Inginerul fizician Philippe Guillemant: „Mică încercare de a-mi îmbunătăți diploma de conspiraționist”
publicat 17 iulie 2023, pe blogul sau
Traducere din limba franceza, Ciprian Pop
Nu mă îndoiesc de încălzirea, răcirea, perturbarea sau uscarea climatului. Toate acestea au loc, cred. Este CO2 considerat mai degrabă o cauză, decât un simplu efect, ceea ce este cel mai mic lucru din partea autorului teoriei dublei cauzalități trecute și viitoare.
Când vom lua în calcul, pe acest subiect arzător, faptul că viitorul nu este construit în prezent? A "multiversulu"i ca realitate? Cauze viitoare? Din influența conștiinței, colectivă în acest caz, asupra cauzelor viitoare sau a alegerilor universului? Sau faptul că Pământul nostru este viu și conștient?
Să admitem că planeta noastră este neputincioasă, sau că, dimpotrivă, auto-vindecarea ei a necesitat doar o mică febră care poate ne va extermina. Deci da, fenomenul climatic ar fi de origine umană, dar la fel de mult psihic, cât și fizic: vă las să ghiciți ce ne-ar enerva "gazda". Astfel, "contul" nostru ar fi decontat în curând, dar nu prin CO2, indiferent de scenariu. Acest CO2 ar fi mai degrabă o reacție protectoare, benefică și salutară. Adevăratul vinovat, în sens fizic și deci cauzal, ar fi mai degrabă toată poluarea colaterală emisiilor industriale și altor deșeuri umane, ceea ce presupune respingerea omului (care, de altfel, se respinge prin catastrofismul său auto-împlinit).
A existat un timp îndepărtat, în secolul trecut, când această slăbiciune a CO2 a fost concomitentă cu certitudinea virtuală că este responsabil pentru încălzirea globală. Acest lucru i-a determinat pe factorii noștri de decizie globaliști să o includă în strategia lor de a realiza un fel de impozit global și, astfel, a fost pusă în mișcare o uriașă mașinărie administrativă. Apoi, deși zeci de ani de studii climatice au arătat în sfârșit (celor care știu să se educe, și nu presei) că CO2 nu a fost responsabil pentru evoluția climei, eșecul permisului de sănătate a împiedicat să pună în discuție această strategie.
Identificarea digitală în timp real, impusă din motive de sănătate, ar fi trebuit într-adevăr să devină mijlocul preferat de a conduce societatea globală către moneda de control, care nu tolerează concurența. Era încă necesar ca aproape 100% din populație să o adopte, ceea ce nu putea fi realizat decât prin forță. Acest lucru nemaifiind posibil, trebuiau găsite alte mijloace. Totuși, faptul de a interzice oamenilor, în timp real, să consume cutare sau cutare, sub pretextul că contribuie la emisia de CO2, este un mijloc cu atât mai interesant cu cât a fost deja pregătit, pentru a justifica din nou controlul digital în timp real. De menționat că această noțiune de „timp real” este la fel de fundamentală pentru ca inteligența artificială să poată interveni în control.
Demonizarea CO2 s-ar lega astfel, conform acestei teze conspirative, de obsesia globalistă de a ne controla digital pentru a realiza marea resetare a sistemului bancar, care are nevoie de o monedă de control din care nimeni să nu poată scăpa, decât în mod marginal. Această resetare trebuie să fie globală și unificată, motiv pentru care există acest război, complet irațional dacă nu iei în calcul factorul monetar.
În ceea ce privește climatul, cel mai bun mod de a evita perturbarea acestuia ar fi dublu, dacă s-ar urma raționamentul meu: (1) la nivel psihic sau de cauzalitate inversă, să ne îngrijim colectiv de gândurile și emoțiile noastre și (2) la nivel fizic sau cauzalitatea obișnuită, să acționăm într-un mod coerent prin păstrarea naturii și a tuturor speciilor ei.
Restul este dincolo de controlul nostru.
Dificultatea în a stăpâni pe plan politic remediile potrivite este că nu există un instrument de măsurare a aplicării acestora, care ar putea fi folosit de o autoritate pentru a ni le impune, sau pur și simplu pentru a ne controla. Depinde de noi să ne asigurăm autonomia, pentru a ne proteja natura și sănătatea (fizică și psihică) de incompetența, în aceste chestiuni esențiale, a autorităților devenite robii finanțării. Liberul arbitru și suveranitatea interioară sunt mai mult decât oricând necesare în circumstanțe, în care toate valorile sunt inversate.
Și ce împrejurare! O prăbușire salutară a minții occidentale, care prea mult timp a distrus natura confundând cauza și efectul, corelația și cauzalitatea, pentru a satisface dominația. Această prăbușire va elibera "bombe de revelații", atât înspăimântătoare (coborâre în abis) cât și minunate (ridicare din abis). Să ne bucurăm că am ajuns la acest moment când spectacolul realității va depăși orice ficțiune. Să ne depărtăm de proiecție ca să nu fim prea implicați în film, sau doar cât să ne bucurăm de suspans, pentru că se va zgudui tare.
Articol de Philippe Guillemant publicat pe canalul său Telegram si pe blog, traducere din limba franceza, de Ciprian Pop
Nu mă îndoiesc de încălzirea, răcirea, perturbarea sau uscarea climatului. Toate acestea au loc, cred. Este CO2 considerat mai degrabă o cauză, decât un simplu efect, ceea ce este cel mai mic lucru din partea autorului teoriei dublei cauzalități trecute și viitoare.
Când vom lua în calcul, pe acest subiect arzător, faptul că viitorul nu este construit în prezent? A "multiversulu"i ca realitate? Cauze viitoare? Din influența conștiinței, colectivă în acest caz, asupra cauzelor viitoare sau a alegerilor universului? Sau faptul că Pământul nostru este viu și conștient?
Să admitem că planeta noastră este neputincioasă, sau că, dimpotrivă, auto-vindecarea ei a necesitat doar o mică febră care poate ne va extermina. Deci da, fenomenul climatic ar fi de origine umană, dar la fel de mult psihic, cât și fizic: vă las să ghiciți ce ne-ar enerva "gazda". Astfel, "contul" nostru ar fi decontat în curând, dar nu prin CO2, indiferent de scenariu. Acest CO2 ar fi mai degrabă o reacție protectoare, benefică și salutară. Adevăratul vinovat, în sens fizic și deci cauzal, ar fi mai degrabă toată poluarea colaterală emisiilor industriale și altor deșeuri umane, ceea ce presupune respingerea omului (care, de altfel, se respinge prin catastrofismul său auto-împlinit).
A existat un timp îndepărtat, în secolul trecut, când această slăbiciune a CO2 a fost concomitentă cu certitudinea virtuală că este responsabil pentru încălzirea globală. Acest lucru i-a determinat pe factorii noștri de decizie globaliști să o includă în strategia lor de a realiza un fel de impozit global și, astfel, a fost pusă în mișcare o uriașă mașinărie administrativă. Apoi, deși zeci de ani de studii climatice au arătat în sfârșit (celor care știu să se educe, și nu presei) că CO2 nu a fost responsabil pentru evoluția climei, eșecul permisului de sănătate a împiedicat să pună în discuție această strategie.
Identificarea digitală în timp real, impusă din motive de sănătate, ar fi trebuit într-adevăr să devină mijlocul preferat de a conduce societatea globală către moneda de control, care nu tolerează concurența. Era încă necesar ca aproape 100% din populație să o adopte, ceea ce nu putea fi realizat decât prin forță. Acest lucru nemaifiind posibil, trebuiau găsite alte mijloace. Totuși, faptul de a interzice oamenilor, în timp real, să consume cutare sau cutare, sub pretextul că contribuie la emisia de CO2, este un mijloc cu atât mai interesant cu cât a fost deja pregătit, pentru a justifica din nou controlul digital în timp real. De menționat că această noțiune de „timp real” este la fel de fundamentală pentru ca inteligența artificială să poată interveni în control.
Demonizarea CO2 s-ar lega astfel, conform acestei teze conspirative, de obsesia globalistă de a ne controla digital pentru a realiza marea resetare a sistemului bancar, care are nevoie de o monedă de control din care nimeni să nu poată scăpa, decât în mod marginal. Această resetare trebuie să fie globală și unificată, motiv pentru care există acest război, complet irațional dacă nu iei în calcul factorul monetar.
În ceea ce privește climatul, cel mai bun mod de a evita perturbarea acestuia ar fi dublu, dacă s-ar urma raționamentul meu: (1) la nivel psihic sau de cauzalitate inversă, să ne îngrijim colectiv de gândurile și emoțiile noastre și (2) la nivel fizic sau cauzalitatea obișnuită, să acționăm într-un mod coerent prin păstrarea naturii și a tuturor speciilor ei.
Restul este dincolo de controlul nostru.
Dificultatea în a stăpâni pe plan politic remediile potrivite este că nu există un instrument de măsurare a aplicării acestora, care ar putea fi folosit de o autoritate pentru a ni le impune, sau pur și simplu pentru a ne controla. Depinde de noi să ne asigurăm autonomia, pentru a ne proteja natura și sănătatea (fizică și psihică) de incompetența, în aceste chestiuni esențiale, a autorităților devenite robii finanțării. Liberul arbitru și suveranitatea interioară sunt mai mult decât oricând necesare în circumstanțe, în care toate valorile sunt inversate.
Și ce împrejurare! O prăbușire salutară a minții occidentale, care prea mult timp a distrus natura confundând cauza și efectul, corelația și cauzalitatea, pentru a satisface dominația. Această prăbușire va elibera "bombe de revelații", atât înspăimântătoare (coborâre în abis) cât și minunate (ridicare din abis). Să ne bucurăm că am ajuns la acest moment când spectacolul realității va depăși orice ficțiune. Să ne depărtăm de proiecție ca să nu fim prea implicați în film, sau doar cât să ne bucurăm de suspans, pentru că se va zgudui tare.
Articol de Philippe Guillemant publicat pe canalul său Telegram si pe blog, traducere din limba franceza, de Ciprian Pop
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu