Ziua de 1 decembrie reprezintă o concluzie firească a năzuințelor seculare ale celor de un singur neam și de o singură limbă, a unui popor „de trei ori milenar”, cum bine obișnuia să spună Nicolae Iorga. În 514 I/Hr., geto-dacii, strămoșii românilor de astăzi, îl înfruntă pe puternicul rege persan Darius. Menționând această bătălie, Herodot avea să scrie că neamurile ca dacii erau „cei mai viteji și cei mai drepți dintre traci”. Burebista este considerat întemeietorul primului Stat Dac Centralizat, primul unificator al triburilor care se întindeau de la sud de Dunare până în nordul Carpaților. Stavilă în calea năvălirilor barbare și în fața tăvălugului otoman, românii au apărat obiectiv, secole de-a rândul, liniștea și pacea Europei Apusene, nu în zadar era numit Stefan „cel Mare și Sfânt”, „atlet al Creștinătății”. În iunie 1600, Mihai Viteazu, strălucită personalitate de statură europeană, avea să intre în Alba Iulia, atunci, ca și acum, „orașul unirii tuturor românilor”, făcând posibilă o primă unificare politică a celor de un singur neam și de o singură limbă. Gestul său avea să devină realitate statornică la 1 decembrie 1918! La 1 decembrie 1918, Adunarea Națională de la Alba Iulia, constituită din 1228 de delegați și sprijinită de peste 100.000 de români veniți din toate colțurile Ardealului, a adoptat o Rezoluție prin care avea să se consimțească o năzuință de secole, anume ***UNIREA TUTUROR ROMÂNILOR, din Transilvania, Banat, Crișana, Satmar și Maramureș cu ȚARA MAMĂ, ROMÂNIA***.

 Ziua de 1 decembrie reprezintă o concluzie firească a năzuințelor seculare ale celor de un singur neam și de o singură limbă, a unui popor „de trei ori milenar”, cum bine obișnuia să spună Nicolae Iorga.

În 514 I/Hr., geto-dacii, strămoșii românilor de astăzi, îl înfruntă pe puternicul rege persan Darius. Menționând această bătălie, Herodot avea să scrie că neamurile ca dacii erau „cei mai viteji și cei mai drepți dintre traci”.
Burebista este considerat întemeietorul primului Stat Dac Centralizat, primul unificator al triburilor care se întindeau de la sud de Dunare până în nordul Carpaților. Stavilă în calea năvălirilor barbare și în fața tăvălugului otoman, românii au apărat obiectiv, secole de-a rândul, liniștea și pacea Europei Apusene, nu în zadar era numit Stefan „cel Mare și Sfânt”, „atlet al Creștinătății”.
În iunie 1600, Mihai Viteazu, strălucită personalitate de statură europeană, avea să intre în Alba Iulia, atunci, ca și acum, „orașul unirii tuturor românilor”, făcând posibilă o primă unificare politică a celor de un singur neam și de o singură limbă. Gestul său avea să devină realitate statornică la 1 decembrie 1918!
La 1 decembrie 1918, Adunarea Națională de la Alba Iulia, constituită din 1228 de delegați și sprijinită de peste 100.000 de români veniți din toate colțurile Ardealului, a adoptat o Rezoluție prin care avea să se consimțească o năzuință de secole, anume ***UNIREA TUTUROR ROMÂNILOR, din Transilvania, Banat, Crișana, Satmar și Maramureș cu ȚARA MAMĂ, ROMÂNIA***.