Editorial Cate ceva despre "autoproclamatul" președinte venezuelan Juan Guaidó

Editorial

Cate ceva despre "autoproclamatul" președinte venezuelan Juan Guaidó

Juan Guaidó a fost până acum câteva săptămâni un absolut necunoscut poporului venezuelan și restului lumii. Dar, nu și la Washington.

Guaidó este produsul a mai mult de un deceniu de pregătire asiduă din partea "laboratorului de schimbare de regimuri", cu sediul la Langley, in Statul Virginia... Împreună cu un grup de activiști studenți de dreapta, Guaidó a fost cultivat pentru a submina guvernul socialist al Venezuelei, pentru a destabiliza țara și, într-o bună zi, pentru preluarea puterii.

Pe 5 octombrie 2005, în timp ce popularitatea lui Hugo Chávez era la înălțime datorita programelor sale sociale, cinci lideri ai unor grupuri studențești venezuelene aveau sa sosească la Belgrad, în Serbia, pentru un schimb de experienta. Unul dintre ei era Guaidó.
Studenții veniseră din Venezuela prin intermediul Centrului pentru acțiuni și strategii non-violente aplicate (Center for Applied Non-Violent Action and Strategies) , mai comun sub acronimul de CANVAS. Acest grup este finanțat în mare parte prin Fundația Națională pentru Democrație (National Endowment for Democracy) , în fapt o creație a CIA, fiind principalul braț asa -zis academic al guvernului american pentru a promova schimbări de regim în lume.
În 2007, Guaidó a absolvit Universitatea Catolică "Andrés Bello" din Caracas. S-a mutat la Washington pentru a se înscrie în Programul de Guvernanță și Management Politic de la Universitatea "George Washington", sub tutela economistului venezuelean Luis Enrique Berrizbeitia, unul dintre principalii economiști neo-liberali din America Latină.
Berrizbeitia este fostul Director Executiv al Fondului Monetar Internațional (FMI), cu o experienta de peste un deceniu în sectorul energetic din Venezuela, cunoscut pentru afacerile cu petrol cu magnați americani și pentru legăturile sale cu Washington-ul.
Înainte de 22 ianuarie anul curent, mai puțin de unul din cinci venezuelieni auziseră despre Juan Guaidó. Pana acum câteva luni, acest politician, în vârstă de 35 de ani, era un personaj obscur într-un grup marginalizat din punct de vedere politic, strâns legat de acte de violență stradală. Chiar și în propriul său partid, Guaidó, fusese o figură de nivel mediu în Adunarea Națională dominată de opoziție, pentru ca apoi, după un singur apel telefonic din partea Vicepreședintele american, Mike Pence, Guaidó se proclama Președinte al Venezuelei, tara cu cu cele mai mari rezerve de petrol din lume după Arabia Saudita.
Imediat după, angrenajul mediatic american se pune în mișcare, New York Times îl prezintă pe Guaidó ca pe  un "rival credibil" al lui Maduro, cu un "stil revigorant și cu viziune". La rândul sau, Bloomberg News il lauda pentru că a căutat "restaurarea democrației", iar Wall Street Journal l-a declarat "un nou lider democrat".

Presa occidentala nu cunoaște însă ca acesta și-a petrecut cariera în cea mai violentă fracțiune a celui mai radical partid de opoziție din Venezuela. Partidul său a fost mult timp discreditat în sânul opoziției de la Caracas și este, în mare parte, responsabil pentru fragmentarea opoziției.
Pentru analistul politic care culege informația în mod obiectiv și din mai multe surse, nu doar ce ce vine precum o curea de transmisie dintr-o singura direcție, Guaidó rămâne ceea ce a fost întotdeauna, un simplu pion în mana forțelor exterioare....asa cum, în 1990 a avut și România, doar ca al nostru nu își petrecuse studenția la Washington, ci într-o Capitala unde iernile sunt mult mai friguroase...
Ciprian POP