România Muncitoare FEBRUARIE 2018

România Muncitoare

 

FEBRUARIE 2018

 

Muncă şi unitate, luptă 

 

pentru dreptate!

Publicaţie a mişcării muncitoreşti, editată de Asociaţia România Muncitoare – Nr.262 din februarie 2018

Colectiv de redacţie:

Ciprian POP (redactor şef), Ion BUCUR (redactor), Marius BUICĂ (tehnoredactor).

Telefon: 0724/717293

E-mail: asociatia.romania.muncitoare@gmail.com

Web: http://asociatiaromaniamuncitoare.blogspot.ro/

OSIM-M-2005-06220; ISSN-1224-2543

Ne trebuie un Vlad Țepeș, un Ceaușescu

Da, prieteni, camarazi. Ne trebuie un Vlad Țepeș, un Ceaușescu pentru a conduce această țară numită: România.

Curtea de Conturi a României a prezentat raportul de activitate pentru anul 2017. Este dezastru. Valoare totală de pagube financiare: 9,5 miliarde euro. Pagubele au fost produse firmelor în care Statul este acționar majoritar și unor Administrații Naționale. Câteva nume: CFR  SA (se ocupă de infrastructura feroviară), TAROM ( compania națională de aviație),  Posta Romana și, culmea, Administrația Națională Fiscală (ANAF).

În anul 2017 guvernul României a strâns toți banii pentru a mări salariile și pensiile însă a folosit doar 60% din fondurile destinate dezvoltării infrastructurii generale a  României. 

Marile proiecte cu cele trei spitale regionale rămân la nivel de hârtie și în 2018.

Companii din Rusia , SUA, Ungaria și Austria vor extrage din perimetrul Mării Negre ( partea României) cca 200 miliarde metri cubi ( rezervele estimate de gaz). Statul român va beneficia în 20 de ani de cca 2,8 miliarde euro reprezentând redevențe. Interesant de ce ROMGAZ   (unde statul este acționar majoritar) nu are nici un fel de interes, aici.

Consumul anual al României este de 11 miliarde metri cubi anual. Dacă avem gaz, de ce trebuie să plătim dublu, triplu și să și important? 

De ce ne trebuie 3, 4 manuale alternative la fiecare materie școlară?

De ce nu dăm bani pe materiale școlare, pe medicamente și aparatură medicală pentru spitalele publice? 

Ce s-a făcut cu cei 29,3 miliarde lei dați de Ministerul Dezvoltării și Fondul de Rezervă al guvernului României în perioada 2005-2017 primăriilor și consiliilor județene?

De ce în România un kilometru de autostradă costa 22-25 miliarde euro iar în alte țări 15-17 miliarde euro?

De ce prețurile în România la majoritatea produselor sunt mai scumpe decât în multe țări ale Uniunii Europene, iar când vine vorba despre salariu, noi avem brut sub 400 euro/luna, în timp ce alții au 1000-1200 euro brut/lună?

Știați că după decembrie 1989 până în decembrie 2017 România a pierdut 2 milioane locuri de muncă și 6000 de companii și firme? Studiul a fost făcut de Asociația Femeilor Antreprenoare. Tot aici se remarcă instabilitatea legilor fiscale și economice care fac viața firmelor un calvar.  Hadrian

Incompetența din ministere

Nu credeam ca voi ajunge sa scriu despre așa ceva. Mie teamă că cei din ministere nu înțeleg nimic din ce se întâmplă cu România. 

Îmi este frica când un ministru spune că lucrăm, avem dialoguri diverse,  facem simulări și, într-o perioadă scurtă, lansăm proiectul de lege. Când legea este oficială, constatăm că jumătate din ea nu este compatibilă și începem să corectam pe bucăți. Atenție, corectam la nici o săptămână după intrarea în vigoare. 

Cam asa arată România. Acum, va întreb: Voi ați investi ? V-ați apuca sa va deschideți o afacere?

Asa trebuie să înțelegeți de ce nu vin firme de calibru, cu nume mari în România. 

Acum , cu moda de a copia cu ajutorul tastelor din calculator, Nimeni nu a fost curios să copieze o seamă de legi și proiecte ale guvernului României din perioada 1945-1989 , legi și proiecte care au fost gândite pentru o perioadă mai mare de timp (vezi marile proiecte de infrastructura pe care ultimul președinte patriot, Nicolae Ceaușescu, le-a avut în plan, vezi și legile salarizării bugetare și unitare și cea a pensiilor si ajutoarelor sociale de stat ). Bineînțeles legile trebuie adaptate vremurilor noastre. 

Am observat că în ziua de azi tot mai puțină lume merge la biblioteca. 

În viitor toate țările vor adopta o politică economică  națională și patriotică. S-a terminat cu globalizarea. Hadrian 

Totul pentru consum

Da,  în România lui 2018 totul este pentru consum.

Nu credeam ca voi ajunge să văd cum România "se stinge economic ", cum "încăpățânarea" directorilor companiilor și firmelor de stat de a face parte dintr-un grup unit cum este Fondul Suveran de Investiții și Dezvoltare și Dezvoltare este Zero. Adică nu le pasă. Păcat că acești directori nu pun presiune pe politicieni și guvern să salveze cei 4% din patrimoniul economic al statului. 

În urma proceselor de privatizare doar Ministerul de Finanțe a raportat că a colectat în perioada 2000-2016 cca 21 miliarde lei.

În acest an , 2018, guvernul României dorește să împrumute din acest fond primăriile și consiliile județene prin programul minim de servicii publice. Suma maxima admisa este de 0,5 miliarde lei/proiect. Întrebarea mea este cine le v-a rambursa , apoi?

Normal, as vedea ca aceste fonduri să fie utilizate pentru constituirea Fondului Suveran de Investiții și Dezvoltare. Dacă acesta nu se va face și practic, atunci statul nu va mai avea în viitorul apropiat nici o influență în economie. Banii vor veni la buget din taxe, impozite și împrumuturi. După 28 de ani de la răsturnarea guvernului Partidului Comunist Român, România privește înainte cu speranța că cineva v-a veni sa o ajute. Uniunea Europeană, poate. In nici un caz Uniunea Europeană  nu poate muncii pentru tine. Ea are problemele ei. Hadrian

P  O  L  I  T  I  C  I  E  N  I     Ş  I   Z  I  A  R  I  Ş  T  I

De ani de zile privesc cu uimire cum politicienii și ziariștii ne tratează ca pe o adunătură de prosti. Nu toți picăm în manipulările, de multe ori penibile, ale unora sau altor, dar toți suportăm consecințele. De aceea, pe politicienii penibili, nu îi votăm. Din păcate, sunt destui care, din interes sau necunoaștere, îi votează.

In schimb, cei cei care își spun jurnaliști sau, și mai important, formatori de opinie, ar trebui să aibă altă perspectivă. Nu m-am lămurit dacă e lipsă de profesionalism sau un anume interes . Să luăm ca exemplu fojgăiala din jurul demiterii sau nu, a procurorului DNA. Pentru cei mai mulți dintre noi lucrul important nu e "să schimbi pe dracu cu mumă-sa", ci cum să cureți sistemul de mafioți și securiști. Treaba asta ar putea să o facă Parlamentul susținut de o campanie cinstită de presă.

Si, cateva intrebari:

1) Este adevărat că DNA de mulţi ani funcţionează neconstituţional ? Dacă da, de ce şi ce măsuri se pot lua ?

2) De ce nu se limitează mandatele din parchete la unul singur şi acela doar pentru Procurorul general, cei de la secţii urmînd să preia şefia prin rotaţie, pe timp de un an ?

3) De ce nu se schimbă criteriile de alegere a membrilor CSM ? Asemenea persoane ar trebui să fie foarte buni profesionişti şi oameni cu autoritate morală, nu colaboratori ai serviciilor. Şi apoi, cine, ziarişti sau persoane independente, au participat la numărarea voturilor ? Pentru că ni se spune mereu că domnii din CSM au fost aleşi de colegi. Oare?

Din păcate presa a uitat şi că nu s-a modificat acea prevedere perfid strecurată de Dănileţ, pentru a se permite totuşi revocarea aleşilor de către cei care i-au ales, dacă nu se ridică la nivelul cerinţelor.

Deşi ar fi importante nişte răspunsuri, cei din presă nu fac nimic, iar politicienii tac complice. Pentru că ne cred proşti. Nu se gîndesc însă nici că "proştii" ar putea să se sature. Şi s-ar putea adeveri zicerea cu "proşti, da mulţi!". Valabil şi pentru politicieni, cărora ar putea să li se diminueze procentele, dar la fel de bine pentru ziarişti, cărora le poate scădea audienţa şi credibilitatea.Că încrederea în justiţie se apropie oricum de 0, dar cui îi pasă ? Şi mai vrem să ne numim stat de drept!  Amaranta

Nu salariile fac sănătatea să meargă

Poti sa mărăști salariile bugetarilor din sănătate cu 1000%, sa le faci si 1 milion de lei, omul tot 58% sau 59% din suma v-a câștiga. 

Omul merge la lucru si constată că are doar o parte din materialul corespunzător, ca intra de gardă și nu are toate medicamente, etc.

În fiecare zi așa și este stresant. 

În plus dacă ai o gardă nașpa tu nu te odihnești ci continui să lucrezi și dimineața următoare și poate dupa-amiaza următoare. 

Dacă ești chirurg va închipuiți ce obosit si stresat esti, apoi.

Unui medic mai trebuie sa-i oferi formări. Medicina evoluează și nu stă să aștepte pe nimeni.

Atunci când medicul constată că trebuie făcută o analiză mai specială, un IRM, un tomograf constată că aparatura nu merge, sau costă prea mult și numai cazurile speciale au prioritate, ce poate face el? Te trimite la 50 km sau 100 km. La un spital mai mare sau la privat.

Imaginea negativă pe care o parte din presa o face sistemului medical , contează și ea.

Atunci când medicul , asistentul vrea să iasă în lume intr-o zi, sa meargă la munte sau la mare, sau intr-o stațiune barbară trebuie să aștepte ore întregi, face jumătate de zi de la Cluj la Herculane ( cam 400 km).

Hadrian

O lege a salarizării unitare corecte

O propunere pentru o lege a salarizării unitare:

- Sa fie următoarele  sporuri : cel de noapte 25%; de toxicitate între 10%-25%; de condiții speciale și deosebite de muncă între 20%-40%, spor pentru deplasare la locul de munca( distanța peste 10 km) sporul să fie de 10%.

Restul de sporuri de șefie, doctorate , etc. să fie eliminate.

- Salariului minim brut  pe economie pe lună: 1900 lei(exemplu).

GRILA  de salarizare bugetară și a companiilor de stat și capital majoritar de stat să fie unitară, fără diferențe.

Salariile între prima treaptă ( 2500 lei) si ultima treaptă 10 ( 17500 lei)(exemplu) :

- treaptă 1: 2500 lei

- treaptă 2: 3250 lei

- treaptă 3: 4000 lei

- treaptă 4: 5000 lei

- treaptă 5: 6500 lei

- treaptă 6: 8000 lei

- treaptă 7: 11000 lei

- treaptă 8: 13500 lei

- treaptă 9: 15000 lei

- treaptă 10: 17500 lei.

Contabilul de la o școală, contabilul de la spital, de la primarie , de la Hidroelectrica să fie încadrat în primi 10 ani la nivelul 2, apoi pentru 11-25 de ani la treaptă 3 și apoi la peste 25 ani vechime la treapta 4. 

Un educator să aibă egal salariul de încadrare că un învățător și un medic generalist; profesorul de liceu ca și medicul specialist și ca un cercetător , etc.

Hadrian

Atenționare pentru România !

Sunt lucruri pe care, din nefericire, le trecem cu vederea pe plan intern și extern. 

Pe plan extern, Forumul de la Davos, aduce unele tendințe clare în avantajul economiilor puternice. Toți Șefii de State și guverne ai puterilor lumii au vorbit despre reforme cruciale în țările lor. Toți vorbesc despre deschidere economică, despre piață liberă, despre comerț liber fără taxe, însă pentru a proteja interesele statului lor. Deci, interesul este exportul. 

Nimeni nu a spus că va ajuta importurile despre statele cu o dezvoltare economică mai slabă. 

Despre migrație deja se vorbește de o separare intre economic și politic. 

Unele state membre ale Uniunii Europene vor o întărire a statelor cu monedă euro, vor o Europă cu 2 sau 3 linii. Nu este corect ca Europa de Vest să producă și să comercializeze produse finite, iar țările Europei de Est să cumpere și să dea doar materia primă, materia brută. 

Pe plan intern, asistăm la o scădere a salariilor bugetarilor care nu au primit nici o mărire de salariu, începând cu ianuarie 2018. Va mai amintiți anul 2010, când alt guvern a tăiat cu 25% salariile și a impus impozit pe pensii și a majorat TVA-ul la 24%?

Acum este o altfel de reducere a salariilor. Prin trecerea totală a Asigurărilor Sociale, 35%, ca plată către angajat. Mai puneti si 10% și vedeți ca, de fapt, salariatul câștigă sub 60% din salariul brut. Indiferent ca ai 2000 lei sau 10000 lei, cîștigul net este sub 60%.

Interesant că aceasta creștere a salariului minim brut pe economie a adus nu numai micșorarea salariilor pentru unii bugetari dar și o creștere a prețurilor la combustibili, produse agroalimentare și nu numai. 

Cum oficial peste 50% din economie se află în mâinile investitorilor străini, și cum peste 40% din terenurile agricole sunt în proprietatea străinilor, va imaginați că România nu are cum să susțină pentru mult timp creșterile de salarii și majoritatea investițiilor propuse. Momentan, guvernul se bazează pe încasările din taxele și impozitele conforme cu legislația actuală  și cu împrumutul extern (la 1 februarie 2018 guvernul s-a împrumutat de pe piața externă cu 2 miliarde euro).

Atâta timp cât ne vom certa pe legile justiției și nu facem nimic cu economia României, peste puțin timp nu mai avem nimic românesc în România. Totul va fi în proprietatea străinilor.  Hadrian 

Nu aruncați cu banii ca pomeni!

Când vorbim de creșteri salariale și procente de 10% și 25 %, salariații din domenii diverse vor ieși în câștig, îmi vine sa ma las de analiza și sa nu mai public nimic, un timp.

Putem să ne împrumutam în fiecare zi cu milioane de euro și dolari, căci rezultatul este același: ZERO!

Nu degeaba, guvernul coordonat de Partidul Comunist Român investea cca 30% din buget anual .

Atâta criticăm că s-au depus eforturi enorme umane și economice și financiare pentru a construi actualul sediu al Parlamentului, însă nimeni nu a spus mulțumesc pentru că sunt o serie de instituții publice ce au sediul aici pe lângă... confortul parlamentarilor. 

Canalul Dunăre Marea Neagră are un rol și nimeni nu se interesează de el.

Tot sistemul de hidrocentrale din România a fost făcut cu un scop.

Marile unități economice care au fost naționalizate de guvernul dr. Petru Groza nu au fost închise, ci modernizate. Ele au fost o tradiție în economia României. După 1990 multe au fost închise iar terenurile folosite în alte scopuri.

Ne încăpățânam să facem o separare a  ceea ce înseamnă pensie și ce înseamnă ajutor social, bursă, etc.

Spunem doar de bugetari, nu și de companiile de stat și regiile autonome unde salariile se pot da în valută....ce dezmăț. 

Când spui legea salarizării unitare, trebuie să te referi la tot ceea ce este Stat, fie bugetar , fie la o întreprindere sau companie de stat.

Marele Fond Suveran de Investiții și Dezvoltare s-ar putea să mai aștepte... poate 2020. Pana atunci, dividendele trebuie să alimenteze bugetul de stat. 

România, financiar și economic, este slăbită în fiecare zi. Cu ce scop? Se încearcă un nou experiment?

Chiar nimeni nu mai gândește? Hadrian

România intră "în spital "...

Da, România intră "în spital ". Momentan este pe patul bolnavului și așteaptă să intre la secția "urgență".

Încet, încet, orașele mici și comunele încep să-și piardă puterea economică. Lipsa resurselor umane va bloca activități economice, iar multe vor sta la mila guvernului central. 

Cei de la Ministerul Muncii nu înțeleg ca recentele schimbări financiare vor închide multe unități private. Pana la 1 ianuarie 2018, salariul minim brut pe luna era 1 450 lei. Acum , după 1 ianuarie este de 1900 lei. 

Contribuțiile sociale erau partajare diferit până în ianuarie 2018. După aceea, povara a trecut la angajat.

Un Deputat al PSD a făcut o analiză prin care rezulta  că pentru ca angajatul sa primească net ( în mână) lunar 2000 lei, salariul brut ar trebui să fie cca 3500 lei.

Ministrul sănătății a anunțat că medicii câștigă din martie 2018 cca 4000 euro/luna. Tot vor pleca medicii din România. De ce?

Pentru ca Nu se înțelege. Din 3 medicamente , spitalul iți oferă 2 mai ieftine și al treilea, mai scump, îl plătești tu; pentru analize medicale gratuite  te înscrii în ianuarie pentru martie; când faci garda:  mergi la lucru dimineața, ești de gardă noaptea și, apoi, rămâi încă o zi la lucru....acasă ajungi când ajungi. 

Ce înseamnă pentru un ministru ( care mai este și medic) să faci lunar 99 ore de gardă fără medicamentele necesare? 

De ce toată lumea vorbește numai de spitalele din marile centre universitare?

Cum spitalul spune ca are datorii mari pentru materiale medicale și medicamente, când tu, ca pacient, le cumperi pe majoritatea?

Cum este echitabil sistemul de salarizare când ai gradul 1 și peste 25 ani vechime la catedră să ai salariu de 4000 lei  (comparați cu sănătatea)?

De ce în administrația locală se permite după posibilități creșterea cu 25%-50% sau dublarea salariilor și apoi se constată că nu mai sunt bani pentru plata utilităților și de investiții. 

Când spui ca scazi impozitul pe venit, pe salariu nu te interesează ce se întâmplă apoi. Asa ca, obligatoriu, administrația locală vine la cerșit la București. Si așa se face campanie pentru cine este la guvernare și se schimba partidul.

Atunci să nu ne mirăm de nimic. 

Aruncam bani pe stadioane moderne, dar nu ne uitam ca nu are cine juca și că dispar echipele din lipsă de fonduri.  Hadrian 

Cine minte? 

Este o întrebare care v-a aduce revolte spontane și periculoase pentru România. 

Atunci când mai multe persoane din domenii ca: educație, învățământ și sănătate iți spun pe baza fluturașul de salariu ca au scăzut veniturile nete în ianuarie 2018 fata de decembrie 2017 iar tu (guvern) spui ca nu se poate, înseamnă că viitorul nostru este cenușiu. Dovada scăderilor de salarii o vedeți pe rețelele de socializare, pe paginile ziarelor și agențiilor de presă. 

Nici un guvern responsabil nu te pune să plătești impozite și taxe pentru o perioadă de lucru pe care nu o faci. Dacă lucrezi cu jumătate de normă, plătești perioada în care lucrezi. În România, plătești că și normă întreagă toate taxele și impozitele. Aceste două lucrurile ne duc la o valoare reală a Guvernului României. 

Păcat că distrugem tot ce este pozitiv. Păcat! Hadrian 

Se poate, dacă se vrea!

Nu vreau să fac reclamă unei anume mărci de rețele de magazine (despre grupul  Lidl este vorba ) ci doresc să o felicit pentru un program foarte îndrăzneț  pe care l-a pus în practică încă din luna septembrie 2017 în România. Este un model pe care l-as fi vrut implementat și de firme ce sunt în proprietatea statului (în special cele ce alcătuiesc proiectul  Fondul Suveran de Investiții și Dezvoltare). Programul prevede ca 5 licee din 5 localități diferite ( București, Buftea, Brașov, Timișoara și Sibiu) să facă parte din  Școala de Arte și Meserii. Acest proiect este elaborat pentru o perioadă de 3 ani , fiecare participant (elev) primește o bursă de 400 lei lunar și se specializează în meseria de comerciant - vânzător, lucru ce îi permite să lucreze în această companie, după terminarea programului. Diploma este recunoscută la nivel național și internațional în acest domeniu al comerțului.  Ce s-a distrus după decembrie 1989, vin străinii să ne refacă centrele de școli pentru arte și meserii. Rușine, guvernelor ce nu au înțeles utilitatea acestor școli profesionale. 

Sistemul de colaborare între școală și întreprindere este ceva normal în toată lumea, numai în România nu se știe acest lucru. Nu a fost gândit de guvernul Partidului Comunist Român decât în favoarea economiei țării și ca omul să poată învăța o meserie utilă în urma colaboratorii dintre Liceele industriale și marile întreprinderi.

 În mediul rural și în micile orașe de la câmpie, s-a creat o adevărată industrie agricolă. De la școală, la producție. Cine a avut de câștigat? Cine a avut de învățat? Astăzi, iată, aceștia merg sa facă agricultură prin Spania, Italia sau Germania. Păcat că aruncăm cu pietre în tot ce a făcut guvernul României din 1945-1989, bun sau rău. Hadrian

Penibili pana la capăt

Se vehiculează ideea de a transforma Casa Regală a României într-o forma ciudată: Organizație Non Profit sau chiar... o Instituție Publică. 

Am fi singura țară din Europa  în care Casa Regală să fie transformată într-o Organizație Non Profit ( sau Instituție Publica) care ar urma să primească subvenții de la bugetul de stat. Si, toate acestea, într-o forma de guvernământ: republică. Un lucru, atunci, nu e clar: Care este proprietatea privată a familiei regale românești și care este  proprietatea Domeniilor Coroanei.  Domeniile sunt proprietatea statului român, dar în administrare  regală? Ce rol ar avea, de pildă, Casa Regală cu o nouă denumire:  Autoritatea Națională Regală? 

Hadrian

Sa recunoaștem

Paroxismul atinge cote alarmante cu referire la puncte de vedere ale socialismului si comunismului, lichidarea unei socientati egalitare a condus la economia de consum sustinuta de capitalism. Ridicarea unei paturi bogate deasupra altora a subminat economia multor tari aflate in curs de dezvoltare, care nu produc mare lucru, dar se imprumuta la nesfarsit.

Acest fapt nu este o invitatie la reflectie, ci este rezultatul consecintelor ncare s-au desfasurat in Europa de Est incepand din anul 1989 si pana in prezent.
Demagogia caputralusmului incearca sa astupe carentele grave care sunt la nivelul societatii.
Se cunoaste ca societatea umana nu este perfecta, dar nici experientele politice nefaste aplicate asupra unor tari nu concorda cu idelaurile umane, oamenii fiind pur si simplu transformati in someri, reducandu-se dreptul la viasta si libertate.

In ultimii ani, mai mereu s-a folosit notiunea de "regim dictatorial" cu referire la "esecul" regimului Ceausescu, dar ce a fost pus in schimb? Raspunsul este simplu...NIMIC!
Stam cu mana intinsa ca niste cersetori la mila altora si acum sa ne intrebam retoric, oare, care dintre cele doua curente este mai bun pentru oameni? Eugenia Rada Ioniță

PUNCTE CARDINALE

Sa ne bucurăm pentru poporul coreean

Arirangul, cel mai reprezentativ dintre cântecele tradiționale ale națiunii coreene, poarta în el legenda celor doi tineri, Rirang și Songbu, ascunși în munți pentru a-și găsi numai împreună fericirea și plânsul fetei, care încă îl mai așteaptă pe logodnicul ei, Rirang, plecat de cealaltă parte a muntelui pentru a lupta cu exploatatorii, acesta fiind, dealtfel, si mesajul adus cu sine de încărcătura tristă a realitatii unei națiuni divizate.

Un moment cu totul emoționant a fost pentru prietenii Coreei atunci când sportivii Chung Guam Hwang din Nord și Yunjong Won din Sud au purtat împreună drapelul Confederației Koryo, idealul reunificării celor de un singur sânge, la ceremonia de deschidere a Jocurilor Olimpice.

Tara "celor o mie de ri" sau "a dimineților liniștite", cum atât de plastic este numit spațiul geografic coreean, trăiește sub semnul divizării încă din 8 septembrie 1945, atunci când, sub pretextul dezarmării Japoniei învinse, Statele Unite au ocupat jumătatea de sud a Peninsulei. Divizarea acestei națiuni cu o istorie de peste 5 mii de ani a adus cu sine blocarea dezvoltării sale uniforme și suferințe de nedescris, și pentru cei din Sud, și pentru cei din Nord.

Lecția de istorie se învață, poate, cel mai bine, cunoscându-i direct, interacționând cu ei. Marea majoritate a familiilor coreene au fost separate de la începutul războiului, din vara lui 1950. Milioane de persoane s-au văzut atunci în fata tragediei dezrădăcinării, pentru a evita calamitățile războiului, în timp ce alții au pierdut toată comunicarea cu rudele lor, o data cu apariția barierei de sarmă ghimpată care și astăzi separă cele două State coreene. Au existat tați și frați care și-au lăsat mamele în urmă, crezând că s-ar putea întoarce în câteva zile, sfârșind prin a-și pierde rudele pentru o viață întreagă si mame care și-au lăsat copiii în urmă și care nu aveau sa ii mai revadă, poată, niciodată.

Fată de aceste triste evoluții din trecut, nu putem decât sa ne bucuram dat fiind faptul ca s-a deschis în aceste zile o poartă spre comunicare și dialog. Ceremonia de deschidere a Jocurilor Olimpice de iarnă de vineri a debutat pe fondul unor temperaturi scăzute, dar a încălzit inimile coreenilor și ale prietenilor lor, deopotriva, atunci când sportivii celor două Coreei au mers pe stadion împreună la mai puțin de 50 de kilometri de granița dintre națiunile lor, oferind speranța unei re – descoperiri, a depășirii unui rigid obstacol geopolitic care pană mai ieri agita temerile legate de conflictul nuclear.

Mai mult, cu toții am urmărit cu deosebit interes cum domnișoara Kim Yo-Jong, sora mai mică a Șefului Statului coreean, Kim Jong-Un, stătea la ceremonia de deschidere, chiar în spatele Vicepreședintelui Mike Pence, care a însoțit delegația americană. Păcat,însă, ca partea americana nu l-a autorizat pe acest demnitar sa facă pași spre un potențial „dezgheț”...momentul era deosebit de prielnic. Contrar a ceea ce ar fi putut sa fie, în această săptămână, Statele Unite au reiterat intențiile de a impune cele mai dure sancțiuni împotriva Phenianului. Adoptarea rezoluției 2397 de către Consiliul de Securitate al ONU, la 22 decembrie anul trecut continua să asfixieze poporul coreean în primul rand, fiindcă el este cel care suferă de pe urma interdicției investițiilor străine în R.P.D. Coreeana, a stopării exporturilor de cărbune, a zădărnicirii comerțului maritim al acestei tari, masuri care lovesc puternic în cele 25 de milioane de suflete care trăiesc la nord de paralela de 38 de grade.

In pofida blocajului bilateral dintre Washington și Phenian, demersurile duse la îndeplinire intre Nord și Sud cu ocazia desfășurării Jocurilor Olimpice pot fi începutul unei noi politici a „răsăritului” și am convingerea ca vor deschide o noua era, chiar dacă, trebuie sa recunoaștem, drumul va fi încă lung.

Șeful Statului nord coreean, Kim Jong-un l-a invitat pe Președintele Coreei de Sud, Moon Jae-In la Phenian. Invitația scrisă de mână a fost transmisă de domnișoara Kim Yo-Jong, la o întâlnire separată avută cu Șeful Statului sud coreean la Palatul Prezidențial din Seul, după deschiderea Jocurilor Olimpice de Iarnă. Dacă se va duce la îndeplinire, ar fi prima întâlnire de acest fel dintre liderii celor doua State coreene de mai bine de un deceniu.

Președintele Moon a răspuns că cele două părți ar trebui să depună eforturi pentru stabilirea condițiilor potrivite pentru a realiza întâlnirea ", după cum a declarat purtătorul de cuvânt al Coreei de Sud, Kim Eui-Kyeom, adăugând și că „cele două state coreene au împărtășit puncte de vedere comune și că speră ca buna înțelegere sa continue în același spirit pozitiv pentru pace, adus cu sine de Jocurile Olimpice”.

Pentru a atinge dezideratul lor suprem, reunificarea, coreenii trebuie sa treacă dincolo de ideei și sisteme, urmând firul uman al înțelegerii intre frați și pentru asta este nevoie ca Seulul să dea dovadă de reținere de la gesturi ostile împotriva Phenianului și să nu mai fie „cureaua de transmisie” belicoasă a Washingtonului, fapt care, cel puțin pana acum, nu a adus nimic bun. Dimpotrivă, a fost un serios obstacol în calea comunicării. Așadar, eforturile celor doua părți trebuiesc focalizate asupra depășirii tensiunilor din trecut.

Dacă fiecare parte nu se străduiește să găsească un teren comun, ci se opune celeilalte părți și se pronunță cu limbajul belicos din trecut, într-o încercare de a justifica prezentul, diferența dintre cele două părți va crește și mai mult, iar perspectiva unei potențiale reunificări a țării va fi amânată încă și mai mult.

Dincolo de Jocurile Olimpice, este clar că o majoritate a coreenilor speră că intensificarea contactelor dintre cele două State va determina SUA să-și reconsidere măsurile militare împotriva R.P.D.Coreene. Apoi, chiar dacă Washingtonul nu și-a exprimat bucuria în legătură cu faptul că cele două state coreene sunt acum implicate într-o comunicare strânsă, precum și într-un schimb diplomatic și cultural, restul lumii, inclusiv Rusia și China, au aplaudat eforturile depuse și rezultatele lor. Sa fim, așadar, optimiști. Ciprian POP

P O V E S T E    D E S PR E   O R I E N T U L    D E   A P R O A P E

Era  odată,  prin anii ' 70, o altă față a Orientului de aproape. Nu erau războaie, întreprinderile noastre, care atunci existau, exportau în zonă utilaj petrolier și ofereau asistență țărilor importatoare, iar relațiile dintre oameni păreau să evolueze în bună înțelegere. Exista mai ales o ţară mică dar frumoasă, o adevărată perlă a zonei, o țara prosperă cu oameni de etnii și religii diferite care se înțelegeau bine, un loc unde părea că pacea va fi mereu stăpână. Dar, iată că norii negri ai războiului civil s-au ridicat brusc, fără ca cineva să înțeleagă motivul, iar războiul acela a durat ani şi ani pînă ce ţara frumoastă a fost făcută praf şi pulbere. Eforturile de celor care doreau pacea, ca şi a celor care se prefăceau doar că o doresc au fost inutile, apoi la fel cum a început. conflictul s-a stins. Prea tîrziu însă! Între timp, în zonă izbucniseră suficiente conflicte, de data asta provocate de puternicii lumii, foarte îngrijoraţi de lipsa democraţiei.

Cînd nimeni nu se aştepta, mica ţară ce tocmai începuse să se refacă este confruntată cu un atentat asupra primului ministru. Din nou mai marii planetei se arată îngrijoraţi, participă la funeralii şi atată cu degetul spre o ţară vecină, dar nu reuşesc să  provoace un conflict. Era însă evident că totul avea un scop.

După o vreme, cînd lucrurile păreau să se mai liniştească în zonă, apar nişte organizaţii teroriste de tip fundamentalist care, culmea, încep un război cu oameni  de aceeaşi credinţă. Cu acelaşi gen de manipulare pe care l-am simţit şi noi este iarăşi acuzată ţara care nu se reuşise a fi destabilizată odinioară. De data asta, manipularea reuşeşte, cu ajutorul grupurilor fundamentaliste, ţara este transformată în ruină, iar " campionii democraţiei" sunt iarăși ocupaţi să restabilească pacea.

Din păcate, o singură voce pare a fi lucidă, o voce care se gîndeşte doar la mulţimea  celor care mor sau fug din calea urgiei, cea a Papei care, odată cu intrarea în Postul Paştelui a cerut credincioşilor creştini, dar şi de alte religii să se roage pentru pace."Nu se poate elimina un rău tot cu un rău." afirmă acesta.

Dar, apelul său la oprirea conflictelor nu-i va emoţiona probabil de potentaţii lumii, care vor bogățiile altora luate aproape pe nimic şi poziţii strategice, Restul nu contează. Nu contează mai ales oamenii, pe care îi folosesc doar ca pretext pentru iteresele lor, a celor care cred că pe ei războiul nu-i poate atinge.

Şi acum să facem un rezumat : Liban, Afganistan, Irak, iar acum Siria. Tări făcute pulbere pentru resurse şi putere militară de către cei care cred că războiul se poartă doar pe teritoriile altora. Din păcate, aşa şi e, deocamdată....

Asta e doar o poveste. Cu altă ocazie, poate, analiza unor realităţi. Pentru că ce

va fi, doar Dumnezeu ştie!  Amaranta

Strategia națională de securitate "vârful de lance al aroganței" Statelor Unite

Agentia de presa Amos News

Comentariu de Ciprian Pop, Secretar General al Asociatiei “Romania muncitoare”

SUA este din ce în ce mai nedisimulată în aroganța sa de a face lumea să-i servească propriile interese. Un exemplu tipic este raportul "Strategia națională de securitate", prezentat de Președintele american Trump la sfârșitul anului trecut.

 În raport, Trump a stabilit patru obiective principale și anume "protecția SUA, a cetățenilor americani și a modului de viață american", "promovarea prosperității SUA", "menținerea păcii cu forța" și "extinderea influenței Statelor Unite". Drept urmare, "America First", un slogan pe care l-a propulsat în campania prezidențială, a fost în cele din urmă adoptat ca politică americană.

 Stabilirea unei noi ordini mondiale care să servească doar intereselor sale, prin extinderea dominației sale politice, economice și militare asupra lumii - acesta este scopul fundamental al strategiei de securitate a SUA astăzi.

 Noua strategie de securitate națională a lui Trump este o strategie riscantă, de confruntare și dominare, care este cel mai probabil să pună pacea globală într-o situație de risc iremediabil.

 "Menținerea păcii prin forță", unul dintre cele patru obiective, reflectă ambiția SUA de a realiza dominația mondială, bazându-se pe superioritatea ei militară. Statele Unite consideră că pot rezolva cu ușurință orice problemă internațională prin forță.

 Pentru a pune în aplicare strategia, Trump a numit China și Rusia drept "națiuni revizioniste" care încearcă să modifice ordinea mondială stabilită și "rivalii" care provoacă SUA, iar Coreea de Nord  și Iranul ca "state necinstite" care caută sa dezvolte arme de distrugere în masă și sprijinirea terorismului și a "dictaturilor", punându-le pe toate ca "principalele amenințări la adresa securității".

 Mai rău, referindu-se la Coreea de Nord, Trump a spus că "campania de presiune extremă împotriva regimului nord-coreean a condus la cele mai puternice sancțiuni, dar sunt încă mult mai multe de făcut" și el "va lua toate măsurile necesare". A numit Phenianul drept o "amenințare globală care necesită răspuns global".

 Trump a stabilit ca o sarcină prioritară consolidarea sistemelor de apărare antirachetă din SUA, Coreea de Sud, Japonia și alte regiuni și a insistat asupra campaniei maxime de presiune și izolare împotriva Coreei.

 El a afirmat, de asemenea, și că va menține "echilibrul puterii" în interesul SUA în regiunea India-Pacific, în Europa, în Orientul Mijlociu și în alte zone importante ale lumii, promovând, în același timp reconstruirea capacității militare a SUA, a spațiilor exterioare și cibernetice, întărind controlul frontierelor și reformând sistemului de imigrație.

 Noua strategie de securitate a SUA dezvăluie în continuare ambiția lui Trump de a realiza dominația mondială, asigurând marginea absolută a puterii americane, chiar cu prețul violentei ridicate, în detrimentul păcii și al colaborării.

 El chiar a susținut că sloganul "America în primul rând" ar trebui să fie aplicat în luarea fiecărei decizii, în timp ce condamna Acordul de la Paris privind schimbările climatice.

 Acum, comunitatea internațională ridică voci de protest și denunțare împotriva Administrației Trump, care este complet obsedată de doctrina anacronică "America First".

 Tom mai multe voci din mass-media mondială cataloghează noua strategie a lui Trump ca fiind "una dezechilibrată, plina de  prejudecăți și în concordanță cu mentalitatea Războiului Rece pe care multi ar fi dorit-o uitata.

 Administrația Statelor Unite ar fi trebuit să acorde mai multă atenție unor astfel de voci ale comunității internaționale.