România
Muncitoare
IUNIE
2018
Muncă
şi unitate, luptă
pentru
dreptate!
Publicaţie
a mişcării muncitoreşti, editată de Asociaţia
România
Muncitoare – Nr.266 din IUNIE 2018
Colectiv
de redacţie:
Ciprian
POP (redactor şef), Ion BUCUR (redactor), Marius
BUICĂ (tehnoredactor).
Telefon: 0724/717293
E-mail: asociatia.romania.muncitoare@gmail.com
OSIM-M-2005-06220;
ISSN-1224-2543
Interesul personal și apoi cel național
Nu mi se pare corect sa asistam pentru a doua oara la dispariția unui partid parlamentar (primul în legislativul anterior, Partidul Poporului, și acum, în 2018, Partidul Mișcarea Populară). Nu este corect să apară un alt partid ce nu a participat la alegerile parlamentare din 2016 și sa facă guvernul pentru perioada 2018-2020.
Jucând
"uite guvernul, nu-i guvernul", partidele politice
românești vor constata ca marile companii internaționale vor
pleca din România, iar firmele mari private românești vor închide
porțile sau devin mai mici. Astfel, bugetul de stat și bugetul
asigurărilor sociale, dar și bugetul local vor avea de suferit în
privința încasărilor.
Acum
ceva timp, sindicatele de la Uzina Dacia făceau grevă pentru a
sensibiliza autorizațiile naționale ca este nevoie de autostrăzi
în România, directorii francezi de la Uzina Dacia explicau
ca este penibil sa faci în România o zi cu tirul plin de mașini
de la fabrică la granița cu Ungaria și apoi o zi traversezi
Europa (Ungaria - Franța). Ne semnalau și despre
infrastructura făcută de alte tari ca Maroc, India sau Iran pentru
ca grupul francez sa investească și acolo.
Guvernul
României a semnat cu guvernul Chinei un parteneriat în valoare
totală de cca. 7 miliarde euro pentru diverse domenii cum ar fi
energie și agricultura. Nimeni nu a mai zis nimic. Pentru centrala
Nucleara de la Cernavodă ne tot lăudăm ca vom face ceva cu
reactoarele 3 și 4. Vorbe, deși China a întins o mana de ajutor.
Mai
nou, tot China ne întinde o mână și pentru infrastructura
României.
Cumpărăm
din Statele Unite elicoptere militare, deși exista o fabrica în
România, în colaborare cu grupul european Airbus . Recent, am fost
avertizați ca vom rămâne fără fabrică, se va muta în alta
țară.... Lipsă de comenzi și nerespectarea clauzelor de către
România...
Am
eliminat aproape toți marii întreprinzători privați români. Am
distrus prin vânzare sau faliment fabrici, combinate și companii
care în decembrie 1989 erau profitabile și aveau comenzi la export
și în țară.
Vindem
pământul agricol al țării. Nu ne interesează sa facem pentru
fermieri irigații și depozite pentru depozitarea recoltelor.
Mai
importante sunt indemnizațiile speciale și cum se pot găsi
fonduri pentru ele decât cum facem ceva pentru țară. Hadrian
Soluții
pentru Pilonul II de pensii
În loc
sa ieșim în mass media sa facem declarații pro sau contra privind
viitorul pilonului II de pensii, ar trebui sa ne adunam și sa cautam
soluții.
Toată
lumea știe ca nu poți suporta majorarea pensiilor fără o
susținere financiara în spate.
Eu am
început sa caut deja soluții :
1. Din
procentul de 6% din total încasări impozit asigure sociala pensie
al fiecărui angajat :
4%
merge la Pilonul II în contul individual al angajaților
1%
merge ca investiție în Fondul Suveran de Investiții și
Dezvoltare
1%
merge sub forma de depozite bancare.
Se pare
că această variantă nu o sa fie susținută.
2. O
suma fixa, de exemplu 100 lei, pentru Pilonul II.
3. O
combinație între Pilonul II ( 75 lei) și Fondul Suveran (25
lei).
4. O
combinație între Pilonul II (75 lei) și plasarea în bănci a
banilor (25 lei).
La
toate acestea, trebuie redus și comisionul de administrare pentru
Pilonul II, la 2,50 - 2,75%.
Fondul
Suveran de Investiții și Dezvoltare trebuie validat rapid și
început sa meargă în vara anului 2018. Altfel vom avea 2% sau 3%
și nu vom putea face față cheltuielilor numai din colectarea de
taxe și impozite. Hadrian
Interviu
cu David A Marin, un tânăr militant pentru societatea socialistă,
pentru pace, pentru comunism, pentru progres social, președinte al
organizației de Tineret a Partidului Socialist, delegat la
Întâlnirea Partidelor Comuniste și Muncitorești de la Bruxelles,
din Aprilie 2018 (interviu efectuat de Sergiu Fendrihan)
1.Câți
participanți credeți că au fost de la conferința de la
Bruxelles?
DM.
Au fost în jur de 20-30 de organizații din toată Europa, de
regulă cel puțin 2 delegați pe organizație, deci aș spune că
în jur de 40-50 de oameni.
2.
Cum ați fost întâmpinat de organizatori și de ceilalți
participanți ?
DM.
KKE - partidul comunist grec - este un partid excepțional din
ceea ce privește atitudinea și disciplina cadrelor, cât și
faptul că dispune de multe resurse pe care le gestionează de
decenii întregi eficient. Este un partid muncitoresc
marxist-leninist autentic, și ca urmare tratează participanții
marxiști cu respect și cu intenția de a îi ajuta cu sfaturi,
colaborare și oportunități. Nu am decât lucruri bune de zis.
Dimitris Koutsoumbas, președintele, mi-a trimis salutări pentru
tovarășul președinte Rotaru și pentru tovarășul vicepreședinte
Zbăganu, ce întreține relații internaționale cu multe partide
comuniste. Am avut un dialog foarte productiv cu tovarășul
Papadakis din Politburo, iar tovarășul Giorgos Marinos a fost
foarte ospitalier și încurajator, bucurându-se mult să vadă din
ce în ce mai mulți tineri în funcții reprezentative pentru
partidele marxiste din Europa. Pe alți participanți îi cunoaștem
dinainte - pe Lari Miniailo din Partidul Comunist Muncitoresc
Finlandez, pe care îl cunoșteam din Atena când am participat ca
delegat al Uniunii Tineretului Socialist, la festivalul KNE -
tineretul comunist grec. Acum se ocupă de relații internaționale
și este în biroul executiv pe Helsinki, un om excepțional, cu o
determinare și energie politică ridicată. Atât el cât și eu
eram, acum un an și ceva, în situația de a încerca să începem
o organizație de tineret fără să avem tineri, iar acum Uniunea
Tineretului Socialist are peste 10 membri, în 2 orașe diferite,
iar focarul său din Helsinki crește pe zi ce trece. Mai cunoșteam
și pe tovarășii din Olanda - am cunoscut, de asemenea, mulți
alți comuniști remarcabili, din Suedia, din Norvegia, din Rusia,
din Ucraina, din Ungaria... În Ucraina situația este extrem de
dificilă și am înțeles de la tovarășul Zbăganu că unul
dintre delegații ucrainieni este acum în închisoare. Toți au
fost deschiși și plini de vitalitate, chiar și cei de peste 70 de
ani.
3.
Ați reușit să legați unele contacte cu ceilalți participanți
care pot să devină punți de legătură între partidele comuniste
/socialiste din țara noastră și din celelalte țări?
DM.
Tovarășul Zbăganu a tot legat relații importante de-a lungul
anilor, cu diverse organizații comuniste, și pe câțiva din cei
prezenți îi cunoșteam și eu deja din Atena, unde am mai avut
întâlniri bilaterale. Am ținut și acum întâlniri bilaterale
sau trilaterale cu diverse partide, toate erau curioase să cunoască
mai multe despre situația comuniștilor din România, despre PSR și
UTS, la fel cum am fost și eu curios despre situația lor. De notat
și acțiunea pe care am ținut-o în București, în solidaritate
cu activiștii din Partidul Comunist Polonez persecutați de
autorități pentru articolele din ziarul Brzask. A fost tot o
urmare a acestor contacte și relații. Am avut discuții foarte
interesante cu Partidul Comunist din Norvegia, Partidul Comunist din
Suedia, cu Partidul Comunist din Olanda, am continuat dialogul
constant pe care îl am oricum prin corespondență cu Lari Miniailo
din Finlanda... PSR și UTS au tovarăși pe tot globul - Palestina,
Macedonia, Finlanda, Siria, Olanda, Spania, Albania, Pakistan,
Norvegia, Suedia, Columbia, Venezuela, Ucraina, Ungaria, Bulgaria,
Cipru, etc. Acestea sunt doar o parte din țările tovarășilor cu
care am discutat personal - cei europeni au fost regăsiți și la
Bruxelles, pe ceilalți i-am cunoscut la Atena.
4.
Aveți impresia unei consfătuiri constructive pentru lupta
noastră?
DM.
Mecanismul acesta internațional de solidaritate există - sigur,
stânga radicală este și ea divizată, dar există atât o
corespondență internațională cât și o consfătuire constantă
și constructivă. Ceea ce se naște acum este o nouă
internațională, iar datoria noastră este de a menține o
integritate și o coerență ideologică, marxist-leninistă (deși
nu dogmatică, întrucât marxismul este un sistem de gândire
critică ce se adaptează la noi condiții obiective și materiale,
ce pot prezenta unele divergențe de la țară la țară) pe plan
internațional, să învățăm constant de la tovarășii noștri
din străinătate, să învețe și ei de la noi. Să nu stăm cu
nasul pe sus zicând că ei nu înțeleg cum e la noi, și să nu
pretindem că înțelegem noi mai bine cum e la ei - să colaborăm
și în acest sens să ne facem și o puternică autocritică. Pe
multe teme sociale, de exemplu, mișcarea comunistă din România
sângerează datorită rănii social-conservatoare, rană pe care
trebuie să o bandajăm. Social-conservatorismul dăunează grav
sănătății comuniștilor români, stricându-ne atât imaginea
peste hotare, făcând recrutarea de tineret dificilă pe plan
național. De văzut cum în Irlanda comuniștii au câștigat multă
popularitate prin implicarea lor esențială în mișcarea
#RepealThe8th, prin care legile anti-femeie, șoviniste și chiar
fascistoide legate de avort au fost reprimate. Argumentul
irlandezilor a fost excelent - și aici se observă o problemă de
clasă. O femeie săracă ce ajunge în ipostaza în care are nevoie
să facă o asemenea procedură medicală nu își permite să evite
legea și este forțată să dea viață unui copil pe care evident
nu îl poate crește în capitalism, iar o femeie bogată își
permite să evite legea deși și-ar fi permis și creșterea
copilului (nu ca ar trebui să fie obligată să continue sarcină).
Într-un context socialist, unde oamenii, educați și prosperi, se
pot proteja mai bine și pot să mențină și o familie, deși nu
sunt obligați să o facă, situația este mai diferită, însă a
obliga orice femeie să continue sarcina (chit că nu este cetățean
irlandez, erai practic blocată în țară dacă se afla!) este
hain. Implicarea comuniștilor în campania pentru a scoate legea a
fost foarte importantă pentru că apară femeia și apară mai ales
femeia muncitoare. Tot irlandezii au început în Cork o campanie de
colectivizat case, intrând în casele goale de ani de zile,
abandonate, și restaurându-le pentru locuire (sunt mai multe case
goale și abandonate în Irlanda decât oameni pe străzi, și sunt
foarte mulți oameni pe străzi). De la asemenea proiecte ce aduc
atât mai mulți oameni progresivi pe calea marxist-leninistă cât
și mulți tineri trebuie să învățăm și noi. Aveți impresia
unei consfătuiri constructive pentru lupta noastră ?
5.
Categoric! Ce puteți spune despre starea de spirit a
participanților?
DM.
Motivațională, chiar și ucrainienii - în Ucraina un antifascist
a fost ars pe cruce anul trecut, iar batalionul Azov, neo-nazist,
luptă cu armele pe stradă și ucide oameni inocenți în calitate
de grup paramilitar legal. Daca până și ucrainienii sunt activi
și dau dovadă de curaj, starea de spirit este ridicată indiferent
de problemele cu care ne întâlnim. Este important să ne menținem
puternici și solidari.
6.
Ce aspirații de viitor va anima din punct de vedere al luptei
politice?
DM.
Trebuie să construim conștiință politică și conștiință de
clasă. Lenin scrie în Ce-i de făcut că noi, comuniștii, trebuie
să facem legătura dintre lupta de clasă și celelalte lupte
politice ale categoriilor oprimate (lupta împotriva rasismului
structural și instituționalizat, lupta împotriva colonialismului
și neocolonialismului, etc.). Trebuie de asemenea să distrugem
miturile anticomuniste în discursul nostru, să atacăm mecanismul
ideologic psihologizat al capitalismului globalizat, al
consumismului. Ca membru din biroul executiv al PSR, si ca
președinte UTS, prioritatea mea este formarea unui nucleu de tineri
marxist-leniniști ce vor agita, educa și organiza, chit ca nu se
va putea vorbi de acumulare de masă din start. Fluidizarea
mecanismului internațional între organizații de tineret (prin
evenimente precum festivalul KNE din Atena, WFDY, etc. cât și
dialog constant) cât și fluidizarea mecanismului internațional
între alte organizații de partid.
PENTRU
UN STIL DE VIATA SANATOS
EWOUT: ”Am ajuns la concluzia că vreau să dau o șansă dietei Jelinek”
“Nu
mai am simptome evidente de SM și trăiesc, mă mișc și gândesc
ca cineva fără SM.”
Ewout
(32 de ani) este o persoană activă și dinamică. Pe lângă
serviciu și activitățile pe care le întreprinde în prezent ca
liber profesionist, se ocupă și de acest website și, în plus,
face sport de două ori pe săptămână. Cu toate acestea, acum
patru ani lucrurile stăteau cu totul altfel.
Ewout a
fost diagnosticat cu scleroză multiplă (SM) în 2010. Cu un an
înainte începuse să prezinte simptome precum amețeli și
amorțeală în picior. Dar nu le-a dat importanță, a crezut că
amețelile erau din cauza faptului că dormea prea puțin, iar
senzația de amorțeală în picior era de la alergat.
De la ”primul ajutor” la scanerul RMN
Cu
toate acestea, la sfârșitul verii anului 2010 aceste simptome nu
mai erau de ignorat: “Am mers la fizioterapeut pentru că îmi
simțeam gâtul și umerii complet rigizi și la fiecare vizită
veneam cu alte plângeri care păreau să nu aibă nicio explicație
logică. Atunci când colțul gurii a început să își piardă
mobilitatea și să se lase, fizioterapeutul a considerat că
problema nu este de competența lui și mi-a recomandat să merg mai
degrabă la medicul de familie”. Atunci Ewout a conștientizat că
problema lui era mult mai gravă și nu ținea de primul ajutor, ci
mai degrabă de scanerul RMN.
În
timpul scanării RMN, asistentul a menționat întâmplător că
Ewout era examinat pentru SM. Acest lucru a i-declanșat un semnal
de alarmă. Ewout le-a împărtășit vestea celor din jurul său:
“Când am spus la serviciu că e posibil să am SM, un coleg mi-a
spus că știe pe cineva din trecut care a reușit să lupte contra
bolii cu ajutorul unei diete. Dar nu avea mai multe detalii.”
Ewout a intrat pe internet și, după ce a căutat şi a întrebat
în diverse surse, a ajuns la site-ul
overcomingmultiplesclerosis.org.
Diagnosticarea cu scleroză multiplă (SM)
“Am
citit toate informațiile de pe site și am ajuns la concluzia că
vreau să încerc dieta lui George Jelinek și stilul de viață
aferent. Am stabilit că dacă după un an nu văd niciun efect, o
să încep să iau tratament medicamentos. Din fericire, nu s-a mai
ajuns la asta niciodată. ” Câteva săptămâni mai târziu, când
a auzit de la neurolog că este diagnosticat cu SM, știa deja ce
trebuia să facă: practic, a aruncat tot din frigider și a început
un nou stil de viață.
Scanarea RMN după un an de dietă Jelinek
Privind
RMN-ul cranian al lui Ewout după un an de dietă “Jelinek”,
neurologul său a fost uimit de recuperare, dar nu a putut spune
nimic mai mult. “Doctorul nu recunoaște legătura dintre SM și
stilul de viață și aici se încheie discuţia “.
Sport și meditație
Între
timp, la aproape patru ani după diagnostic, Ewout se simte în
continuare foarte bine. Face sport în mod regulat, aleargă
distanțe lungi (16 km) și face tracțiuni la bară, dar reușește,
de asemenea, și să se odihnească bine. “La început am meditat
în fiecare zi, dar acum fac asta mai degrabă atunci când simt
nevoia. În plus, încerc să trăiesc cât mai mult posibil în
prezent”. Și din acest punct de vedere se poate spune că stilul
de viață “Overcoming Multiple Sclerosis” l-a adus pe calea cea
bună.
Ce mai face Ewout în 2018?
Articolul
de mai sus a fost publicat în iunie 2014, dar ce mai face Ewout în
iunie 2018?
”Acum
am (aproape) 35 de ani și în urmă cu opt ani am fost diagnosticat
cu SM recidivantă. De atunci nu am luat niciun medicament și mi-am
păstrat încrederea în noul meu stil de viață, fără excepție
și în măsura în care ținea de mine. Nu mai am simptome evidente
de SM și trăiesc, mă mișc și gândesc ca cineva fără SM.
Deoarece totul a devenit atât de normal și a trecut atât de mult
timp de la diagnosticare, pot spune că această afecțiune nu mă
mai preocupă atât de mult. Bineînțeles că unele lucruri rămân
neplăcute, de exemplu atunci când merg să mănânc în oraș
sau că nu pot lua medicamente, și bineînțeles, că nu pot
consuma 99% din produsele din supermarket sau fast food de pe
stradă. Dar cred că acesta este un preț mic pentru a trăi o
viață normală și sănătoasă. Actualul meu neurolog mi-a spus
că, dacă nu i-aș fi spus, nu ar fi știut că am SM.”
PUNCTE
CARDINALE
Şeful
diplomaţiei ruse Serghei Lavrov a fost primit joi, pentru prima
oară, de Kim Jong-un, în apropierea summitului de la 12 iunie între
preşedintele american Donald Trump şi liderul nord-coreean.
Kim
Jong-un s-a plâns de „hegemonia SUA” şi şi-a manifestat
speranţa de a creşte cooperarea cu Rusia.
„Pe
măsură ce progresăm în a ajusta situaţia politică în faţa
hegemoniei americane, sunt dispus să schimb păreri în profunzime
cu conducerea dumneavoastră şi sper că aşa vom face de acum
înainte”, i-a transmis liderul nord-coreean lui Lavrov.
”Am
evocat în detaliu situaţia internaţională şi în particular
problemele care este necesar să fie soluţionate pentru a se ajunge
la o denuclearizare a peninsulei coreene prin crearea unui sistem
stabil de pace şi securitate”, a declarat Lavrov, citat într-un
comunicat.
Şeful
diplomaţiei ruse l-a invitat pe liderul nord-coreean în Rusia:
„Veniţi în Rusia, suntem foarte bucuroşi să vă primim”, i-a
spus Lavrov.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu