Gândul unirii în sufletul celor de un neam și o limba

 Gândul unirii în sufletul celor de un neam și o limba

Dezideratul UNIRII nu este o noutate în istoria „de trei ori milenara”, cum spunea Nicolae Iorga,  a poporului dintre Dunăre, Carpați și litoralul pontic.
În 80 I.Hr., regele dac Burebista este cel care reușește o prima unificare a triburilor dace aflate în spațiul geopolitic dintre Panonia, Marea Neagră, Carpații Păduroși și dincolo de Dunăre. În 514 I/Hr., geto-dacii, strămoșii românilor de astăzi, îl înfruntă pe puternicul rege persan Darius. Menționând această bătălie, Herodot avea să scrie că neamurile ca dacii erau „cei mai viteji și cei mai drepți dintre traci”.
În secolele 9 și 10, binecunoscute cronici fac referire la primele formațiuni politice românești ale lui Menumorut și Gelu, în Ardeal și Glad, în Banatul de astăzi, iar mai târziu, pe la 1230, aflăm despre Litovoi, în Țara Hațegului, care s-a împotrivit regatului ungar, nepermițând extinderea sa.
În secolul al 14-lea, Basarab “Întemeietorul”, cu a sa Capitală la Curtea de Argeș, reușește și el o prima unificare a formațiunilor statale românești, învingând armatele regelui Carol Robert de Anjou, la Posada, din 1330.
La rândul său, Bogdan, întemeietorul dinastiei Mușatinilor, coboară din Maramureșul istoric în Moldova – iată, așadar și unificarea celui de-al doilea stat românesc, toate având ca numitor comun UNITATEA DE LIMBA ȘI CREDINȚA ORTODOXĂ.
Stavilă în calea năvălirilor barbare și în fața tăvălugului otoman, românii au apărat obiectiv, secole de-a rândul, liniștea și pacea Europei Apusene, nu în zadar era numit Ștefan „cel Mare și Sfânt”, „atlet al Creștinătății”.
În 1600, Mihai Viteazu, este cel care devine, “din mila Lui Dumnezeu, Domn al Țării Ardealului și a Toată Țara Moldovei”. Mihai Viteazu, strălucită personalitate de statură europeană, avea să intre în Alba Iulia, atunci, ca și acum, „orașul unirii tuturor românilor”, făcând posibilă o primă unificare politică a celor de un singur neam și de o singură limbă. Gestul său avea să devină realitate statornică la 1 decembrie 1918!
La 1 decembrie 1918, Adunarea Națională de la Alba Iulia, constituită din 1228 de delegați și sprijinită de peste 100.000 de români veniți din toate colțurile Ardealului, a adoptat o Rezoluție prin care avea să se consimțească o năzuință de secole, anume UNIREA TUTUROR ROMÂNILOR, din Transilvania, Banat, Crișana, Sătmar și Maramureș cu ȚARA MAMĂ, ROMÂNIA.
1 decembrie este, așadar, un lucru firesc, o constanta psihologică și geopolitică a spațiului românesc, o constanța pe care nu o va altera nimeni, niciodată!

Ciprian Pop