România Muncitoare - OCTOMBRIE 2017

România Muncitoare

OCTOMBRIE 2017

Muncă şi unitate, luptă 

pentru dreptate!

Publicaţie a mişcării muncitoreşti, editată de Asociaţia România Muncitoare – Nr.258 din octombrie 2017

Colectiv de redacţie:

Ciprian POP (redactor şef), Ion BUCUR (redactor), Marius BUICĂ (tehnoredactor).

Telefon: 0724/717293

E-mail: asociatia.romania.muncitoare@gmail.com

Web: http://asociatiaromaniamuncitoare.blogspot.ro/

OSIM-M-2005-06220; ISSN-1224-2543

C E I    C A R E   N E    C O N D U C

Cele întamplate în ultima vreme crează în societatea românească tot mai multă dezamăgire. Oamenii din fruntea ţării, în majoritatea lor, nu par să sesizeze că nu se reprezintă pe ei, ci pe cei care i-au trimis în cele mai înalte funcţii. Din păcate, odată ajunşi în fruntea ţării, îşi închipuie că funcţia li se cuvine de drept şi ii uită total pe cei care i-au votat. Mai mult, au impresia că aceştia ar fi la dispoziţia lor şi nu invers!

Să începem cu Preşedintele.

Tot mai asemănător cu "preşedinţii" din America Latină, domnul de la Cotroceni nu are nicio treabă cu poporul român. Acesta aproape nu face parte din peisaj, decît în momentele în care domnia sa vrea să-şi facă poze pentru Facebook. Doar că în ţara asta nu există un popor virtual, ci oameni în carne şi oase de care ar trebui, măcar ocazional, să-i pese.

În loc de asta domnia sa se comportă ca o tată, se răsteşte în public la cei care nu îi plac şi împarte oamenii în două, eventual aţîţîndu-i unii împotriva altora.

Ţara asta pare să-l intereseze doar pentru confortul pe care i-l poate asigura. Chiar mă întreb, cam cît ne costă pozele sale cu diverşi preşedinţi sau prim miniştrii, făcute doar ca să-i mai îndulcească frustrările ?

Domnul Tăriceanu, pe care l-am votat, e printre puţinii care par să nu uite că mai avem şi noi "drepturi şi libertăţi"; totuşi nu pune piciorul în prag să stăvilească tendinţele dictatoriale ale partenerului de coaliţie.

Domnul Dragnea chiar ne duce la exasperare. Nu pentru lacul nu ştiu care, ci pentru atitudinea exasperantă pe care o are. Iarăşi, în dorinţa de a mai elimina pe cineva, a supus guvernul unei aşa zise evaluări. După ce l-a lăsat pe domnul "Nimeni de Nicăieri" să facă programul de guvernare, care pare a semăna tot mai tare cu ceea ce eu numeam altădată: un joc pe calculator care nu se va putea "implementa" după dorinţa domnului Dragnea, acesta vrea acum să înlăture tot ce mai e de valoare prin nişte funcţii şi, poate, prin partid. A făcut-o recent cu fostul ministru al apărării, pe care a avut grijă să-l scoată şi din comisia de la SRI (actualul, care e şi el destul de vizibil ar trebui să aibă emoţii) şi ar fi făcut-o şi cu doamna Plumb, dacă nu ar fi avut pe altcineva de apărat, care e în aceeaşi situaţie. Obsesia domnului Dragnea e, însă, charismaticul şi inteligentul domn Teodorovici, pe care actualul preşedinte PSD îl percepe ca pe un real pericol. Ceea ce s-a întîmplat la comisia de finanţe a fost corect. Domnul Dragnea nu le ştie pe toate, iar acţiunea domnului Teodorovici a încercat doar să salveze situaţia. Pentru că, dacă domnul Dragnea nu are dreptate, vom plăti toţi!

Domnule Tudose, pentru mulţi dintre noi sînteţi un om priceput şi simpatic! Cu orice preţ, nu-i mai permiteţi domnului Vîlcov să vă contoleze miniştri, pentru că el nu a fost capabil să conducă cum se cuvine nici Slatina! Şi aduceţi alături de dumneavoastră oameni de valoare, oricît i-ar displăcea asta şefului dumneavoastră de partid. În rest, numai bine şi speranţe pierdute!

Amaranta

I A R Ă Ş I    S I N D I C A T E L E

Cînd au fost tăiate salariile, sindicatele au tăcut mîlc. Cînd guvernul Cioloş nu atrăgea nici un leu din fondurile europene, liderii sindicali zăceau în adormire. Azi, cînd s-au majorat, de bine, de rău şi pensiile şi salariile, fac miting de protest.

Te şi întrebi, oamenii din fruntea sindicatelor chiar sînt interesaţi de situaţia membrilor sau fac jocuri politice? Varianta a doua mi se pare mai plauzibilă. Ceea ce susţin sînt doar simple probabilităţi. Nu i-am auzit însă pe sindicalişti să vorbească despre condiţiile de muncă ori despre criteriile de performanţă ale celor pe care îi reprezintă.

Pentru că, a justifica lipsa de acţiune prin salarii prea mici, mi se pare inacceptabil. Nu mă refer la performanţe. Dar în spitale, de la femeia de serviciu la domnul doctor să nu-ţi arate nimeni un pic de compasiune sau măcar să-ţi vorbească frumos, nu ar trebui să ţină de nivelul salarizării, ci ce un minim nivel de umanitate.

Sau la poliţie, unde vorbăreţul domn Coarnă se plînge că poliţiştii nu pot folosi mai des pistolul. Personal, nu am încredere în poliţişti. În fiecare zi se fac de rîs şi de foarte multe ori simţim pe pielea noastră modul lor de comportament, care nu are nimic în comun cu protecţia cetăţeanului.

Din păcate, despre ultimul scandal, al poliţiştilor ce-şi supravegheau lanul de marijuana cu drona, domnul Coarnă nu a scos un cuvinţel. Şi nici doamna ministru. Probabil scandalul va fi muşamalizat, că şi aşa nu au oameni.

Dacă sindicatele ar fi ceea ce trebuie, dacă s-ar ocupa de drepturile şi obligaţiile celor pe care îi reprezinţă şi nu de aranjamente în interes personal, ar fi mai bine pentru toţi. Altfel...

Amaranta

Romania nu stia sa profite

In ultimul timp, în România, legile fiscale au scos la suprafață un text prin care toți românii care lucrează în afara țării trebuie să completeze un formular prin care trebuie să anunțe dacă stau sau nu mai mult de 6 luni în străinătate. Toate acestea pentru a fi supusi impozitării. Dacă nu completezi formularul, vei primi o amendă și este posibil să fi impozitat si in România, nu numai în țara unde lucrezi. 

Nimeni, dar nimeni nu a recunoscut oficial, nu a mulțumit oficial românilor ,care muncesc in strainatate, apoi au trimis în țară sume importante de valută.  După unele estimări cca. 55 miliarde euro din 2007 până în prezent (2017).

Așadar în 10 ani un investitor important a fost românul care a lucrat sau lucrează în alte țări.

În loc să gândești cum să faci să atragi românii care lucrează în afara țării sa-si investească sau/și să trimită câți mai mulți bani în România , tu faci altceva.

Marea majoritare din banii trimiși în țară au luat direcția consumului, a comerțului, a imobiliarelor și mai puțin în domenii producătoare sau in agricultură și agroturism. 

Un pericol mai mare și care ar dauna României ar fi că cei care au și alta cetățenie ( în afara celei românești) să renunțe la una. Bineinteles că cea română v-a pierde. Astfel România contribuie la pierderea resurselor financiare și umane cu bună știință, permițînd dușmanilor interni și externi "să ne rîdă în nas" si sa continuie distrugerea in multe domenii a României. Inclusiv depopularea țării noastre. 

Hadrian

Oamenii din ministere

Da, oamenii din ministere sunt cei care au idei și idei. Secretarii de stat și miniștri vin și pleacă. 

Există o lege care este in vigoare de pe vremea guvernării lui Emil Boc prin care marii

contribuiabili sunt obligați să aibă capitalul social în București iar obligațiile fiscale să fie făcute direct la bugetul de stat. Nimeni nu a spus pînă acum că Administrațiile Locale Sunt Cele Care Pierd.

Bizar dar au fost si oameni de stanga si de dreapta și tehnocrați la guvernare. Nimeni nu a spus nimic de acest lucru.

Păcat că nimeni nu gândește o repartiție corectă pentru diverse impozite și taxe, către administrația locală, administrația centrală și fonduri de rezervă aflate la îndemâna acestora.

Nimeni nu a venit să spună de eliminarea impozitului pe mașină normala, deoarece acesta este utilă peste tot, nu mai este un lux. De ce nu se impoziteaza luxul? Impozitul pe avere? Un 0,5% din ce depășește 250.000 euro/an castig?  Nimeni nu a gândit că o serie de impozite și taxe ( desi sint taxe nationale) să fie redate administrației publice locale în proporție de 70-80%.

Oamenii din ministere ar trebui să știe că desființarea si/sau privatizarea Institutelor Naționale din diverse domenii ca infrastructura, transporturi, militare, agricultura si alimentatie, previziune economică, meteo și hidro, medicale , de vaccinuri, ecologie, cercetare fluviala și marina, etc. Nu a dus decât rau țării noastre.

Celor din ministerele protecție sociale și finanțe le-am sugera sa-si facă socoteala salarială proprie și să vadă că scăzînd 35% din brut și apoi încă 16% să vadă cifra reală: 10000 lei brut/ luna / scădem  35% asigurări sociale  si avem rest 6500 lei / 6500 lei scadem 16% impozit salar  = 5400 lei rest net. Deci cine câștiga? Cine pierde?

Faceti la salariul minim pe economie aceste calcule si vedeți ce iasa. 

Uitativa în majoritatea localităților mici și mijlocii din țară și vedeți ce impact o sa aiba aici. Uitativa în mediul privat. 

De ce nu spuneti adevărul?  Ce experiment mai este si acesta? România in Europa este singura care face asa ceva. Practic ce s-a laudat guvernul ca a dat, a inceput deja sa ia inapoi prin majorări de taxe si accize. Toate vor culmina cu plata asigurărilor sociale de către salariat.

Sa te pensionari la 70 ani lucrînd în minister este super dar la restul nu vă gândiți. Cum poate un sudor , un mecanic, un șofer profesionist, un dascăl, un chirurg să lucreze la  70 ani.

Nu va gândiți că generațiile actuale tinere nu mai cunosc termenul MUNCĂ. Nu va speriați, acest lucru este valabil în multe țări europene.

În încheiere va spun ca cei din ministere ar trebui să vadă, să întrebe ce români sunt buni în lume în diverse domenii și sa-i invite la o discuție corectă cum și ce putem face în acele domenii astfel încât să ajutăm România. 

Nu vă fie frică, Românii din Diaspora ar ajuta cu drag si gratis România. Păcat că nu se înțelege acest lucru. Nu vor veni să vă ia locul din ministere.

Hadrian

Patriotismul economic

Petru cei născuți după 1984/1985 este greu să înțeleagă că în locul supermagazinului sau  a clădirii de sticla unde sunt  birouri era cândva un institut de cercetare sau o întreprindere. Toate produceau un obiect, un produs care apoi se vindea. De câștigat, câștiga întreprinderea și țara românească. 

Imi pare rau ca aceste generații Nu cunosc și Nu deosebesc doi termeni: Naționalizare și Faliment. 

Partidul Muncitoresc devenit apoi Partidul Comunist nu au distrus în procent de peste 50% întreprinderile naționalizate ci le-a preluat cu bune si rele și au investit bani in ele, continuînd profilul societății. 

După 1990 multe intreprinderi ( unele cu peste 50-55 ani vechime, deci au fost naționalizate) nu au mai fost necesare, pămîntul de sub ele a fost valorificat, restul la "gunoi și "fier vechi".

Am văzut că toată lumea vorbește despre produse "bio ". Sunt de acord însă ele existau și înainte de 1989. Le găseai la aprozar și în piața (la tarabe) la producători , la fermieri.

Multinationalele care se ocupă de comerț ajutate de presa și legislație și oameni politici dar și de programa școlară au monopolizat toată activitatea extrascolara și extraservici. Aici poti mânca, citi, poti cumpăra tot ce vrei. Doar lasi un ban. 

Imi amintesc ca (înainte de decembrie 1989) nu se amesteca Alimentara cu Aprozar, Tutungeria cu Libreria, etc.

În statele vest europene sticlele de sticla, plasticul, cartoanele, hîrtia se recicleaza separat. Esti obligat prin lege să le triezi tu.

Guvernul sub îndrumarea lui Ceausescu iti plătea pentru fiecare sticla, fiecare kilogram de hârtie (existau acele magazine de culoare verde pentru recuperare, vestitele R.R.R.).

Cum sa prospere firmele românești cand toată documentația este pregătită pentru firmele cu capital extern și pentru multinationale? 

Nu sunt bune pentru că sunt ieftine anumite medicamente, anumite autobuze făcute în România. 

Cand termini studiile nu ai o repartiție, nu ai o locuință. Pina in decembrie 1989 aceste lucruri le primiai, le aveai. Chiar dacă începeai să lucrezi în sate sau orase mici, cu timpul vine si experiența și te mutai unde doreai. 

Hadrian

S Ă     N E   A M I N T I M    D E   C H E    G U E V A R A

7 octombrie 1967

"Armata a dat o ştire ciudată despre prezenţa a 250 de oameni în Serrano ca să oprească trecerea celor 37(de luptători) despre care se spune că sînt înconjuraţi. Refugiul nostru se presupune că se află între rîurile Acero şi Oro.

Ştirea pare diversionistă."

Acestea sînt ultimele cuvinte ale "Jurnalului bolivian " al lui Ernesto Che Guevara, jurnal care e un adevărat manual al luptei de gherila

A doua zi, are loc bătălia cu armata boliviană şi Che este rănit. O zi mai tîrziu este asasinat din ordinul CIA. De aici lucrurile iau o întorsătură greu de imaginat. Foarte mîndri că au asasinat pe cel care a ţinut în şah vreme de 11 luni, cu doar 37 de oameni, o armată întreagă susţinută de americani, oficialii bolivieni au organizat imediat o conferinţă de presă în La Higuera şi au arătat corpul lui Che ziariştilor, pretinzînd că acesta ar fi fost ucis în luptă. Un tînăr jurnalist şi medic în acelaşi timp, Reginaldo Ustariz îi contrazice pe militari chiar în timpul acelei confeinţe, atătînd că focul de armă care l-a ucis pe Che a fost tras de aproape şi deci acesta a fost un asasinat.

După acest episod Reginado Ustariz este obligat să părăsească Bolivia şi va dedica mai multe decenii de documentare referitoare la Che, care vor fi adunate în cartea sa: "Che Guevara, viaţa unui mit".

Într-adevăr, din momentul în care fotografiile menite să demonstreze lumii moartea celui pe care americanii îl considerau un duşman de temut, Che se transformă repede într-un mit. Faptul că CIA îl înmormîntează apoi fără să se ştie vreme de 30 de ani unde, avea să transforme acel final în legendă. Exact invers decît se aşteptau "campionii democraţiei", care au încercat apoi inutil să schimbe percepţia oamenilor despre ce a însemnat Che pentru lupta de elibereare a popoarelor din America Latină.

Nu voi încerca să contrazic toate mizeriile pe care americanii, prin serviciul lor secret le-au scris, la fel ca şi despre revoluţia cubaneză, ci mă voi limita să reproduc un episod, impresionat, din cartea aceluiaşiReginaldo Ustariz, carte scrisă cu detaşarea documentaristului, care e, de altfe,l singurul mod de a face textul credibil.

Să ne întoarcem la ziua de 9 octombrie, aşa cum e povestită ea în carte. Tocmai cînd Ofiţerul armatei boliviene şi reprezentantul CIA se pregătesc să deloleze cu corpul lui Che, părintele Roger Schaller vine în fugă spre elicopter, îngenunchează lîngă cadavru, îl unge pe Che cu mir, dîndu-i binecuvîntarea.

După ce elicopterul a plecat, preotul merge la şcoala din La Higuera, adună oamenii şi ţine o slujbă funerară care se încheie astfel : "Primeşte în Împărăţia ta Sfîntă sufletul lui Che, iartă-i pe duşmanii săi." De altfel, povesteşte Ustariz, însuşi părintele Schaller avea să declare apoi: "Am ţinut o slujbă funerară, căci în batistă era sîngele lui Che."

Am vrut să mă opresc asupra acestui moment şi nu asupra personalităţii lui Che, pentru că e o lecţie din care americanii nu par să fi învăţat nimic.

Din momentul în care l-au transformat, fără voia lor, în legendă, s-au chinuit apoi vreme de jumătate de veac să o distrugă. Nici măcar asta nu au înţeles, anume că legendele sînt legende şi nu poţi să te lupţi cu ele. Pentru cei care cred că Che a fost un "cavaler al dreptăţii", cum îl numea atît de frumos un om de stînga, e trist să vadă că, înşelaţi de clişeul referitor la democraţia americană, mulţi oameni riscă să-şi vadă ţările în situaţia în care se găsea America Latină în urmă cu jumătate de secol, cotropite şi cu acelaşi vas de război ancorat în porturile lor. Şi cine ştie cît va dura pînă se vor elibera...

Nu voi termina cu proprile mele cuvinte despre persoana lui Che. Îl voi lăsa pe el să se autodefinească, pentru că nimeni nu ar fi reuşit mai bine: "Mulţi îmi vor spune aventurier...; numai că dintre aceia care-şi riscă viaţa pentru a demonstra adevăruri."

Ar fi spre folosul nostru să nu uităm aceste cuvinte.