România Muncitoare - MAI 2017

România Muncitoare - 

MAI 2017

Muncă şi unitate, luptă 

pentru dreptate!

Publicaţie a mişcării muncitoreşti, editată de Asociaţia România Muncitoare - Nr.252 din mai 2017

Colectiv de redacţie:

Ciprian POP (redactor şef), Ion BUCUR (redactor), Marius BUICĂ (tehnoredactor).

Telefon: 0724/717293

E-mail: asociatia.romania.muncitoare@gmail.com

Web: http://asociatiaromaniamuncitoare.blogspot.ro/

OSIM-M-2005-06220; ISSN-1224-2543

1  M A I ...muncitoresc ?!

Îmi amintesc că altădată se sărbătorea 1 Mai cu fast şi demonstraţii. Era ziua muncii şi oamenii chiar considerau munca onorantă. Azi e, pentru unii, o sursă de supravieţuire, iar pentru alţii, o sursă de bani, bani care le permit obţinerea unor bunuri şi distracţii superficiale (o maşină "cool", posibilitatea de a cheltui prin diverse cluburi de fiţe, etc.), nici vorbă de necesitatea de a fi util şi cu atît mai puţin, de a contribui la binele societăţii. Nu zic, există şi excepţii, dar la noi regula e asta.

Pe 2 mai era altădată ziua tineretului. Şi tinerii de atunci ştiau să petreacă, oricît îşi închipuie azi "tinerii frumoşi şi liberi" că nu! Desigur nu cu muzică decadentă, cu valuri de alcool ori cu droguri!

Şi, fiindcă veni vorba de tineri, i-am văzut cu cît entuziasm au umpult trenurile spre mare (că tot le-a dat PSD-ul transport gratis, asta ca premiu că au contestat în stradă guvernul); am văzut şi modul cum îşi petrec aceste zile, dar pun pariu că 90% din ei habar nu au că 1 MAI nu e o sărbătoare comunistă! Originea acestei sărbători nu o ştiu, dar poate caută pe net şi îşi îmbogăţesc cunoştiinţele !

Din păcate, nici sindicatele nu par interesate să sărbătorească ziua de 1 Mai aşa cum ar trebui, aşa cum o sărbătoresc, în general, sindicatele din Europa şi din lume. Dar de ce mă mir ?! Ei nu sînt capabili să se adune nici măcar atunci cînd le sînt lezate interesele. Ceea ce s-a petrecut în ultimii ani a fost edificator în acest sens. În schimb, lucru pe care nu l-am mai întîlnit în mişcarea sindicală, mai mulţi lideri de sindicat par gata să conteste legea salarizării, care le cam dă tuturor salarii mai mari, doar pentru că nu le-a fost trimisă mai întîi lor. Asta, deşi aveau posibilitatea să o consulte, dacă nu erau prea orgolioşi, să o acceseze singuri de pe internet.

Nu ne rămîne deci, decît să privim cum de ziua muncii oamenii se distrează cu mici şi bere! Asta e!

M-am uitat cu invidie la sindicaliştii din Portugalia strînşi pentru a onora cei 40 de ani de la începutul Revoluţiei garoafelor roşii (aflandu-ma in mijlocul lor pe strazile principale din Capitala lusitana) şi nu mă mai întreb de ce ei au reuşit să înfrîngă o dictatură instalată de multă vreme, pe cînd nouă nu ne reuseste nici macar sa obtinem beneficii pentru cei multi si cu probleme, din lupta cu acei care ne doreau "eliberaţi de comunism" pentru a ne lua ei în stăpînire, pentru a declara industria "un ghem de fiare vechi" si a-si umple ei buzunarele. Şi ne-au luat! Cu tot ce s-a creat în timp de 50 de ani!

Desigur, mişcarea sindicală de la noi, care aproape că nu mai există astăzi în înţelesul ei adevărat, nu s-a ridicat împotriva a tot ce li s-a întîmplat oamenilor, aşa cum astazi nu e capabilă să organizeze nici măcar un miting de 50.000 de persoane în cinstea zilei de 1 Mai ! Şi atunci mă întreb, mai putem vorbi de 1 Mai muncitoresc ? Colectivul de REDACTIE

Lecția franceza 

Scriu aceste rânduri imediat ce s-au făcut public rezultatul primului tur al alegerilor prezidențiale din Franța. Turul II nu face obiectul meu, acum.

Toate partidele politice trebuie să înțeleagă că minciuna  s-a terminat. În Franta partidele radicale stânga și dreapta au câștigat. 

Partidele asa zis tradițional: Popularii (Partidul Republican) și Socialistii  (Partidul Socialist) au pierdut alegerile prezidențiale. 

Independenții Macron și Mélenchon  (primul, centrist și-a rupt electorat de la toate partidele tradiționale ; al doilea a adunat stânga comunistă , stânga radicala și nemulțumiții socialiști) impreuna cu candidatul partidului pro-national ( Marin Le Pen) , dreapta sunt marii câștigători.

În vară vor avea loc alegeri parlamentare în Franța. Majoritatea parlamentară v-a fi , probabil, compusa din radicalii de stânga și dreapta. 

Președintele ales v-a avea mult de lucru. 

O Franța care are problemele ei economice cu firme ce își muta întreprinderile în alte tari, cu lupta antiterorista, cu șomajul în creștere, etc. nu v-a fi ușor de guvernat. 

Uniunea Europeană nu v-a fi salvată , de la dezastru, dupa aceste alegeri din Franța. V-a continua sa existe cu ajutorul "diverselor aparate".

Hadrian 

Noul Proiect de Impozitare = O Palmă pentru Contribuabil

Cred că Noul Proiect de Impozitare este o lovitură pentru cei care muncesc. Gândiți-vă ca vom plăti 35% contribuția la Asigurările Sociale. Din salariul rămas vine impozitarea. 

De exemplu, la un salariu brut lunar de 2000 lei vei plăti 700 lei/luna; apoi facem scăderea  2000 lei-700 lei= 1300 lei ; din acești 1300 lei trebuie sa pui la o parte 10% adică 130 lei pentru impozitul pe gospodărie. 

Pe lună rămân 1300 lei - 130 lei= 1170 lei

Așadar, aproape 50% din salariu revine statului. Cum facem cu restul?

Întreprinderile vor avea de câștigat. Așa a fost și cu TVA-ul. 

DAR  PREȚUL  LA  PRODUSE ? Hadrian 

Atenționare către Guvernul României 

  Doresc să atrag atenția Guvernului României din 2017 că proiectul de impozitare pentru gospodărie nu are o modalitate de aplicare corect. Nu poți să-l aplici din 2018, iar formularul îl completez în 2019.

Nu glumesc când spun că un an financiar s-ar pierde. Nu glumesc când spun că atașați economici romani de la consulatele și Ambasada noastră din Paris ar trebui să explice Guvernului României cum au gândit francezii trecerea inversă de la impozitul pe gospodărie la impozitul progresiv.  Un an financiar se pierde. Acum Franța are un impozit pe gospodărie. În perioada aprilie-mai 2017 faci declarația financiara pentru anul fiscal 2016.

Eu aș merge pe un impozit progresiv.  Dacă se dorește o reducere a impozitului pe salar, eu aș face pentru IT, cercetare-dezvoltare și cultura, culte și patrimoniu național. Pentru prima as face o reducere de 40% , pentru celelalte o reducere de 25%. 

Dacă guvernul,chiar dorește, sa introducă impozitarea pe gospodărie Trebuie Sa Ia în calcul o impozitare lunara, căci omul de rand care câștigă 1500-2000 lei / luna nu o sa poată sa strângă bani pentru a plăti impozitul anul următor. 

Păcat că copiem tot ce prindem în toate domeniile, apoi constatăm ca nu merge și uite cum trece timpul, anul și guvernul.  Hadrian 

Datoria externa a României

Cum , cine și cu ce se v-a plăti datoria de 92,753 miliarde euro pe care România o avea la 28 februarie 2017?

Cum și cu ce? Este o întrebare la care greu găsesc răspuns. Modul ar fi din noi împrumuturi, din temele și impozitele colectate și de ce nu din banii trimiși de cei din diaspora. 

Cat mai merge asa?

Îmi amintesc ca guvernul Partidului Comunist Român înainte de 1989 făcea anual investiții (cam 30% din bugetul anual), iar mare parte din producție mergea la export, pentru a putea plăti datoria externa existenta. 

Cum sa mai poți plătit când 4% din economie mai este a statului? Un pic sub 50% le dețin multinaționale, care mare parte a profitului îl scot din țara, fără a plăti o taxa pentru asa ceva. 

De garantat mai putem doar cu bogățiile subsolului.  Restul am dat pe sume de nimic. 

Cine v-a plăti? Poporul român. Bineînțeles! 

Grecia este un exemplu cum procedează organismele internaționale atunci când au de dat și recuperat sume de bani.  Hadrian 

Piatra de moară

După cum se cunoaște, arma războiului face prăpădenie și este folosită de conducătorii unor state care îi dau mereu înainte cu lozinca democrației dar, de fapt , distrug vieți omenești, devenind adevărați măcelari. Prin diverse conferințe se vorbește despre schimbările climatice care provoacă daune imense, dar se țin ascunse cauzele adevărate cu efecte nocive ale utilizării bombelor care rad munții, vegetația și răspândesc diverse boli.

Consecința acestora se datorează unor decizii iraționale și unor politicii aberante, care au la bază canibalismul primitiv și nici măcar o urmă de civilizație. Gloria unui conducător nu stă în folosirea forței ci în ocrotirea vieții pe care a lăsat-o Dumnezeu, ignorând pacea și aprobând vărsarea de sânge într-o goană nebună după putere care este trecătoare, ștergându-și singuri numele din istorie ca niște persoane mărunte, nu face altceva decât să alimenteze catastrofele.

Multe state mari consideră războiul ca o afacere,de unde câștigă profit, dar nu calculează pierderile și nici urmările dramatice care afectează viitorul. Mulți șefi de stat vorbesc în numele națiunilor de la cele mai înalte tribune, condamnând folosirea violenței, dar de fapt nu întreprind nimic pentru stoparea ei, ducând o piatră de moară în spinare, când pot să o arunce, dar goana după bani este mai mare decât lumina, adăugându-se eterna lăcomie, caracteristică persoanelor slabe. Războiul ar trebui eliminat definitiv și odată cu el, ar dispărea și canibalismul !

Eugenia Rada Ioniță

Participarea Asociatiei "Romania muncitoare" la reuniunea Comitetului Executiv european al Uniunii Internationale Sindicale (UISTAACT)

In decorul paradisiac al localității Oeiras, stațiune balneara de pe coasta atlantica, în vecinătatea Capitalei lusitane, s-a desfășurat intre 23 și 25 aprilie anul curent întâlnirea Comitetului Executiv European al Uniunii Internaționale Sindicale (UISTAACT), reuniune la care am fost onorat sa particip, reprezentând asociația și publicația "România Muncitoare". In marja reuniunii, delegațiile prezente au fost alături de portughezii care, la 25 aprilie au sărbătorit și aniversarea Revoluției Garoafelor Roșii, cu caracter antifascist, care a deschis calea democrației politice, economice, sociale și culturale în Portugalia, precum și a procesului de decolonizare.

La întâlnirea de lucru ce i-a avut ca principali amfitrioni pe colegii de la Confederația Generala a Oamenilor Muncii din Portugalia (CGPT), au luat parte un număr de 12 tari, sindicate mari din Franța, Portugalia, Spania, Grecia, Federația Rusa, Germania, dar și organizații mai mici din state membre UE și nu numai.

Mediul internațional este puternic perturbat la începutul acestei primăveri, atât politic, strategic, cat mai ales în plan economic, context în care colaborarea sindicala și intre alte organizații afiliate la nivel internațional este imperios necesara. De asemenea, este urgenta o acțiune comuna spre a se pune capăt practicilor unei parți din patronate, care profita de problemele emigranților pentru a-i exploata, încă și mai perfid pe aceia care se afla în stare de vulnerabilitate, nefiind legal înregistrați în state membre UE și care risca deportarea.

Aceasta situație nu poate fi combătută decât printr-o vasta ofensiva sindicala la nivel european și printr-o și mai pronunțată solidaritate internațională.

A fost, de asemenea, criticata poziția ipocrita a Bruxelles-ului, care, pe de-o parte, critica regimul lui Erdogan, în timp ce, pe de-alta parte îl sprijină cu peste 3 miliarde de euro pentru a "împiedica" accesul emigranților spre spațiul UE, demers egoist și lipsit de respect fata de viata umana și care transforma guvernele unor tari ale UE în complici a unui dictator.

O declarație de solidaritate fata de mișcarea sindicala și ziariștii din Turcia a fost adoptata cu aceasta ocazie.

O atenție deosebita a fost acordata demersurilor intreprinse de către sindicatul angajaților de la COCA-COLA SPANIA. La data de 22 ianuarie 2014, a fost semnata o convenție colectiva ce viza o creștere cu 2% a salariilor angajaților spanioli din cadrul acestei companii. In aceeași zi, COCA COLA Spania a decis închiderea a trei dintre fabricile din aceasta tara, pana la 1 aprilie același an, concediind cea mai mare parte a angajaților, începând astfel lupta dreapta a sindicaliștilor spanioli, atât în instanta, cat și în strada.

Au urmat 2 procese (în aprilie 2015), autoritățile spaniole dând câștig de cauza sindicatelor, însă COCA COLA a refuzat recunoașterea sentinței. Nefiind transpusa în acțiune sentința Tribunalului Suprem de la Madrid, salariații au continuat lupta, organizând pichete și proteste, în schimburi (asa cum lucrau) în fata celor 4 fabrici.

Urmarea a constituit-o faptul ca respectiva companie a dublat activitatea reprezentantelor sale din Belgia și Irlanda, dar și salariații de acolo au refuzat sa lucreze, în semn de solidaritate cu colegii lor spanioli, singurele arme ale sindicaliștilor spanioli fiind acum protestele în strada și pe rețelele sociale.

La finalul reuniunii, participanții au semnat o declarație de solidaritate cu angajații COCA COLA SPANIA.

A consemnat Ciprian POP, Secretar General al Asociatiei "Romania Muncitoare"