Muncă
şi unitate, luptă pentru dreptate!
ROMÂNIA
MUNCITOARE
Colectiv
de redacţie:
Ciprian
POP (redactor şef), Ion BUCUR (redactor), Marius BUICĂ
(tehnoredactor).
Adresa
de corespondenţă:
Str.
Dr. Louis Pasteur, 20, Sector 5, 050 535, Bucureşti.
Telefon:
0724/717293
Publicaţie
a mişcării muncitoreşti, editată de Asociaţia România
Muncitoare - Nr.236 din Ianuarie 2016
OSIM-M-2005-06220;
ISSN-1224-254
DACĂ...
- dacă nu am fi uitat cine suntem sau măcar ne-am reînvăţa istoria,
- dacă în locul banilor câştigaţi uşor am pune mai mult preţ pe demnitate,
- dacă nu ne-am îmbulzi la chilipiruri şi am cere clar şi răspicat locuri de muncă,
- dacă ne-am iubi ţara şi am face tot ce depinde de noi ca să-i promovăm frumuseţea,
- dacă nu ne-am înghesui la moaşte, ci am respecta ceea ce ne cere religia, mai ales acel “iubește-ți aproapele”,
- dacă fiecare om ar face măcar o zi de voluntariat într-un an,
- dacă odată la patru sau la cinci ani am deschide bine ochii şi nu ne-am întreba ce ne dau nouă cei care cer votul, ci ce au făcut sau spun că vor face pentru România şi pentru locuitorii ei,
- dacă nu i-am mai considera pe cei de la Bruxelles “Înalta Poartă”, nici pe americani “campionii democrației”, ci ne-am simţi egalii lor,
- dacă ne-am dori dreptate şi nu “să moară și capra vecinului”.
- dacă am citi măcar două cărţi pe an, în loc să căutăm numai distracţii ieftine,
- dacă i-am mulţumi în fiecare zi lui Dumnezeu pentru ceea ce avem şi nu ne-am plânge veşnic că nu avem,
Atunci
am putea deveni un popor fericit într-o ţară frumoasă!
Doamna
Amaranta
ACUM
55 DE ANI, LA 18 IANUARIE, C.I.A.-UL AVEA SĂ ÎL ASASINEZE PE
PATRICE LUMUMBA, FAIMOS LIDER REVOLUȚIONAR CONGOLEZ
Acum
55 de ani, agenți ai serviciilor secrete belgiene și cei ai C.I.A.,
au introdus corpul lui Patrice
Lumumba
în acid sulfuric, făcându-l să dispară. Prin el, Congo-ul ar fi
putut să ia drumul democrației, însă s-a produs exact contrariul,
această țară luând drumul uneia dintre cele mai urâte dictaturi
africate ale secolului XX.
Lumumba
a fost primul Șef de Guvern al Republicii Democratice Congo. S-a
luptat pentru decolonizarea țării sale de sub dominația belgiană
și pentru lichidarea colonialismului în Africa, într-o încercare
de a eradica sărăcia și raptul la care fusese supus de secole
acest continent.
În
1958 acesta s-a orientat în mod decisiv către lupta de decolonizare
a Congo-ului, chiar și prin intermediul mijloacelor restrânse de
acțiune socială pe care i le permiteau autoritățile belgiene,
fondând Mișcarea
Națională Congoleză,
partizan al ideii creării în țara sa a unui stat independent și
laic, ale cărei structuri politice unitare ar fi ajutat să se
depășească diferențele tribale, creând astfel un pronunțat
sentiment național.
Odată
pronunțându-se independența în fața Belgiei, în 1960, Republica
Congo se bucura de alegeri libere, iar Patrice
Lumumba,
lider al luptei de independență, ajunge Președinte, cu un program
naționalist și de stânga.
Lumumba
nu a putut, însă, să impiedice conflictul politic cu frecvente
atacuri la adresa populației albe, creat odată cu independența
țării. Rebeliunea a fost extrem de gravă cu precădere în
regiunea miniera Katanga, care avea să se declare ca structură
autonomă sub conducerea lui Tschombé;
Lumumba
a denunțat însă amestecul belgian în această situație, având
ca principală motivație apărarea intereselor companiilor miniere
care exploatau zăcămintele din Katanga.
Lumumba
a solicitat în mod oficial sprijinul O.N.U.,
care a trimis atunci un mic contingent de «căști
albastre»,
incapabile însă să restabilească ordinea și o pace durabilă,
ulterior Lumumba
solicitând sprijinul Uniunii
Sovietice,
fapt cu care amenința direct interesele occidentale.
Președintele
american Dwight
D. Eisenhower
este cel care a dat ordinul eliminarii lui Lumumba,
trimițând în Congo un cadru al C.I.A., anume pe Frank
Carlucci,
care ulterior a fost premiat pentru rolul său, ajungând Secretar al
Apărării în mandatul lui Ronald Reagan.
O
lovitură de stat îl înlătură pe Lumumba
de la putere în septembrie 1960. A fost torturat într-un mod brutal
și împușcat de către mercenari belgieni, care ulterior au
dizolvat corpul său fără suflare în acid, făcându-l de
nerecunoscut.
În
noiembrie 2001 Parlamentul Belgiei și-a asumat și recunoscut
responsabilitatea acestei țări în respectiva crimă cu
premeditare.
A
fost asasinat într-un asemenea mod, deoarece a fost un exponent
curajos al luptei pentru decolonizare, punând accentul pe unitatea
oamenilor ca principal instrument în favoarea procesului de
decolonizare și eliberare al popoarelor africane.
Gândirea
lui Patrice
Lumumba
constituia atunci un adevărat și major pericol pentru puterile
coloniale occidentale care exploatau popoarele Africii.
Personalitatea sa este și va rămâne și în viitor una de căpătâi
pentru toți aceia care doresc ca Africă sa fie liberă și
independentă, condusă de poporul său.
Ciprian
POP
Secretar
General al Asociaţiei România Muncitoare
ARABIA
SAUDITĂ, STAT CARE SPRIJINĂ FĂȚIȘ TERORISMUL INTERNAȚIONAL
Presa
internațională începe să abunde realmente în materiale extrem de
credibile conform cărora autoritățile saudite sprijină fățis,
atât financiar, cât și sub alte forme grupări teroriste active în
Iraq și în Siria și care se fac vinovate de moartea a mii de
civili nevinovați, în timp ce acasă, se dedau la un val de
execuții fără margine, cum, poate, numai evul mediu mai consemnă.
Arabia
Saudită a executat în prima sâmbătă a anului 2016 47 de oameni
din cauza a ceea ce oficialii saudiți au numit implicare în
activități teroriste.
Cunoscutul
cleric șiit Nimr
Baqer al- Nimr
a fost, de asemenea, printre cei executați. Despre Nimr,
însăși cablogramele diplomatice americane făcute publice prin
intermediul Wikileaks
afirmau că “este
un pacifist, care se dezice de declarațiile belicoase ale Iranului”
și că “este
un fervent oponent al familiei regale saudite”,
însă prin mijloace pașnice, având ca armă cuvântul și fiind un
veritabil lider de opinie în Arabia Saudită, mai ales în rândul
tinerilor progresiști.
Afirmațiile
făcute de oficiali de la Riyadh
privind implicarea unora dintre indivizii executați în activități
teroriste sunt mai degrabă sarcastice, neexistând în fapt decât
dovezi ale unor vădite puncte de vedere divergente pe care aceștia
le-au exprimat împotriva familiei Al
Saud.
Se pare că terorismul a devenit o scuză pentru a-i acuza fără
fundament pe toți aceia care se opun familiei Al
Saud,
lucru cunoscut deja de către comunitatea internațională și care a
antrenat vii proteste, nu doar în lumea musulmană.
Spre
exemplu, Însărcinatul cu Afaceri saudit în Elveția a fost chemat
la sediul Ministerului de Externe de la Berna, unde i s-a înmânat o
notă de protest exprimând îngrijorarea acestei țări pentru
situația alarmantă a drepturilor omului în Arabia Saudită și
protestul Elveției pentru uciderea lui Nimr.
Oficialii saudiți au eliminat prin acest val de execuții pe
criticii suniți și șiiți, care susțineau ideea unor schimbări
democratice și pașnice în cadrul sistemului.
Adversarii
interni ai regimului saudit, care au fost activi de zeci de ani,
poate, vor fi reduși la tăcere pentru o scurtă perioadă de timp,
însă este și posibil ca măsura extrem de criticată la nivel
internațional să aducă cu sine mișcări sociale extinse, în
special în regiunile populate de șiiți, cum ar fi Qatif
și, cu timpul, să fie chiar catalizatorul care va aduce cu sine
implozia regimului saudit.
Nimr
a fost un susținător al reformelor într-un mod pașnic. El a cerut
regimului saudit să organizeze alegeri democratice și transparente
în această țară. A fost o personalitate marcantă a protestelor
organizate în timpul “primăverii
arabe”
de catre minoritatea șiită din Arabia Saudită, până la arestarea
sa în 2012, neexistând dovezi cu privire la implicarea sa într-o
activitate teroristă.
Ciprian
POP
Secretar
General al Asociaţiei România Muncitoare
MONUMENTUL
“COMPASIUNE”
PENTRU MAIDANEZUL MOSCOVIT MALCHIK
Există
multe monumente semnificative în Moscova, dar unul mai special este
intitulat “Compasiune”,
și este instalat în stația de metrou Mendeleevskaya.
După
cum este inscripționat pe piedestal, monumentul este dedicat
tratamentului inuman al animalelor fără stăpan, și are o istorie
tristă.
În
2001, în acest loc, o femeie în vârsta de 22 de ani, Iulia
Romanova, de profesie top-model, cu o mare cruzime, a ucis un câine
vagabond cu un cuțit de bucătărie, pe motiv că i s-a părut că
lătra agresiv la terrier-ul ei. Câinele trăia la stația
Mendeleevskaya de mai mulți ani, fiind adoptat de lucrătorii
stației respective și numit Malchik (băiețel
- în limba rusă).
Femeia
a fost arestată și a urmat timp de un an tratament psihiatric.
Incidentul a stârnit un val de indignare publică cu privire la
tratamentul animalelor, și, în 2007, un monument a fost instalat în
onoarea lui Malchik în sala de așteptare a stației de metrou
Mendeleevskaya situat pe strada Novoslobodskaya din Moscova.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu