Cum se vede politica externa a Administrației Trump în prag de 4 iulie 2017

Cum se vede politica externa a Administrației Trump în prag de 4 iulie 2017

Mai mult de 5 luni s-au scurs de la data de 20 ianuarie anul curent, data la care Donald Trump a devenit cel de-al 45-lea Șef al Statului American....suficient ca sa ne dam seama ca unele dintre masurile sale sunt menite sa ducă SUA într-o paradigma mai mult specifica războiului rece și în întunecimea sprijinului fata de regimuri care se dezic de drepturile omului, mai degrabă decât spre progresul demn de o mare putere.

Sa începem cu ansamblul de masuri luate de Președintele america pe 16 iunie anul curent, menite sa readucă pe tapet restricții de natura diplomatica, comerciala și, mai ales, în ceea ce privește relațiile interumane intre cubanezi și americani, masuri care nu fac decât sa ne reamintească de vremuri trecute și, chiar dacă masurile recent adoptate sunt demne de condamnare, este, totuși, lăudabil concertul de voci care s-au pronunțat împotrivă în însăși societatea americana, în mediul academic, de afaceri, al oamenilor de știință și al profesioniștilor din turism.

Asa cum rezulta în mod clar din nuanțele transmise de presa americana, Trump pare sa ignore total faptul ca, o data cu deschiderea fata de Cuba, inițiată de predecesorul sau, Barack Obama, o data cu realizarea de zboruri directe din SUA către insulă, s-au deschis noi oportunități pentru poporul cubanez, dar și pentru americani.

Conform sitului AIRNB, circa 40 de milioane de dolari americani ar fi ajuns către inițiativa privata în domeniul turismului din Cuba din aprilie 2015 (când a început deschiderea) și pana în prezent. Totodată, s-a extins accesul populației la internet și la telefonie mobila, producându-se o deschidere a Cubei către lume, într-o maniera majora, poate ca niciodată pana acum.

Afirmațiile Președintelui american, cum ca recentele schimbări pe care le are în vedere ar "contribui la îmbunătățirea situației drepturilor omului" în Cuba, nu au, în fapt, absolut nici o legătură cu realitatea. In primul rand, Cuba zilelor noastre nu mai este demult înrădăcinată într-o logica a războiului rece și, în al doilea rand, de ce sa nu o spunem franc? Faptul ca același Presedinte american, însoțit de fermecătoarea primă doamnă, Melania, avea sa facă în cursul vizitei sale la Ryadh afirmații venite în sprijinul regimului autoritar și absolutist, înregimentat în tradițiile unui islamism medieval, dovedește tocmai faptul ca noii administrații de la Washington nici nu ii pasa de situația drepturilor omului în lume.

Ei bine, aflându-se în vizita oficiala în acest stat, care nu permite femeilor sa conducă vehicule și care decapitează oameni în piețe publice, persecutând chiar și bloggeri sau voci moderate care încearcă sa aibă manifestări civile împotriva casei Al Saud, regim care bombardează civilii din Yemenul vecin, trimițând aceasta tara în "epoca de piatră", Trump nu numai ca nu a transmis, nici măcar prin nuanțe subtile, un mesaj de liniștire, ba chiar a multiplicat nuanțele de sprijin fata de unul dintre cele mai sângeroase regimuri din lume!

In discursul sau de la Ryadh, nu m-a mirat abordarea de comerciant de arme, la care ma așteptam, ci m-a frapat, atrăgându-mi atenția o alta frază, anume "Noi nu suntem aici sa va ținem prelegeri, nu suntem aici ca sa le spunem altora cum să trăiască!"....In condițiile date, permiteți-mi să mă îndoiesc sincer ca Președintele Trump este motivat de "problematica drepturilor omului" în lume. Ceea ce prevalează aici sunt banii proveniți din vânzarea de arme, bani murdăriți de sângele copiilor din Yemen, în cazul afacerilor tenebroase ale noii administrații de la Washington cu saudiții. Poate ar trebui sa ii amintim Președintelui american un binecunoscut șlagăr al tinereții sale "Some broken hearts never mend, some tears never dry", la care sa reflecteze în momentele sale de liniște din Biroul Oval și care să îl facă sa studieze mai în detaliu "dosarul saudit" și sa realizeze ca, mai devreme sau mai târziu, istoria ii va judeca laolaltă și pe cei care au sprijinit demersurile sectei wahabite, cea mai înapoiată cu putință forma a islamului și ca, din multe puncte de vedere, se va face deopotrivă vinovat pentru genocidul din Yemen, cel mai sărac stat din Orientul Mijlociu, unde circa 68% din populație are în acest moment nevoie de sprijin umanitar, unde, conform ONU, mai bine de 17 milioane de suflete trăiesc sub pragul sărăciei și unde, potrivit Amnesty International, din cele 8600 de atacuri aeriene ale Arabiei Saudite din august 2016 și pana în prezent, mai mult de 3158 au lovit ținte civile: adică spitale, scoli, piețe alimentare, asta în condițiile în care, în cadrul coaliției care atacă aceasta tară, mai multe structuri din aparatul de informații al SUA oferă Arabiei Saudite sprijinul informativ în vederea realizării loviturilor aeriene.

Mai mult decât atât, se cuvine menționat aici și ca, dintr-un total de 61 de instrumente legale legate de problematica drepturilor omului, SUA au ales sa fie parte doar în 18 dintre acestea. Statele Unite sunt, de asemenea, singura tara din lume care nu a ratificat Convenția pentru Drepturile Copilului. In privința dreptului muncii, Statele Unite sunt parte din 14 din cele peste 170 de convenții adoptate în cadrul Organizației Internaționale a Muncii (OIT), printre cele pe care nu le-au semnat s-ar cuveni, poate, sa amintesc cea referitoare la libertatea sindicala și negociere colectiva.

In cazul retoricii sale fata de pașnicul și prietenosul popor cubanez prevalează lobby-ul unei mase de oameni care, la fel ca și pe Bush Junior, l-au sprijinit pe Trump la alegeri, grup al cărui principal exponent este un anume Senator de Florida, Marco Rubio, pe numele sau, unul dintre principalii artizani ai ansamblului de masuri menite sa aducă cu sine o politica de închidere fata de Cuba. Cum am spus, dezamăgitoare și dureroasa prestația acestui Președinte, chiar și prin simpla comparație cu predecesorul sau, Obama! Politica lui Trump fata de Cuba este, din start, menita unui iminent eșec. O arata însăși opinia publica americana – opiniile exprimate de bloggeri, de editorialiști, de lectori universitari și oameni de știință americani, ne arata ca sprijinul fata de deschiderea în relațiile cubano - americane nu a fost, poate, niciodată mai mare, asta ca sa nu mai menționăm beneficiile pentru economia americana! O singura companie aeriana, SOUTHWEST AIRLINES a câștigat de pe urma zborurilor spre Havana de pe diverse aeroporturi americane circa 1,13 milioane dolari americani anul trecut, compania transportând spre Cuba 6.968 de pasageri în februarie, peste 7 mii în martie și 9.187 în aprilie anul curent, din date furnizate de companie presei americane într-un comunicat.

In cea ce privește croazierele către Cuba, Royal Caribbean International a transportat numai luna trecuta 2070 pasageri spre porturi cubaneze, iar la data de 29 iunie anul curent, o alta companie, Carnival Corporation a început o croaziera spre Cuba, la bordul vasului "Carnival Paradise" îmbarcându-se 2052 de pasageri.

Problematica mediului înconjurător este alta chestiune stringenta cu care Trump nu prea se împacă. Multa vreme s-a crezut ca resursele planetei albastre ar fi inepuizabile. Practica dovedește, însă, ca aceasta părere este foarte greșită. Prin distrugerea sau diminuarea unei verigi din ansamblul ecosistemului se ajunge la procese, de multe ori ireversibile, care adesea sunt descoperite prea târziu și care afectează omenirea în ansamblul sau.

Abandonând Acordul Climatic de la Paris, Trump deschide, de asemenea, cutia Pandorei. Bine ar fi ca "statele civilizate" sa dea tonul în ceea ce privește protecția mediului înconjurător, sa tragă semnale de alarma și nicidecum sa se sustragă cu gândul la ... propriile afaceri.

In încheiere, as vrea sa menționez și ca, potrivit unor statistici americane, noua Administrație de la Washington are de rezolvat probleme sociale deloc ușoare: în cea mai bogata tara din lume, 46,7 milioane de americani trăiau la începutul acestui an sub linia sărăciei, dintre acestea 26 de milioane fiind femei. In SUA, în momentul în care scriu aceste rânduri, exista, potrivit statisticilor 7,9 milioane de șomeri, în timp ce aproximativ 9,1% din populație, adică 29 de milioane nu beneficiază de asistenta medicala, numărul urmând sa crească, dat find faptul ca Trump a anulat și "Obamacare".

De acest 4 iulie 2017, Trump ar trebui sa reflecteze, poate mai mult ca pana acum, la vorbele pline de talc ale Președintelui Lincoln, care, cu mai bine de un secol în urma, pronunțând discursul inaugural din 1861, avea sa spună "why should there not be a patient confidence in the ultimate justice of the people? Is there any better or equal hope in the world?

Ciprian POP