România Muncitoare - MARTIE 2017

România Muncitoare - 

MARTIE 2017

Muncă şi unitate, luptă 

pentru dreptate!

Publicaţie a mişcării muncitoreşti, editată de Asociaţia România Muncitoare - Nr.250 din Martie 2017

Colectiv de redacţie:

Ciprian POP (redactor şef), Ion BUCUR (redactor), Marius BUICĂ (tehnoredactor).

Telefon: 0724/717293

E-mail: asociatia.romania.muncitoare@gmail.com

Web: http://asociatiaromaniamuncitoare.blogspot.ro/

OSIM-M-2005-06220; ISSN-1224-2543

În prag de primăvară...

Aproape de mărţişor ar trebui să ne gîndim la primăvară şi să uităm de zilele destul de agitate la care am fost supuşi mai bine de o lună. Acest început de martie coincide cu începutul Postului Mare şi sper că vom învăţa să fim mai buni.
În vreme ce majoritatea ţărilor Europei vestice sînt în ultimele zile de carnaval, la noi, politicienii şi oamenii obişnuiţi, continuă să se înfrunte. Să sperăm că măcar în zilele ce vor urma să ne întoarcem cu toţi la învăţăturile creştine şi să lasăm o vreme discordia la o parte. Pînă la urmă ne aflăm la începutul postului care are ca final nu numai Învierea, ci şi faptul că în această lume Cineva s-a sacrificat pentru noi toţi, buni şi răi, săraci ori bogaţi, fără să considere pe nimeni mai puţin demn de iubirea sa decît pe alţii, fără să condidere că unii sînt aleşi, iar alţii cetăţeni de categoria a doua. Asta ar trebui să ne dea de gîndit şi să ne facă mai puţini încrezători în faptul că unii merită mai mult decît ceilalţi.

Dar să aplicăm asta clasei noastre politice. După manifestaţiile fără noimă şi incitatoare la ură din Piaţa Victoriei li s-a reproşat celor de la putere că nu au răspuns la fel. O fi bine sau rău ? Eu zic că a fost bine! Nu ştiu dacă partidele din arcul guvernamental au aplicat zicerea cu cel care ridică sabia, dar se pare că în prezent lucrurile se desfăşoară în favoarea lor şi "fiecare pasăre pe limba ei piere".

Tot ce e nevoie în acest moment e să fie serioşi, să ia măsurile aflate în program şi să îmbunătăţească lucrurile fără să ţină seama de tot felul de "lideri de opinie" al căror rol pare a fi în prezent să creeze confuzie şi derută.
Mi se pare o atitudine înţeleaptă şi faptul că nici primul ministru, nici preşedinţi camerelor nu se grăbesc să răspundă imediat tuturor bîrfelor şi ştirilor false din presă, ci îşi văd de treabă şi încearcă să convingă alegătorii cu fapte. Tot ce este necesar să facă e să transmită mesajul cu ceea ce au făcut deja şi mai ales să explice anumite măsuri înainte ca răuvoitorii să apuce să le răstălmăcească acţiunile, aşa cum s-a întîmplat deja.

În încheiere aş vrea să găsesc aceeaşi înţelepciune şi din partea cealaltă. Domnul preşedinte să se gîndească, pînă nu e prea tîrziu, că duşmănia nu aduce nimic bun, iar liderii opoziţiei să aibă în vedere măcar o dată pe zi interesele oamenilor nu doar pe ale lor. Nu există românii unora şi românii altora, există doar românii acestei ţări, aşa diferiţi cum sînt ei şi cum e normal să fie. Dacă vor fi învrăjbiţi nu va avea nimeni de cîştigat din asta, nici cetăţenii nici partidele politice din această ţară, asta e sigur!

Mişcarea sindicală

Am apreciat faptul că mişcarea sindicală nu s-a amestecat în conflictul dintre guvern şi multinaţionale. Pentru că, oricît ar vrea cineva să evite adevărul, el a ieşit la iveală. Pentru unii dintre noi, el nu a fost o surpriză. Cei care i-am citit pe marii romancieri latino-americani şi am transpus ceea ce s-a întîmplat altădată în acea parte a lumii era chiar de aşteptat ca "United Fruit" să reacţioneze, chiar dacă nu aşa de dur cum a făcut-o nu odată în secolul trecut.
Ceea ce nu pot să înţeleg, însă, e de ce unele sindicate s-au trezit acum să vină cu pretenţii după ce nu au avut nimic de reproşat guvernului precedent. Pentru că acum unii lideri par foarte nerăbdători să vadă legea salarizării, dar nu au avut nimic de comentat la tergiversările de anul trecut pe diverse teme sociale. Mă întreb dacă acei lideri, atît de tăcuţi pînă acum, şi atît de grăbiţi acum, se gîndesc că graba e păguboasă? Oare, nu mai poate aştepta nimeni o lună sau două ca să iasă o lege cu adevărat bună, discutată cu toţi, în loc de una precipitată şi posibil cu lacune, doar pentru că va fi făcută la presiune?
Pe mine personal, mă nelinişteşte o cu totul altă problemă. Toată lumea vrea salarii mari, dar nimeni nu spune ce va da în schimbul acestor salarii mai mari. Vor fi anumiţi medici (nu toţi!) mai puţin nepăsători faţă de pacienţii lor, vor fi profesorii mai exigenţi şi mai bine pregătiţi (unii dintre ei!), decît în prezent?
Va veghea poliţia la siguranţa cetăţenilor şi se va lepăda de persoanele care îi protejează pe interlopi ?

E foarte uşor să ceri şi iar să ceri, dar mult mai greu să promiţi că în schimbul unor salarii mai mari şi a unor condiţii de muncă mai bune şi tu, angajat, îţi vei schimba atitudinea care, de multe ori în prezent, cam lasă de dorit. Pentru că salariul trebuie să fie în funcţie de ceea ce oferi, altfel nimeni nu va fi interesat să ofere mai mult.

În încheiere, aş mai avea o curiozitate. Cine poate reglementa situaţia din învăţămîntul superior ? În schimbul unor salarii mai mari pentru profesori şi a atîtor facilităţi pentru studenţi, mi se pare inadmisibil ca să plătim cu toţii studiile unor oameni care, imediat ce li s-a uscat cerneala de pe diplome, pleacă în lumea mare fără să-i coste nimic nici pe ei, nici pe cei care îi angajează acolo. ` Aş zice că, cine nu rămîne să lucreze în ţară, indiferent dacă la stat sau în privat un anumit număr de ani, ar trebui să restituie (eventual proporţional), cheltuielile cu şcolarizarea sa. Iar, dacă o anumită firmă este interesată să-l ia în altă ţară, să plătească aceea şcolarizarea. Pentru că în lumea numită "civilizată" studiile superioare se plătesc şi încă scump. În schimb noi, o ţară departe de nivelul celor la care ne uităm, subvenţionăm de cel puţi un deceniu şcolarizarea pentru acele ţări bogate, care ne mai şi critică şi vor să ne treacă în categoria a doua. Iar despre asta guvern şi sindicate ar trebui să aibă ceva de zis.

Impunerea respectului Generația de persoane care a împlinit vârsta de 30 ani nu are cum să cunoască vorba: "Maninci sănătos, crești sănătos!" Nimeni nu mai vorbește despre mâncarea bună și despre produsele cu adevărat proaspete comercializate înainte de 1989. Haideți să vă spun că România fabrica niște  compoturi, nectar de fructe, conserve de pateu, carne și pește cu adevarat excelente. Diversele mezeluri erau de calitate.  Acum, totul este alandala. Nimic, parcă, nu  mai are gust.  Interesant este ca gusturile diferitelor produse nu seamănă între ele.  Aici doresc să compar produsele diferitelor companii și magazine din Europa.  Nu doresc să spun numele companiilor, însă trebuie spus că între Europa Vestică și Europa Estică există diferențe de gust și concentrații de substanțe mari. La anumite mărci de bere, nu se mai păstrează fabricarea acesteia specifica zonei, totul este rapid și megaindustrializat.  Recent, autoritățile din Slovacia și Ungaria au atras atenția asupra acestui aspect.  Oare, autoritățile române știu acest lucru?  În mult aspecte, România arata ca un rest al Europei. De ce nu spune nimeni nimic? Este timpul să apărăm tradițiile și rețetele naționale în domeniul agroalimentar. Hadrian  4% 4% este procentul pe care-l mai detine statul român în economie. Acesta aduce anual la buget dividende de 2,6 miliarde lei. Acum, intreb și eu : de ce să vindem și restul de acțiuni?  Uitandu-ma în istorie am văzut că au mai fost încercări de a proteja firmele cu capital de stat românești.  Întrebarea este de ce nu s-a făcut nimic? La guvernare au fost și PSD și PNL și UDMR și mulți alții care au schimbat acum partidul. 4% înseamnă Hidroelectrica, Nuclearelectrica, Tarom, Posta Română , Aeroporturi, Portul Constanța, Compania Sării, Companii din minerit, hoteluri, Antibiotice Iași, CEC Bank, Eximbank  și altele. Toate acestea aduc suma de 2,6 miliarde lei anual venit la bugetul de stat.  Dacă aceste sume s-ar întoarce înapoi la firme, staul ar câștiga apoi din impozite pe salarii, din accize și TVA.  Ce ar fi fost acum dacă Fondul Suveran era făcut? Acum ar fi putut cumpăra  Banca BancPost și Ape Minerale  Bihor și altele. Eu votez pentru Fondul Suveran de Dezvoltare și Investiții! Hadrian  Doctrine diferite însă schițe economice asemănătoare

A fi patriot înseamnă să-ți pese de semenii tai, de poporul din care faci parte.  Uitandu-ma peste schițele de guvernare, in problemele economice, intre PSD  si Frontul Național din Franța, vad unele asemănări. Doctrinar, cele doua partide sunt diferite, însă patriotismul economic le leagă. 

PSD: crearea unui Fond Suveran de Dezvoltare și Investiții;
Frontul Național: crearea unui Fondul Suveran cu ajutorul Casei de Economi. Scopul lor este de a proteja economia de stat și sectoarele strategice ale celor doua state;

PSD: se încearcă reintrustrializarea tari, construcții civile și industriale prin intermediul Fondului Suveran ;

Frontul Național: reintrustrializarea tari și protejarea reală față de concurență neloiala în fața companiilor cu capital privat și extern.

Este adevărat "o mica naționalizare " în vederea protejării economie de stat în fata multinationalelor, în ambele cazuri. 

PSD: diminuarea taxelor și impozitelor pentru întreprinderile mici și mijloci;

Frontul Național: diminuarea taxelor și impozitelor pentru întreprinderile mici și mijloci.

PSD: menținerea și obligarea  unui procent ridicat pentru toate supermarketurile în ceea ce privește comercializarea produselor agroalimentare autohtone;

Frontul Național: obligatoriu ca toate supermarketurile sa aibă un procent ridicat în ceea ce privește comercializarea tuturor produselor de origine franceza și interzicerea produselor din import ce nu respecta legea franceza în domeniu.

Pot spune ca ambele partide încearcă incurajarea economie locale cu produse autohtone. 

Un partid a câștigat alegerile parlamentare: PSD în România; Frontul Național încearcă să câștige alegerile prezidențiale și parlamentare în acest an în Franța.  Hadrian 

Primul pas

Primul pas către înființarea Fondului Suveran de Dezvoltare și Investiții a fost făcut în a doua săptămâna din februarie 2017. Ministerul Economiei a prezentat un memorandum privind organizarea activității Fondului. 

Rolul Fondului este de dezvoltare și finanțare a proiectelor de investiții  rentabile, el find de fapt un mecanism care va identifica și materializa oportunități investiționale cu impact în dezvoltarea economica și de a crea noi locuri de munca pentru o perioada lungă de timp. Așadar cele mai profitabile firme cu capital  romanesc de stat vor constitui portofoliu de început al Fondului. Valoare totala este estimata la 10 miliarde euro. Printre companiile cu care Fondul își propune să înceapă ar fi : Tarom, Nuclearelectrica, CFR , CEC Bank și Șantierul Naval Constanța. 

As mai propune: Hidroelectrica, SalRom, UCM Reșița, Antibiotice Iași, Compania de Uraniu, Companiile din Mineritului și Termoelectrice. 

Sper ca acest proiect sa poată fi finalizat în anul 2017 ca apoi să vedem și primele semne pozitive în ceea ce privește economia și locurile de muncă.  Hadrian 

O analiza interesantă 

Pornind de la o analiza a agenției de știri online  (DCNEWS) îmi permit să vă spun că România este condusa de multinaționale 80% din punct de vedere economic și financiar. In alte articole eu am mai scris că acest lucru a dus la influențarea Codurilor Muncii și cel Financiar de multinaționale în favoarea lor, dezavantajind salariatul și firma autohtona. În articolul agenției se amintește că în perioada 2009-2014, Multinationalele au plătit bugetului de stat cca 2,5 miliarde euro iar Toate Celălalte Firme au plătit bugetului de stat cca 55,0 miliarde euro având  o  cifra de afaceri de 4  ori mai mica decât a multinationalelor.

Întrebarea mea unde sunt restul de bani? Unde Se Duc Banii? 

Nu se vad în alte ramuri: cultură, sănătate, patrimoniul național, mediu sau cercetare și învățământ sau sport.

Concluzia simpla: Se Scot din România. 

EXEMPLU: La fostul Petrom, fosta directoare a fost director și pe vremea când Compania era la stat și după ce a fost cumpărată de grupul OMV.  Când era directoare la stat nu a putut face nimic? Când au venit cei de la OMV în câteva luni compania a făcut profituri săptămânale  (ei ne dădeau sumele de profit de la câteva sute la câteva mii pe săptămână/ companie).

Dumneavoastră ce concluzie trageți?

De la o vreme, nici fondurile europene nu se mai accesează. 

În anul 2016 am aflat că multinaționalele pot avea parte de subvenții de la stat, iar cele autohtone, românești, nu.

NIMENI nu întreabă de ce Banca Națională nu pune umărul la creșterea și stabilitatea economica și financiara a României? Pentru ce avem depozite în euro și aur la BNR dacă guvernul nu se poate folosi la nevoie.

În CONCLUZIE,  România este prizoniera economica și financiara a Multinationalelor. Politica monetara, financiara și economica este făcută de acestea prin intermediul Oamenilor Politici: a consilierului local, județean și a parlamentarului. 

Apoi trecem în Administrațiile locale și naționale. 

Așadar orice proiect sau lege care nu corespund intereselor multinationalelor sunt blocate, la toate nivelele.

Va întreb: Cum pot fi profitabile domeniile: militar, sare, energie, medicamente și dispozitive medicale, etc. pentru companiile străine  ( aici intră și multinaționale ) și private autohtone  IAR  pentru  Statului Român , nu? Hadrian 

Taxa de poluare

Taxa de Poluare este un lucru UTIL  pentru România? Aceasta este întrebarea pe care mi-o pun când citesc, văd și ascult  lucruri despre România și problemele de ape, păduri și mediu. 

Ministerul Mediului ar trebui să se ocupe de lucruri mai importante decât să ne calculeze cum să ne pună să plătim timbre de mediu când intram în diverse locați, localități din România . 

În numărul lunii noiembrie 2016 al acestei publicații am prezentat un model de constituire al prețului carburantului.

Scriam că la 1000 litri carburant să se plătească 45 euro ca taxa de poluare (mediu, cum doriți ).

  Să luăm o medie de consum 175 l/ persoana înmulțit cu medie reală de 16 milioane de locuitori ai României, acum :

175 l/persoana consum × 16 milioane locuitori × 45 euro/1000 litri = 126 milioane euro / an.

Dacă am luat în calcul și factura la gaz metan și factura la curentul electric ar iesi:

- la un consum pe an la gaz metan în anul 2015 de 121 milioane Mkwh (10 m cubi = 5,4 kwh) am avea 1 euro / Mkwh = 121 milioane euro taxă de poluare  (mediu). Deci 1 euro taxa poluare la 1 Mkwh.

- la un consum (perioada ianuarie-aprilie 2015) de energie electrica 19.043 milioane kwh (transformat in Mkwh am avea 19 milioane Mkwh) și cu un cost de 1 euro / Mkwh = 19 milioane euro/ perioada lunară 01-04 .2015

Certificatele verzi ce sumă aduc la buget? 

Unde sunt amenzile și penalitățile date de nerespectarea legislație de mediu? Unde sunt avizele de mediu? Ce sumă se acumulează de aici?

Mai sunt bilete de tren, avion și transportul fluvial. Și aici de exemplu se pot aduna 1 euro / 50 km pe căile ferate, pentru taxa de poluare. 

Nu mai continui cu exemple. 

Adun și constat că numai din vânzarea carburanților, a energiei electrice( pe patru luni) și a gazului metan bugetul Fondului de Mediu prin taxa de poluare  (mediu) ar fi de 266 milioane euro. 

Cât ar costa refacerea prin împădurire a 50 ha / an ; ingrijirea a 50 ha de padure / an  ; reamenajarea și intretinera unui ocol silvic cu toate dotările necesare/ an ; reamenajarea și întreținerea unui spațiu piscicol/ an ; amenajarea și întreținerea unor spatii pentru cultivarea si depozitarea de flori si fructe  ; amenajarea si întreținerea unui mic spațiu de cercetare a faunei și florei terestre a României ; amenajarea și  întreținerea unui mic spațiu de cercetare a faunei și florei fluviale și marine a României? 

Sau bani , cei 266 milioane euro, vor fi folosiți pentru( total sau parțial) la plata salariilor și pensiilor?

Cred că este timpul să terminăm cu copieri de taxe și impozite de la alte state membre ale Uniunii Europene.  Hadrian 

PUNCTE CARDINALE

"Actorul" nord coreean pe scena economică internațională

 

Evoluțiile negative in relația Phenianului cu un important aliat, Malaezia fac in aceste zile prim planul multor reportaje din presa internațională. Nu voi insista asupra acestui aspect, deja arhi cunoscut, ci voi încerca sa răspund unei alte întrebări, anume pe cine se mai pot baza pt sprijin autoritățile de la Phenian la începutul acestui an.

Este cunoscut faptul ca principalul aliat al Phenianului, Republica Populară Chineză a suspendat la începutul acestui an exportul de cărbune provenit de la sud de răul Yalu. Potrivit presei locale, Phenianul ar fi suspendat, la rândul său exportul de metale rare spre China începând cu data de 7martie anul curent, in ceea ce presa nord coreeana numește "un gest de retorsiune" pentru decizia vecinului si a principalului sau aliat strategic de a nu mai primi cărbunele coreean.
Potrivit RFA si postului de radio "Free Asia", care citează o sursă din provincia nord coreeană Hamgyingul de Nord (la frontiera chineză), " suspendarea exportului de metale rare ar doar o măsură temporara, mai mult legată de retorica decât de o acțiune concretă", deoarece Phenianul nu are in acest moment alte importante produse din care sa își poată asigura substanțiale venituri pe piețe externe si s-ar vedea, pe zi ce trece, tot mai văduvit de parteneri comerciali.

 Mai mult decât atât, in toamna anului trecut, in zona de nord est a țării s-au produs inundații catastrofale, fiind înregistrate cele mai însemnate căderi de precipitatii de când se întreprind observații meteorologice in jumătatea de nord a peninsulei, iar iarna ce inca nu a trecut laPhenian a fost foarte grea. Ca atare, din nefericire pentru poporul coreean din nord, exista o data in plus dificila perspectiva a penuriei alimentate.

Potrivit aceleiași surse, minereul de fier provenit fe la Musan si magneziul din zina minieră de la Dancheon sunt in continuare destinate pieței chineze, însă metalele rare cum ar fi molibdenul si cobaltul din provincia nord coreeana Hoeryeung, nu mai ajung in China începând cu a doua jumătate a lunii ianuarie.

Exportul de cărbune spre piața chineză ar contribui, potrivit presei din China, cu circa 40% aportului valutar al Republicii Populare Democrate Coreene. Numai anul trecut, China ar fi importat din Coreea de Nord peste 22 de milioane de tone de cărbune.

Pe de altă parte, potrivit unui studiu geologic al specialiștilor chinezi si datând din 2014, statul nord coreean ar deține mai mult de o treime din rezervele globale de metale rare. 

A renunțat, oare, China să își sprijine aliatul fidel coreean? Aceasta este o întrebare pe care, poate, și-o adresează mai mult sau mai puțin retoric multi analiști.

Potrivit unor experți ONU, respectivele metale rare ar fi comercializate de către autoritățile  nord coreene prin intermediul Chinei.

De asemenea, in mod discret, China ar cumpăra in continuare circa ...90% din produsele nord coreene destinate exportului si ar continua să ofere aproximativ 80% din produsele de larg consum destinat vieții de zi cu zi in Coreeade Nord.

In același timp, autoritățile de la Phenian mențin parteneriate viabile cu parteneri africani: potrivit unui raport al ONU ce datează din luna noiembrie a anului trecut, guvernul Republicii Democrate Congo ar fi primit pistoale mitralieră calibru 7,62, varianta nord coreeana a bine cunoscut u lui Kalașnikov si alte armamente ce sunt in prezent in dotarea gărzii prezidențiale si a unor unități speciale ale politiei din acest stat african.

De asemenea, potrivit aceluiași studiu, experți militari nord coreeni se ocupa si in prezent de pregătirea sportiva si in domeniul artelor marțiale a membrilor gărzii prezidențiale a Angolei.

Uganda, alt pertener tradițional al Phenisnului, beneficiază si ea de un program de pregătire al piloților si a personalului tehnic al forțelor sale aeriene su specialisti nord coreeni, in baza unui contract ce urmează sa expire in luna martie a acestui an.

autor: CIPRIAN POP, AMOS NEWS