9 SEPTEMBRIE 1948, ZIUA NAȚIONALĂ A REPUBLICII POPULARE DEMOCRATE COREENE

9 SEPTEMBRIE 1948, ZIUA NAȚIONALĂ A REPUBLICII POPULARE DEMOCRATE COREENE

Acum câteva mii de ani, în timp ce HWANUNG, fiul Cerului guverna peste oameni, un tigru și un urs doreau neapărat să se transforme în oameni. Cei doi l-au rugat pe Hwanung să le îndeplinească dorință, iar acesta le-a promis că îi va transforma, dar le-a pus o condiție. Transformarea lor va fi posibilă numai dacă vor fi capabili să stea într-o grotă timp de 100 de zile și să mănânce doar usturoi. După câteva zile, fiindu-i frică de întunericul din peștera și simțind nevoia să vâneze, tigrul s-a dat bătut, iar după numai 21 de zile ursul s-a transformat în femeie și i-a cerut lui Hwanung să-i găsească un soț. Cuplul a dat naștere unui fiu, DANGUN, regele care a creat GOJOSEONUL, primul regat din peninsula coreeana.

Această frumoasă legendă stă la baza fondării a ceea ce este astăzi plastic cunoscută drept “țara dimineților liniștite”, Choson, în limba coreeana sau Coreea, pentru români.

Originile vieții și ale primelor civilizații pe pământ coreean se pierd în negura timpului. Ustensilele de piatră datând din paleoliticul inferior au fost descoperite în grota calcaroasă de la Keunmuru, localitatea Sangweun, în vecinătatea capitalei R.P.D. Coreene, Phenian. Dovezile arheologice aduc cu sine urmele unei societăți matriarhale şi în care principala activitate economică o constituia vânătoarea. Strămoșii coreenilor fondează în secolele 8-7 I. Hr. primele lor formațiuni statale, Gojoseon, Buyeu şi Djinguk. Gojoseonul, așa cum am arătat, are reputația de a fi intrat în istorie drept prima formațiune statală a Peninsulei Coreea și care se întindea pe un vast teritoriu, cuprinzând nord-vestul peninsulei coreene de astăzi şi provinciile Liaodong şi Liaohe din China de astăzi.

  Populația celor trei regate avea aceeași origine antropo-etnica şi vorbea aceeași limbă. Produsele metalice introduse în perioada celor trei regate au avut un rol însemnat asupra ţărilor vecine Coreei, având o mare influenţă chiar şi asupra dezvoltării civilizaţiei japoneze. În anul 586, Capitala Gojoseonului este transferată în fortăreaţă Djang – An, în Phenianul de astăzi, din această perioadă datând şi introducerea budismului în Coreea, în secolul al 4-lea.

Koryo, primul stat coreean unificat vede lumina zilei în 918, cuprinzând întregul teritoriu coreean şi va dăinui sub această formă timp de 470 de ani.

În 1403, coreenii crează prima tipografie din lume cu litere metalice, iar în anul 1446, o comisie de savanţi sub conducerea poetului Son – Sam Mun elaborează alfabetul naţional coreean.

Anii de dominație japoneza nu au reușit sub nicio forma sa știrbească unitatea națională a poporului coreean, care, mai mult decât atât, a ieșit din anii grei de lupta de guerila împotriva regimului militarist japonez cu mult întărit.

La scurt timp după eliberarea Coreei, la 15 august 1945, urmare a unor triste conjuncturi geo strategice, norii negrii ai divizării încep sa planeze asupra Tarii Dimineților Liniștite.

In fata acestei situații, Partidul Muncitoresc Coreean a propus, în martie 1948, reunificarea tarii prin constituirea unui organism legislativ suprem, urmare a unor alegeri generale care sa aibă loc în toată Coreea, având ca punct terminus formarea unui guvern popular și democratic, care presupunea unirea tuturor forțelor, atât din Nord, cat și din Sud. In aprilie 1948 are loc la Phenian o conferință comuna a reprezentanților partidelor și organizațiilor sociale de pe ambele laturi ale paralelei de 38 de grade, cu participarea a 695 de delegați din 56 de organizații. La invitația lui Kim Il Sung, un mare număr de personalități sud coreene iau parte la acest major eveniment.

In cele din urma, conferința adopta “Rezoluția cu privire la situația politica a Coreei”  și “Apelul către toți coreenii”, condamnând alegerile separate din Coreea de Sud și preconizând instaurarea unui guvern unic. Pe aceasta baza, la 9 septembrie 1948, este proclamata Republica Populara Democrata Coreeana.

In concordanta cu Articolul 17 al Constituției Socialiste din 1998, “independenta, pacea și solidaritatea sunt ideile de baza ale politicii externe și principiile activităților externe promovate de RPDC”. Cu atât mai mult, “statul trebuie sa stabilească relații diplomatice, cat și politice, economice și culturale cu toate tarile prietene, pe principiul completei egalități în drepturi, independentei și respectului mutual, al neamestecului în treburile interne și al câștigului reciproc”. RPDC este membra a majorității organizațiilor internaționale, la data de 17 septembrie 1991, fiind admisa în ONU.

  România si R.P.D. Coreeana au stabilit relații diplomatice la 26 octombrie 1948, la aproape doua luni de la proclamarea statului coreean, tara noastră fiind al patrulea stat care a recunoscut Guvernul condus de Kim Il Sung. In 1951 se deschid în ambele Capitale și misiunile diplomatice. Partea romana a dat dovada de solidaritate sincera cu poporul coreean în anii grei ai războiului, trimițând ajutoare umanitare în valoare de circa 160 milioane de lei, precum și mai bine de 200 de vagoane de alimente și medicamente. Peste 200 de copii și tineri coreeni au beneficiat de aportul cultural și științific al învățământului romanesc, păstrând frumoase amintiri din perioada în care s-au desăvârșit intelectual, studiind în tara noastră.

Pana în 1989, romanii au construit în “tara dimineților liniștite” o fabrica de tractoare, una de ciment, una de medicamente și doua spitale complete (la Phenian și Nampo).

Cele doua tari au astăzi orientări politice diferite, însă romani simplii, precum și partide de stânga și asociații au strânse legături cu poporul coreean, luând cunoștință și sprijinind tendințele sale progresiste. Iata, așadar, ca nici distanta mare care desparte tarile noastre, și nici schimbarea de regim nu au împiedicat și nu poate împiedică popoarele roman și coreean sa se simtă aproape și sa dezvolte intre ele o prietenie trainica.

Ciprian POP