România Muncitoare – Nr.270 din OCTOMBRIE 2018

  România Muncitoare

OCTOMBRIE 2018

Muncă şi unitate, luptă

pentru dreptate!

Publicaţie a mişcării muncitoreşti, editată de Asociaţia

România Muncitoare – Nr.270 din OCTOMBRIE 2018

Colectiv de redacţie:

Ciprian POP (redactor şef), Ion BUCUR (redactor), Marius BUICĂ  (tehnoredactor).

Telefon:  0724/717293

E-mail:  asociatia.romania.muncitoare@gmail.com

Web:  http://asociatiaromaniamuncitoare.blogspot.ro/

OSIM-M-2005-06220; ISSN-1224-2543

Dacă nu votăm noi vor face legile ei 

Referendumul este o șansă unică și de nerepetat dată României. Este o chemare a României de a-și hotărî destinul moral și de orice alt fel la împlinirea celor 100 de ani. 

De ce să votăm la Referendumul pentru familie organizat în România? Aceasta este întrebarea pe care și-o pun mulți români. Răspunsul este simplu: “Pentru că o altă șansă natională de a spune nu depravării morale nu vom mai avea!” 

Dacă azi nu suntem fermi și nu arătăm că ne pasă și că suntem uniți pentru această cauză va veni vremea în care vom primi amenzi sau vom fi arestați pentru că nu le-am permis copiilor noștri să vadă filme și imagini pornografice încă de la grădiniță (nu sunt povești și nu suntem paranoici- se întâmplă în state “emancipate”).

Spre deosebire de alte state care au trebuit să decidă înaintea noastră și care s-au lăsat înșelate de o propagandă mincinoasă, aparent despre niște victime ale discriminării, noi știm azi cu cine avem de a face. 

Avem cazul Americii unde un ofițer de stare civilă a făcut închisoare, avem un cofetar și o florăreasă hărțuiți și târâți prin tribunale (și cine știe câți alții).

Avem cazul Franței unde tocmai ce s-a votat o lege despre educația sexuală încă din grădinițe unde copilașii vor învăța cum mama și cu tata i-au făcut pe ei, de parcă au învățat tot în viață și asta mai rămâne de învățat, plus că unii cred că această lege are o meteahnă de care pot profita pedofilii deoarece se spune acolo că atât timp cât copilul știe ce face și-și dă acordul nu mai poate fi încadrat la corupere de minori. 

Avem cazul Canadei unde propaganda imoralității a mers așa de departe încât s-a iscat un “război” între Stat și cetățenii sătui de atâta corectitudine politică, între Stat și firme care chiar au dat în judecată statul pentru că nu au dreptul să angajeze studenți pe timpul verii dacă nu declară în prealabil că vor angaja homosexuali. 

Așadar, nu e un moft acest referendum, ci este o necesitate imperios necesară. Este un test, dacă, Doamne ferește, 精 vom pica se vor hrăni din nepăsarea noastră și ne va durea strașnic. Dacă vom ieși la vot și vom cștiga, vor ști că pe aici nu se trece. Doamne ajută!

Preluată de la un român rezident în Canada:

"Eu am urmarit evoluţia drepturilor la homosexualii din Canada, și treaba stă cam așa:
La început au zis ca ei nu vor absolut nimic, doar să fie acceptaţi. Au fost acceptaţi.
După aia au vrut sa fie consideraţi oameni normali (nu oameni cu probleme psihologice, așa cum erau declaraţi ei în urmă cu 20 de ani). Au fost.
Dupa aia au vrut o zi dedicată lor, Gay Parade. Au primit-o și pe asta. Dar o zi nu a fost de ajuns. Anul asta au avut o lună întreagă dedicată lor. Luna iunie. Steagurile curcubeu au fluturat timp de o lună pe toate instituțiile publice. Să nu mai zic câtă atenție li s-a oferit în mass media.
După aceea au vrut drepturi, să se căsătorească și să aibă copii. Li s-a dat și asta. După aia au vrut ca niște copii inocenţi să înveţe la școli toate mizeriile pe care le fac ei (sex anal, oral), să înveţe de identitatea de gen. S-a făcut și asta.
Anul acesta o Universitate creștină de avocaţi din Canada a fost dată în judecată de homosexuali pe motive de discriminare. Universitatea a pierdut procesul.
Tot anul ăsta statul a înființat un program prin care ajută studenții să își găsească un loc de muncă pe timpul verii. Problema e că tu, companie, nu poţi participa la acest program decât dacă semnezi o hârtie potrivit căreia ești de acord să angajezi homosexualii. Prin urmare, statul canadian a fost dat în judecată de companiile care au valori creștine.

Deci homosexualii au tratament special, încalcă toate drepturile celorlalți, și tot ei sunt victimele?
Vă sugerez la cei care staţi în România, să nu faceţi nici un compromis. Nu cedaţi absolut deloc, nimic. Sunt și ei oameni, nu-i urâţi, nu-i bateţi, nu-i înjuraţi. Dar nu acceptaţi să vă calce în picioare valorile și principiile.
E dreptul vostru să vă apărați valorile."

STOP! PSD Nu este PCR

Văd, cu tristețe, că lumea se lasă manipulata în comparația Partidul Social Democrat (partid de guvernământ cu doctrina socialistă) cu fostul partid Partid Comunist Roman (partid interzis după 1990 în România). 

Partidul Social Democrat nu este în stare sa să creeze o baza economica  a statului (Fondul Suveran de Investiții și Dezvoltare) în vederea obținerii unui suport financiar pentru proiectele de viitor ale României. 

Partidul Comunist Roman, a lăsat în 1990, o infrastructura economica bine dezvoltata și cel mai important lucru este ca România Nu mai avea nici o datorie externa. Ultima transa a datoriei externe a fost achitata în primăvara anului 1989.

Partidul Comunist Roman a reușit să construiască punți de legătură economica cu multe companii internaționale, lucru care a permis sa avem un nume în multe domenii de activitate iar unele produse erau căutate în lumea întreaga. În ciuda faptului ca aveam mincarea pe cartela, porție la apa calda și căldură, ca s-a achitat datoria externa a României, guvernul Partidului Comunist Roman făcea și investii în procesul de producție și infrastructura publica. Construia și moderniza uzine și construia și moderniza sate și orașe. 

PSD se poate mindri doar cu majorarea salariilor și a pensiilor. Dar cât timp vor putea fi date dacă nu ai nimic cu care sa le poți susține?

Cu câteva uzine producătoare în marile orașe (marea majoritate sunt private) și cu cele câteva de uzine și companii de stat nu poți susține o economie naționala. 

Deschiderea de magazine și super magazine, de centre comerciale în toate localitățile, rurale și urbane nu poate ajuta la dezvoltarea acestora (a localităților). 

Partidul Social Democrat nu a pus în schema de Guvern nici un departament, ce sa mai zic de minister al Comerțului internațional, dar nici al Comerțului intern. 

Uitați-vă pe schema Guvernului României în noiembrie 1989. Ele erau!

România anului 2018 nu știe "pe ce lume se afla". Nu avem un proiect de tara bine pus la punct. Cumpărăm infrastructura militara însă fortam prin diverse legi ca aceștia sa iasă la pensie la 40 de ani. Aruncam bani (miliarde de euro) pe infrastructura militara, dar noi nu avem o buna infrastructura terestra și fluviala.

Ne facem ca nu vedem cum diverse tari vin și investesc în agricultura României, însă produsele brute iau drumul străinătatii, iar noi importam acele produse. 

Cam ciudat, mi se pare.  Hadrian 

R E F E R E N D U M

Nu vreau să discut despre referendumul iniţiat de societatea civilă. Dacă s-ar mobiliza la fel şi pentru alte cauze, ne-ar merge mai bine. Aşa, măcar îi va enerva pe cei de la Bruxelles, ceea ce îmi va face plăcere, eu fiind eurosceptică. Şi tocmai despre asta am de gînd să vorbesc. Pe cînd un referendum ca să ieşim din UE ? Dacă s-au strîns acum atîtea semnături, nu s-ar putea strînge tot atîtea şi pentru a scăpa de situaţia de ţară de mîna a doua bună doar de muls ? Ce aavem de fapt în urma intrării în UE ? Absolut nimic!

Ne-au distrus industria, acum fac acelaşi lucru şi cu agricultura ca să rămînem o simplă piaţă de desfacere şi să lucrăm pe salarii de nimic, în vreme ce ei ne iau toţi profesioniştii, scoliţi pr banii statului român, adică din impozitele şi taxele românilor, pentru că firmele lor îşi externalizează tot profitul!

Desigur, de vină sîntem toţi, că admitem asta! Ba ne mai facem griji că ce zic mai marii din uniune. Şi dacă zic ce ? Şi cîţi zic ? Cîteva ţări care au interese economice şi nostalgii imperiale. Alţii au curajul să riposteze. Cum e ministrul de interne al Italiei. Nu mai vrea vase cu migranţi, pentru că Italia a suportat destul singură şi au şi italienii destule probleme şi astea sînt pe primul plan.Cei care nu mai poate de grija migranţilor, care în majoritate nu sîmt refugiaţi de război, să-i ia la ei a zis Salvini. Tot aşa cum a mai zis să nu le dea alţii lecţii pentru că politica internă şi-o face fiecare ţară! Cam la fel procedează şi ţările din grupul Visegrad.

Iar la ameninţări de tot felular trebui să acţionăm şi noi în consecinţă! În loc să ne speriem de ce vor zice domnii de la Bruxelles. Păi ar trebui să zicem noi cam aşa :

1. Deoarece MCV-ul s-a dovedit doar un mijloc de şantaj, solicităm renunţarea la el, avînd în vedere că s-au susţinut doar abuzurile şi amestecul servicilor secrete în justiţie, noi fiind transformaţi, cu binecuvîntarea UE într-o ţară de tip America Latină unde unii, în special reprezentanţi ai PPE nu mai ştiu cum să ne umilească.
2. Tratament egal cu celelalte ţări, în sensul că politica internă nu se dictează de la Bruxeelles,mai ales că ea e la fel cu c aplică eea ce prevede legislaţia UE adică inclusiv a celor care ne critică. Ne-am săturat să ni se tot spună că egalitatea nu e pentru căţei!
3. Să se înceteze tentativele de influenţare a alegerilor în favoarea celor din PPE şi intimidările dacă noi votăm altfel.

În caz contrar, am putea încerca să mai strîngem cîteva milioane de semnături şi să-i dăm dracului cu Europa lor cu tot, că asta nu e decît un nou tip de colonialism. Şi să-i vedem cum se vor descurca dacă ţările din Est refac, fie şi în altfel, fostul CAER. Pentru că nici altădată nu ne-au "eliberat de comunism" pentru că îi interesa viaţa noastră, ci pentru că se sufocau economic. Pe cînd noi, obişnuiţi cu greul, nu le vom simţi lipsa, ci s-ar putea să ne meargă mai bine. AMARANTA

F O R M A T O R I I      D E    O P I N I E

De ceva vreme am încetat să mă mai uit la televizor. Nu mai vreau să mă enervez cu formatorii de opinie. Şi nici cu foarte mulţi "jurnalişti"! M-am săturat de clişee, scenarii şi "judecăţile de valoare" ale unor indivizi care nu gîndesc decît rareori cu propriul cap. De obicei, din snobism, din servilism sau din teamă debitează ceea ce stăpînii lor ar vrea să audă. Stăpîni mai mari sau mai mici, depinde de calibrul respectivelor posturi.

Chiar şi televiziunile care se bat pentru cauze bune, tot sufere de anumite influneţe. De exemplu, nici o televiziune nu este interesată cu adevărat de ceea ce au de spus oamenii. Nu poţi ajunge la un "jurnalist", poate de bună credinţ, pentru că sunt foarte ocupaţi ...cu emisiunile... Deşi, dacă ar fi atenţi la ceea ce au de spus oamenii de rînd, poate că le-ar folosi exact pentru o informare corectă şi ar avea o mai mare audienţă. Ştiu că unii, care se bat în audienţe, cred că e bine şi aşa, doar că la un moment dat s-ar putea să nu mai ţină manipularea şi audienţele să meargă în cap! Pentru că, avînd aceeaşi invitaţi, care spun cam acelaşi lucru şi avînd nişte moderatori care, vrînd să facă pe deştepţii, vorbesc mai mult decît invitaţii, nu prea mai eşti tentat să asculţi ce au de zis.

În plus mai există şi numitele sondaje de opinie. Cum are cineva de rezolvat o problemă, mai ales una politică, hop şi sondajul de opinie! Numai că, dacă ai răbdare să citeşti atent aceste sondaje, vezi că sunt o manipulare. E adevărat că, deşi simplă, e mai greu de observat. Totul se joacă în marja de eroare, Dacă cel pe care eşti decis dă-l urci în sondaje nu e cum vrei îi aplici eroaea cu plus, iar dacă vrei să cobori pe cineva, mergi la minus. Creezi astfel o diferenţă destul de mare, oricumi suficientă, să distrugă încrederea celor nu prea hotărîţi. Si uite aşa, se oferă material de discuţiiformatorilor de opinie care, ştiind că ne mint, îşi permit totuşi să manipuleze la rîndul lor adevărul, după cum le dictează interesul.

De aceea am decis să nu-i mai ascult pe deontologii naţiei, decît dacă îşi schimbă stilul de comunicare şi dacă devin ceva mai corecţi şi mai curajoşi! Amaranta

Dunărea

Fluviul Dunărea este unul dintre cele mai importante ape curgătoare din Europa. Străbate tari ca: Germania, Austria, Slovacia, Croația, Ungaria, Serbia, Bulgaria, Ucraina, R. Moldova, Romania și se varsă în Marea Neagra prin intermediul Deltei Dunarii. 

Străbate capitale ale Europei ca Viena, Bratislava, Budapesta și Beolgrad. 

Despre importanta lui doresc sa va spun câte ceva în continuare și asta pentru a înțelege de ce Nu suntem doriți de unele țări în spațiul economic Schengen. 

Planuri de a construi un canal ce scurtează drumul dintre Dunăre și Marea Neagra sunt încă din secolul al XIX - lea. El s-a constituit în anii guvernării Partidului Comunist Roman sub numele de Canalul Dunăre Marea Neagra. 

Rolul acestui canal este de a contribui la dezvoltarea agriculturii (folosirea sistemelor de irigații) și de a scurta durata și distanta navelor maritime și fluviale între Marea Neagra și centrul Europei. 

România Nu știe, acum, Nu poate, acum, sa profite de acest fluviu. Avem foarte multe posibilități de a câștiga imagine și bani de pe urma lui. 

Deja producem curent electric, nu știu dacă se mai face turism în masa, comerțul pe apa dacă este o prioritate. Dacă se mai practica pescuitul. Sistemele hidrotehnice amenajate pentru irigații, mai exista? 

Gândiți-vă la o ruta terestra(Autostra) pentru Pitești - București - Giurgiu, apoi pe apa pentru Dacia. 

Asemenea o ruta terestra (Autostra) Craiova - Drobeta Turnu Severin apoi pe apa. 

De ce credeți că Guvernul Partidului Comunist Roman a lansat proiectul Canalului București - Giurgiu? 

Sa nu credeți ca bombardarea podurilor de peste Dunăre în zona Serbia nu a fost gândită, în timpul războiului din fosta Iugoslavie. Asta înseamnă blocarea traficului pe Dunăre între Marea Neagra și restul Europei. 

Vasele comerciale vin din Asia și ar intra prin Bosfor, apoi de la Constanța transportul ar fi pe apa pe Dunăre, mai ieftin. 

Asta înseamnă că porturile mediteraneane din Italia, Spania, Portugalia și cele de la Oceanul Atlantic (deci și cele din Belgia și Olanda) nu ar mai avea asa trafic și ar fi în pierdere. 

De aceea, România Nu este invitata sa intre oficial în zona libera comerciala Schengen. 

Pina în intrarea Dunării în Serbia toate tarile se folosesc de acesta în a câștiga cât se poate de mult de pe urma sa: comercial, turistic și un mediu înconjurător adecvat. 

Va propun sa ne gândim economic și strategic de ce Nu putem face și de ce Nu suntem lasă-ți sa facem.  Hadrian 

Partide noi și politicieni vechi

Ceea ce ma deranjează pe mine este faptul ca politicienii români nu înțeleg ce se întâmplă cu adevărat în România. 

Dacă ai fost președinte, prim ministru sau ministru și vi acum și spui ca ai soluții, nu mai crede nimeni. Când ai fost în funcție ce ai făcut? 

În doi, patru sau mai mulți ani ai avut posibilitatea să pui în practica programul cu care ai câștigat alegerile prezidențiale din sau parlamentare. 

După 29 ani de la evenimentele din 1989, dar mai ales după intrarea României în Uniunea Europeană (în anul 2007) condițiile de muncă și viață nu s-au îmbunătățit, drept urmare, anual, cca 70000-80000 de locuitori diminuează populația României. Fie prin moarte, fie prin emigrare. 

Treptat multe companii cu capital romanesc (privat sau de stat) au trebuit să-și închidă activitatea sau sa fie vândute la companii cu capital extern. Ajutorul de stat și diverse facilități fiscale se dau cu precădere companiilor externe și mai puțin celor locale. 

La guvernare au fost în diverse perioade și forme majoritatea partidelor parlamentare din 2018, fie cu numele de partid același sau modificate. 

Rezultatele nu sunt asa cum ar trebui sa fie. 

Toată lumea de la guvernare face experimente cu divesre legi, legile și metodele de aplicare se schimba trimestrial. 

Ne angajam sa facem Investiții în tehnica militara, dar noi facem legi și încurajăm ca militarii să iasă la pensie la 40-45 ani. 

Ne complicam în formule și formule pentru coeficienții folosiți la calcularea pensiilor. 

Atragem atenția ca nu sunt sume suficiente pentru investiții însă atunci când este necesară suplimentarea sumelor acordate pentru partidele parlamentare de la buget nimeni nu comentează. În presa comentam de indemnizațiile speciale, iar la vot iese ce iese.

 

Cum guvernul Ungariei reușește sa participe cu sume de bani la dezvoltarea locala în Transilvania și Banat prin diverse Fundații? Toată presa financiara și economica știe și spune, iar guvernul României, tace.  Hadrian 

Situația financiara a României

In primăvara anului 1989 România a achitat toate datoriile externe. 

La finalul lui 1989, rezervele valutare ale României erau echivalentul în dolari a 1,86 miliarde. 

Rezerva în aur era de 0,87 miliarde dolari. 

După 29 ani România se prezintă astfel :

Datoria publica financiara a României la 30 iunie 2018 era de cca 80 miliarde euro. Din aceasta cca 48 miliarde euro era datorita publica interna. 

La data de 31 mai 2018 datoria externa totala a fost de cca 96,04 miliarde euro. Aici întra datoria publica și privata. 

Pentru anul acesta, 2018, la un curs de 4,6 lei pentru 1 euro, Romania are de plătit pentru datoria externa cca 2,1 miliarde euro doar pentru dobânzile și comisioanele aferente.

Rezervele internaționale ale Băncii Naționale a României au fost la 31 august 2018 de:

- 31060 milioane euro în valuta, 

-  3448 milioane euro în aur. 

În prezent, statul mai are cca 4% din economie. Din păcate, maririle de salarii și pensii, precum și plata datoriilor tarii nu se pot face prea mult din economie prin taxe și impozite. Împrumuturile și banii trimisi de cei ce lucrează în afara României mai salveaza ceva.

Cât timp mai merge asa? Cine va plăti, apoi?  Hadrian 

Ajutoarele sociale, alocațiile și locurile de munca

Ajutoarele sociale ar trebui date celor care au nevoie, cu adevărat, de ele. 

Alocațiile trebuie distribuite celor care Au Nevoie și probleme cu adevărat ( persoanelor cu dizabilități, copiilor si studentiilor de exemplu). 

Locurile de munca disponibile sunt, după unele surse, aproape 1 milion. Aproximativ 4,3 milioane de persoane, apte de muncă, prefer sa primească ajutoare sociale și alocații de la bugetul de stat. 

Dacă 500 000 de locuri de munca ar fi ocupate, iar alte 50 000 de angajati ar lucra sezonieri în agricultură, altele ar fi incasarile la bugetele locale, bugetul de stat și bugetul asigurărilor sociale. 

Dacă statul asigura o suma de 500 lei pe luna pe persoana ca ajutor social, iar dupa ce se scad impozitele și taxele la un salariu minim pe economie rămân cca 1 100 lei, omul simplu nu mai este stimulat sa lucreze. 

Doua lucruri nu îmi plac:

- dispariția cărților de munca, 

- posibilitatea de a plăti contributiile restante de către salariați. 

Nu vreau să par necinstit, dar de ce sa plătesc din buzunar sumele restante, neplătite de angajator. Ele au fost reținute de acesta. Omul a muncit, legal, cu carte de munca, dacă însă firma nu a plătit asigurările sociale și de sănătate, cine este vinovat? 

Nu mai este tratat de medic, nu poate ieși la pensie, pentru o luna sau un an neplătit, respectiva persoana? 

Ar trebui gândite diverse soluții. 

Să revenim la locurile de munca. Toți se plâng că nu mai găsim oameni care sa lucreze, oameni calificați în diverse domenii de activitate. 

Haideți să facem ceea ce trebuie făcut. Naționalizarea infrastructurii rutiere (drumurile naționale, europene și autostrazi) și a infrastructurii feroviare. Aici se pot învăța și meserii diverse. 

În agricultura și turism sa se facă un parteneriat stat - fermier sau privat cu privire la condițiile de munca, 50% din salariu sa fie suportat de stat și restul de cei enumerați mai sus. Cursul de calificare se poate face și la locurile de munca. 

Cunoscând istoria economica a României putem găsi soluții pentru viitor.  Hadrian 

SUA ar trebui să dea dovada de generozitate și deschidere fata de Coreea de Nord

70 de ani s-au scurs de când, iată, Republica Populara Democratica Coreeana (RPDC) este subiect de drept internațional, cu 52 de Misiuni Diplomatice în străinătate, reprezintă o realitate geo-politică, o tara cu peste 23 de milioane de suflete. Acestea fiind spuse, ar cam fi timpul ca actuala administrație de la Washington sa facă pașii necesari pentru o reconciliere, având în vedere momentul care, se pare, ar fi acum mai prielnic ca niciodată.

Când declarația istorică de la Panmunjom a fost anunțată în aprilie anul acesta, întreaga lume a fost încântată, iar SUA au apreciat-o cu brațele deschise înaintea oricui altcuiva.

Dar, SUA acționează astăzi foarte "ciudat". Statele Unite se uită la Coreea de Nord într-un mod sumbru și abordează relațiile inter-coreene într-o manieră total greșită, parând ca nu vor sa înțeleagă nimic din lecția istoriei.

Oficialii de rang înalt de la Washington afirma că progresul relațiilor inter-coreene ar trebui să țină pasul strict cu proiectele de denuclearizare și ca, orice proiect de colaborare NORD -SUD, sub orice formă, diminuează presiunea economică și diplomatică asupra Coreei de Nord și nu face decât sa reducă probabilitatea atingerii scopului denuclearizării.

Aceeași oficiali se plâng plâng chiar și de apropiatul summit-ul inter-coreean , spunând că se lărgește „discordia intre SUA și Coreea de Sud” pe fundalul apropierii dintre Seul și Phenian.

Potrivit presei de la Seul, Statele Unite ar fi simțit un "sentiment de înstrăinare", deoarece nordul și sudul Coreei au stabilit un raport mai pozitiv ca niciodată și par sa arunce cu apă rece peste entuziasmul națiunii coreene vizând reconcilierea și, în loc sa sprijine aceste demersuri, îndreaptă un deget acuzator asupra legăturilor inter-coreene.

Statele Unite trebuie să fie conștiente de faptul că împiedicarea îmbunătățiri relațiilor inter-coreene reprezinta un act nesăbuit, cu grave consecințe în viitor. SUA ar trebui să se elibereze de ideea narcisistă precum că soarele ar trebui să răsară doar asa cum SUA o doresc și sa renunțe la ideea ca sancțiunile ii vor aduce succesele dorite în materie de politică impusă asupra poporului coreean.

De asemenea, Administrația Trump trebuie sa înțeleagă lecția istoriei și sa folosească momentul, să nu repete greșeala de a aduce negocierile intre Coreea de Nord și SUA într-un impas prin insistența excesivă asupra denuclearizării, ci să aleagă o abordare pragmatică, empatica, nouă și îndrăzneață, dacă nu bazată pe un tratat, pe o pace durabilă, care sa înlocuiască Armistițiul din 1953, măcar sa adopte o politică bazata pe relaxarea sancțiunilor și cooperarea economică....ar fi un bun inceput. Ciprian Pop

In cadrul celei de-a 73 sesiuni a ONU, Coreea de Nord sprijină pacea internațională

Ministrul de Externe al Republicii Populare Democrate Coreene (R.P.D.C.), Ri Yong-ho, a asigurat, în cadrul intervenției sale în plen, cu ocazia celei de-a 73-a sesiuni ordinare a ONU, desfășurată în aceste zile la New York, că „o pace durabila se creează într-adevăr în peninsula coreeană”. Intervenind în plen, el a criticat Consiliul de Securitate al ONU pentru că „a păstrat tăcerea cu referire la prețiosul impuls pe care tara sa îl susține în vederea realizării unei păci durabile în peninsulă” și a descris ca pe „o himeră percepția că sancțiunile internaționale pe care Statele Unite le încurajează și le promovează împotriva Republicii Populare Democrate Coreene (R.P.D.C.) îi pot aduce țara în genunchi”.

El a spus că actualul impas în dialogul dintre cele două State se datorează faptului că Washington-ul se bazează pe metode coercitive pentru a supune R.P.D.C.

Șeful diplomației nord coreene a avertizat că această abordare aleasă de SUA și de unele țări care o sprijină, nu ajută deloc la construirea încrederii între cele două țări.

In opinia demnitarului nord coreean, „cheia pentru consolidarea păcii și securității în Peninsula Coreeană este de a pune în aplicare pe deplin Declarația comună adoptată în luna iunie, la summit-ul istoric din Singapore, între Președintele Partidului Muncitorilor din Coreea, Kim Jong Un și Președintele american, Donald Trump.

Ministrul de Externe al R.P.D.C. a reamintit că textul menționat mai sus răspunde tuturor întrebărilor și oferă soluții pentru a pune capăt ostilității de zeci de ani a Statelor Unite împotriva țării sale.

De asemenea, a solicitat comunității internaționale să ajute la stabilirea de noi relații între Phenian și Washington, cu scopul de a favoriza un climat solid de pace și denuclearizare completă în peninsula coreeană. El a estimat că, odată ce declarația de la Singapore este pusă în aplicare și toate părțile implicate fac eforturi concertate pentru a sparge barierele de neîncredere , tendința actuală spre destindere se va transforma într-o pace durabilă și va aduce prosperitate.

Ri Yong-ho a reamintit că țara sa a consolidat suficient capacitățile naționale de apărare. El a mai adăugat și ca tara sa a conceput și conduce o noua strategie de construcție economică și care necesită un mediu pașnic, Coreea de Nord făcând în prezent toate eforturile diplomatice pentru a transforma peninsula coreeană într-un spațiu al păcii, fără arme nucleare și amenințări.

De la același tribună, Șeful diplomației nord coreene a ținut să reamintească faptul că, înainte de reuniunea la nivel înalt de la Singapore, pe 12 iunie, țara sa a adoptat măsuri de bunăvoință. Printre acestea, oprirea testelor nucleare și cu rachete balistice.

Totodată, a exprimat și regretul că, în ciuda acestor acțiuni unilaterale, Phenianul nu vede nici un răspuns reciproc din Statele Unite, care insistă asupra denuclearizării unilaterale în primul rând, și refuza sa renunțe la presiunea sancțiunilor asupra R.P.D.C.

Ri Yong-ho a ținut să reamintească auditoriului și de faptul că SUA dețin arme nucleare în imediata vecinătate a R.P.D.C. și, în plus, sunt singurul Stat care a folosit arma atomică într-un război, iar acum nu renunță să dețină arsenale nucleare strategice lângă frontiera nord coreeană.

Referindu-se la problema reunificării peninsulei coreene, el a menționat că, în mai puțin de cinci luni, liderii R.P.D.C. și Republicii Coreea, Kim Jong-un și Moon Jae-in, s-au întâlnit de trei ori, "rupând toate barierele și generând o extraordinara încredere reciprocă".

Dialogul dintre Phenian și Seul în multe domenii, inclusiv politic, militar, legat de activități umanitare și sport, este foarte activ, iar atmosfera de reconciliere este mai bună ca niciodată, a mai adăugat acesta. Ciprian POP

Ziua internațională a animalelor (World Animal Day) este sărbătorită, în fiecare an, pe 4 octombrie

Începând din 1931, la Florența, Organizația Internaționala pentru Protecția Animalelor a declarat data de 4 octombrie Ziua Mondială în care sunt sărbătorite toate necuvântătoarele. Această proclamare a venit ca urmare a informării asupra faptului că multe dintre specii se aflau în pericol de dispariție.

De asemenea, 4 octombrie este și data la care a fost canonizat Sfântul Francisc de Assisi, întemeietorul Ordinului Franciscan și protectorul animalelor.

Ziua internațională a animalelor este menită să celebreze viața animalelor, în toate formele ei, să contribuie la conștientizarea diverselor roluri pe care animalele le au în viața oamenilor, la manifestarea recunoștinței față de modul în care animalele ne înfrumusețează viața.

Marcarea acestei zile prilejuiește și o rememorare a drepturilor animalelor.

Nu în ultimul rând, Ziua internațională a animalelor este o ocazie specială de a celebra iubirea și respectul nostru față de animale prin activități speciale care să evidențieze importanța lor în lume.