UNITATEA PARTIDULUI—CHEZĂȘIA ÎNDEPLINIRII ROLULUI SĂU CONDUCĂTOR ÎN SOCIETATE
Pentru ca partidul comunist să-și poată îndeplini în condiții optime rolul său de forță conducătoare a societății trebuie asigurată unitatea de monolit a rîndurilor sale. Pe comuniști îi unesc idealuri și țeluri comune, ei intră de bunăvoie în partid pentru a participa activ la răsturnarea vechii orînduiri, la înfăptuirea năzuințelor poporului spre o viață mai bună, la construcția societății socialiste și comuniste. Însușirea și aprofundarea de către fiecare membru de partid a țelurilor si idealurilor clasei muncitoare, ale tuturor celor ce muncesc, este un proces continuu de cunoaștere de care depind în mare măsură unitatea și forța partidului.
Cristalizarea politicii partidului presupune dezbaterea liberă în cadrul său a tuturor problemelor dezvoltării sociale. Fără confruntarea liberă a părerilor și analizarea multilaterală a noilor fenomene sociale nu este posibilă nici elaborarea unei linii politice juste, nici asigurarea unei puternice unități în partid. Numai unitatea politică ‐ ideologică rezultată din dezbaterea principială a tuturor problemelor asigură unitatea organizatorică și de luptă a partidului. Centralismul democratic — principiul organizatoric de bază al partidului — asigură dezbaterea largă a problemelor de partid, creează condiții ca fiecare membru de partid să-și poată spune părerea asupra tuturor problemelor politicii partidului, să participe activ la elaborarea liniei sale.
O cerință obiectivă a cimentarii continue a unității partidului, a creșterii rolului său conducator în societate, este dezvoltarea democrației interne de partid. Principiul esențial al democrației interne este participarea activă a membrilor de partid în toate organele și organizațiile partidului la elaborarea hotărîrilor, creșterea contribuției fiecărui comunist la rezolvarea sarcinilor trasate de partid. De respectarea strictă a prevederilor statutare cu privire la democrația internă depinde ca politica partidului să fie cu adevărat rodul muncii și gîndirii tuturor membrilor săi, să reprezinte părerea întregului partid, să corespundă cerințelor și realităților țării noastre.Desigur ,discuțiile trebuie să aibă loc în mod organizat, în cadrul organelor și organizațiilor de partid și nu în afara partidului. Ele trebuie să ducă la mai buna înțelegere și cristalizare a problemelor, la întărirea necontenită a unității și forței de luptă a partidului, la creșterea eficienței activității sale. Desfășurarea unei intense vieți interne de partid nu are însă nimic comun cu concepțiile anarhice potrivit cărora partidul trebuie să se transforme într-un club de discuții nesfîrșite. După discuții și dezbateri, o dată stabilită linia politică și adoptate hotărîri cu majoritatea de voturi, hotărîrile devin obligatorii pentru toți membrii de partid. Orice încălcare sau neînfăptuire a hotărîrilor adoptate constituie o încălcare a liniei partidului, atrage după sine sancțiuni statutare.
Îndeplinirea cu succes a sarcinilor mari ce revin partidului nostru impune întărirea necontenită a disciplinei de partid. Fiecare membru de partid răspunde în fața partidului pentru modul în care își îndeplinește sarcinile încredințate. Se poate oare admite unui membru de partid să se considere eliberat de răspundere, de obligația de a respecta normele disciplinei de partid pe motiv că este de altă părere? Nu. Aceasta nu se poate admite nimănui!
Nici un membru de partid nu are dreptul să se sustragă răspunderilor ce îi incumbă prin apartenența la partid, să încalce Statutul și disciplina de partid. Disciplina de partid este unică pentru toți membrii de partid — și pentru membrii de rînd și pentru conducătorii partidului. Mai mult chiar, unui activist de conducere i se pretinde o răspundere sporită în muncă, încălcarea de către el a disciplinei de partid și de stat avînd repercusiuni mult mai grave, prin aria largă în care se exercită efectele actelor sale.
Unitatea politică- organizatorică și de luptă este una din condițiile fundamentale ale îndeplinirii sarcinilor istorice ce stau în fața partidului comunist. Partidul nostru cunoaște din propria experiență cît de mari sînt daunele pe care le aduce fracționismul în mișcarea muncitorească, în lupta de clasă a proletariatului, a maselor populare. Împărțirea partidului nostru în grupuri fracționiste și lupta neprincipială dintre acestea în perioada anului 1929,în ajunul unor mari bătălii revoluționare ale proletariatului român, au adus grave prejudicii mișcării comuniste din România, împingînd partidul la un pas de lichidare. Și în alte momente partidul nostru a avut de suferit de pe urma acțiunilor unor elemente fracționiste. Din fericire, de fiecare dată, partidul a găsit în sine forța necesară pentru a depăși aceste situații, pentru a întări unitatea și coeziunea rîndurilor sale, călindu--se tot mai mult în lupta revoluționară. Unitatea partidului nostru s-a cimentat în lupta intransigentă împotriva manifestărilor străine intereselor clasei muncitoare, pentru victoria concepțiilor marxist-leniniste. Astăzi partidul nostru este mai puternic decît oricînd , acționează strîns unit în jurul Comitetului Central, îndeplinindu- și cu cinste misiunea încredințată de clasa muncitoare, de poporul român.
...........................Nicolae Ceaușescu
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu