
Centralele
pe baza de cărbune, termocentralele, sunt practic scoase din
circuitul energetic național, cu câteva excepții. Închiderea
minelor a accelerat și închirieri masive de centrale.
Pe
lingă curent electric aceste centrale mai produceau și apa caldă
pentru populație și ajuta la alimentarea cu cele necesare serelor.
Exemple importante : Craiova și Arad.
Termocentrale
au fost înlocuite, treptat, de centralele eoliene și panourile
solare. Din păcate aceste ultime doua tipuri de centrale sunt în
funcție de vânt, soare, timp orar și altele.
După
1990 când distribuția energiei electrice a fost defalcata pe zone
și apoi privatizată , au apărut în procente importante în
facturile romanilor aceste doua tipuri de energie (solara și
eoliana). Nu mi se pare normal, dar se pot regla aceste lucruri. De
menționat că aceste doua surse de energie electrica sunt cu
investitori privați. Asa se poate explica ca în coșul energie
electrice Nuclearelectrica și Hidroelectrica au avut de suferit în
privința vânzări de energie către populație, apoi închiderile
de întreprinderi au lăsat urme.
Companiile
românești de producție a energie electrice ne lasă cu speranța
ca în acest domeniu statul și populația nu au de pierdut.
Hadrian
Nimic romanesc
Nimic
romanesc pare că este deviza guvernelor de după 1990 în
România.
Mulți
investitori au început de jos, alții au avut avantajul sa lucreze
în domeniul în care au investit, alții au avut informația. Din
nefericire majoritatea au fost învinși de multinaționalele ce au
întrat în România, de faptul că au susținut diverse grupuri și
partide politice în diverse perioade.
Nu
contează ca te numești A, C, N sau P ci contează ca ai vrut sa
dezvolți o afacere, sa dai unor categorii sociale de lucru și
chiar sa salvezi diverse societăți comerciale de la faliment (ma
refer aici la marile întreprinderi industriale și combinate
agricole ce au fost construite înainte de 1989).
Din
păcate, situația economică a multor zone din țară și-a pus
amprenta și pe sport sau educație.
"Istoria
este cea dintâi carte a unei nații" spunea Nicolae
Bălcescu.
Faptul
ca în cărțile de istorie, foștii conducători romani de stat,
au valoare doar de câteva rânduri, poate spune multe. Sa ai mai
multe variante la cărțile de istorie și geografie înseamnă că,
cultura generala este la pământ.
Cei
care conduc destinele educației naționale ar trebui să cunoască
faptul ca a fost un singur Alexandru Ioan Cuza și avem un singur
fluviu : Dunărea. Nu poți sa interpretezi în două-trei variante
de carte acest lucru.
După
decembrie 1989 am predat la cheie, încet, toată economia tarii
noastre. La sfârșitul anului 2017 statul mai avea în patrimoniul
sau doar 4% din economia României.
Globalizarea
a adus României posibilitatea sa devina un partener important în
Europa și nu numai. Schimburi în toate domeniile de activitate și
libera circulație a mărfurilor, a banilor și persoanelor au fost
de bun augur pentru România.
Această
globalizare a adus, pe lingă puncte pozitive și puncte negative
care însă au reușit să facă din România o țară săracă din
toate punctele de vedere. Acest lucru a fost posibil și datorita
unor ajutoare primite din interior (adică din România) de la
politicieni care au pus în față interesul personal, de familie
și de grup.
Va
rog sa urmăriți filmele istorice Mihai Viteazul, Tudor
Vladimirescu, Dimitrie Cantemir și Vlad Țepeș pentru a înțelege
ca nu contează perioada, timpul istoric pentru România în a
compara cu anul 2018. Au existat și exista și azi oameni dornici
de putere personală și /sau grup în detrimentul național, al
tarii noastre.
A
vinde străinilor pentru un mandat de parlamentar, ministru sau
diverse posturi influente și bănoase un teren, o întreprindere
producătoare doar pentru a face un mare centru comercial sau mai
rău pentru a nu pune în pericol o eventuala concurenta firmei ce
are deja fabrici în alte tari, deci trebui închisă, nu înseamnă
decât falimentul țării.
Nimeni
nu face nimic deși se știe ca în privința emigrației, pe timp
de pace, suntem pe primul loc în lume. Nu pun Siria unde se
emigrează din cauza războiului intern. Hadrian
